MOTIVATIA 3

Prof. univ. dr. Mihai Anitei

3.1.MOTIVATIA ACTIUNII PERSONALE
1. Locul controlului (J. Rotter)
2. Constiinta propriei eficiente (A. Bandura)
3. Teoria neajutorarii dobandite (M. Seligman)
4. Teoria atribuirii (B. Weiner)
 Locul controlului
• J. Rotter , 1950
• Locul controlului - conceptia
fiecaruia despre cauzele
evenimentelor importante care i se
intampla
Ex. – unii oameni cred ca isi pot
controla soarta, altii cred ca destinul
lor este influentat de forte externe
Locul controlului – J. Rotter
• “Locul controlului reintaririi”;
• J. Rotter: comportamentul este in mare
parte ghidat de intariri (recompense si
pedepse) prin intermediul carora indivizii
ajung sa isi formeze credintele referitor
la cauzele actiunilor proprii.
• Credintele, la randul lor, determina
atitudinile si comportamentele pe care
oamenii le adopta.
 Locul controlului
Philip Zimbardo, 1985

- Orientarea locului controlului spre

interior: credinta cum ca rezultatele
actiunilor noastre sunt determinate de
ceea ce facem.

- Orientarea locului controlului spre

exterior: credinta cum ca rezultatele
actiunilor noastre au ca si cauza
evenimente care scapa controlului
nostru.
 Locul controlului
 Este dezirabil ca o persoana sa aiba un
loc al controlului intern sau extern?

• O orientare interna trebuie sa se asocieze

cu competenta, eficienta personala ,
responsabilitatea si controlul personal.

 Sunt oare circumstantele de mediu cele

care determina credinta legata de locul
controlului sau credintele sunt cele
care influenteaza evenimentele care au
loc?
 Constiinta propriei eficiente
 Albert Bandura, 1986, 1993, 1997.
 Principiu: exista o mare probabilitate ca oamenii sa
se implice in activitati in care se percep ca fiind
competenti.
 Constiinta propriei eficiente - rol reglator in
motivatie.
• Oamenii isi stabilesc nivelul si modul de distribuire
a efortului in concordanta cu efectele pe care le
asteapta in urma finalizarii activitatii.
 Nivelul optim de constiinta al propriei eficiente
– putin peste capacitatile individului, deoarece se
incurajeaza implicarea in actiuni provocatoare.
 Constiinta propriei eficiente
Mecanismul motivarii actiunii personale:
• Oamenii cu un nivel inalt al constiintei propriei eficiente
intr-o sarcina este probabil sa depuna mai mult efort si
sa arate mai multa persistenta decat oamenii cu un
nivel scazut al constiintei eficientei;

• Constiinta scazuta a propriei eficiente devine

motivatoare in activitate;

• Persoanele cu un nivel inalt al constiintei propriei

eficiente tind sa nu se pregateasca suficient intr-o
sarcina fata de persoanele cu un nivel scazut al
constiintei eficientei personale.
 Constiinta propriei eficiente
• Factorii implicati in formarea constiintei
propriei eficiente personale:
1. Experienta personala
2. Modelarea sociala (procesul de comparare
sociala)
3. Persuasiunea sociala (incurajari/descurajari
venite din exterior)
4. Factori fiziologici (oboseala, dureri, etc.)
 Teoria neajutorarii dobandite
• M. Seligman - 1965
• Neajutorarea dobandita- conditie
psihologica in care persoana a invatat sa
actioneze sau sa se poarte ca fiind
neajutorata intr-o anumita situatie, chiar
daca aceasta are puterea de a iesi din acea
situatie.
Ex. Depresia clinica si bolile mentale sunt ca
urmare a credintei ca rezultatul unui
eveniment nu poate fi controlat.
Teoria neajutorarii dobandite
• Experimentele realizate de Seligman,
Maier(1967), Finkelstein& Ramey (1977),
Hiroto & Seligman.
• Predictorul principal al unui raspuns
depresiv reprezinta lipsa controlului asupra
stimulului negativ.
 Teoria neajutorarii dobandite
• Limite: Teoria neajutorarii dobandite nu poate
explica reactiile variate ale oamenilor la situatii
care pot provoca neajutorarea dobandita.

• Sistemul atributional – explica de ce oamenii

raspund diferit la evenimente neplacute.
 Teoria atribuirii
• Bernard Weiner – 1980, 1992.
• Teoria atribuirii sustine ideea modificarii
comportamentului;
• Implica teoria cognitiva si teoria constiintei
propriei eficacitati.

Ex. Cei care invata sunt motivati puternic de

faptul ca dupa indeplinirea cu succes a actiunii
au posibilitatea de a fi mandri de rezultatele
muncii lor.
 Teoria atribuirii
• Cauza succesului/ esecului poate fi
interna sau externa.

