STRATEGII DE REFACERE A IMAGINII

(Modelul W.L. Benoit)

Negarea oricarei implicari in faptele reprosate
negarea existentei faptelor incriminatoare
acuzarea altei organizatii pentru faptele respective
Eludarea(reducerea) responsabilitatii
provocarea - actiunea a fost un raspuns la o alta actiune gresita
justificarea - nu au existat destule informatii despre eveniment sau
nu a avut evenimentul sub control, deci nu poate fi in intregime
responsabila pentru eveniment
caracterul accidental - nu este vina organizatiei
bunele intentii - nu s-au asteptat posibile efecte negative

1
STRATEGII DE REFACERE A IMAGINII
(Modelul W.L. Benoit) - cont.
Reducerea caracterului periculos al actului(faptelor) -
faptele nu sunt chiar atat de daunatoare pe cat par:
obtinerea sprijinului - evidentierea calitatilor si actiunilor pozitive
din trecut
reducerea sentimentelor negative - faptele nu sunt atat de
daunatoare iar organizatia nu este atat de vinovata
diferentierea - faptele incriminate sunt mai putin daunatoare decat
altele care au avut efecte mai grave
transcenderea - faptele sunt scoase din contextul in care s-au
petrecut si puse intr-un cadru de referinta mai favorabil unde
capata o semnificatie mai putin negativa
atacul - sunt atacati atacatorii, organizatia se considera victima
unei campanii de denigrare
compensarea - propunerea unor modalitati de acoperire a daunelor
2
STRATEGII DE REFACERE A IMAGINII
(Modelul W.L. Benoit) - cont.
Corectarea daunelor produse
restaurarea - refacerea situatiei de dinaintea evenimentelor
reprosate
promisiunea - se vor lua masuri asa incat sa nu se mai repete
faptele reprosate
Umilirea
recunoasterea vinovatiei si scuze, in mod public
prezentarea unor planuri de modificare a comportamentului

3
 Strategii de Raspuns la Crize (SRC)
- Modelul lui W.T.Coombs -

Reputatia unei organizatii se intemeiaza pe capacitatea de a se

conforma asteptarilor publicului; in situatii de criza, publicul isi
pierde increderea in organizatie.
Strategiile de raspuns au ca scop modificarea modului in care
publicul interpreteaza criza si pozitia organizatiei in aceasta criza.
O organizatie este considerata responsabila pentru criza atunci
cand cauza este interna, controlabila si stabila(repetabila in timp).
Reversul este valabil atunci cand cauza este perceputa ca externa,
incontrolabila si instabila.

4
 Strategii de Raspuns la Crize (SRC)
- Modelul lui W.T.Coombs - ( cont.)

Strategiile negarii- au ca scop sa arate ca nu exista nici un

fel de criza sau ca intre organizatie si criza nu exista nici o
legatura de tip cauza-efect;
strategiile distantarii - accepta existenta crizei, dar
incearca sa slabeasca legaturile dintre criza si organizatie,
in scopul protejarii imaginii acesteia;
strategiile intrarii in gratii - vizeaza castigarea simpatiei
sau a aprobarii publicului pentru organizatie prin
conectarea acesteia la activitati care sunt valorizate pozitiv
de catre public;

5
 Strategii de Raspuns la Crize (SRC)
- Modelul lui W.T.Coombs - ( cont.)
strategiile umilirii - prin care se incearca obtinerea iertarii publicului si
convingerea lui sa accepte criza:
remedierea - organizatia incearca sa ofere, din proprie initiativa, modalitati
de compensare a pierderilor suferite de public, astfel incat atitudinea
negativa a acestuia sa fie diminuata;
pocainta - organizatia incearca sa slabeasca aspectele negative asociata cu
criza, luind initiativa de a cere iertare publicului pentru efectele negative ale
crizei;
rectificarea - organizatia cauta intelegerea publicului prin stabilirea de
mecanisme destinate sa protejeze publicul de amenintarile viitoare;
strategiile suferintei - prin care se doreste castigarea simpatiei publicului
prin asumarea suferintelor produse de criza si prin prezentarea
organizatiei ca o victima a unei conjuncturi externe nefavorabile.