Consilierea psipodegagoică în

siuaţia de criză
Ce este o siuaţie de criză în viaţa unei persoane.

Criza este o stare de dezorganizare, de

desfuncţionalitate a personalitaţii, în care se poate
afla, la un moment dat, persoana nevoită să se
confrunte cu anumite probleme cărora nu le poate
face faţă în mod adegvat şi care îi produc
îngrijorare,anxietate şi stres.
Elementele unei situaţii de
criză sunt:
 apariţia unui eveniment declanşator;
 persoana percepe evenimentul ca fiind
ameninţator şi generator de teamă,anxietate,
stres;
 reacţiile persoanei la eveniment sunt
dezorganizate şi fară un rezultat concludente;
 persoana încearcă să adopte anumite strategii
pentru a face faţă siuaţiei şi stresului generat
de aceasta şi înregistrează insuccese şi /sau
chiar eşecuri
Tipuri de criză
 Crize determinate de factori biologici- sunt stări de criză
întilnite la totalitatea oamenilor în anumite etape ale creşterii şi
dezvoltarii lor biofizice. Intratea la şcoală,
pubertatea,adolescanţa sau vîrsta mijlocie sunt perioade ce pot
duce la o stare de criză.

 Crize determinate de factorii de mediu -evenimente

precum moartea cuiva drag,divortul, o boală cronică, violenţa în
familie etc.

 Crize întîmplătoare generate de cauze imprevizibile-

anumite evenimente şi întîmplări nefericite, imprevizibile,
precum cutremurile, inundaţiile,etc. Produc reacţii necontrolate,
uneori violente ale persoanei care trăieşte astfel de evenimente.
 Reacţiile oamenilor
în situaţii critice
 uimirea. Surprinşi de eveniment subiecţii nu ştiu cum sa
procedeze şi cum să reacţioneze
 pericolul. Subiecţii simt că sunt în pericol şi simt un rău ce li s-ar
putea face
 disperarea. Subiecţii sunt dispuşi să facă orice pentru a depaşi
situaţia, chiar dacă uneori riscul este mare,iar soluţiile adoptate
nu au vreo legatură logică cu problema
 apatia. Unii indivizi renunţă, refuzînd să încerce să mai facă
ceva. Ei cred că situţia lor este lipsită de orice speranţă
 neajutorarea. Subiecţii doresc cu ardoareo soluţie imediată
pentru problema lor.
 discomfortul. Subiecţii se simt nefericiţii, sunt anxioşi, nelinistiţi,
incapabili de concentrare.
 Fazele pocesului de
criză
Faza de impact - apare concomitent sau imediat
după evenimentul declanşator. Persoana în cauză
conştientizează că a intrat in criză.
Faza de adaptare – persoana încearcă să schimbe
situaţia, strategia adaptativă poate fi una de
confruntare cu situaţia sau una de apărare.
Sustragerea – persoana simte că nimic din ceea ce a
încercat n-o ajută să-şi aline suferinţa.
Intervenţia consilierului în
situaţiile de criză
Un consilier eficient adopta urmatoarele comportamente adegvate
în relaţia sa cu clientul aflaţi în situaţii critice:
• rămîne calm
• dă clienului ocazia să vorbeasca despre problema sa
• pune clientului întrebări puţine, strict necesare
• se ocupă de situaţia starea critică prezentă a pacientului

Consilierul nu trebuie să facă următoarele:

 Să spună clientului ca problemele lui nu sunt atît de grave pe cît
le prezintă şi le trăieşte.
 să-i ceară clientului să-şi abandoneze acum, pe loc, planurile,
acest lucru cere timp şi răbdare
 să utilizeze strategii, metode, tehnici inadegvate şi ineficiente
 Parcurgerea cîtorva etape

1. Evaluarea crizei şi a resuselor clientului de a o depăşi

Consilierul trebuie să afle totul despre probleme de criză a
clientului. Trebuie să incurajeze clientul să vorbească despre
probleme, sentimente, planuri. Este evident ca clientul să îşi
exprime greu sentimentele, planurile. Dacă sănătatea clientului
este pusă în pericol (clientul are ginduri de sinucidere sau
reprezintă un pericol pentru ceilalţi) consilierul va anunţa
părinţii sau alte persoane apropiate, pentru a intervine.

2. Sprijinul acordat clientulu pentru înţelegerea problemelor sale şi

clasificarea sentimentelor proprii
Aflat în situaţie de criză clientul nu gîndeşte limpede, fapt care
conduce la o discrepanţă între relatări. Utilizînd tehnici specifice
consilierul ajută clientul să-şi exprime sentimentele şi să-şi
clarifice gîndurile.
3. Generarea soluţiilor posibile
Consilierul solicită clientului răspunsul la următoarele întrebări:
a) Dacă a mai trecut prin situaţii similare şi cum a procedat?
b) Ce a încercat să facă pentru a depăşi actuala criză?
c) Ce părere are despre prezenţa situaţiei de criză?
d) Ce alternative întrevede pentru a eşi din impas?

4. Decizia asupra unei căi de urmat

Consilierul ghidează clientul spre adoptarea unei opţiuni
favorabile care să-l conducă la depăşirea situaţiei. Credinţa este
sursa motivaţională care angajează clientul în soluţionarea
problemelor sale.

5. Punerea în practică a deciziei asumate şi transferul ei în situaţii

de viaţă reale
Consilierul presupune învăţarea de către client, printr-un
training adecvat, a unor abilităţi şi moduri procedurale care sa-l
conducă spre succes în activitate. Modurile de a proceda sunt
utilizate apoi în rezolvarea unor probleme din viaţa clientului.
Vă mulţumesc pentru atenţie!