Etica și deontologia pacientului și a

kinetoterapeutului

Masteranzi Demetercă Vlad

Lică Valentin
• Termenul de etică vine de la cuvântul grec "ethos" care înseamnă
"obicei", "caracter","comportament".
Etica medicală se ocupa de normele morale şi comportamentale ale celor
ce îngrijesc şi tratează bolnavii. Ea defineşte obligaţiile şi sarcinile de
serviciu, modul de conduită în raport cu bolnavul, responsabilitatea faţă de
reuşita actului medical, calităţile psiho-morale ale personalului medico-
sanitar: cinstea,spiritul dedăruire.
• Termenul de "deontologie" provine din doi termeni grecesti: "deontos"-
cea ce se cade, ceea ce este necesar şi "logos" - stiinta. El desemnează, in
sens larg, acele teorii etice care se ocupa de studiul datoriei morale, al
originii, al naturii şi formelor acestora, in calitate de componenta a
conştiinţei morale.
In sens restrans prin deontologie se inţelege un ansamblu de norme
(datorii, reguli) morale specifice unei anumite profesiuni (medicină, drept,
stiinţa).
• Principiile morale ale kinetoterapeutului, la prima vedere par o chestiune
adiacentă domeniului kinetoterapiei.
• De multe ori se fac confuzii mari, între kinetoterapeut şi maseor, dacă
pentru a face masaj, reflexoterapie, bioenergie sau orice altceva de acest
gen este nevoie de un curs în baza căruia se obţine un atestat, pentru a fi
kinetoterapeut însă, trebuie să fi licenţiat al Facultăţii de Kinetoterapie, fie
în cadrul Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport, fie în cadrul
Univ. de Medicină şi Farmacie.
• Kinetoterapeutul de azi, nu e totuna cu medicul de azi sau maseorul de azi.
Ceea ce deosebeşte un medic de un kinetoterapeut este faptul că acesta din
urmă nu poate pune un diagnostic aşa cum nici medicul nu poate alcătui
un program de kinetoterapie pentru pacient (îl poate recomanda şi indica
ca şi tratament însă conţinutul lui va fi realizat de către kinetoterapeut pe
baza unei anamneze ulterioare).
• Kinetoterapeutul trebuie să fie o persoană complexă, din toate
punctele de vedere, deasemenea el trebuie să tindă şi către
statutul de pedagog în relaţia cu pacienţii, dar şi în conduita sa.
Kinetoterapeutul se ghidează după nişte reguli şi este un deontolog.
• În primele decenii ale secolului XX, unul dintre cele mai elocvente
documente de etică medicală a fost "decalogul lui Masci":
• respectul absolut al bolnavului, indiferent de vârstă,
• necesitatea tratamentului pacienţilor, indiferent de poziţia socială,
• respectul absolut pentru profesia medicală şi pentru confraţi,
• respectarea riguroasă a regulii confidenţialităţii,
• acordarea suportului afectiv pentru pacient în fiecare fază a bolii,
• interzicerea comentariilor asupra recomandărilor şi prescripţiilor medicale,
• tratarea pacientului cu dragoste şi credinţa,
• să nu consideri niciodată profesiunea ta o povară,
• să nu distrugi la nici un bolnav iluzia vindecării, să-i menţii trează
speranţa, credinţa, obligaţia morală a autoperfecţionării profesionale
continue
 DREPTURILE PACIENTULUI

• Dreptul la informare:
• Pacientul are dreptul :
• să primească informaţii adecvate pentru a putea lua deciziile în cunoştinţă de
cauză;
• de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală;
• de a decide dacă mai doreşte să fie informat;
• kinetoterapeutul are datoria de a spune pacientului sau aparţinătorilor care este
starea reală de sănătate a bolnavului.
• Dreptul la confidenţialitate:
• dreptul pacientului la confidenţialitate este reglat de legea secretului
profesional,dar în acelaşi timp şi de jurământul hipocratic;
• asigură stabilirea unei relaţii de încredere;
• pacientul are acces la datele medicale personale;
• impune ca atunci când se scrie un articol de specialitate să nu fie utilizat
numele pacientului;
• Dreptul la îngrijiri sigure:
• personalul medical este obligat să fie cât mai bine pregătit pentru a putea acorda îngrijiri
adecvate;
• pacientul are drepturi medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la
vindecare;
• pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din
afara spitalului.
• Dreptul de a se plânge şi de a obţine modificarea îngrijirilor:
• pacientul nu trebuie să fie o persoană care trebuie să suporte orice intervenţie din partea celor
din jur,ci trebuie să poată să-şi expună dorinţele,şi să semnaleze orice neajuns în îngrijire
• Dreptul la a doua opinie:
• pacientul are dreptul de a apela la un alt medic,atunci când doreşte să fie
sigur de diagnostic sau de tratamentul prescris.
 OBLIGAŢIILE PACIENTULUI