• Esecul/ succesul pot avea cauze

constante sau intamplatoare.

• Cauza esecului sau succesului poate fi

considerata controlabila sau
incontrolabila.
 Teoria atribuirii
• Oamenii isi vor interpreta actiunile si
mediul in asa maniera incat sa
mentina o imagine de sine pozitiva.

• Ex. O persoana este probabil sa

atribuie suucesul propriu unor factori
care sa ii permita sa isi mentina o
imagine de sine pozitiva.
 Teoria atribuirii

• Principiul teoriei: Factorii carora o

persoana le atribuie succesul sau
esecul determina cantitatea de efort
si de energie pe care o vor investi in
acea activitate in viitor.
 Teoria atribuirii
Factori:
1. Abilitatea- factor relativ intern si stabil, persoana
nu are control direct asupra lui;
2. Dificultatea sarcinii:- factor extern si stabil, nu
poate fi controlat (de cele mai multe ori);
3. Efortul- factor intern si variabil, poate fi controlat in
mare masura;
4. Norocul- factor extern si variabil, poate fi controlat
in mica masura

Judecata persoanei determina modul cum

atribuirea va influenta efortul ulterior.
3.2. OPTIMUMUL MOTIVATIONAL
SI PERFORMANTA
• PERFORMANTA – indeplinirea scopului la
un nivel superior.
• Aspectul comportamental – ceea ce face
subiectul pentru atingerea performantei
• Aspectul final – rezultatul actiunilor
subiectului, al efortului depus de acesta cu
scopul obtinerii performantei
• Atingerea performantei se realizeaza in
urma judecarii si evaluarii rezultatului final.
• Motivatia, prin nivelul de activare al
motivelor – componenta comportamentala.
LEGEA OPTIMUMULUI MOTIVATIONAL
• Nivelul performantei creste direct proportional
cu cresterea nivelului motivatiei, acesta fiind
valabil pana la un anumit punct. - Robert M.
Yerkes & J.D. Dodson (1908).
• Cand subiectul devine prea motivat, capacitatea lui
de a atinge performanta scade.
LEGEA OPTIMUMULUI MOTIVATIONAL

• Nivelul optim al motivatiei pentru

atingerea performantei variaza:

- Sarcinile dificile / solicitante intelectual pot

solicita un nivel mai scazut al motivatiei;
- Sarcini cu un nivel scazut de dificultate si care
necesita persistenta solicita un nivel ridicat al
motivatiei.
LEGEA OPTIMUMULUI MOTIVATIONAL
• L. optimumului motivational pentru sarcini
simple:
• Cu cat nivelul motivatiei este mai
ridicat, cu atat gradul de performanta
va fi mai inalt.
• L. optimumului motivational pentru sarcini
dificile:
• Pe masura ce nivelul motivatiei creste,
nivelul performantei va fi mai scazut.
LEGEA OPTIMUMULUI MOTIVATIONAL
• Modalitatea de a percepe sarcina de catre subiect:
1. Subiectul apreciaza corect dificultatea sarcinii;
relatia de corespondenta dintre gradul de motivare
si nivelul performantei.

2. Subiectul apreciaza incorect dificultatea sarcinii, in

sensul subaprecierii; rezultatul poate fi un esec;
(!usoara supramotivare)

3. Subiectul apreciaza incorect dificultatea sarcinii, in

sensul supraaprecierii; (! submotivare usoara)
3.3 ASPIRATIE SI EXPECTANTA

-nivelul de aspiratie
• Concepte importante
in abordarea
caracterului obiectiv-
subiectiv al -nivelul de expectanta
performantei:

-valenta
 Nivelul de aspiratie
• Nivelul de aspiratie=nivelul de indeplinire
al sarcinii, la care persoana se declara
multumita
-componenta motivational-volitiva
-componenta cognitiv-evaluativa

~exista trei nivele ale aspiratiei

ex:salariatul cu nivel scazut vrea doar sa-si pastreze locul de munca
salariatul cu nivel mediu isi propune sa obtina o marire de salariu
salariatul cu nivel inalt vrea sa-si construiasca o cariera
 Nivelul de expectanta & valenta
Nivelul de expectanta:
-vizeaza asteptarea si nivelul de incredere pe care le
are persoana referitor la capacitatile sale
-poate fi masurat obiectiv

Valenta=valoarea emotionala(pozitiva/negativa) pe
care persoana o atribuie recompensei asteptate in
urma depunerii efortului.
-este o componenta subiectiva; tine de preferintele persoanei,
tipul de motivare, prioritati, structura de personalitate
 .

