PARASIMPATOMIMETICE

(colinergice,
colinomimetice)

• Substanţe care produc efecte

asemănătoare efectelor stimulării
parasimpaticului.
 III
SISTEMUL NERVOS
VII
PARASIMPATIC IX

X
MECANISMUL NEUROTRANSMISIEI COLINERGICE
 RECEPTORII COLINERGICI
Receptorii muscarinici
 (M-colinergici)

IP3 Ca2+ intracelular contractie

(eliberare din reticulul (secretie)
Gq PIP2 endoplasmic)
M1, M3 PLC
hidrolizâ
proteinkinaza C mentinerea rãspunsului
DAG
contractil (secretor)
•Localizare/rezultatul stimulării: Amanita muscaria
IP 2+
Ca intracelular
• glande exocrine
3
(eliberare din
contractie
STIMULAREA
reticulul ACTIVITĂŢII SECRETORII
(vasoconstrictie)
Gq PIP2
1 PLC (salivare, lacrimale,
endoplasmic) gastrice, intestinale, nazale, bronşice,
hidrolizâ
sudorale); mentinerea rãspunsului
DAG proteinkinaza C
• muşchi netezi  CONTRACŢIE contractil
• muşchi circular  MIOZĂ;
IP3• muşchi
Caciliar SPASM DE ACOMODAŢIE;
2+ intracelular
contractie
(eliberare din reticulul
Gq PIP2 • endoplasmic) (agregare
lărgirea spaţiilor trabeculare plachetarã)
(canal Schlem, spaţii
5-HT2 PLC
hidrolizâ Fontana  uşurarea scurgerii umorii apoase 
mentinerea rãspunsului
DAG SCĂDEREA
proteinkinaza CPRESIUNII INTRAOCULARE.
contractil
• bronhii  BRONHOCONSTRICŢIE;
• tub digestiv  CREŞTEREA PERISTALTISMULUI (cu
IP3 Ca2+ intracelular secretie de
relaxarea(eliberare
sfincterelor);
din reticulul aldosteron
Gq PIP2
AT1 PLC • vezică urinară  CONTRACŢIE;
endoplasmic)
hidrolizâ • miometru  CONTRACŢIE (slabă)
mentinerea
DAG proteinkinaza C
rãspunsului secretor

M4, M5 – predominant în SNC

 RECEPTORII COLINERGICI
Receptorii muscarinici
 (M-colinergici)

•Localizare/rezultatul stimulării:
• cord  VAGOTONIE (efect
cronotrop, dromotrop şi inotrop
negative );
 mediu
RECEPTORII COLINERGICI extracelular
Na+ K+ membra
bifosfolip

Receptorii nicotinici
 (N-colinergici)
Na+ K+

mediu
intracelular

Depolarizare
(potenţial postsinaptic
excitator -PPE)

•Localizare/rezultatul stimulării:
• N1 (NN –”neuronal”) 0 0
• în sinapsele inter-neuronale din ganglionii vegetativi (simpatici,
parasimaptici);
• în celulele cromafine din medulosuprarenală  ELIBERARE de
adrenalină şi noradrenalină;
• în glomusul carotidian  TAHIPNEE;
• în SNC  EXCITAŢIE CENTRALĂ;
• N2 (NM –”muscular”)
• la nivelul plăcii motorii  CONTRACŢIA MUSCULATURII STRIATE
 PARASIMAPATOMIMETICE (I)
PARASIMPATOMIMETICE
 DIRECTE

• STIMULEAZĂ DIRECT RECEPTORII M-COLINERGICI (au efecte muscarinice:

• stimularea secreţiilor glandelor exocrine;
• contracţia musculaturii netede a tractului digestiv, vezicii urinare,
bronhiilor, musculaturii oculare (muşchi ciliar, muşchi circular), relaxarea
sfincterelor;
• vagotonie la nivel cardiac;
• efecte nicotinice slabe.

Reprezentanţi
• Esterii colinei: acetilcolina, carbaminoilcolina (carbacol), betanecol,
metacolina
•Alcaloizi: pilocarpina
• Carbacol (carbaminoil colina)
o Carbacolul nu este scindat de acetilcolinesteraza.
– după injectare i.v. efectele apar imediat şi durează 1-2 minute. Are atât
acţiune directă cât şi indirectă prin inhibarea acetilcolinesterazei. Se
utilizează în:
• retenţie urinară, pareză sau atonii vezicale, ileus paralitic;
• atonii gastro-intestinale, este cea mai puternică stimulatoare a secreţiei gastrice,
creşte si peristaltismul;
• glaucom (sub forma de colir).
• Contraindicaţii:
– astm bronsic;
– insuficienţă cardiacă;
– tulburări de conducere;
– bradicardie.
• Betanecolum (DCI) se utilizează în ulcere ale gambei,
predomină efectele muscarinice, digestive şi urinare. Nu are
efecte nicotinice.

