FARMACOLOGIE

AN II; Medicină Dentară

Curs modul II

Titular curs:
Șef lucrări dr. Diana CIUBOTARIU
 Sistemul nervos vegetativ
(farmacologia sistemului nervos
vegetativ)
Sistemul nervos (periferic) (mai precis, component sa motorie,
efectorie, eferentă):
• somatic (somatic nervous system) → responsabil cu precădere de
reglarea conștientă, controlată a unor funcții precum mișcarea,
respirația, postura;
• vegetativ (component autonomă, independentă – autonomic
nervous system) → responsabil cu precădere de reglarea funcțiilor
viscerelor (organelor interne) – debit cardiac, flux sangvin la nivelul
diverselor organe, digestive, glande endocrine etc.. Se
caracterizează prin lipsa controlului conștient.

În cazul ambelor, arcuri reflexe (variabile ca mărime și complexitate)

reglează (în funcții de informațiile senzoriale primite, de input)
intensitatea semnalelor (output-urilor) motorii.
 Sistemul nervos vegetativ (autonom):

• component parasimpatică (cranio-sacral) (colinergică);

• component simpatică (toraco-lombar) (adrenergică);
• enteric.

Împărțirea parasimpatic / simpatic ține cont de originea

anatomică a fibrelor eferente;
Împărțirea în colinergic / adrenergic ține cont de natura
neuromediatorului care influențează receptorii de la
nivelul viscerelor.
 Receptori pe care
Tipuri de liganzi sau substanțe Localizare
Neuromediator acționează
neuromediatorul care influențează activitatea anatomică

muscarinici (M1, cranio-

M2, M3, M4, M5) parasimpaticomimetice sacral
(colinomimetice)
parasimpaticolitice •nervii
(colinolitice)
PSM cranieri
parasimpatic PSL (III, VII, IX,
acetilcolină (Ach)
(colinergic) - agoniști ai receptorilor X);
menționați;
nicotinici (Nn, Nm) - antagoniști ai
receptorilor menționați;
•rădăcinile
- enzime care inhibă
degredarea spinale
neuromediatorului; sacrale S2,
S3, S4
α1 , α2 toraco-
simpaticomimetice lombar
(adrenomimetice) simpaticolitice
adrenalină / β1 , β2 , β3 simpaticomimetice (colinolitice) •rădăcinile
epinefrină) (A / E) simpaticolitice
spinale
(colinolitice)
SM toracale
simpatic noradrenalină /
(adrenergic) noreprinefrină - agoniști ai receptorilor
SL (T1-T12);
menționați;
(NA / NE) •rădăcinile
D1, D2, D3, D4, D5 - enzime care inhibă - antagoniști ai
spinale
dopamină (D, DA) degredarea receptorilor menționați;
neuromediatorului. lombare
L1-L2.
Atât în cazul sistemului simpatic, cât și a celor parasimpatic originea fibrelor
(preganglionare) este la nivelul unor nuclei ai sistemului nervos central:
• fibrele preganglionare parasimpatice părăresc sistemul nervos central prin:
– nervii cranieri (III, VII, IX, X);
– rădacinile spinale sacrale S2, S3, S4;
• fibrele preganglionare simpatice părăresc sistemul nervos central prin:
– rădacinile spinale toracale (T1-T12);
– rădacinile spinale lombare L1-L2.

Fibrele preganglionare fac sinapsă cu fibre postganglionare la nivelul

ganglionilor:
• parasimpatici, situați în apropierea organelor efectorii (exemplu: ganglionul
ciliar, pterigopalatin, otic, submandibular, ganglionii pelvini):
• simpatici, situați la nivelul:
– lanțurilor paravertebrale;
– prevertebral.

Sinapsa dintre fibrele preganglionare și cele postganglionare este

mediată de acetilcolină, atât în cazul sistemului nervos vegetativ (autonom)
parasimpatic, cât și a celui simpatic.
Sistemul nervos vegetativ parasimpatic
Medicamente / substanțele:

• parasimpaticomimetice (substanțe cu acțiune stimulatorie asupra SNV ps):

– directe – agoniști ai receptorilor muscarinici, nicotinici sau ambelor tipuri, selectivi sau
neselectivi;
– indirecte: inhibitori ai acetilcolinesterazei:
• medicamente;
• insecticide / gaze toxice de luptă.

• parasimpaticolitice (substanțe cu acțiune inhibitorie asupra SNV ps):

1. blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor muscarinici;
2. blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor nicotinici;
2. a. blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul ganglionilor
vegetativi (ganglioplegice sau substanțe anti Nn);
2. b. blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul joncțiunii
neuromusculare (miorelaxante cu acțiune sinaptică sau curarizante sau
substanțe anti Nm).
Acetilcolina
 Acetilcolina
Acetilcolina este esterul format în urma reacției de esterificare dintre acidul acetic și colină, structura sa
de tip ester fiind confirmată și de denumirea IUPAC: 2-acetiloxi-trimetil amoniu (clorură). Aceticolina a
fost identificată pentru prima oară în 1914 de către Henry Hallett Dale.

Biosinteza acetilcolinei (un proces simplu, ce poate face parte unei proporții înalte a eliberării sinaptice)
are loc la nivelul citoplasmei neuronilor colinergici terminali, din:
• colină (compus hidrosolubil, transportat din lichidul extracelular în neuronul terminal, prin
mecanism de transport activ, cu coparticiparea cationului de Na+ și a unui cotransportor) și
• acetilcoenzima A (sintetizată în mitocondriile terminațiilor nevoase)
în prezența enzimei colinacetiltransferaza (CAT), sintetizată în interiorul neuronului.

Acetilcolina este stocată în veziculele butonului terminal (sub formă de cuante, ce conțin 1.000-50.000
molecule).

Eliberarea acetilcolinei se face când se realizează un potenţial de acţiune terminal şi se declanşează un

influx suficient de ioni de calciu, pentru a destabiliza depozitul vezicular.

După eliberare în fanta sinaptică, molecula de acetilcolină are două posibilităţi:

• cuplarea cu receptorii colinergici;
• cuplarea cu situsul activ al enzimei acetilcolinesteraza (AchE), urmată de degradare catalitică
(degradarea catalitică se poate realiza și în prezenta pseudocolinestereazelor serice, enzime ce
scindează și alți esteri ai colinei, neavâd specificitate pentru acetilcolină, de exemplu scindează
butirilcolina, succinilcolina).
După decuplarea de receptor, molecula de Ach este captată de AchE (degradarea, prin
hidroliză, se realizează în 2 etape succesive):
• în prima etapă, complexul acetilcolină - acetilcolinesterază este scindat în colină
liberă şi enzimă acetilată.
• în a doua etapă, enzima acetilată eliberează acetilcolinesterază şi acetat.

Receptorii sistemului nervos vegetativ parasimpatic sunt: receptori muscarinici (notați

M) și nicotinici (notați N). Există mai multe subtipuri de receptori muscarinici (notați
M1, M2, M3, M4, M5) și nicotinici (notați Nn – receptori nicotinici din ganglionii
vegetativi, Nm – receptori nicotinici de la nivelul joncțiunii neuro-musculare).

