BIOMATERIALE POLIMERICE SINTETICE - continuare

POLIPROPILENA POLI(PROPENA); POLI(1-METILETILENA)

Denumiri industriale: Carlona P, Herkulon, Moplen, Napryl, Profax, Propathene.

Polipropilena (PP) este un material termoplastic interesant din punctul de vedere al aplicatiilor biomedicale,
datorita combinarii catorva proprietati: buna rezistenta chimica si termica, bune proprietati mecanice si electrice,
cu o prelucrare usoara. H H

C C
n
H CH3
1954 a fost obtinuta pentru prima data de Prof. Giulio Natta folosind catalizatorii de la sinteza industriala a
polietilenei
1957- incepe productia comerciala

PP se obtine prin polimerizarea propenei cu catalizatori Ziegler-Natta sau metalocenici.

Sorturi comericale: homopolimer (izotactic-sort de uz general cu diverse aplicatii); bloc-copolimer (5-15%

etena, rezistenta buna la impact chiar la temperaturi sub 20 C); copolimer cu distributie intamplatoare (mai
flexibil, claritate mai buna)
Aplicatii ca biomaterial

Proprietatile si aplicatiile polipropilenei sunt determinate de structura chimica, de masa moleculara, de gradul de
cristalinitate si de prezenta aditivilor.

Spre deosebire de polietilena, polipropilena poate fi sterilizata la cald, prin autoclavare. Se indica pentru
fabricarea de filme si articole sterilizate cu apa fierbinte, recipiente rigide; este polimerul cel mai utilizat pentru
seringi de unica folosinta.

Compatibilitatea cu sangele a materialelor polimerice utilizate in domeniul chirurgiei cardiovasculare depinde, in

mare masura, de formarea unui strat de fibrina si vascularizarea ulterioara a implantarii, adica de constituirea
unui pseudoendoteliu, proces lent, uneori imposibil in cazul dispozitivelor de protezare care sufera flexiuni si
alungiri repetate.

O solutie ar putea fi utilizarea microfibrelor din polipropilena grafitata, cu structura scheletata, capabile sa
formeze un pseudoendoteliu, rezistent la actiunea fortelor de forfecare din partea sangelui si a diferentelor de
presiune dintre contractia cardiaca si relaxare.

Polipropilena rigida, de densitate mare, este indicata pentru realizarea dispozitivelor de pompare a
sangelui. Astfel, PP se utilizeaza pentru fabricarea valvelor cardiace, a carcasei pompelor, a elementelor de
conectare cu tesuturile inconjuratoare.
Firele de sutura din PP (Prolene produsa de Ethicon si Surgilene produsa de Davis si Gek) determina o
reactivitate foarte mica a tesutului. Desi firele pentru sutura realizate din PP au elasticitate putin mai
mare ca a monofilamentelor realizate din poliamide alifatice, ele au rezistenta mare la tractiune si
prezinta cea mai buna rezistenta la infectii. Suprafata foarte neteda a firelor de sutura realizate din
polipropilena face posibila legarea lor in nod, dar totodata aceasta caracteristica influenteaza siguranta
nodului, el avnd tendinta de a se desface.

Protezele sintetice ocupa un loc tot mai important in chirurgia reparatorie a peretelui abdominal.
Polipropilena a fost introdusa pentru aplicatii chirurgicale de acest tip in 1959, sub denumirea de
Marlex. Aceste tesaturi sunt mai suple decat nylonul folosit la inceput si sunt extensibile intr-un sens
dictat de conformatia tesaturii. In general au sub 1 mm grosime.

Firele sintetice neresorbabile de PP au fost folosite in domeniul stomatologic ca materiale de sutura inca
din 1960. Aceste materiale, datorita faptului ca sunt inerte, nu se degradeaza hidrolitic si se folosesc mai
ales pentru suturi tegumentare. Conditiile impuse firelor de sutura sunt aceleasi ca cele amintite la
polietilena.

Alte aplicatii ale PP: proteze externe termoformate, filme pentru conditionarea sterila a instrumentarului
medical, duze rigide, corpul principal al seringilor, vase sterilizabile.
Fig. 1. Fir se sutura din PP, Prolene (Ethicon),
http://www.ethicon.com/healthcare-professionals/products/wound-closure/prolene-
polypropylene#!about

PROLENE Polypropylene Sutures (clear or pigmented) are non-absorbable, sterile surgical suture
composed of an isotactic crystalline steroisomer of polypropylene, a synthetic linear polyolefin. The suture
is pigment blue to enhance visibility.
PROLENE Sutures are indicated for use in general soft tissue approximating and/or ligation, including use
in cardiovascular, ophthalmic procedures, and neurological procedures.

