activitatea sau arta de a conduce, ştiinta

MANAGEMENT
organizării şi conducerii, etc.

latinescul manus - mână, semnificând ,,manevrarea”,

,,pilotarea”.
În engleză - to manage care înseamnă a administra, a
conduce, a reuşi, a rezolva.

manager – conducător (director), persoană care

conduce, organizează,

• este un domeniu de cercetare în științele educației care studiază perspectivele de abordare a clasei de
elevi si structurile dimensionale ale acesteia, în scopul asigurării conduitelor corespunzătoare pentru
desfășurarea procesului de predare-învățare-evaluare
 Managementul clasei = didactica specialităȚii
se referă la clasa de elevi, la coordonarea tuturor te învață cum să predai o anumită
resurselor umane, materiale, financiare și de timp, cu
scopul creșterii eficienței educaționale. disciplină de învățământ.
e parte componentă a managementului
educațional

Procesul de învățământ

cadrul didactic este figura centrală pentru elevi

 Motivarea
Rolurile manageriale  Planificarea  Conducerea
 Consilierea
 Organizarea  Coordonarea
 Controlul
 Comunicarea  Îndrumarea
 Evaluarea
• Profesorul planifică întreaga activitate de formare si educare a
elevilor în funcție de idealul -educațional
planificarea integrata prevăzut în Legea
învățământului, de obiectivele urmărite si de particularitățile
calendaristica (semestriala, si
planurile-cadru
anuala);
grupului
clasei. de invatamant,
- proiectarea integrata pe unitati
programa
de continut;
scolara,
- proiectarea integrata pe unitati
- umane (cadre didactice, personal manualul
tematice;
administrativ,scolar.
elevi, parinți etc.);
- proiectul de lectie/activitate
Resurse - materiale (spațiul, timpul, baza didactico-materiaIă);
didactica.
pedagogice: - financiare (buget central, local, contribuțiile comunității educative);
- informationale (metodologii, documente curriculare principale, sugestii
metodologice, materiale curriculare specifice activității de proiectare
didactica, produse curriculare auxiliare, Indrumări metodice).
• Întreaga activitate a clasei de elevi este organizată de profesor, cu
consultarea membrilor grupului si cu delegarea responsabilităților în
rândul elevilor.

Organizarea planurilor de invatamant pe arii

curriculare ofera ca avantaje:

- posibilitatea integrarii demersului monodisciplinar

actual intr-un cadru interdisciplinar;
- echilibrarea ponderi lor acordate diferitelor
domenii si obiecte de studiu;
- concordanta cu teoriile actuale privind procesul,
stilul si ritmurile invatarii;
- continuitatea.
EMIȚĂTOR RECEPTOR

PROFESOR MESAJ ELEV

FEED BACK
 CONDUCEREA
Profesorul

Manager al clasei

profesorul conduce(DIRIJEAZĂ)
activitatea de formare si educare a
elevilor.
 COORDONAREA
repartizarea
evitarea consumului
sarcinilor
inutil de timp sau a în
functie de tipul
pierderilor
OBIECTIVELE CLASEI de lucru

asigurarea
legăturilor

membrii grupului
 ÎNDRUMAREA
• Procesul învățării Profesorul este principalul îndrumător ale elevilor

profesorul trebuie să-si cunoască bine elevii si

să-i îndrume în functie de problemele
fiecăruia
 MOTIVAREA
Rolul principal ale profesorului ca manager al clasei este motivarea elevilor pentru învătare

Învățarea nu trebuie să fie o obligatie, ci o dorintă care vine

din interiorul fiecăruia

Tema de reflectie:
Gandindu-va numai la disciplina pe care o predati, care ar fi principale intrebari pe care le-ati
pune elevilor (intr-o microancheta) pentru a afla ce ii atrage, ce ii motiveaza sau ce le place la
orele dumneavoastra prin opozitie cu ce ii respinge, ce ii demotiveaza sau ce nu le place?
 CE ESTE MOTIVAȚIA?
,,Motivaţia este ceea ce energizează, direcţionează şi susţine
un comportament” (Steers şi Porter apud Saal, Knight, 1988, p. 256)

Este un concept fundamental în

psihologie și în genere în științele
despre om, exprimând faptul că la
baza conduitei umane se află
întotdeauna un ansamblu de mobiluri .