Mecanism de acțiune: molecula de acetilcolină poate cupla cu:

• receptori muscarinici M: atunci când se evidenţiază profilul metilic al moleculei;
• receptori nicotinici N: atunci când se evidenţiază profilul carbonilic al moleculei.
Cuplarea acetilcolinei cu ambele categorii de receptori se poate realiza deoarece
acetilcolina este o moleculă flexibilă după 2 axe, ceea ce permite realizarea a 2
profiluri: metilic şi carbonilic.
Molecula de acetilcolină posedă în structură o grupare de tip „onium“ (un atom de
azot care are toate valenţele satisfăcute şi este încărcat pozitiv, indiferent dacă este
cuaternar sau terţiar). Moleculele ce posedă grupări de tip “onium”: nu traversează
bariera hematoencefalică şi alte membrane (cea intestinală, de exemplu), deci nu pot
fi administrate pe cale orală şi, în doze terapeutice, nu traversează bariera
hematencefalică (deci nu asigură concentraţii active în sistemul nervos central).
Interacțiunea acetilcolinei cu receptorul muscarinic se face în cel puțin 4 puncte:
• la capătul cationic (un atom de azot cuaternar);
• la oxigenul esteric;
• la gruparea hidroxil atașată de atomul de carbon C3;
• la gruparea metil atașată de de atomul de carbon C2.

Receptorii muscarinici au cel puțin patru grupări active pe suprafața lor:

• o zonă anionică (situs de afinitate a receptorului muscarinic), care se cuplează cu capătul cationic al
moleculei de acetilcolină;
• o grupare încărcată pozitiv (interacționează cu oxigenul esteric al moleculei de acetilcolină);
• o altă grupare încărcată pozitiv (interacționează cu gruparea hidroxil atașată de atomul de carbon
C3 a moleculei de acetilcolină);
• o regiune hidrofobă (interacționează cu gruparea metil atașată de de atomul de carbon C2 a
moleculei de acetilcolină).
Ultimele trei puncte realizează situsul de activitate al receptorului muscarinic, în care atomii de oxigen
ocupă centrul esterofil.

În urma cuplării acetilcolinei cu receptorii muscarinici, crește permeabilitatea membranei celulare

adiacente pentru ionii de Na+, Cl-, K+ și Ca2+. La nivelul generatorului de ritm cardiac, crește
permeabilitatea pentru ionii de K+ și de Cl-, ceea ce determină hiperpolarizarea membranei, cu scăderea
frecvenței cardiace, până la oprirea cordului. La nivelul ganglionilor vegetativi, ai musculaturii netede și
striate, creșterea permeabilității pentru ionii de Na+ determină depolarizarea membranei, cu creșterea
consecutivă a peristaltismului intestinal (efect prokinetic) și a tonusului muscular. La nivelul celulelor
glandulare (glande salivare, sudoripare, medulosuprarenală), crește permeabilitatea pentru Ca2+, ceea
ce se traduce prin secreție glandulară.
 tipul de
alte proteină mecanism de transducție al
denumiri localizare semnalului biologic
principalele efecte biologice
G de
cuplaj

stimularea funcției cognitive (stimularea capacității de memorare și

sistem nervos central, în special au densitate învățare)
crescută la nivelul
cortexului cerebral, hippocampului și
formare de IP3 stimularea activității sistemului nervos central, cu posibilitatea inducerii
corpilor striați și DAG din PIP2, de convulsii
M1 M1a
neuroni postganglionari (simpatici)
Gq / G11
creșterea nivelului
unele situsuri presinaptice creșterea secreției glandulare, în particular a celei gastrice acide
nervi enterici
intracelular al Ca2+
glande (de la nivel digestiv: salivare, gastrice) creșterea gradului de depolarizare la nivelul ganglionilor autonomi

cord: efect inotrop negativ (scade forța de contracție), cronotrop negativ

(scade frecvența cardiacă), dromotrop negativ (scade conducerea
inhibarea adenilat
imulsurilor)
miocard, ciclazei (deci scăderea
M2a, M2 musculatură netedă
M2 cardiac unele situsuri presinaptice
Gi / G0 nivelului AMPc), mușchi neted: contracție

neuroni ai sistemului nervos central deschiderea canalelor

nervi periferici: efect inhibitor
de potasiu
sistem nervos central: inhibiție, tremor, hipotermie, analgezie

celulele glandelor exocrine

creșterea secreției glandulare, în particular a celei salivare, dar și gastrice,
formare de IP3 salivare, bronșice etc.
vase sangvine (endoteliu, celule musculare
M2b, M2 și DAG din PIP2,
M3 glandular
netede vasculare) Gq / G11
mușchi neted: contracție (de exemplu: la nivelul vezicii biliare, bronhiilor,
creșterea nivelului
intestinului, veziculei biliare etc.)
neuroni ai sistemului nervos central intracelular al Ca2+

neuroni ai sistemului nervos central inhibarea adenilat facilitarea eliberării de dopamină

M4 M4 Gi / G0 ciclazei (deci scăderea
posibil terminații nervoase vagale analgezie
nivelului AMPc)
endoteliu vascular, preponderent la nivelul formare de IP3
vaselor cerebrale facilitarea eliberării de dopamină
și DAG din PIP2,
M5 M5 Gq / G11
neuroni ai sistemului nervos central creșterea nivelului facilitarea vasodilatației la nivelul vaselor cerebrale
intracelular al Ca2+
 Receptorii nicotinici

1. Nm (N de placă) – situați la nivelul joncțiunilor

neuromusculare; transmiterea semnalului biologic
postreceptor implică deschiderea canelelor de Na+ /
K+ și depolarizare membranară;

2. Nn (N neuronal) – situați la nivelul neuronilor

postganglionari și a unor situsuri preganglionare
colinergice; transmiterea semnalului biologic
postreceptor implică deschiderea canelelor de Na+ /
K+ și depolarizare membranară.
 Efecte farmacodinamice
(acetilcolină)
1. efecte ale stimulării receptorilor muscarinici: La nivel cardio-vascular:
a. cord (acţiune pe receptorii M2)
• efect inotrop negativ (scade forța de contracție), cronotrop negativ (scade
frecvența cardiacă), dromotrop negativ (scade conducerea imulsurilor);
b. vascular: vasodilataţie;
c. la nivelul musculaturii netede:
• glob ocular: contracţia sfincterului irian (mioză) şi contracţia muşchiului ciliar
(favorizează vederea de aproape şi drenarea umorii apoase);
• digestiv: stimulează peristaltismul (efect prokinetic) şi tonusul gastrointestinal,
musculatura colecistului şi a căilor biliare;
• bronşic: constricţia musculaturii bronşice;
• genito-urinar: constricţia muşchiului detrusor al vezicii urinare, stimularea erecţiei
la bărbat;
d.efecte la nivelul glandelor exocrine :
• stimulează secreţia glandelor (lacrimale, salivare, sudoripare, bronşice, gastro-
intestinale, pancreas etc.).
• stimulează secreţia de adrenalină şi noradrenalină la nivelul
medulosuprarenalei, reglează eliberarea de adrenalină şi noradrenalină şi acetilcolină.

2. efecte ale stimulării receptorilor nicotinici:

a. la nivel neuromuscular (receptori Nm): fasciculaţii musculare, contracții musculare;
b. la nivelul ganglionilor neurovegetativi (receptori Nn): tahicardie, creşteri tensionale,
tahiphnee.
 Clasificarea medicamentelor
parasimpaticomimetice
1. Parasimpaticomimetice cu acţiune directă

a. agonişti neselectivi ai receptorilor colinergici muscarinici (M) şi nicotinici (N):