Fig.2. Seringa dinPP

http://news.thomasnet.com/fullstory/Polypropylene-Syringe-is-suited-
for-medical-applications-467112

Fig.3. Plase din PP pentru repararea defectelor abdominale (hernii)

http://saipacol.com/polypropylene-mesh/biomesh.php
POLI(CLORURA DE VINIL) (PVC) - poly(1-chloroethylene); Polychloroethylene

PVC a fost descoperit in 1835 de Henri Victor Regnault

1872 Eugene Baumann

1900 Ivan Ostromislensky si Fritz Klatte au incercat obtinerea si folosirea PVC in diferite aplicatii (dificultati
din cauza rigiditatii)

Waldo Semon si B. Goodrich au reusit amestecarea PVC cu diferiti aditivi pentru obtinerea unor produse
flexibile.

Polimerizarea clorurii de vinil sub presiune duce la obtinerea PVC (suspensie, emulsie, masa).

Poli(clorura de vinil) este o pulbere alba, rezistenta la acizi concentrati, la baze, alcooli, grasimi, uleiuri si
numerosi solventi organici, dar se umfla in contact cu hidrocarburile aromatice si se dizolva in esteri si cetone.
Este putin permeabila la gaze si uleiuri volatile, vapori de apa, dar in acelasi timp mai permeabila decat
polietilena. Din punct de vedere toxicologic, monomerul prezinta potential cancerigen, dar policlorura de vinil
nu prezinta pericol.
H H

C C
n
H Cl
PVC are atat rezistenta chimica foarte buna, cat si proprietati ignifuge bune (intarzietor de flacara, temperatura de
aprindere 455 C, cantitatea de caldura rezultata este mai mica comparativ cu PP sau PE).

PVC este rezistent la oxidare si UV, dar nu rezista la temperaturi ridicate (peste 140 C incepe sa elibereze HCl,
iar la 170 C se degradeaza daca nu contine stabilizatori).
Aplicatii ca biomaterial

Poli(clorura de vinil) este folosita in chirurgia protetica maxilofaciala externa, la reconstructii complexe in urma
unor fracturi multiple cu pierderi mari de tesut moale.

Poli(clorura de vinil) plastifiata este utilizata pentru constructia diverselor dispozitive care vin in contact direct
cu sangele: tuburi pentru circulatia extracorporeala a sangelui; catetere, pungi si tuburi pentru transfuzii.

Poli(clorura de vinil) este polimerul cel mai folosit pentru confectionarea majoritatii dispozitivelor de unica
folosinta. O mare problema o poate ridica insa alegerea plastifiantului, care poate exuda din material, existand
riscul de a fi preluat de lichide si introdus in organism.

PVC plastifiat se utilizeaza si in confectionarea rezervoarelor de medicamente. S-a demonstrat ca infuzarea

intravenoasa a unor medicamente anticancerigene (5-fluorouracil) este mai avantajoasa decat injectiile
intravenoase. Tehnologia avansata a facut posibila eliberarea unor cantitti calculate de medicament, intr-o
perioada de timp impusa. Astfel, sacii de PVC sunt foarte folositi ca pompe de infuzie portabile, cantitatea de
medicament inmagazinat in aceste rezervoare trebuind sa fie stabila si compatibila.

Din poli(clorura de vinil) se mai confectioneaza: tuburi ale pompelor peristaltice, tuburi stomacale flexibile si
semiflexibile, tuburi endotraheale, pungi pentru perfuzii, componente ale instalatiilor pentru dializa, masti
pentru respiratie, manusi de examinare.
 Fig.4. Saci perfuzabili si furtunase/linii venoase din PVC flexibil
http://www.savinyls.co.za/pages/5-about-pvc

Fig.5. Conectori pentru tuburi realizate din PVC

http://www.carmo.dk/gb/product/medical/elbow-flanges/

Fig.6. Saci cu sange din PVC

hthttp://www.plasticisers.org/applications/medical-devices

Fig.7. Manusi de examinare din PVC

http://www.intcomedical.com/news/INTCONews/119.html
POLISTIRENUL si COPOLIMERI STIRENICI - Poly(1-phenylethane-1,2-diyl)

1839 Eduard Simon a descoperit PS (din stirol in prezenta oxigenului a fost observata formarea unui material
gelifiat).

1845 - John Buddle Blyth si August Wilhelm von Hofmann au observat ca acelasi produs se poate obtine si in
absenta oxigenului.