– trebuințe, tendințe, interese, intenții,

idealuri – care susțin realizarea
anumitor acțiuni, fapte, atitudini.
 FORME ALE MOTIVAȚIEI
Necesitatea (Trebuința) - forma de bază a motivației.

A avea o necesitate (trebuință)

reprezintă nevoia de a face o
acțiune sau de a avea un obiect.
 FORME ALE MOTIVAȚIEI
Valența este forța de atracție sau respingere pe care o
exercită un stimul extern (obiect, persoană, acțiune,
situație) asupra unei persoane.

Un stimul are valență pozitivă dacă

exercită o "forță de atracție"
asupra unei persoane.

Un stimul are valență negativă

dacă creează repulsie, aversiune și
omul încearcă să îl evite.
FORME ALE MOTIVAȚIEI
Prin interes înțelegem tendința de a
acorda atenție unor domenii de
activitate.
Convingerile sunt idei, opinii care
au o mare valoare pentru cineva și
care determină direcția acțiunilor
sale.
Idealul reprezintă un sistem de idei
și valori spre care tinde o persoană
și pe care dorește sa le realizeze in
viață.
 METODE DE MOTIVARE A ELEVILOR
1. Recompensează reușitele elevilor

Pentru a-ți motiva elevii să performeze în

continuare sau pentru a-i încuraja și determina
să își îmbunătățească nivelul de performanță,
folosește-te diferite metode de recompensă,
precum, afișarea pe un "panou de onoare" al
clasei, al unei lucrări foarte bune sau
acordarea de premii pentru cei mai buni elevi
ai săptămânii.
 2. Asigură-te că elevii înțeleg și
știu ce se așteaptă de la ei

Pentru a-ți motiva elevii să fie

sârguincioși și să privească dintr-o
perspectivă pozitivă activitatea
școlară, este esențial, să te asiguri
că înțeleg foarte bine ce anume au
de făcut și care vor fi consecințele
(deopotrivă negative și pozitive) ale
acțiunilor lor.
 3. Fii entuziasmat și pasionat de
materia predată

Puterea exemplului:
- dacă elevii vor remarca entuziasm și
pasiune în stilul tău de predare, se vor lăsa
molipsiți de atitudinea ta și vor prezenta
mai mult interes vis-a-vis de materia în
cauză.
 4. Fixează obiective pe termen scurt
Îți dorești ca elevii tăi să iasă din rutină și să fie
entuziasmați de materia predată?

O metodă excelentă de a-i motiva este aceea

de a stabili obiective pe termen scurt.

În acest fel, elevii vor descoperi satisfacția

lucrului dus la bun sfârșit și vor fi motivați să
persevereze până la atingerea scopului major.
 SUGESTII DE MOTIVARE LA ELEVI:
Recunoasteti meritul unui elev si recompensati reusitele, chiar daca sunt modeste, mai ales daca vin de la elevi cu
rezultate mediocre sau slabe; gratificati fiecare progres (gratificati progresele).

Exprimati-va increderea in capacitatea si resursele unui elev; chiar si atunci cand rezultatele sunt slabe, insistati pe
sublinierea aspectelor pozitive, evitand critica moralizatoare si sarcasmul; ignorati performantele slabe si gratificati-le
pe cele bune. (oferiti feedback predominant pozitiv).

Ajutati elevii sa se cunoasca mai bine si sa se autoevalueze corect; propuneti activitati bazate pe interactiune in grup,
pe autodezvaluire personala si oferirea de feedback din partea celorlalti; facilitati constientizarea aspectelor pozitive
ale personalitatii elevului (stimulati autocunoasterea)

Incurajati elevii sa isi propuna atingerea unor obiective ambitioase dar realizabile; urmariti progresele si incurajatii sa
accepte noi provocari si obiective pe termen lung (facilitati asumarea obiectivelor).