• Pilocarpina: alcaloid din frunzele de Pilocarpus Jaborandi.

– Clorhidrat de pilocarpină, nitrat de pilocarpină.
– Stimulează secreţiile tuturor glandelor exocrine care primesc
inervaţie parasimpatică (salivare, lacrimale, gastrice, intestinale,
bronhice).
– Se utilizează pentru tratamentul glaucomului şi pe cale sistemică se
foloseşte în intoxicaţiile cu atropină.
 PARASIMAPATOMIMETICE (II)
PARASIMPATOMIMETICE
 INDIRECTE

• INHIBĂ COLINESTERAZA
• După administrarea anticolinesterazicelor datorită blocării enzimei este blocată
hidroliza acetilcolinei care se eliberează în mod fiziologic ( se acumulează
acetilcolina nemetabolizată  EFECTE MUSCARINICE şi NICOTINICE).;
• compuşii lipofili au şi efecte CENTRALE (traversează bariera hemato-encefalică).
Există 2 izoforme ale colinesterazei: Enzima are doi centri importanţi de
1. ACETILCOLINESTERAZĂ SPECIFICĂ acţiune:
- în sistemul nervos central, în 1. anionic –un grup carboxil
hematii şi în structurile nervoase din care formează o legătură
ionică cu gruparea –NH2 s-
ganglionii vegetativi şi spinali; au cu cea de –NH4+ din
- în sinapse unde inactivează Ach; inhibitori sau acetilcolină
2. PSEUDOCOLINESTERAZA (BUTIRIL- 2. esterazic – o grupare
COLINISTERAZA) – esterază donatoare de electroni
nespecifică care formează o legătură
- în plasma sangvină şi ţesuturi colvalentă cu atomul de
- descompune Ach şi alţi esteri ai carbon din grupul carbonil
colinei. al acetilcolinei sau al
inhibitorilor.
• a) Inhibitori reversibili ai acetilcolinesterazei
- Fizostigmina (Ezerină)
- Neostigmina , Neoezerină (Miostin)
- Piridostigmina
- Edrofoniul Fizostigmina
Este un alcaloid cu structură de uretan extras din
Physostigma venenosum. Conţine azot terţiar deci este
un compus liposolubil  EFECTE MUSCARINICE,
NICOTINICE şi CENTRALE.