1866 Marcelin Berthelot a identificat ca produsul care se obtine prespupune un proces de polimerizare
(descoperit ulterior de H. Staudinger, parintele chimiei macromoleculare).

1931 incepe productia PS de compania Farben (compania de vopsele).

1941 Dow Chemicals produce PS sub denumirea Styrofoam.

1950-1960 - PS exapandat

PS comercial important este atactic si se obtine prin polimerizare cu mecanism radicalic; se poate obtine si
forma sindiotactica prin polimerizare cu catalizatori Ziegler-Natta dar procesul de polimerizare este foarte lent;
forma izotactica nu are importanta industriala/comerciala.
Polimerii stirenici sunt derivati amorfi, transparenti (polistirenul rezistent la soc este opac), au duritate mare, sunt
casanti, fragili, au rezistenta buna la radiatii, sunt stabili la acizi oxidanti concentrati, solubili in hidrocarburi
aromatice, eteri, esteri. Temperatura limita de utilizare este 70 90 C; nu se pot deci steriliza la cald. PS incolor
de uz general rezista bine la doze repetate de sterilizare medicala prin metoda radiatiilor de inalta energie. Este
rezistent la acizii anorganici si organici, baze si saruri anorganice. Nu absoarbe si nu reactioneaza cu produse
alimentare, bauturi, produse farmaceutice, sapunuri si detergenti. Nu este inflamabil, dar este sensibil la UV,
aceasta degradare se manifesta prin ingalbenire si pierderea proprietatilor mecanice, de aceea se indica utilizarea
de stabilizatori.

Copolimerul grefat ABS (acrilonitril-butadiena-stiren) este opac, cu aspect stralucitor si prezinta o buna
stabilitate, rezistenta termica pana la 110 C. Are o mare stabilitate in timp.

Aplicatii ca biomaterial

Datorita proprietatilor sale, PS si copolimerii sai au urmatoarele aplicatii biomedicale: tuburi hemolitice,
pistonul seringilor de unica folosinta, filme termoformate pentru diferite conditionari, dispozitive de
dozare a picaturilor, vase de cultura, cutii Petri.

Polistirenul se utilizeaza si pentru modificarea cimenturilor de oxid de zinc, aplicandu-se pentru cimentari
provizorii si de durata, obturatii de baza si restaurari coronare provizorii.
Copolimerii ABS (acrilonitril-butadiena-stiren) si SAN (acrilonitril-stiren) se folosesc in diferite scopuri
biomedicale, printre care: in dializa, pentru confectionarea clemelor si acelor pentru perfuzii datorita rezistentei
la rupere mare, componente ale aparatului auditiv, dispozitive de conectare pentru seringi si catetere. De
exemplu, Novodur ABS este utilizat pentru obtinerea cutiilor realizate special pentru dispozitivul de masurare a
glicemiei (glucozometrului). Acest instrument este protejat foarte bine de respectiva cutie datorita proprietatii
acestui material de a avea rezistenta la socuri foarte ridicata.

Bayblend reprezinta un material format dintr-un amestec de ABS si policarbonati din care se confectioneaza
pompe utilizate pentru infuzia volumetrica precisa si de termen lung. Carcasa este rezistenta la socuri si la
flacara. Acelasi material se foloseste pentru realizarea carcaselor rezistente la rupere ale sistemelor de infuzie
portabile.
Fig.8. Suport folosit in biologie si biochimie din PS
http://www.gmpolystyrene.com/products

Fig.9. Tavita de anestezie din PS

http://www.medicalplasticsnews.com/materials/proact-medical-
launches-antimicrobial-anaesthetic-tray-range/
 Fig.10. Linguri de amprentare din PS
http://www.maselortho.com/newproducts/redi-lock.asp

Fig.11. Cutii Petri din PS

http://www.psscientific.com/shop/labware/dishes/prosourcescienti
ficstandard100x15mmsterilepolystyrenepetridishes.aspx
POLITETRAFLUOROETILENA (PTFE)

Politetrafluoretilena (PTFE) face parte din clasa polimerilor fluorurati. Adesea denumita teflon (care este una
dintre denumirile sale comerciale), politetrafluoretilena a fost descoperita in 1938 si este un material termoplastic
dur si tenace, stabil la temperaturi intre 280 C si 300 C. Se caracterizeaza printr-o viscozitate foarte ridicata in
stare topita.