Obisnuiti elevii sa se defineasca in temeni pozitivi, insistand pe calitati si aptitudini; facilitati crearea unor asteptari
pozitive cu privire la evolutia lor viitoare si reusita lor (creati asteptari pozitive).
 CONSILIEREA
- o relație specială dezvoltată între cadrul didatic și elevul
aflat în nevoie, cu scopul declarat de a-l ajuta;

• Profesorul - oferă consiliere în domenii ca orientarea scolară si profesională,

cunoasterea personală si a grupului, orientare centrală,
aprecierea valorilor, a conduitelor
 CONTROLUL

• - controlează dacă se
îndeplinesc sarcinile didactice si
cum se realizează ele, nivelurile
de performantă la care se
îndeplinesc obiec-tivele stabilite
etc
 EVALUAREA

Măsurarea
Analiza rezultatelor
Măsuri ameliorative
 TEMA DE REFLECŢIE

• 1. Cum vă imaginaţi relaţia de conducere colectivă –

răspundere personală în actuala etapă a
învăţământului românesc la nivelul unei clase de elevi?
Concepeţi câteva propuneri pentru o eventuală
ameliorare a relaţiei respective.

• 2. Dacă de mâine aţi fi numit(ă) într-o funcţie de

conducere a învăţământului la nivel teritorial, cu ce aţi
începe? Încercaţi să elaboraţi o listă de priorităţi.
 SARCINI DE LUCRU:

• 1. Elaboraţi o definiţie a managementului clasei de elevi.

Definiţiile sunt notate pe hârtie cu numele autorului. Se
realizează circulaţia acestor definiţii în întreg colectivul.
Definiţiile sunt analizate apoi cu întreg grupul, fiind în prealabil
dezbătute la nivel individual. În final se încearcă formularea
unei definiţii comune, integratoare.

• 2. Elaboraţi un set de principii care ar trebui să stea la baza

procesului instructiv-educativ la nivelul unei clase de elevi,
particularizând pentru o anume disciplină.
 SARCINI DE LUCRU

• 1. Care dintre rolurile manageriale sunt mai importante pentru un

cadru didactic? Argumentaţi răspunsul cu referire la situaţii concrete
din activitatea şcolară.
• 2. Dintre rolurile manageriale prezentate pe parcursul acestui capitol
pe care îl consideraţi cel mai dificil de realizat? Argumentaţi răspunsul.
• 3. Elaboraţi o clasificare a stilurilor manageriale, indicând criteriile care
au stat la baza lor şi elementele specifice care le deosebesc unele de
altele.
 CLASA DE ELEVII - CA ORGANIZATIE
• Într-o organizaţie, cultura influenţează toate celelalte componente,
precum şi organizaţia privită ca întreg.
• Ea este responsabilă de apariţia unor norme care guvernează
comportamentul în situaţii diferite; ele vor fi aplicate drept răspuns la o
serie largă de fenomene ce se petrec în cadrul organizaţional .

•
stabilirea sarcinilor şi a
stabilirea canalelor de
responsabilităţilor în
comunicare
realizarea sarcinilor

Caracteristicile
de structură a
unei organizaţii

alocarea resurselor pentru clarificarea ierarhiei

îndeplinirea obiectivelor organizaţional
 CLASA DE ELEVII - CA ORGANIZATIE

Pentru a înţelege mai bine modul de funcţionare al unei organizaţii

şcolare este utilă abordarea economică a organizaţiilor.

Acestea sunt combinaţii de resurse umane şi fizice care produc

(Ionescu, 1996) şi implică următoarele elemente:

Scopul (obiectivul)
unei organizaţii este
acela de a produce
un bun sau serviciu,
Diviziunea muncii.
Procesul de rupere a
muncii în
componente mici
care servesc scopul
organizaţiei
Ierarhia autorităţilor
presupune că
poziţiile şi posturile de
muncă sunt astfel
aranjate încât să
crească autoritatea
şi să faciliteze
coordonarea.