• să comunice cu kinetoterapeutul;
• să aibă o conduită civilizată faţă de kinetoterapeut;
• să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile date de kinetoterapeut;
• să răspundă cinstit şi complet la întrebările kinetoterapeutului,referitor la
problemele de sănătate pe care le-a avut,despre ce simte acum şi despre
obiceiurile sale.
• să-şi exprime dorinţele în mod clar,astfel încât kinetoterapeutul să ştie de ce a
venit pacientul.
• să se prezinte la kinetoterapeut când este nevoie, când sunt probleme
 DREPTURILE KINETOTERAPEUTULUI

• Dreptul la condiţii adecvate de muncă:

• dreptul de a lucra într-un climat liniştit,care
• să-i asigure confortul psihic adecvat;
• dreptul la securitate la locul de muncă (asigurarea materialului de unică
folosinţă,repararea spitalelor pentru a evita riscul îmbolnăvirilor datorate condiţiilor
insalubre,asigurarea materialelor de protecţie;
• dreptul de a i se crea condiţii optime de lucru (indiferent că lucrează la oraş sau la sat,într-
o mare clinică sau într-un modest dispensar;
• dreptul de a trăi într-un mediu care acţionează cât mai puţini factori nocivi.
• Dreptul la demnitate personală:
• dacă pacientul are dreptul de a alege kinetoterapeutul care să-l trateze,acesta la
rândul lui trebuie să aibă dreptul de a-şi alege pacienţii;
• kinetoterapeutul are dreptul de a i se respectă propria imagine,de a fi tratat ca om
şi nu ca unealtă;
• Dreptul de a lucra fără constrângeri:
• kinetoterapeutul trebuie să aibă dreptul de a lucra fără a fi constrâns de
reglementările de ordin politic,religios.
 OBLIGAŢIILE KINETOTERAPEUTULUI

• Să aibă cunoştinţe de medicină, sociologie,psihologie;

• Să manifeste discreţie;
• Să respecte modelul cultural,psihic al pacientului;
• Să demonstreze o buna capacitate de comunicare;
• Să respecte demnitatea pacientului;
• Să fie adaptabil şi flexibil în activitatea sa;
• Să acţioneze potrivit normelor de protecţie a muncii;
• Să-şi focalizeze asupra pacientului practica profesională;
• Sistemul de principii generale de care vom ţine seama atunci când avem
spre îngrijire o persoană cu nevoi speciale.
• 1. „În primul rând să nu faci rău" – este un principiu „vechi cât ştiinţa
medicală”.
• Se recomandă ca măsurile de ajutor oferite kinetoterapeut persoanei cu
nevoi speciale să se încadreze strict în indicaţiile medicului. Este interzis a
avea iniţiative sau a asculta de sfaturi binevoitoare ale unor persoane
neavizate.
• 2. Individualizarea tratamentului
• Procesul de refacere a capacităţii funcţionale a organismului este diferit
de la un pacient la altul datorită unei diversităţi de localizări, de
particularităţi individuale privind reacţiile organismului la tratament, de
varietatea afecţiunilor. Din aceste motive, sistemul de lucru trebuie
individualizat în funcţie de situaţia fiecărui pacient.
 BIBLIOGRAFIE

• Bunescu, G. (1998) – „Şcoala şi valorile morale”, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti.
• Rogozea L. (2006) – „Etică şi deontologie medicală” vol.1 ,Editura
Universităţii Transilvania, Braşov.
• Sbenghe, T. (1999) – „Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei”,
Editura Medicală,Bucureşti.