Se obtine prin polimerizarea tetrafluoretilenei,

CF2=CF2, in stare gazoasa, intr-un mediu apos, sub
presiune.

Politetrafluoretilena are o combinatie de proprietati de perfomanta unica intre polimeri, fiind utilizata in multe
aplicatii critice.

Proprietatile mecanice nu sunt afectate semnificativ la temperatura ridicata, pe un interval de timp.

PTFE nu absoarbe radiatii din spectrul vizibil si nici din cel ultraviolet.

Este un material translucid pana la opac, din cauza ca zonele cristaline difracta si reflecta lumina.

Rezistenta chimica foarte buna la atacul chimic determina aplicatiile majore. Este atacata de putine produse
chimice.
Aplicatii ca biomaterial

Datorita accesibilitatii, inertiei chimice, proprietatilor fizice adecvate (duritate, flexibilitate,

permeabilitate, adeziune, rezistenta la soc, tractiune, alungire, rupere, torsiune, modul de elasticitate),
coeficientului de frecare redus dintre comprimate si matrite (actioneaza drept coeficient de lubrifiere),
PTFE a fost testata pentru diferite aplicatii in chirurgia cardiovasculara, ortopedie, cat si in chirurgia
plastica.

PTFE se utilizeaza pentru fabricarea valvelor cardiace, a carcasei pompelor, a elementelor de conectare
cu tesuturile inconjuratoare.

PTFE poroasa, grafitata se utilizeaza tot mai mult in cadrul chirurgiei maxilo-faciale si ortopediei ca
material de acoperire, pentru atasare la os sau completarea tesutului osos deficitar, precum si ca material
de electie pentru implanturile ortopedice, ligamente pentru genunchi etc.

PTFE mai are utilizari si in cadrul chirurgiei plastice ca grefe osoase ale urechii si, de asemenea, este
folosita ca membrana poroasa, avand permeabilitate mare pentru oxigen si dioxid de carbon, selectata
pentru plamani artificiali (implica transport interfazic de gaze sau lichide).

Din combinarea PTFE cu fibre de carbon a rezultat produsul Proplastul, utilizat in unele situatii in
cadrul chirurgiei defectelor peretelui abdominal antero-lateral.
 Fig.7. Microtuburi poroase din PTFE cu aplicatii biomedicale (permite
atasarea celulelor, tub permeabil pentru eliberarea unor medicamente sau
substante de contrast; diametrul intern porneste de la 1,6 cm.
http://news.thomasnet.com/fullstory/Micro-Porous-PTFE-Tubing-is-suited-
for-medical-applications-827199

Fig.8. Materiale din PTFE pentru acoperiri medicale, inclusiv in medicina dentara
(ortodontie), http://www.precisioncoating.com/medical-coating/
ALCOOL POLIVINILIC (APV)

Este un polimer termoplastic cu numeroase utilizari biomedicale, in industria farmaceutica si cosmetica, ca aditiv
pentru materiale celulozice, acoperiri diverse, stabilizator coloidal, precum si in domeniul medical.

Se obtine prin hidroliza poli(acetatului de vinil) in mediu acid sau bazic.

Proprietatile fizice si chimice ale alcoolului polivinilic depind in cea mai mare masura de conditiile in care a fost
sintetizat poli(acetatul de vinil) de plecare, ca si de conditiile de hidroliza (procentul de grupari hidrolizate din
polimerul final). Gradul de polimerizare variaza de la 500 la 2500 pentru produsele comerciale. In functie de
gradul de hidroliza, continutul de apa si masa moleculara, APV se poate prezenta sub forma unor pulberi sau ca
solutie.

Aplicatii ca biomaterial

APV este folosit in principal pentru realizarea de vehicule pentru picaturile oculare cu efect prelungit.