Esenţa fiecărei organizaţii

este efortul uman
 CLASA DE ELEVII - CA ORGANIZAŢIE

este formată dintr-un număr

mare de indivizii (25-35
elevi)

organizaţie deoarece:
Clasa de elevii este o desfăşoară activităţi organizate
în scop comun: informarea şi
formarea membrilor; În fază de constituire - organizarea clasei
este realizată de către serviciile de
secretariat
este o asociere dirijată:

În faza de consolidare şi în restul situaţiilor

de instruire
- este dirijată de cadrul didactic

Statutul de
profesor/elev

Are o structură de statute şi

roluri
Variabilitatea rolurilor ataşate cadrului
didactic(decident,coordonator, evaluator, consilier
etc) şi elevilor (lidetr, responsabil etc.)
 CLASA DE ELEVII - CA ORGANIZAŢIE

1. Identificarea problemei

Definirea problemei

În definirea problemei este important să ne raportăm la următoarele elemente:

De ce există această problemă

Pentru cine este o problemă
Cauzalitate
Cine sau ce generează această problemă
De ce sunt elevii sau parintii îngrijorați de ea

Care sunt efectele

Gravitatea și Cine este afectat
incidența Ce proporție din clasă este afectată de problemă
Cine este cel mai mult afectat
 CELE MAI DES FOLOSITE ÎN DEFINIREA ȘI ANALIZA PROBLEMELOR
SUNT:
presupun un număr mai mare de
participanți, care provin dintr-un grup cu
trăsături principale similare (de exemplu,
Metodele reprezentanții IMM-urilor, părinți,
 Focus grup – discuții detaliate
Brainstorming
Interviul -
este una dintre metodele tradiționale din domeniul științelor sociale folosite la strângerea informațiilor inițiale
pentru analiza situației, precum și identificarea de probleme ale comunității
Diagrama os de pește- o metodă de analiză de tip cauză-efect

Arborele problemei - este un instrument util în activitatea de identificare şi documentare a

problemei, dar şi pentru cea de definire a scopului, obiectivelor, rezultatelor asteptate (relație cauză-
efect)
ANALIZA SWOT
 CLASA DE ELEVII - CA ORGANIZAŢIE

Concluzii
Profesorul este creatorul de planuri manageriale şi iniţiatorul
acţiunilor efective de management al clasei de elevii; rolul lui de
educator este dublat de cel de manager al clasei.

Obiectul şi subiectul acţiunilor de management ale

profesorului este clasa de elevii. În managementul clasei, grupul
clasă e un grup educaţional, în care fiecare contact relaţional
dintre membrii ei având un rol educativ.

Prin activitatea sa de manager al clasei profesorul asigura un

climat favorabil învăţării.
 CLASA DE ELEVII - CA ORGANIZAŢIE
Ce NU este managementul clasei

NU E DIRIGENŢIE: Dirigintele prin activităţile iminente rolului său de coordonator al

clasei este un manager de clasă. Multe din sarcinile managerului clasei sunt realizate
în cadrul orelor de dirigenţie (organizarea clasei în prima zi, asezarea în băncii,
controlul comportamentului elevilor, influenţarea relaţiilor dintre elevi etc.), dar prin
alte sarcini ( managementul curriculumului, asigurarea disciplinei, relaţiile profesor-
elevi etc.) fiecare profesor, indiferent de materia predată, este un manager al clasei.

NU E DOAR DISCIPLINARE: Conceptul de management al clasei nu reprezintă controlul

comportamental al elevilor, conceptul este mult mai cuprinzător, referindu-se la
creearea şi menţinerea în clasă a unui mediu de învăţare sigur, încurajator şi
provocator.

Un astfel de mediu generează auto-disciplina şi

reponsabilizarea elevilor pentru propria formare.
 CLASA DE ELEVII - CA ORGANIZAŢIE

• În concluzie:

• Managementul clasei reprezintă o componentă a

managementului educaţiei, care cuprinde ansamblul
teoriilor şi strategiilor utilizate de cadrul didactic în
realizarea unui climat favorabil învăţării.

• Temă: Explicaţi sintagma „climat favorabil învăţării”

(dacă este nevoie consultaţi un dicţionar) Notaţi cel
puţin 5 caracteristici ale unui climat favorabil în clasa de
elevii.
• Obstacolele care pot apare în realizarea unei conduceri eficiente sunt:

• blocaje în comunicare;
• climat organizaţional tensionat;
• apariţia unor situaţii şi probleme neprevăzute care împiedică
desfăşurarea activităţii programate.