• acetilcolina;
• esteri sintetici ai colinei:
• esteri ai alfa-metil-colinei cu acid acetic: metacolina;
• esteri ai colinei şi beta-metil-colinei cu acid carbamic: carbacol (are și acțiune de eliberare a Ach din
depozite), betanecol.
b. alcaloizi colinomimetici şi derivaţii lor de sinteză cu acţiune semiselectivă pe
receptorii M:
• alcaloizi naturali (pilocarpina);
• derivaţi de sinteză (muscarina, arecolina) – fără utilizări terapeutice;
c. agonişti selectivi ai receptorilor M:
• agonişti selectivi ai receptorilor M1: xanomeline, cevimeline;
• agonişti selectivi ai receptorilor M2: oxotremorine – fără utilizări terapeutice, este utilizată pentru a produce Parkinson în
modele animale de studiu al acestei boli;
• agonişti selectivi ai receptorilor M3: aceclidine.
d. alcaloizi colinomimetici şi derivaţii lor de sinteză cu acţiune semiselectivă pe
receptorii N:
• naturale (lobelina, nicotina) – fără utilizări terapeutice, exceptând utlizarea nicotinei pentru reducerea fumatului;
• derivaţi de sinteză (difenilmetilpiperazinium) – fără utilizări terapeutice.
e. agonişti selectivi ai receptorilor N: vareniclina.
 Clasificarea medicamentelor
parasimpaticomimetice
2. Parasimpaticomimetice cu acţiune indirectă (inhibitori ai
acetilcolinesterazei)

A. Compuşi naturali: fisostigmina (eserina);

B. Derivaţi de semisinteză şi sinteză:

a.Inhibitori reversibili ai acetilcolinesterazei (AchE):

o alcooli simpli purtători ai unui grup amoniu cuaternar: edrofonium;
o esteri de alcool şi acid carbamic purtători ai unui grup amoniu cuaternar / terţiar:
neostigmina, piridostigmina, distigmina, clorura de ambenoniu, demecarium;
o alte structuri: tacrine, donepezil, rivastigmine, galantamina.

b.inhibitori ireversibili ai acetilcolinesterazei (AchE) = organofosforate:

o medicamente: ecotiofat, metrifonate;
o insecticide: paration, paraoxon (metabolit al paration, cu activitate mai pronunțată,
mai toxică), malation – fără utilizări terapeutice;
o gaze toxice de luptă: sarin, tabun, soman (liposolubile, se absorb și prin piele, nu
doar inhalator) – fără utilizări terapeutice.
 În cazul parasimpaticomimeticelor cu
acțiune indirectă:
• alcoolii simpli, purtători ai unei grupări cuaternare de amoniu, durata de acțiune este de
aproximativ 5-15 minute. În etapa inițială, edrofonium se leagă reversibil la situsul activ al enzimei,
(previne accesul acetilcolinei; durată scurtă de acțiune, explicată prin legături electrostatice și de
hidrogen) formând un complex care apoi este hidrolizat, rezultând colină liberă și enzimă acetilată,
care într-o etapă ulterioară este hidrolizată la rândul ei în acetilcolinesterază și acetat;

• esterii de alcool și acid carbamic purtători ai unei grupări de amoniu secundar sau cuaternar,
durata de acțiune este de 30 minute – 6 ore. În etapa inițială, neostigmina se leagă reversibil la
situsul activ al enzimei, formând un complex care apoi este hidrolizat, rezultând colină liberă și
enzimă carbamilată, care într-o etapă ulterioară este hidrolizată la rândul ei în acetilcolinesterază și
carbamat; clorura de ambenoniu nu este hidrolizată de acetilcolinesterază – durata ei de acțiune
este de 24 de ore;

• organofosforate se leagă ireversibil (covalent) la situsul activ al enzimei, formându-se un complex

care este supus hidrolizei, dar, în plus, are loc fosforilarea complexului activ insecticid – enzimă,
rezultând acetilcolinestează fosforilată și colină liberă; în etapa ulterioară, enzima fosforilată suferă
un proces de îmbătrânire, prin distrugerea unei legături P-O (fosfor – oxigen) a inhibitorului,
legătura fosfor-enzimă devenind mult mai stabilă. Durata de acțiune este foarte lungă (peste 1000
ore). De exemplu, ecotiofat intră în acțiune la o oră după administrare, durata acțiunii fiind de 1 – 4
săptămâni.
 Indicaţii ale medicamentelor parasimpaticomimetice
Directe
Acetilcolina Metacolina
– oftalmologie (intraocular, în
camera anterioară, pentru
prevenirea creșterii preoperatorii a
presiunii intraoculare în cazul
chirurgiei oftalmologice);
– cardiologie (intracoronarian:
detectarea spasmului coronarian în
angina Prinzmetal – în cadrul • Primul derivat de semisinteză,
coronarografiilor; TPSV (tahicardii ester al colinei, cu efecte
paroxistice supraventriculare) –
alternativă; pentru oprirea muscarinice foarte intense (doar
temporară a cordului în cazul alternativă terapeutică);
chirurgiei cardiace ce necesită • Prezintă un radical metil (-CH3) în
circulație extracorporeală); apropierea punctului de clivare
 utilizări limitate, datorită acțiunii → durată lungă de acțiune;
deosebit de scurte, dar și a lipsei
penetrării membranelor fiziologice. • test de provocare în diagnosticul
astmului bronșic (topic);
 Indicaţii ale medicamentelor parasimpaticomimetice
Directe
pilocarpina
→ extrasă din Pilocarpum spp.;

• determină inițial hipertensiune,

apoi scăderea tensiunii arteriale;

Utilizări:
• glaucom (topic), xerostomie
(intern);
• antidot în intoxicaţia acută cu
atropină (intravenos); xanomeline, cevimeline (M1 & M3)
• stimularea secreției salivare; aceclidine (M3)
 efecte de lungă durată (nescindată
de acetilcolinesteraze). • xerostomie (intern).
 Indicaţii ale medicamentelor parasimpaticomimetice
Indirecte
• fisostigmina: glaucom (topic), boala Alzheimer
(atât timp cât există neuroni colinergici).
Directe
• edrofonium (intravenos): diagnosticul
miasteniei gravis, TPSV, detectarea terapiei
• carbacol: glaucom (topic); are și inadecvate cu alte anticolinesterazice.
acțiune de eliberare a Ach din • neostigmina: miastenia gravis (pentru
M depozite → explică de ce se tratament; în scop dianostic doar ca
administrează doar topic (dozele mari alternativă la edrofonium), ileus paralitic,
au și efecte gangliostimulante, chiar retenţie urinară postoperatorie/postpartum,
curarizante, imposibil de antagonizat decurarizare, intoxicaţia acută cu atropină.
total prin administrarea de atropină); • piridostigmina: miastenia gravis, ileus
paralitic, retenţie urinară postoperatorie,
• betanecol: decurarizare (mai puțin eficientă ca
– glaucom acut (de elecție) sau cronic neostigmina).
(topic); • distigmina: miastenia gravis, ileus paralitic,
M – pareze postoperatorii ale tubului retenţie urinară postoperatorie.
digestiv, ileus, retenţii urinare (intern) • clorura de ambenoniu: miastenia gravis (în
→ fără efecte gangliostimulante. caz de intoleranță la piridostigmină,
• nicotina – în tratamentul neostigmină).
• demecarium, ecotiofat: glaucom (topic).
N dependenței de nicotină;
• vareniclina – în tratamentul • tacrine, donepezil, rivastigmine: boala
Alzheimer.
dependenței de nicotină (superioară
N • metrifonat: antihelmintic (infecţii cu
nicotinei) (agonist parțial). Schistosoma haematobium, ca alternativă).
 Parasimpaticomimetice
Efecte adverse ale medicamentelor
parasimpaticomimetice în cazul administrării
Contraindicaţii: sistemice:

• astm bronşic, BPOC;

• hipersalivaţie, transpiraţii
• hipertiroidie;
abundente;
• epilepsie;
• greţuri, vărsături;
• leziuni ateromatoase
• dureri abdominale, diaree;
stenozante coronariene
acute severe; • bronhospasm;
• ulcer peptic; • scăderea tensiunii arteriale;
• sarcină. • roşeaţa tegumentelor.
 Substanțe cu acțiune inhibitorie
asupra sistemului nervos vegetativ
parasimpatic
PARASIMPATICOLITICE
 Substanțe cu acțiune inhibitorie asupra sistemului nervos
vegetativ parasimpatic

1. Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor

muscarinici

2. Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor

nicotinici

2. A. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul

ganglionilor vegetativi (ganglioplegice sau substanțe anti
Nn)

2. B. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul

joncțiunii neuromusculare (miorelaxante cu acțiune
sinaptică sau curarizante sau substanțe anti Nm)
 Blocante (antagoniști competitivi) ale
receptorilor muscarinici - clasificare

1.1. Alcaloizi naturali:

• atropina (Hyosciamina) obținută din Atropa
belladona (mătrăgună) și Datura stramonium
(laur);
• scopolamina obținută din Hyoscyamus niger
(măselariță);
 Blocante (antagoniști competitivi) ale
receptorilor muscarinici - clasificare
1.2. substanțe antimuscarinice de semisinteză și sinteză
• amine cuaternare indicate în terapia bolilor gastro-intestinale sau genito-
urinare:
– antispastice și antiemetice: butilscopolamina;
– antispastice: propantelina, metantelina, metscopolamina, clidinium,
isopropamida, anisotropină, glicopirolat, oxifenonium, tridihexidil,
hexociclium;
– incontinența urinară: trospium, emepronium;
• amine terțiare indicate în terapia bolilor gastro-intestinale sau genito-
urinare:
– antispastice: pirenzepina (selectiv M1, M3), telenzepine (selectiv M1, M3),
diciclomin (dicicloverine), oxifenciclimin, mebeverine;
– indicate în incontinența urinară:
• antimuscarinice neselective: oxibutinin, tolterodin, propiverin, flavoxate, fexoterodine;
• antimuscarinice selective: darifenacin (selectiv M1, M3), solifenacin (selectiv M1);
 Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor
muscarinici – clasificare (continuare)

• amine cuaternare indicate în tratamentul astmului bronșic:

– cu durată scurtă de acțiune: ipratropium, oxitropium;
– cu durată lungă de acțiune: tiotropium;
• amine terțiare indicate în tratamentul bolii Parkinson și al
pseudoparkinsonismului:
– cu acțiune centrală și periferică: benztropina (Parkinson);
– cu acțiune centrală: trihexifenidil, orfenadrina, biperiden, prociclidina,
difenciclimin (parkinsonism medicamentos, indus, de exemplu, de reserpină);
• anticolinergice centrale indicate ca miorelaxante: clorzoxazona,
ciclobenzaprina, carisoprodol, clorfenezina, metaxalone, metocarbamol,
orfenadrina;
• anticolinergice indicate în oftalmologie (midriatice): homatropina,
ciclopentolat, tropicamida;

• Inhibitori ai eliberării de Ach: toxina botulinică tip A și tip B.

 Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor nicotinici
2. A. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul
ganglionilor vegetativi (ganglioplegice sau substanțe anti Nn)
• derivați cu amoniu cuaternar:
– hexametoniu, tetraetilamoniu, pentolinium,
decametoniu, bromură de azametoniu;
• structuri cu funcții amidice secundare:
– mecamilamina;
• structuri cu funcții amidice terțiare:
– pempidina;
• derivați sulfonici:
– camsilatul de trimetafan.

În prezent, utilizarea lor este tot mai limitată.

 Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor nicotinici
2. B. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul joncțiunii neuromusculare
(miorelaxante cu acțiune sinaptică sau curarizante sau substanțe anti Nm)

2. b. 1. curarizante nedepolarizante (de ordinul I; pahicurare)

cu durată de acțiune lungă (peste 50 minute):
• derivați izochinolinici:
– d-tubocurarina, doxacurium, metocurine;
• derivați steroidieni:
– pipecuronium, pancuronium;
• alte structuri:
– gallamina;
cu durată de acțiune intermediară (20-50 minute):
• derivați izochinolinici:
– atracurium, cisatracurium;
• derivați steroidieni:
– rocuronium, vecuronium;
cu durată de acțiune scurtă:
• derivați izochinolinici:
– mivacurium;

2. b. 2. curarizante depolarizante (de ordinul II; leptocurare) (succinilcolina = suxametoniu) (durată

ultrascurtă).
ATROPINA – prezentată ca un prototip pentru
antimuscarinice
!!!! Dozele mari de atropină blochează nu
doar receptorii muscarinici, ci și pe cei
nicotinici (efecte ganglioplegice, chiar
curarizante).

EFECTE FARMACODINAMICE

PARTICULARITĂȚI FARMACOCINETICE

UTILIZĂRI TERAPEUTICE

CONTRAINDICAȚII

EFECTE ADVERSE
 Aparat cardiovascular

– cord:
• prin blocarea receptorilor muscarinici M2: ↑ν cardiacă (de obicei, tahicardia
este precedată de o scurtă perioadă de bradicardie, cu posibile tulburări de
ritm) → probabil prin inhibarea autoreceptorilor M1 de la nivelul neuronilor
intercalari (fiind stimulată astfel eliberarea de Ach);
• inhibarea muscarinică are efecte clinice mai puternice la nivel atrial decât la
nivel ventricular;
• concentrațiile toxice pot determina bloc intraventricular, efectul fiind atribuit
unor proprietăți anestezice locale;

– vase sangvine: vasodilatație cutanată, cu precădere la doze mari.

Efectul este aparent paradoxal și inexplicabil, având în vedere faptul că
neuromediația muscarinică determină vasodilatație. Efectul apare cu
precădere în porțiunea superioară a corpului și numai la unele
persoane.

Dozele terapeutice de atropină nu modifică tensiunea arterială.

Atropina – efecte farmacodinamice

 Glob ocular
• paralizie ciliară (cicloplegie) → împiedică
acomodarea (durată de 12 zile în
administrare locală, de 48-72 ore după
administrare sistemică);

• paralizia sfincterului irian → midriază

(durată de 7-10 zile în administrare
locală, de 48-72 ore după administrare
sistemică);

• reducerea scurgerii umorii apoase prin

canalul Schlemm → posibilitatea de a
precipita un atac acut de glaucom, mai ales
în cazul persoanelor cu glaucom cu unghi
închis;

• reducerea secreției lacrimale; Atropina – efecte farmacodinamice

 Musculatura netedă (gastro-
intestinală, genitourinară, bronșică)
• ↓ tonusul musculaturii netede, în special în stările
spastice, dar motilitatea viscerală este mai puțin
influențată;
– efectul atropinei asupra vaselor uretrale este mai slab,
tonusul vezicii urinare ↓, iar tonusul sfincterian ↑;
– la nivelul motilității digestive, după 3 zile de administrare a
atropinei la bolnavi cu diaree, datorită intervenției plexului
Auerbach, intestinul își reia motilitatea, de aceea
continuarea administrării atropinei nu mai are efect.

• bronhodilatație, efect mai evident la persoanele cu

astm bronșic (dar cu creșterea vâscozității secrețiilor);

Atropina – efecte farmacodinamice

• Glande exocrine:
– inhibă puternic secreția glandelor salivare (determină senzație de gură
uscată) și sudoripare (determină uscăciunea tegumentului), reduce
secreția apoasă a glandelor bronșice (determină creșterea vâscozității
secreției bronșice). Pentru inhibarea secrețiilor digestive, sunt
necesare doze mai mari.