Datorita particularittilor anatomice ale ochilor, administrarea de substante medicamentoase este dificila prin
metode conventionale, una dintre metode fiind introducerea acestora in circulatia sangvina. Un dezavantaj al
acestei metode este cel datorat faptului ca intre umoarea apoasa, umoarea sticloasa si sange exista o bariera
datorata selectivitatii membranelor epiteliale, bariera ce nu permite ajungerea in ochi a tuturor substantelor
administrate prin sange. Multe medicamente nu sunt capabile sa ajunga in camera anterioara a ochiului, in
concentratii terapeutice, deoarece se leaga de proteinele plasmatice sau pentru ca nu sunt suficient de
liposolubile.
Eforturile cercetatorilor au fost directionate pe parcursul anilor catre cresterea cantittii de medicament ce ajunge
in camera anterioara si, in acelasi timp, catre reducerea efectelor secundare asupra sistemului cardiovascular
datorate pierderilor de medicament din timpul circulatiei.

Una dintre metodele experimentale pentru a rezolva aceasta problema a fost realizarea de sisteme de crestere a
viscozitatii, deoarece astfel s-a scontat marirea duratei cand medicamentul ramane in zona ochiului,
impiedicandu-se drenarea lui prin canelele invecinate. Rezultatul nu a fost cel asteptat deoarece, desi drenata mai
greu, cantitatea de medicament primita de catre ochi nu a crescut. S-a cautat in continuare un sistem care sa
elibereze in cantitati mai mari medicamentul.

Pentru aceasta s-a folosit APV pentru crearea de pelicule polimerice ce contin medicamentul si care, introduse in
vecinatatea globului ocular, se dizolva eliberandu-l pe acesta. Ca rezultat s-a obtinut cresterea de 8 ori a cantitatii
eliberate de medicament, comparativ cu efectul picaturilor oculare.

In domeniul farmaceutic, s-au studiat interactiunile APV cu diferite materiale active. Astfel, APV exercita un
efect de stabilizare asupra unor medicamente.

Totodata, alcoolul polivinilic, este folosit ca baza pentru unguente datorita proprietatii de formare de geluri in
solutii apoase concentrate si ca vehicul, ce exercita un efect prelungit al colirelor, utilizat pentru picaturi nazale .

Alcoolul polivinilic mai joaca rol si de agent pseudoemulgator (actioneaza prin marirea viscozitatii mediului de
dispersie, impiedicand aglomerarea particulelor dispersate), agent de gelifiere (in prelucrarea unguentelor
hidrosolubile) si de agent de acoperire gastrosolubil utilizat ca substanta solubila in sucul gastric, adaugata
comprimatelor pentru protejarea principiilor active, mascarea gustului si mirosului neplacut, cat si pentru
dirijarea eliberarii medicamentului.
Ca inlocuitor de plasma sangvina, desi se pare ca este contraindicat pentru aplicatii clinice, specialistii au obtinut
rezultate satisfacatoare in administrarea la oameni a alcoolului polivinilic cu masa moleculara de 10 000 g/mol,
sub forma de solutie de 3%, pentru cazurile soc si infectii post operatorii. Totodata este folosit pentru conservarea
plasmei sangvine.

Este consemnata folosirea alcoolului polivinilic in chirurgia estetica si in terapia arsurilor precum si utilizarea
suturilor de APV in chirurgia vasculara, bronhiala, gastrointestinala, cu reactie tisulara scazuta.
POLIMERI ACRILICI

POLIMETILMETACRILAT (PMMA)

Este un polimer termoplastic amorf, dur, rigid, casant. Este unul dintre cei mai importanti polimeri acrilici cu
aplicatii biomedicale.

1877 Wilhem Fittig a pus bazele procesului de transformare a MMA in PMMA

1933 Otto Rohm a patentat si inregistrat un produs pe baza de PMMA sub denumirea PLEXIGLASS

1936 a inceput producerea la scara industriala a PMMA de compania ICI ACRYLICS (Lucite International).

Procese de obtinere emulsie, solutie, masa si suspensie; mecanism radicalic si anionic.

Aplicatii ca biomaterial

Principalele aplicatii in oftalmologie ale PMMA si copolimerilor sai decurg din urmatoarele proprietati: claritate
si transparenta foarte bune, indice de refractie adecvat, excelenta stabilitate fata de apa, excelenta stabilitate
dimensionala, rigiditate, duritate si tenacitate foarte bune, nu se descompune in mediul biologic si nu produce
iritatii. Astfel, PMMA se utilizeaza la fabricarea lentilelor de contact dure si a lentilelor intraoculare.
Dezavantajele acestui polimer: permeabilitatea mica fata de oxigen, umectarea redusa datorita hidrofobiei. Din
cauza umectabilitatii reduse, utilizatorii de lentile de contact din PMMA trebuie sa foloseasca adjuvanti de
umectare, pe suprafata interna a lentilei. Poli(metacrilatul de metil) ajuta si la confectionarea keratoprotezelor
(pentru protezarea corneei).