• Greşelile pe care managerii trebuie să le evite sunt:

• amânarea rezolvării unor probleme;

• rezolvarea altor probleme doar parţial;
• implicarea managerului simultan în prea multe probleme;
• convingerea că ştie totul foarte bine;
• tendinţa de a înclina răspunderea şi de a da vina pe alţii.

PROFESORUL –MANAGERUL CLASEI

• Teme de reflecţie

• Realizaţi un profil de competenţă a unui manager educaţional..

•
• Abordarea constructivistă priveşte elevul ca un partener real al
profesorului în cadrul procesului educativ. El este actorul principal al
învăţării active, în cadrul căreia elevii îşi caută singuri informaţiile, le
receptează, le prelucrează independent, apoi colaborează.
• Metode de cunoaştere ale elevilor
• Metoda observaţiei psihopedagogice presupune urmărirea intenţionată
şi înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări
comportamentale ale unui individ sau grup şi a contextelor situaţionale
în care acestea apar. (Zlate, 2000).
• Ca metodă de cercetare ştiinţifică, observarea vizează descoperirea
unor relaţii cauzale.
• Observarea urmăreşte, de exemplu, pe ce se bazează reuşita unei
metode de învăţământ sau îşi propune să sesizeze un anumit aspect
caracteristic elevului .
• manipulativ);

ELEVUL
• Exemplu de grilă de observaţie:

• I. Comportamentul verbal:
• ton (intonaţie, intensitate, timbru);
• durata (lungimea frazelor, concizie);
• conţinut (ex: întrebări de identificare, fraze de scuză, autodenigrare, glume, metafore,
propoziţii cu caracter politic sau valoric, părţi de vorbire: verbe, adjective);
• puterea limbajului (agresiv, jignitor, superior, dramatic, ton de expert, manipulativ);
• tăceri (timp de reculegere, dramatizare).
• II. Comportament nonverbal:
• kinestezic (faţă, mâini, corp, picioare);
• mişcări (ocuparea spaţiului);
• înfăţişare (îmbrăcăminte, machiaj, coafură, accesorii).
• III. Reacţia audienţei:
• a) postura corpului, zâmbet, contact vizual, părăsirea locului;
• b) critici, întrebări, umor, clarificări, întreruperi.
• IV. Aspecte globale:
• Utilizarea obiectelor, timpul de vorbire al bărbaţilor şi femeilor, lideri formali şi
informali, norme de grup, acorduri/dezacorduri etc.
• V. Aspecte combinate (verbale şi nonverbale): Saluturi etc.
• Notarea detaliată a procesului observat este un element fundamental al metodei

ELEVUL
• Metoda chestionarului se utilizează prin intermediul unui sistem de
întrebări, într-o anumită succesiune, pe baza unor criterii metodologice,
logice şi psihologice. Termenul provine din limba latină, de la ,,questio”,
care înseamnă ,,căutare”, ,,cercetare”, ,,întrebare”, ,,interogatoriu”.
• Metoda anchetei este o metodă de cercetare de tip interactiv, care
presupune un schimb de informaţii între cercetător şi subiecţii supuşi
investigaţiei, prin care se culeg date în legătură cu anumite fenomene,
situaţii şi manifestări. Instrumentul specific utilizat este chestionarul.
• În alcătuirea chestionarului se distinge prezenţa a două părţi:
• partea introductivă, prin care se motivează subiecţii de necesitatea aplicării
chestionarului, se precizează avantajele utilizării chestionarului în cauză,
scopul şi obiectivele lui, cine este iniţiatorul investigaţiei, se fac precizări şi
recomandări referitoare la modul de completare, insistându-se asupra
necesităţii sincerităţii răspunsurilor şi
• întrebările propriu-zise care pot include de la 2-3 întrebări până la 300 sute,
în funcţie de: obiectul cercetării, tipul cercetării, finalitatea propusă, tehnica
anchetării, felul întrebărilor, resurse materiale disponibile, timpul avut la
dispoziţie etc. Dacă numărul întrebărilor este foarte mare, chestionarul poate
fi aplicat de mai multe ori

ELEVUL
• etc. De exemplu:
• Cum apreciaţi calitatea noii metode de predare?
• mult mai bine;
• ceva mai bine;
• aproximativ la fel;
• ceva mai prost;
• mult mai prost.