• SNC:
– acțiune antiemetică (util în combaterea grețurilor și vărsăturilor
induse de opiaceele folosite în timpul intervențiilor chirurgicale);
– ameliorează simptomele bolii Parkinson;
– la nivel medular, prin acțiune de antagonist al receptorilor medulari
intercalari, se produce miorelaxare (relaxarea musculaturii striate);
– dozele terapeutice → stimulante minime la nivel SNC (mai ales la
nivelul centrilor parasimpatici medulari), în timp ce la nivelul
creierului se manifestă un efect sedativ (are latență mai crescută de
apariție, dar și durată superioară);
– dozele toxice → stimulante la nivel SNC (excitație, halucinații, agitație,
chiar comă);

Atropina – efecte farmacodinamice

 Farmacocinetică

• absorbția → bună (structură cu N terțiar); permite administrarea pe

cale internă, parenterală (s.c., i.v.) sau conjunctivală (instilații);
• distribuție → largă, inclusiv la nivel SNC (trece BHE);
• este metabolizată (40%) în ficat, 60% eliminându-se nemetabolizată
prin rinichi;

• nivelul sanguin al atropinei scade repede, dar acțiunea este

îndelungată, din cauza legării puternice de receptor (asemănătoare
celor de tip covalent); efectele ↓ repede în toate organele, cu
excepția globilor oculari (persistă timp de 48-72 ore).

• T1/2=2h.

Atropina
 Indicații
• Sistemic în:
– asistolie, bradiaritmii severe (i.v.);
– antidot (i.v.) în intoxicația acute cu:
• organofosforate;
• muscarină;
– antispastic;
– antidiareic (în combinație cu difenoxilat – Lomotril® → descurajarea abuzului de opiod);
– premedicație în anestezie, intervenii chirurgicale în regiunea buco-faringiană;
• topic:
– midriază terapeutică (pentru prevenirea sinechiilor iris – corp ciliar în caz de irite sau irido-ciclite);
• antiemetic;
• hiperhidroze;
• hipertensiune intracraniană;
• adjuvant în:
– asociere cu opiaceele indicate ca analgezice în IMA (infarct miocardic acut);
– tratamentul bolii Parkinson;
– tratamentul miasteniei gravis (în doze mici, pentru a combate efectele muscarinice ale
parasimpaticomimeticelor cu acțiune indirectă);

• test în electrofiziologie pentru diagnosticul sindromului Wolff-Parkinson-White (WPW).

Atropina
 Contraindicații
• glaucom (mai ales formele cu unghi închis);
• hiperplazia benignă de prostată;
• angina pectorală;
• tulburări de ritm;
• tulburări de conducere;
• insuficiență cardiacă;
• vârste extreme:
– nou-născuți, copii mici (chiar în administrare topică) → sensibilitate crescută la
hipertermia secundară scăderii secrețiilor glandulare (sudoripare);
– vârstnici (mai ales la bărbații la care se suspicionează adenom de prostată);
• boala ulceroasă cu hipersecreție acidă (încetinirea golirii gastrice).

Observații: sub tratament cu atropină, trebuie evitată expunerea la soare.

Atropina
 Efecte adverse
• tulburări de vedere (vedere neclară), fotofobie, ↑
presiunea intraoculară în glaucom;
• reducerea motilității gastro-intestinale;
• reducerea secreției salivare (senzație de gură uscată),
sudoripare (uscăciunea tegumentelor), lacrimale;
• la persoanele cu hiperplazie benignă de prostată
determină retenție acută de urină.

• Intoxicația acută cu atropină: antidot → pilocarpină i.v.

sau neostigmină i.v..

Atropina
 CE se ÎNVAȚĂ
• cursul ---- pe platformă
• arhivă “semestrul II.rar”.
– curs modul II.ppt (VEGETATIV, autacoizi, opiacee,
analgezice, anestezice locale și generale, antipiretice,
antiinflamatoare, medicația sângelui);
– ANALGEZICE OPIOIDE.docx;
– Anestezice locale, generale, medicația sangelui.docx;
– extracurs 1;
– extracurs 2 va fi adaugat, este în curs de redactare
(completări la antineoplazice, NU vor fi în grilă +
subiect 3, mineralocorticoizi, hormoni sexuali și
antagoniștii lor, contracepția hormonală);
• Ce trebuie învățat pentru grilă sau subiectul 3
LP
• Barem minimal de cunoștințe

• EXTRACURS 1 (și ce va fi la extracurs 2) --- este

subliniat ce vreau să știți;
• restul: ne uităm în “ce se învață” (sau în
“barem minimal”, dar preferabil în “ce se
învață”).
 Scopolamina (Hyoscyamus niger)
Farmacocinetică: este rapid și în proporție ridicată distribuită la nivelul creierului;

Efecte farmacodinamice: aceleași ca la atropină:

– mai puternice asupra:
• globii oculari;
• asupra secreției salivare;
– efecte mai slabe asupra:
• cordului;
• organelor abdominale.
La nivelul sistemului nervos central → sedare, efect hipnotic și amnezie retrogradă
(efecte euforizante, halucinogene – de la prima doză, dependență psihică);

Indicații (se utilizeaza derivatul de semisinteză butilscopolamina):

– antispastic;
– antiemetic (de elecție în censtoze);
• în stări de agitație psihomotorie de diverse etiologii;
• premedicație în anestezie;
• diagnosticul WPW.

Contraindicații și efecte adverse → a se vedea atropina.

– În plus, efectele sedative o contraindică și la persoanele care efectuează munci de precizie, conducători auto.
 Antimuscarinice de semisinteză și sinteză

Amine cuaternare
• butilscopolamina (antagonist neselectiv pe r. M). Indicații:
– antispastic la nivelul tractului digestiv si genito-urinar;
– premedicație în anestezie;
– antiemetic (de elecție în cenestoze).
• propantelina, glicopirolat, clidinium → indicate în antispastic la nivelul tractului
digestiv;

Amine terțiare
• pirenzepina (antagonist selectiv pe receptorii M1):
– efecte farmacodinamice: inhibă secreția acidă gastrică & secreția de pepsină;
– indicații: antispastic digestiv.
– avantaj: poate fi administrată în tahiaritmii;
• diciclomin (dicicloverin) → antispastic digestiv; efectul antimuscarinic este
completat de un efect antispastic direct pe fibra musculară netedă; este indicat în
terapia colonului iritabil;
• mebeverine → antispastic digestiv frecvent recomandat.
Antimuscarinice indicate în incontinența urinară

• amine cuaternare: trospium, emepronium;

• amine terțiare :
– antimuscarinice neselective: oxibutinin, tolterodin,
propiverin, flavoxate, fexoterodine;
– antimuscarinice selective: darifenacin (M1, M3),
solifenacin (M1);

Efecte:
– contracția sfincterului vezical urinar + relaxarea musculaturii
netede vezicale = creșterea capacității vezicii urinare;
– incontinența urinară: mielomeningocel, tulburări neurologice,
post-prostatectomie, enurezis.
• ipratropium, oxitropium, tiotropium → indicate în astm bronșic cu debut
recent (inhalator).
dezavantaj: ↑ vâscozitații secreției bronșice;

• anticolinergicele centrale:
– Parkinson, pseudoparkinsonism
• benztropina → indicații: terapia bolii Parkinson (adjuvant) → trece rapid bariera
hematoencefalică, efectele muscarinice periferice sunt mai puțin intense;
• trihexifenidil, orfenadina, biperiden, prociclidina, difenciclimin → antagoniști ai
receptorilor muscarinici de la nivelul sistemului nervos central → indicații:
pseudoparkinsonism medicamentos, de exemplu, indus de rezerpină (singura
alternativă);
– clorzoxazona, ciclobenzaprina, carisoprodol, clorfenezina, metaxalone,
metocarbamol, orfenadrina → antagoniști ai receptorilor muscarinici de la
nivelul neuronilor intercalari medulari → indicații: spasmul muscular localizat
al musculaturii striate (nu în caz de leziuni piramidale, spinale, supraspinale,
scleroză în plăci);

• homatropina → indicații: midriaza terapeutică (irite, iridociclite, pentru a

prevenit formarea sinechiilor cristalin – iris; cristalin – cornee), terapia
prolapsului irian (efect cu durata de 1-3 zile);
• ciclopentolat (efect cu durata de 24 ore), tropicamida (efect cu durata de
6-24 ore)→ indicații: midriaza diagnostică, terapia prolapsului irian.
 Toxina botulinică
• produsă de Clostridium botulinum.
Mecanism de acțiune → inhibarea eliberării de Ach de la nivelul terminației nervoase
(blocarea formării și fuziunii cu membrana a veziculelor de neuromediator).
Paralizia musculaturii striate apare după 2-5 zile, durează ≈2-3 luni, dispărând treptat.
Indicații:
– spasm localizat al mușchilor globilor oculari, acalazia cardiei;
– hiperhidroză axilară primară, torticolis;
– analgezic: nevralgia de trigemen, lombalgii, dureri miofasciale;
– cosmetică: reducerea ridurilor faciale.