Utilizarea cimenturilor acrilice (asa - numitele PMMA autopolimerizabile) in ortopedie dateaza din perioada
anilor 60 si a permis fixarea diferitelor proteze, printre care proteza totala de sold. De remarcat ca cimenturile
acrilice realizeaza doar o fixare mecanica att fata de os ct si fata de implantul metalic/polimeric, fara a fi
adezivi, in adevaratul sens al cuvantului. Recent, se incearca utilizarea de cimenturi acrilice compozite, cu
componente ceramice, in dorinta de a obtine cimenturi bioactive, care sa permita refacerea structurii osoase si o
mai buna interfata cu osul.
PMMA cunoaste o gama larga de aplicatii in stomatologie.

Cerintele pentru un polimer dentar bun sunt urmatoarele: densitate apropiata de cea a dintelui, rezistenta la abraziune egala cu cea
a dintelui, elasticitate suficienta, fragilitate redusa, transparenta, fabricare si prelucrare usoara, stabilitate la modificarile de
temperatura, absorbtie mica a apei si deformare redusa in contact cu aceasta, precum si absenta efectelor toxice sau iritante asupra
tesuturilor inconjuratoare.

Dezavantajele acestui polimer: comparativ cu tesuturile dentare dure, PMMA prezinta valori diferite ale durittii, rezistentei la
compresiune, abrazivitatii si coeficientului de dilatare termica, la acestea se adauga contractia de polimerizare.

Un dezavantaj major al protezelor confectionate din polimeri este degradarea acestora din cauza imbatranirii, care conduce la
schimbarea culorii, opacifiere, marirea fragilitatii, pierderea supletei, micsorarea rezistentei la tractiune, a alungirii la rupere si a
rezistentei la soc. Printre cauzele imbatranirii pot fi mentionate: modificarile coloido-chimice ale polimerului, suprasolicitarile
piesei protetice provocate de tractiune si de tensiunile interne datorita repartizarii neuniforme a fortelor masticatorii, precum si
gonflarea prin patrunderea apei si salivei in porii compusului macromolecular. Este posibila eliminarea sau atenuarea efectelor
imbatranirii polimerului prin modificarea conditiilor de polimerizare si prelucrare.

Astfel, PMMA se foloseste pentru baze ale protezelor sau confectionarea dintilor artificiali, precum si ca materiale de
restaurare.

PMMA (auto- sau termopolimerizabil) se mai utilizeaza si in confectionarea portamprentelor (lingurilor de amprenta) care
constituie un suport rigid in care se aplica materialul de amprenta si cu ajutorul caruia acestea se insereaza si se dezinsereaza de pe
campul protetic.

Rasinile acrilice autopolimerizabile se utilizeaza ca materiale pentru imobilizari dentare. Mobilizarea dentara patologica
insoteste o serie de afectiuni dento-parodontale: traumatisme, parodontopatii marginale, disfunctii mandibulare, tumori etc.
Rsinile acrilice destinate reconstituirilor provizorii s-au diversificat mult in ultimele decenii, cele mai multe restaurari provizorii
utiliznd aceasta categorie de rsini. Spre deosebire de acrilatele autopolimerizabile, cele termopolimerizabile se indica pentru
restaurari provizorii de durata mai lunga. Calitatile mecanice si cromatice sunt superioare celor autopolimerizabile.
Fig.9. Materiale dentare din PMMA, http://www.dentistrytoday.com/new-
products/8430-pmma-dentureveneer-system-xpdent
The Visio.Lign PMMA Veneer System is perfect for fabricating implant-
supported restorations, telescopic and conical crowns, precision partials,
crown and bridges, and temporaries. It consists of multilayered PMMA,
NovoLign shells, and NeoLign denture teeth for lifelike anatomical teeth
with a composite bonding system.
 Fig.10. Proteza de genunchi/sold cimentata cu PMMA
http://www.orthopaedicsports.co.nz/orthopaedic-wellington/knee-
replacement.html

http://www.qub.ac.uk/schools/SchoolofMechanicalandAerospaceEngineering/Res
earch/AdvancedMaterialsandProcessing/ResearchProjects/PMMABoneCements/