• Alte exemple de trepte de răspuns:

• mulţumit; 2.
• nici mulţumit, nici nemulţumit; 3. nemulţumit;
• bun, 2. potrivit, 3. slab;
• foarte bună, 2.bună, 3. nici bună, nici proastă, 4. proastă, 5. foarte proastă;
• foarte mult, 2. mult, 3. puţin, 4. foarte puţin.

• Un alt exemplu îl constituie întrebarea închisă cu răspuns cu scală ordinală. Se acordă semnificaţie lexicală doar
valorilor de la capete. De exemplu:

• Cât de mulţumit sunteţi faţă de noua ciocolată Poiana ?

• 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

total nemulţumit total mulţumit

•
ELEVUL
• Metoda interviului se referă la obţinerea unor informaţii de la alte persoane prin întrebări
şi răspunsuri, în cadrul unei convorbiri; reprezintă o metodă calitativă, pentru că nu ne
interesează câţi spun un lucru sau altul, ci ce anume spun oamenii, cum o spun, cum se
modifică pe parcurs cele spuse etc (Rotariu, Iluţ, 1997).

• Eficienţa aplicării metodei depinde de gradul de sinceritate al declaraţiilor, dar şi

de naturaleţea, flexibilitatea, elasticitatea convorbirii etc. (Bocoş, 2003).
Între categoriile de interviu distingem:
• interviul pentru ocuparea unei slujbe;
• interviul pentru câştigarea unui concurs şi
• interviuri clinice, utilizate în psihoterapie şi psihodiagnostic, din domeniul ştiinţelor
socio-umane, care urmăresc aflarea unor informaţii cu un anumit grad de generalitate şi
privesc socialul.

• Se iau în considerare mai multe criterii de clasificare a interviurilor, astfel:

• a) după genul convorbirii: interviuri faţă în faţă şi interviuri prin telefon;
• b) după gradul de libertate în formularea întrebărilor de către cercetător, în cursul
convorbirii: interviuri structurate, interviuri semistructurate şi interviuri nestructurate;
• c) după numărul de participanţi: interviu individual şi interviu de grup;
• d) după modul de alcătuire: interviuri special organizate de cercetător şi interviuri cu
grupuri spontane şi informale
ELEVUL
• În cadrul interviului individual, interviul structurat se
suprapune peste aplicarea unui chestionar standardizat, în
cadrul unei anchete directe.
• Interviul semistructurat se realizează prin intermediul unui
ghid de interviu, care nu este standardizat şi reprezintă un plan
orientativ, care conţine unele idei directoare pentru cel care
conduce convorbirea. El cuprinde teme generale sau liste de
subiecte de discuţie(sau întrebări punctuale).
• Interviul nestructurat este mult mai flexibil şi presupune
desfăşurarea unei discuţii total libere, spontane, cu subiecţii
intervievaţi (se precizează problema care va fi discutată şi,
eventual, se dau indicaţii generale de dirijare a discuţiei), pe o
singură temă.
• Interviul de grup se poate realiza în cele trei forme: structurat,
semistructurat şi nestructurat. El completează datele şi
informaţiile referitoare la subiecţii investigaţi.
ELEVUL
• Pentru realizarea cu succes a unui interviu de grup, cadrul didactic trebuie să
aibă în vedere respectarea câtorva cerinţe privind realizarea acestuia:

• grupul să nu fie prea numeros (5-12 persoane);

• durata să fie cuprinsă între 1-2 ore;
• intervievatorul să cunoască bine profilul grupului, natura relaţiilor
interpersonale, particularităţile individuale ale membrilor etc;
• realizarea unui climat corespunzător dialogului, care să promoveze relaţii de
încredere şi respect reciproc;
• intervenţiile verbale ale moderatorului să nu depăşească 20% din totalul
schimburilor verbale;
• se poate organiza o pregătire prealabilă între intervievator şi intervievaţi pentru a
le comunica acestora tema interviului, dat şi ora la care se va desfăşura, durata
lui.