Efecte adverse:
• disfagie; Contraindicații:
• uscăciunea gurii; • sarcină;
• ptoză palpebrală; • alăptare;
• reacții alergice; • miastenia gravis ;
• atrofie musculară (administrări • infecții în regiunea care va fi tratată;
repetate); • tratament cu:
• formare de anticorpi antitoxina • chimioterapice antibacteriene;
botulinică (în administrări repetate). • AINS.
 Ganglioplegice (utilizări terapeutice relativ limitate,
utilizări în cadrul studiilor farmacologice și fiziologice)

• derivați cu amoniu cuaternar:

– hexametoniu, tetraetilamoniu, pentolinium,
decametoniu, bromură de azometoniu;
• structuri cu funcții amidice secundare:
– mecamilamina;
• structuri cu funcții amidice terțiare:
– pempidina;
• derivați sulfonici:
– camsilatul de trimetafan.

Structurile terțiare trec rapid BHE, determinând, chiar la doze medii,

fenomene SNC (sedare, tremor, convulsii, mișcări coreiforme, până la
tulburări neuropsihice → imposibilitatea utilizării terapeutice).
• Mecanism de acțiune: blocarea
neurotransmisiei colinergice, atât în ganglionii
SNV parasimpatic, cât și simpatic);
 Efecte farmacodinamice
(ganglioplegice)
• sistem cardiovascular:
– cord: tahicardie, efect inotrop negativ;
– vase sangvine: vasodilatație → hipotensiune și sincopă prin ↓
RVP și a returului venos);
• tract digestiv și genito-urinar:
– scăderea motilității și tonicității (tract digestiv, vezică urinară);
– inhibarea erecției și a ejaculării;
• SNC:
– doar mecamilamina traversează BHE (determină sedare, tremor,
mișcări coreiforme, tulburări mentale);
• glande exocrine → inhibarea secreției sudoripare, salivare;
• creșterea presiunii intraoculare.
Mecamilamina (doar intern)
Indicații: HTA (cazuri moderate, severe, hipertensiune malignă fără
complicații);

Trimetafan (doar i.v.)

Indicații:
• pentru producerea scăderii controlate a tensiunii arteriale la nivelul
câmpului operator (reduce sângerarea);
• urgențe hipertensive (în special în anevrismul disecat de aortă),
edem pulmonar acut;
Efecte adverse:
• simpatoplegie (hTA mai ales ortostatică, disfuncție sexuală);
• parasimpaticoplegie (constipație, retenție urinară, precipitarea
crizei de glaucom, voalarea vederii, uscăciunea mucoaselor);
• eliberare de histamină (reacții alergice) – relativ izolat.
 Blocante (antagoniști competitivi) ale receptorilor nicotinici
2. B. Blocante ale receptorilor nicotinici de la nivelul joncțiunii neuromusculare
(miorelaxante cu acțiune sinaptică sau curarizante sau substanțe anti Nm)

2. B. 1. curarizante nedepolarizante (de ordinul I; pahicurare)

cu durată de acțiune lungă (peste 50 minute):

• derivați izochinolinici:
– d-tubocurarina, doxacurium, metocurine;
• derivați steroidieni:
– pipecuronium, pancuronium;
• alte structuri:
– gallamina;

cu durată de acțiune intermediară (20-50 minute):

• derivați izochinolinici:
– atracurium, cisatracurium;
• derivați steroidieni:
– rocuronium, vecuronium;

cu durată de acțiune scurtă ( sub 20 minute):

• derivați izochinolinici:
– mivacurium;

2. B. 2. curarizante depolarizante (de ordinul II; leptocurare)

• succinilcolina (suxametoniu).
 Curarizante nedepolarizante (de
ordinul I; pahicurare)
Mecanism de acțiune: antagoniști Indicații:
competitivi ai receptorilor Nm; – producerea miorelaxarii în intervenții
blochează canalele de Na+/K+ găsite în chirurgicale;
poziție deschisă → relaxare – laringoscopii, bronhoscopii;
musculară. esofagoscopii;
– manevre ortopedice;
Farmacocinetică: – profilaxia rupturilor musculare, a
– nu traversează bariera fracturilor, în terapia cu electroșocuri.
hematoencefalică (prezintă
gruparea “-onium”, cu N cuaternar) Contraindicații:
→ administrare intravenoasă în
exclusivitate; – intervenii chirurgicale la nivelul globilor
oculari;
– durata de acțiune este scurtă;
– glaucom;
– atracurium & cisatracurium:
metabolizare de tip Hofmann – miotonii.
(autometabolizare la temperatura
corpului și pH fiziologic) → de Avantaj:
elecţie în insuficenţa renală;
gallamina nu este metabolizată; În supradozare, ca antidot se indică PSM
– muşchii mai bine irigaţi sunt mai indirecte: neostigmina, piridostigmina,
rapid supuşi acţiunii acestora. (clorură de) ambenoniu, fisostigmină.
 Curarizante nedepolarizante (de
ordinul I; pahicurare)

d-Tubocurarina → Strychnos toxifera (currara).

• Efecte adverse:
• nu produc o bună relaxare a glotei;
• elibereaza histamină → rash, bronhoconstricție;
• hipotensiune arterială (prin acțiune ganglioplegică și
blocantă asupra medulosuprarenalei);
• efecte anticoagulante.
•Avantaje: lipsa acțiunii pe rec. M2 cardiaci;
 Eliberare de Acțiune pe Acțiune pe Relaxarea Alte
histamină receptorii M2 receptorii Nn glotei particularități
cardiaci
blocarea MSR
d-tubocurarina ++ - + nu
anticoagulante
- metabolizare
atracurium + - nu
Hofman
- metabolizare
cisatracurium - - nu
Hofman
doxatracurium - - - nu
metacurina + - ± nu
mivacurium ± - - nu
pancuronium - ± - nu
pipecuronium - - - nu
rocuronium - ± - nu
vecuronium - - - nu
gallamina - + ± nu
 Curarizante depolarizante (de ordinul II;
leptocurare) – succinilcolina (suxametonium)
Mecanism de acțiune: agonist parțial al rec. Nm → efecte Efecte adverse:
asemănătoare Ach (dar cu persistență mai lungă în fanta
sinaptică); • fasciculații musculare (dureri la revenirea
• Determină deschiderea calelor de Na+ și K+ asociate
din curarizare; pierderea K+ din celule);
receptorilor Nm → depolarizare (inițial apar • hiperkaliemie, mai ales la persoanele cu
fasciculații, dar ulterior impulsurile nervoase arsuri, traumatisme, insuficiență renală +
ulterioare sunt blocate, membrana se repolarizează tratament cu digitalice, IECA, diuretice
și devine insensibilă la depolarizare → paralizie economisitoare de K+, antiaritmice I, III, V;
flască).
• hipertermie malignă (idiosincrazie);
Indicații: • creșterea presiunii intraoculare;
– miorelaxarii în pentru producerea intubației • creșterea presiunii intragastrice.
orotraheale;
– în terapia cu electroșocuri. Contraindicații:
• hiperkaliemie (insuficiență renală,
Farmacocinetică: administrare i.v. (degradată rapid de aritmii, paralizii musculare, arsuri
colinesteraze plasmatice). severe, stări septice);
• precipitarea atacului de glaucom;
Avantaje (pentru inducerea curarizarii): • imobilizări prelungite;
• instalare și încetare rapidă a acțiunii;
• asigură o foarte buna relaxare a glotei. • miotonii;
Dezavantaj: • scăderea activității colinesterazelor
• lipsa antidotului în caz de supradozare; serice (idiosincraziei – 24 ore durata de
• dureri musculare la revenirea din curarizare;
• stimulare (slabă) a receptorilor M2 cardiaci → tahicardie;
acțiune).
• eliberare ușoară de histamină;
• efecte ganglioplegice (slabe).
Sistemul nervos vegetativ simpatic
Simpaticomimetice Simpaticolitice