Fig.11. Sistem de injectare ciment pentru coloana vertebrala

http://benvenuemedical.com/product/vertebral-augmentation-cement-kit
Poli(2-hidroxietil metacrilat) (PHEMA)

Acest polimer reprezinta, alaturi de PMMA unul dintre cei mai folositi polimeri sintetici in sectorul
biomedical, principalele sale avantaje fiind:
PHEMA este un polimer biocompatibil netoxic;
monomerul, 2-hidroxietil metacrilatul (HEMA), poate fi polimerizat sau copolimerizat fara dificultate
(ca majoritatea polimerilor metacrilici), iar functiunile alcoolice primare permit formarea de derivati
HEMA cu legatura dubla neschimbata;
PHEMA permite la rndul sau asemenea substitutii, ceea ce conduce la formarea unei game largi de
derivati PHEMA pentru multiple aplicatii biomedicale.

Desi prima sinteza a HEMA si a homopolimerului corespunzator PHEMA a fost realizata inca din 1936,
abia in 1955, Wichterle si Lim identifica calittile optice exceptionale ale polimerului, iar in 1961
Wichterle descopera o metoda de obtinere a lentilelor din PHEMA.

PHEMA si copolimerii sai au foarte multe aplicatii: ca materiale pentru imobilizarea celulelor, a
medicamentelor si enzimelor, lentile de contact si multe aplicatii oftalmologice, in stomatologie, ca
proteze si pentru materiale hemocompatibile, in ingineria tesuturilor.

PHEMA este folosit in multe aplicatii ortopedice datorita faptului ca este biocompatibil si are o
duritate comparabila cu a osului atunci cand este polimerizat in masa.
Aplicatii ca biomaterial

Aplicatii in chirurgia dentara

Exista numeroase studii asupra aplicatiilor materialelor pe baza de HEMA in stomatologie. Au fost propuse
cimenturi formate dintr-un hidrogel de PHEMA si o hidroxiapatita sintetica pe baza de fosfat di- si tricalcic.

Membrane Poli(HEMA-MMA) continnd un antispetic (clorhexidina) permit eliberarea progresiva a acestuia in

situ.

PHEMA se foloseste pentru baze ale protezelor sau confectionarea dintilor artificiali, precum si ca materiale de
restaurare.

Imobilizarea de molecule si celule

Termenul de imobilizare are sensuri diferite: incapsulare, inglobare etc., desemnand incorporarea unei celule,
molecule, a unui medicament in interiorul sau la suprafata unei retele macromoleculare. Dupa caz, moleculele pot
fi doar inglobate/introduse intre lanturi, sau pot fi grefate, in acest fel devenind parte constituenta a lanturilor
macromoleculare.

Acest gen de aplicatie poate fi impartit in trei subclase:

imobilizare/incorporare de enzime;
inglobare de celule;
incapsulare de medicamente
Imobilizarea de enzime pe suporturi solide are din ce in ce mai multe aplicatii in biotehnologie. Moleculele de
enzime grefate raman active in timpul unor reutilizari succesive si nivelul de produsi secundari obtinuti dupa
actiunea enzimei asupra substratului este redus.

Exemple:

tripsina grefata pe un biomaterial compozit (alginat copolimerizat cu HEMA si glicidil metacrilat);

glucozoxidaza incorporata in membrane de PHEMA; membranele PHEMA cu glucozoxidaza gonfleaza atunci
cand sunt introduse in solutii de glucoza, fapt care poate permite folosirea acestor materiale pentru obtinerea unui
pancreas artificial.
lipaza incorporata in membrane de PHEMA scade activitatea enzimei datorita caracterului hidrofob al
moleculei de enzima;
glucoamilaza in PHEMA;
alcalin fosfataza - HEMA (AlkP-HEMA) folosite in ortopedie.

Inglobarea de celule are, la randul sau, aplicatii foarte importante in biotehnologie.

In hidrogelurile de PHEMA pot fi introduse microorganisme.

Insulele pancreatice izolate pot fi incluse in PHEMA, pastrindu-si proprietatile de sinteza si de eliberare a
insulinei in vitro. S-au realizat si implanturi pe animale care au demonstrat acest comportament.

Pentru incorporare de celule vii au fost studiate si compozite alginat - PHEMA. Metoda s-a folosit si pentru
incapsularea eritrocitelor in copolimerul HEMA-MMA.
Incorporarea de substante medicamentoase in PHEMA raspunde nevoii de dispozitive de eliberare controlata,
progresiva in organsim, a acestor substante.