• O formă particulară a interviului de grup o reprezintă focus-grup-ul. Acesta este

un interviu de grup structurat, iar diferenţa majoră faţă de interviul clasic este
aceea că există întrebări dinainte formulate, şi faptul că membrii grupului nu se
cunosc între ei, ceea ce angajează cerinţe în plus faţă de interviul de grup
nestructurat
ELEVUL
• Metoda studiului de caz este atât o metodă didactică, cât şi una de cercetare şi
intervenţie psihopedagogică; studiile de consiliere şi formare comportamentală se
bazează şi ele pe studiul de caz .
• Cazul reprezintă o experienţă sau situaţie particulară, de multe ori o situaţie
problemă, de preferat reală şi contemporană, care este studiată intensiv pentru o
anumită perioadă de timp. El poate fi orice element în individualitatea sa: o şcoală,
un grup de studenţi, elevi, care au particularităţi neobişnuite (Filimon, 2001).
• Studiul de caz este o investigaţie concretă, a unui fenomen contemporan în contextul
de viaţă real, bazată pe date multiple.

• Cazurile se pot clasifica după mai multe criterii:

• 1. după obiectul analizei:

• studii de caz singulare/simple, în care obiectul analizei este un fenomen
singular (de exemplu, o persoană aflată într-o situaţie dificilă);
• studii de caz multiple, în care obiectul analizei îl constituie mai multe
persoane, grupuri, instituţii, decizii, evenimente, etc. De fapt, studiile de caz
multiple constituie o colecţie de cazuri (de exemplu, reacţia mai multor
unităţi şcolare la o decizie de politică educaţională).

ELEVUL
• 2. după natura abordării:
• studii de caz bazate pe abordări holistice, adică pe investigări globale (analiza
globală a situaţiei elevilor unui liceu la examenul de Bacalaureat);
• studii de caz bazate pe abordări analitice/ componenţiale, axate de mai multe
dimensiuni şi perspective (de exemplu, analiza situaţiei elevilor unui liceu la
examenul de Bacalaureat, la disciplinele socio-umane).

• Se recomandă parcurgerea următoarelor etape şi respectarea următoarelor

cerinţelor specifice:
• stabilirea clară a temei şi a obiectivelor cercetării;
• crearea unui cadru teoretic coerent, prin delimitări şi operaţionalizări
conceptuale, care să permită efectuarea de analize, investigaţii;
• realizarea decupajului empiric din realitate, adică identificarea şi
selectarea cazului/cazurilor;
• proiectarea protocolului de colectare a datelor, pe baza unei documentări
obiective şi în termeni operaţionali;
• aplicarea modalităţilor de intervenţie asupra cazului şi de soluţionare a
acestuia;
• întocmirea rapoartelor asupra cazurilor individuale;
• formularea concluziilor relevante pentru cercetarea realizată şi, eventual, de
generalizări, se vor folosi şi alte metode de cercetare
ELEVUL
• Metoda experimentului se referă la producerea sau modificarea intenţionată a
fenomenului, cu scopul de a-l studia în condiţii mai favorabile.

• Metoda testului psihologic.

• Testele psihologice sunt evaluări administrate scris, vizual sau verbal pentru a
aprecia funcţionarea emoţională şi cognitivă a copiilor şi adulţilor. Un test este
un instrument de evaluare a individului în raport cu anumite norme de
comparaţie.
• Construirea unui test psihologic presupune identificarea unor situaţii obiective
care pot evidenţia diferenţe individuale între oameni, în acelaşi timp furnizând şi
înregistrări ale acestor diferenţe.
• Testul este definit în literatură ca „un tip de experiment standardizat” pentru că
situaţiile obiective care îl compun, descrise sub formă de itemi, sunt menţinute
constante şi sunt aplicate în aceleaşi condiţii unei populaţii mari de indivizi.
Astfel că cei care elaborează testul pot stabili norme la care se pot raporta
scorurile individuale.
• Cele mai utilizate teste de aptitudini aplicate în şcoli sunt cele de inteligenţă.
Coeficientul de inteligenţă, sau IQ, este scorul cel mai frecvent asociat cu
testarea inteligenţei, dar sunt utilizate şi alte tipuri de scoruri.