Sinteza și metabolizarea catecolaminelor;

Receptori adrenergici și dopaminergici:

• localizare;
• mecanism de transducție a semnalului biologic;
• efecte mediate prin intermediul acestora.
 CATECOLAMINELE (naturale)
prezența în structura lor moleculară
a unei grupări catecol → caracter
puternic polarizat (traversează cu
dificultate barierele fiziologice).

• adrenalina (epinefrina) (A / E / Adr) → produsă

de medulosuprarenală și de alte celule cromafine,
acționând pe receptorii 1, 2, 1, 2, 3; • Adrenalina →
bronhodilatatoare, puternice
• noradrenalina (norepinefrina) (NA / NE) → acţiuni metabolice şi la nivelul
eliberată de neuronul postganglionar al SNC;
simpaticului periferic, de neuroni cerebrali și de
medulosuprarenală, acționând pe receptorii 1,
2, 1 și în foarte mică măsură pe receptorii 2; • Noradrenalina → aproape
complet lipsită de acţiuni pe SNC
• dopamina (neuromediator chimic al mai multor şi metabolice; nu este
sisteme neuronale centrale, și, posibil, și
periferice), acționează pe receptorii bronhodilatatoare; este puternic
dopaminergici D (D1 – D5), și în mai mică vasoconstrictoare;
măsură pe receptorii  și  adrenergici (D1 = D 2
= D3 = D4 = D5 >>  > ).
• Dopamina: afinitate pe
receptorii dopaminergici >>  > .
 Biosinteza catecolaminelor
• iniţiată de la fenilalanină (Phe = aminoacid
esențial) sau tirozină (Tyr);
• hidroxilarea tirozinei (etapă limitantă) se
face sub cataliza tirozinhidroxilazei
(cofactor: tetrahidrobiopterina). Se produce
în citosol L-dihidroxifenilalanina (L-
DOPA);
• L-DOPA: decarboxilată sub influenţa
DOPA-decarboxilazei → dopamina, iar în
unii neuroni (dopaminergici) aceasta este
etapa finală a biosintezei catecolaminelor;
• în numeroşi neuroni din SNC, din
terminaţiile post-ganglionare simpatice şi
MSR, dopamina este hidroxilată pe
carbonul β al catenei laterale la
noradrenalină prin dopamin-
betahidroxilază. Enzima este localizată pe
membrana granulelor cromafine;
• într-un număr limitat de neuroni centrali şi
în celulele cromafine din medulo-
suprarenală, noradrenalina este
transformată în adrenalină prin metilarea
grupării aminice din catena laterală.
Reacţia este mediată de feniletanolamin-N-
metil-transferază.
Degradarea catecolaminelor
MAO intervin în metabolizarea
catecolaminelor intracelulare din
terminaţiile nervoase şi în măsură
mai redusă din alte ţesuturi (există în
sistemul circulator, dar în măsură
redusă la nivelul fantei sinaptică).
MAO sunt localizate pe suprafaţa
externă a membranei mitocondriale.
Există două tipuri de MAO: A şi B.
• MAO-A: E, NE, 5HT, D & tiramină;
• MAO-B: principala enzima care
inactivează D (la om), dar are acțiune
și pe NE.
COMT este o enzimă existentă în fanta
sinaptică, dar și la nivel circulator;
sunt distribuite în toate ţesuturile,
dar în primul rând în ficat şi rinichi.
Metilează direct L-DOPA, dopamina,
adrenalina şi noradrenalina, dar şi
compuşii lor dezaminaţi.
 Receptori adrenergici - alpha
Receptorii α1 prin activarea proteinelor Gq
stimulează fosfolipaza C şi în final prin
intermediul IP3 şi DAG cresc concentraţia
intracelulară a Ca2+. La om au fost descrise
patru subtipuri de receptori α1, fiecare
codificat de o genă diferită: α1A, α1B, α1D şi
α1L.
Localizări:
• α1A– neocortex, hipocamp, cord, rinichi,
musculatura netedă (cu densitate crescută
la nivelul arterei caudale, vaselor
deferente, mușchiului dilatator pupilar,
mușchilor pilomotori, musculaturii netede
a sfincterelor, musculaturii netede a
prostatice), limfocite, macrofage;
• α2B – idem α1A , la care se adaugă ficat și
splină;
• α2C – idem α1A;
• α2L – idem α1A.
Receptorii α2 se cuplează cu proteine Gi. Prin inhibiţia adenilatciclazei
scad concentraţia intracelulară a cAMP. Ca mecanisme secundare
de transducție a semnalelor biologice, sunt descrise activarea
canalelor de K+ și blocarea canalelor de Na+.
Receptorii α2 postsinaptici: topografie extrasinaptică, periferică, fiind
expuşi catecolaminelor circulante. Pe vase, stimularea lor determină
vasoconstricţie şi hipertensiune.
Receptorii α2 presinaptici (rol cardinal în controlul eliberării mediatorilor:
membrana presinaptică şi blochează eliberarea
neurotransmiţătorilor; autoreceptori pe terminaţiile adrenergice: ↓
eliberarea de NA). Pe vase au acţiune simpaticolitică,
vasodilatatoare, antihipertensivă.
Localizare:
• α2A și – plachete, cortex, musculatura netedă vasculară, adipocite,
celule juxtaglomerulare renale, terminații nervoase adrenergice și
colinergice, postsinaptic, la nivelul sistemului nervos central;
• α2B – cortex, musculatura netedă vasculară, adipocite, celule
juxtaglomerulare renale, terminații nervoase adrenergice și
colinergice, postsinaptic, la nivelul sistemului nervos central;
• α2C – idem α1B.
 Receptori adrenergici – beta și dopaminergici
Receptorii adrenergici β sunt legaţi funcţional de proteine Gs,
cu activarea adenililciclazei şi creşterea intracelulară a
AMPc. Se disting trei subtipuri de receptori β: β1, β2 şi
β3.
Receptorii β1 au atât localizare presinaptică, cât și
postsinaptică și sunt caracteristici cordului. La nivelul
cordului, domină proporţional faţă de receptorii β2. În
insuficienţa cardiacă, progresiv, raportul între densitățile
receptorilor β1 și β2 devine favorabil receptorilor β2.
Receptorii β1 presinaptici sunt localizați la nivelul terminații
presinaptice nervoase adrenergice și colinergice și al
celulor juxtaglomerulare renale.
Receptorii β1 postsinaptici sunt localizați la nivelul celulelor
musculare netede, în ficat, cord, mușchi scheletic,
limfocite, mastocite.
Receptorii β2 (localizare postsinaptică exclusivă) sunt
localizați la nivelul celulelor musculare netede (muşchiul
neted bronşic, gastrointestinal, al tractului urinar, pe
uter), în ficat, cord, mușchi scheletic, limfocite,
mastocite.
Efectele stimulării lor se evidenţiază prin bronhodilataţie,
vasodilataţie, acţiune tocolitică.
Receptorii β3 sunt localizați preponderent în adipocite și sunt
implicaţi în lipoliză.
D1 se găsesc în creier (mai ales în corpii striaţi, nucleus
accumbens şi tuberculul olfactiv) şi periferic, la nivelul