S-a studiat aceasta posibilitate folosind ergotamina, aspirina si diversi hormoni.

Cloramfenicolul a fost a fost incorporat in PHEMA reticulat cu etilenglicol dimetacrilat (EGDMA); antibioticul
se elibereaza prin gonflarea polimerului in mediul apos.

Tiamina (vitamina B1) este eliberata prin gonflarea microsferelor de PHEMA in mediul apos.

S-a raportat incorporarea de teofilina in copolimeri PHEMA - poliizobutilena, precum si a vidarabinei (un agent
antiviral), progesteronului si nitroglicerinei in membrane de PHEMA.

De asemenea, in matrici de PHEMA s-au imobilizat medicamente folosite in chimioterapia anticanceroasa.

Imobilizarea imunoglobulinelor s-a realizat in multe studii de biochimie.

S-a realizat incorporarea de testosteron intr-un compozit albumina - PHEMA, permitnd obtinerea de proteze
testiculare care sa elibereze progresiv hormonul.
Utilizari in oftalmologie

Un domeniu important de utilizare a PHEMA este cel al lentilelor de contact si al lentilelor intraoculare
(substituenti de cristalin, dupa operatiile de cataracta). S-au folosit lentile negre (care contin pigmenti), ce permit
o ocluzie luminoasa artificiala dupa interventii chirurgicale oftalmice.

Un hidrogel cu 60% PHEMA si continand gentamicina pastreaza concentratiile bactericide timp de trei zile de
contact cu mediul ocular.

In cazul lentilelor de contact trebuie sa fie permisa difuzia oxigenului, pentru a impiedica aparitia unui edem
cornean.

De asemenea se folosesc lentile pe baza de PHEMA avnd antibiotice incorporate.

Lentilele intraoculare de PHEMA sunt mai bine tolerate decat cele din poliamide aminate.
Fig.1. Lentile de contact colorate din PHEMA,
http://www.tradekorea.com/sell-
leads/4002/Eyewear.html?outMax=40&nationCd=&certNm=
Proteze vasculare

In afara biocompatibilitatii tisulare observate pentru hidrogelurile pe baza de PHEMA, s-a remarcat si o buna
hemocompatibilitate. Timpul de formare a cheagului de sange in prezenta PHEMA este mult mai indelungat spre
deosebire de o proba martor.

Tolerarea pe termen lung a unui asemenea implant in vivo este influentata de celulele sangvine, constituentii
peretilor vasculari, proteinele coagularii.

Imbunattirea biocompatibilitatii sangvine pentru filme din copolimer stiren-butadien-stiren (SBS) s-a realizat
prin grefarea la suprafata filmului, a unui strat PHEMA, care confera caracter hidrofilic.

Copolimerul HEMA-stiren sau HEMA-dimetil siloxan inhiba agregarea plachetelor sangvine (deci formarea
cheagurilor de sange), in copolimer existnd microdomenii hidrofil-hidrofobe.

S-a realizat un material antitrombogen prin imobilizarea de urokinaza (enzima fibrinolitica) intr-un hidrogel de
PHEMA.

Si heparina poate fi inglobata in PHEMA tot in vederea formarii unui biomaterial anticoagulant.

O alta aplicatie importanta a PHEMA consta in embolizarea formatiunilor tumorale, in general

hipervascularizate.

Particulele sferice de PHEMA se pot obtine prin polimerizare in suspensie. Cand aceste microsfere/microbile se
injecteaza intr-un vas aferent procesului tumoral, ele provoaca obstructia vasului. Gonflarea microbilelor in
mediul apos le ajuta sa atinga dimensiunea potrivita pentru blocarea vaselor de sange.
Implanturi si organe artificiale

Sunt cunoscute numeroase biomateriale compozite pe baza de PHEMA si colagen, in special datorita caracterului
netoxic si rezistent la degradare al PHEMA, cat si componentei colagenice. Compozitele PHEMA-colagen au
biocompatibilitate superioara PHEMA simplu. Biocompozitele cu continut mai mic de colagen se comporta mai
bine in implanturile de lunga durata, in timp ce biocompozitele cu cantitati mai importante de colagen dezvolta
calcifieri inca din stadiile de inceput, acest fenomen fiind urmat de biodegradarea completa.

S-au studiat si materiale compozite PHEMA-alcalin fosfataza pentru folosirea in ortopedie, materialul stimuland
depunerea de cristale de hidroxiapatita.