ELEVUL
• Validitatea se referă la gradul în care testul măsoară ceea ce îşi
propune să măsoare. Este o evaluare subiectivă realizată pe
baza experienţei şi a unor indicatori empirici.

• De exemplu, am putea defini „agresivitatea” ca o acţiune

realizată cu intenţia de a face rău altei persoane (aceasta ar
putea fi o definire conceptuală) dar definirea operaţională ar
putea fi:
• de câte ori loveşte copilul o păpuşă;
• de câte ori se împinge copilul în faţa rândului;
• în câte bătăi se angajează la locul de joacă.
• Atunci când investigăm validitatea încercăm să vedem în ce
măsură definiţia conceptuală se regăseşte în definirea
operaţională.
• Validitatea are mai multe forme: de conţinut, de aspect, de
criteriu, conceptuală
ELEVUL
• Dosarul şcolar al elevului conţine:
• date personale generale (nume, prenume, data naşterii etc.),
• fişa medicală,
• fişa psihologică,
• fişa rezultatelor şcolare,
• rezultatele la testele de cunoaştere a personalităţii şi la testele de
cunoştinţe ale elevului,
• fişa convorbirilor cu părinţii,
• fişa anchetei sociale, mediul familial (scurtă caracterizare),
dezvoltarea fizică (scurtă caracterizare),
• trăsături de personalitate caracteristice,
• aptitudini speciale,
• activitate extraşcolară,
• interese, pasiuni,
• aspiraţii educaţionale,
• aspiraţii profesionale, realizări excepţionale,
• nevoi speciale, adaptarea socială,
• disciplina, alte informaţii etc.
ELEVUL
• Fişa de caracterizare a clasei intră în responsabilitatea
profesorului diriginte. Ea poate fi consultată şi îmbunătăţită de
către fiecare profesor care predă la clasa respectivă.
Cuprinde:
• informaţii generale (numele şi prenumele elevilor din clasă,
data naşterii, domiciliul, numele părinţilor, ocupaţia părinţilor,
structura familiei, număr de elevi, fete/băieţi, cazuri de boală,
elevi foarte buni/buni/medii/slabi la învăţătură, caracteristici
ale proceselor psihice cognitive, afective, comportamentale,
temperament, caracter, voinţă, originea socială, media
generală la disciplinele fundamentale, cazuri problemă, starea
generală a colectivului);
• dinamica grupului (transformări, grad de coeziune a
colectivului, scop imediat şi de perspectivă al colectivului);
• specificul clasei ca microgrup social (climatul socio-afectiv al
colectivului, microgrupuri formate, roluri asumate, raportul lideri
formali/informali-coincidenţă, colaborare, opoziţie, valorile şi
normele impuse în viaţa clasei, comportamente, atitudini,
interese, motivaţii, aptitudini, creativitate, orientare
profesională, recomandări, observaţii).
ELEVUL
• Teme de reflecţie

• 1. Care sunt avantajele pe care vi le oferă cunoaşterea psihologică a elevilor şi

cum credeţi că puteţi colabora cu un specialist în vederea soluţionării unor astfel
de probleme?
• 2. Care este rolul fişei psihopedagogice?
• 3. De ce este important pentru un profesor să cunoască caracteristicile de vârstă
şi individuale ale elevilor?
• 4. Care credeţi că sunt riscurile necunoaşterii caracteristicilor de dezvoltare
fizică, cognitivă, socială şi emoţională a elevilor pentru un profesor?

• Sarcini de lucru

• 1. Argumentaţi dificultăţile cunoaşterii psihologice ale elevilor.

• 2. Selectaţi un elev cu un comportament deosebit faţă de grup şi identificaţi
asemănările şi deosebirile care v-au determinat să faceţi această alegere.
• 3. Caracterizaţi un elev cu ajutorul unei fişe psihopedagogice. Nu este necesar să
urmăriţi modelul din acest capitol, puteţi realiza un altul în funcţie de nevoile pe
care le aveţi.

ELEVUL