• Aspiratia reprezinta o tendinta spre performanta

P.Popescu-Neveanu: “aspiratia este un sistem
motivational tipic pentru ceea ce este motivatia de
crestere”
K.Lewin: Nivelul optim de motivare
-este indicat ca persoana sa aiba aspiratii putin mai ridicate
decat capacitatile sale din momentul respectiv

Interdependenta dintre aspiratii si performanta este

cuprinsa in dinamica interrelationarilor dintre
personalitate si mediul socio-cultural
3.4 FRUSTRARE, AGRESIVITATE SI STRES
-ierarhia starilor de motivatie in functie de
posibilitatea de satisfacere(M.Golu):
Stari ce pot fi satisfacute usor si prompt
Stari ce pot fi satisfacute moderat de usor si prompt
Stari ce pot fi satisfacute greu(ca timp si efort)
Stari imposibil de satisfacut
S.Freud: frustrarea este starea unui subiect aflat in
incapacitatea de a obtine obiectul satisfactiei pe care si-l
doreste
‘Marele Dictionar al psihologiei’(2006) frustrarea este starea
ipotetica a unui individ(uman sau animal)care in cursul urmaririi
unui scop cu o motivatie determinata,se vede impiedicat sa-si
atinga scopul
Nivelul frustrarii depinde de importanta atribuita scopului respectiv.
FRUSTRAREA
• Surse interne ale frustrarii:
-scopuri divergente, imagine de sine negativa,aspiratii
prea inalte in raport cu posibilitatile de realizare etc.
• Surse externe ale frustrarii:
-zgomote deranjante, reguli sau norme sociale etc.
Manifestari psihologice si fiziologice ale frustrarii:
Tensiune musculara, dificultati in relaxare, trairi conflictuale,
anxietate
.

• Latura negativa a frustrarii- se manifesta cand nivelul

frustrarii depaseste anumite limite de toleranta ale
organismului si ale personalitatii, si atunci cand
frustrarea a fost intarita in timp
-poate cauza tulburari profunde
• Latura pozitiva a frustrarii- ‘consta in determinarea unui
grad mai ridicat de activare orientata a proceselor
evolutive si compensatorii,si in favorizarea formarii unor
scheme comportamentale noi de aingere a obiectivelor’
(M.Golu)
-are deci un rol principal in dezvoltarea mecanismelor interne
de formare si crestere a Eului

Daca Eul individului este puternic, toleranta la frustrare va fi mai mare.

O persoana cu Eul slab,va fi foarte reactiva la frustrare.
 AGRESIVITATEA
S.Freud-Teoria agresivitatii innascute
-agresivitatea reprezinta un impuls ce apare
cand
motivele(in special nevoile sexuale)sunt
frustrate
Berkowitz,Fesbach- Teoriile stimularii sau
provocarii agresivitatii
-agresivitatea este determinata de conditiile
exterioare
J.Dollard:teoria frustrare-agresivitate
- ‘agresivitatea este intotdeauna o consecinta a
frustrarii’, iar ‘frustrarea conduce intotdeauna
catre o anumita agresivitate’
-uneori, frustrarea nu este indreptata spre sursa
de frustrare, ci e redirectionata catre o alta
tinta.
.

Sunt mai predispuse la a avea un

raspuns agresiv la frustrare
persoanele care:
• Au personalitate de tip A
• Au tendinte atributionale ostile
• Sunt de sex masculin

Alte cauze posibile ale reactivitatii

agresive crescute la frustrare:
• Agresivitatea in familie
• Agresivitatea prezentata in
mass-media
 STRESUL
Cand bariera care determina frustrarea reprezinta o
amenintare la adresa integritatii morale sau fizice a
persoanei, se instaleaza stresul.
Stresul are 3 acceptiuni principale(Mattheus2000;Sarafino2002)
• Stresul ca stimul(factorii de stres)
• Stresul ca reactie(tensionare)
• Stresul ca proces
Selyle(1976)-’orice raspuns al organismului consecutiv oricarei cereri/
solicitari exercitate asupra acestui organism’
Neculau(2005)- ’stresul este un fenomen psihofiziologic, ducand la
tulburari atat biologice, cat si psihice’.
Stresul are un rol in afectiunile psihosomatice, precum si in declansarea
stresului posttraumatic, a tulburarilor de adaptare etc.
STRESUL

Cauze ale aparitiei stresului:

• Zgomotul puternic/temperaturile extreme/frustrarile
• Conflicte ce se produc la nivelul Eului persoanei, si in
cazul carora decizia luata de subiect are o mare
influenta asupra vietii sale

K.Lewin descrie 3 tipuri de conflicte:

1. Evitare-evitare(fiecare dintre alternative este
negativa)
2. Apropiere-evitare(luarea unei decizii implica o parte
pozitiva dar si una negativa)
3. Apropiere-apropiere(persoana are de ales intre doua
alternative atragatoare)
.

Sfarsit