Efecte:
• efect marcat asupra musculaturii netede;
• compus liposolubil- pătrunde în SNC şi produce
greaţă, tremurături, tulburări psihice, paralizia centrului
respirator;
Fizostigmina (ezerina) - în doze mari creşte excitabilitatea centrilor motori
corticali, putând creşte numărul acceselor la epileptici.
Efectele excitante centrale sunt impiedicate de atropină.
Utilizări:
-ca antidot pe cale sistemică sau sub formă de colir în
concentraţia 1/1000 – 1/100.
 Neostigmina
Conţine azot cuaternar deci pătrunde mai puţin în
SNC. Se leagă de ambii centri ai enzimei
Efecte: predomină efectele periferice (MUSCARINICE
şi NICOTINICE);
Utilizări:
•acţionează asupra aparatului digestiv: în atonia
Neostigmina (neoezerina) intestinală postoperatorie; constipaţia atonă;
•pregătirea pentru urografie;
•în miastenia gravă;
•anticurarizant pentru antagonizarea efectelor
curarizantelor antidepolarizante;.
Doze:
s.c. sau i.v. 0,25 – 0,5 mg în ileus paralitic, postoperator
în atonia vezicală pentru că contractă muşchiul
detrusor al vezicii urinare; oral 15 – 30 mg (miastenia
gravis).
Contraindicaţii:
astm; boala Parkinson; la gravide.
Piridostigmina
Are efecte predominant la nivelul muşchilor scheletici, INHIBITORI DE
COLINESTEAZĂ
inimii, tubului digestiv. CEREBRALĂ
Utilizări:
•miastenia gravă; • inhibitori de colinesterază
•atonie intestinală; cerebrală   disponibilul de
•constipaţie atonă. Ach la nivelul neuronilor
Edrofoniu (Tensilon) Piridostigmina colinergici restanţi;
Acţionează asupra muşchilor striaţi prin mecanism direct • reprezentanţi: FIZOSTIGMINA,
şi indirect, anticolinesterazic. Are o latenţă şi o durată de TACRIN, METRIFONAT,
acţiune mai mică decât neostigmina. Stimulează placa RIVASTIGMINA, GALANTAMINA,
DONEPEZIL
neuromusculară neinfluenţând receptorii muscarinici.
Antagonizează efectul curarizantelor antidepolarizante
prin efect direct asupra placii motorii şi prin facilitarea
transmisiei neuromusculare. Se utilizează în stabilirea
diagnosticului de miastenie.
Ambenoniu
Se utilizează ca antimiastenic având avantajul unei acţiuni
de durată mai lungă (4 – 8 ore).
Demecariu
Utilizat ca antiglaucomatos cu acţiune de 6 – 8 ore.
 Anticolinesterazice ireversibile
• Din punct de vedere chimic sunt:
– derivaţi organo-fosforici;
– Alchilfosfaţi;
– STL (substanţe toxice de luptă): gaz sarin, sabun.
• Compuşii organo-fosforici
– Se fixează pe centrul esterazic al colinesterazelor prin legături covalente,
blocându-l ireversibil. Complexul format reacţionează foarte lent cu apa fiind
practic ireversibil, de aceea durata acţiunii este lungă. Este necesară sinteza
unor noi cantităţi de colinesterază pentru a relua funcţiile enzimei blocate.
– Colinesteraza serică se reface în 10 – 20 zile, cea din hematii în 120 zile, iar
cea din creier în 50 zile. Reacţia derivaţilor organofosforici cu colinesteraza
poate fi reversibilă în prezenţa unor substanţe cu structură de oxime sau acizi
hidroxamici denumite şi reactivatori de colinesteraze. Datorită blocării
colinesterazelor derivaţii organo-fosforici produc:
– efecte muscarinice blocate de atropină,
– efecte nicotinice reduse sau suprimate de magneziu şi
– efecte centrale diminuate de atropină.
– În principiu toate efectele lor pot fi înlăturate prin reactivatori ai
colinesterazei.
• Tratamentul intoxicaţiei cu compuşi organofosforici
• Se utilizează ca antidot:
•  Atropina i.v. 2 → 4 fiole;
•  Reactivatori de colinesterază: OBIDOXIMA (Toxogonin) i.v.,
PRALIDOXINA
• Utilizări terapeutice:
•  exclusiv local în glaucom datorită toxicităţii crescute;
• Ecotiopatul
• Are efect de scădere a presiunii oculare intens şi durabil cu o
durată de 1 - 2 săptămâni.
• Efecte adverse: cataractă specifică după un tratament
îndelungat, cu doze mari.
• Prezentare: colir 0,03 - 0,25% de 1 - 2 x /zi.
• Fluostigmina
• Are proprietăţi asemănătoare ecotiopatului. Durata efectului
de scădere a presiunii oculare 1 săptămână.
• Prezentare: unguent, sol. oftalmică.
 Efecte muscarinice:  Efecte nicotinice:
• la nivelul aparatului digestiv: anorexie, • contracţii fasciculare ale
greţuri, vărsături, colici abdominale musculaturii striate până la
datorită creşterii mobilităţii gastrice, paralizie.
scaune diareice involuntare, micţiuni  Efecte centrale:
frecvente; • la nivel SNC: ameţeli, tremor,
• creşterea secreţiei tuturor glandelor anxietate, labilitate
exocrine; emoţională, insomnie,
• mioză, estomparea imaginilor vizuale cefalee, apatie, somnolenţă,
prin tulburarea acomodării cristalinului; confuzie, convulsii şi comă.
• bradicardie, hipotensiune;  La doze mari moartea se
• bronhoconstricţie, hipersecreţie produce prin deprimarea
bronşică, constricţie toracică, centrului respirator, paralizia
deprimarea centrului respirator, cianoză. muşchilor respiratori,
bronhospasm şi hipersecreţie
bronşică. În caz de
supravieţuire pot persista
leziuni nervoase datorită
unui proces de demielinizare
la nivelul axonului.
• Tratamentul intoxicaţiilor:
– trebuie să se facă cât mai rapid;
– se adminstrează doze mari de atropină 2 – 5 mg la
intervale scurte;
– se mai administrează reactivatori de colinesterază:
• Obidoxima (Toxogonin);
• Pralidoxima
– Acestea intră în competiţie cu enzima pentru toxic pe care
îl fixează preferenţial, îndepărtează fosfatul de pe enzimă,
dar trebuie administrate înaintea îmbătrânirii complexului.
– oxigenarea organismului, reaspiraţia artificială,
bronhoaspiraţia;
– combaterea eventualelor convulsii cu anticonvulsivante.