musculaturii netede a vaselor din teritoriul renal.
Majoritatea receptorilor D1 (denumiți D1A) sunt cuplaţi
pozitiv cu adenilat ciclaza prin intermediul unei
proteine Gs. Receptorii D1B sunt cuplaţi pozitiv cu
fosfolipaza C printr-o proteină reglatoare Gi; acţionarea
lor pune în funcţie sistemul mesager IP3-DAG.
D2 sunt situaţi postsinaptic sau presinaptic (autoreceptori
inhibitori). Se găsesc mai ales în neostriat si sistemul
limbic. Sunt cuplaţi negativ cu adenilat-ciclaza şi
acţionarea lor provoacă scăderea AMPc, creşterea
conductanţei pentru K+ sau scăderea conductanţei
pentru Ca2+.
D3 sunt localizaţi mai ales in creierul limbic şi sunt cuplaţi
negativ cu adenilat ciclaza.
D4 se găsesc in hipocamp şi scoarţa frontală, dar şi la nivelul
cordului. Sunt cuplaţi negativ cu adenilat-ciclaza.
D5, situaţi predominant in hipotalamus şi hipocamp, sunt
cuplaţi pozitiv cu adenilat-ciclaza.
Datorită similarităţii structurale şi mai ales în ceea ce
priveşte modul de transmitere a semnalului biologic,
receptorii de tip D1 şi D5 sunt încadraţi în categoria D1-
like, iar cei de tipul D2, D3 şi D4 în categoria D2-like.
 Efecte ale catecolaminelor
La nivelul globilor oculari:
- α1 – midriază cu favorizarea
scurgerii umorii apoase;
- prin intermediul receptorilor β2 și
D2 – relaxarea mușchiului ciliar.
La nivelul cordului:
- α1 – inotrop pozitiv;
- β1 – inotrop pozitiv, crește conducerea la nivelul
nodulului sino-atrial și conducerea atrio-
ventriculară, conducerea prin fascicului Hiss și
rețeaua Purkinje (efect dromotrop pozitiv);
favorizează automatismul ectopic; crește
consumul de oxigen al miocardului (eficiența
cordului diminuă sub acțiunea CA).
La nivelul vaselor coronare, unde există o densitate
crescută de receptori α1, dar și β1 și β2 și D1 și D2,
(predomină ultimele trei categorii), efectul este
coronarodilatator.
Vasele viscerelor (excepție: vasele ficatului și
pulmonului) suferă o vasodilatație medie sub acțiunea
catecolaminelor.
La nivelul vaselor:
Adrenalina:
Scade permeabilitatea precapilară și postcapilară;
• în doze mici (0,1µg/kg) → vasodilatație și scăderea tensiunii
arteriale (receptorii β2 vasculari sunt cei mai sensibili la
acțiunea adrenalinei);
• în doze medii (1µg/kg) → creșterea tensiunii arteriale
(sistolică și diastolică, deoarece predomină efectul pe
receptorii α1 vasculari), dar cu scăderea rezistenței periferice
globale, creșterea frecvenței cardiace și a debitului cardiac;
• în doze mari (10µg/kg) → creșterea tensiunii arteriale
(predomină efectul pe receptorii α1 vasculari), dar cu
bradicardie prin ripostă compensatorie vagală;
Noradrenalina (indiferent de doză) → creșterea
tensiunii arteriale, a rezistenței periferice, bradicardie
prin ripostă compensatorie vagală.
Dopamina (indiferent de doză) → vasodilatație în
teritoriul renal, mezenteric, scade rezistența periferică,
are efect inotrop pozitiv puternic, crește debitul
cardiac, dar tensiunea arterială și frecvența cardiacă
rămân nemodificate.
 Efecte ale catecolaminelor
La nivelul musculaturii netede:
Gastrointestinale:
• α1 și β2: relaxarea musculaturii
netede a tubului digestiv;
• α1: contracția sfincterelor
tractului gastrointestinal;
• prin intermediul receptorilor α:
inhibarea plexurilor mezenterice
(componenta simpatică a transpirație palmară);
sistemului nervos vegetativ nu
influențează secreția
gastrointestinală);
Tract genitorurinar:
•β2: relaxarea musculaturii peretelui
vezicii urinare, a musculaturii uterine în
timpul sarcinii;
•α1: contracția sfincterului vezical, a
musculaturii uterine;
•α1: stimularea ejaculării;
Bronșii: β2: relaxarea musculaturii
bronșice (bronhodilatație medie);
Mușchi pilomotori: α1: stimularea
contracției (erecția firelor de păr,
 Efecte ale catecolaminelor
Efecte metabolice
În condiții fiziologice, catecolaminele
produc:
 hiperglicemie prin:
• intermediul receptorilor β2, se
produce inhibarea sintezei de glicogen
și stimularea glicogenolizei);
• stimularea gluconeogenezei (prin
intermediul receptorilor α2);
• reducerea captării glucozei în
periferie (prin intermediul receptorilor
α2);
• inhibarea secreției de insulină din
celulele de tip β ale insulelor
Langerhans pancreatice;
• hiperlactacidemie;
• hiperkaliemie;
În condiții doze mari, catecolaminele produc:
• acidoză metabolică (activarea β2 induce captarea
K+ în celule, deci scăderea K+ extracelular; se produce
o scădere a K+ plasmatic în timpul stresului, respectiv
o protecție împotriva creșterii excesive a K+ plasmatic
în timpul unui efort fizic intens);
• hiperlipemie, mediată prin intermediul β1 și β3
(stimularea acestora induce lipoliză, spre deosebire
de stimularea receptorilor α2, care inhibă lipoliza);
La nivelul rinichilor:
Prin intermediul receptorilor β1 presinaptici:
stimularea sintezei și a eliberării de renină;
Prin intermediul receptorilor α2 presinaptici:
inhibarea eliberării de renină;
Metabolism bazal:
Creșterea metabolismului bazal (efect calorigen);
Noradrenalina joacă un rol important în apărarea
organismului față de frig;
În condiții fiziologice, catecolaminele cresc consumul
de oxigen;
 Efecte ale catecolaminelor
La nivelul sistemului nervos
La nivelul trombocitelor central
• prin intermediul • creșterea atenției,
nervozitate, tremor,
receptorilor α2A: stimularea anxietate, insomnie,
agregării plachetare. anorexie.
- adrenalina scade eliberarea de neuromediatori ai anafilaxiei (histamină, bradikinină; α1 –
mastocite, limfocite) prin stabilizarea membranelor → indicații în caz de șoc anafilactic (are
și efect vasoconstrictor, bronhodilatator!!!);

• β1 presinaptici: creșterea sintezei de melatonină de către glanda pineală;

• stimularea simpatică determină creșterea eliberării de prostaglandine.
• prin intermediul receptorilor β2: stimularea celule α pancreatice (glucagon); T3 ,T4 (CA cresc
conversia T4 în T3); eritropoietina;
• prin intermediul receptorilor β: calcitonina, parathormon.

• prin intermediul receptorilor α2 → efecte antiinflamatorii;

• prin intermediul receptorilor D → grețuri, vomă, scăderea producției de prolactină.
 Reglarea sintezei și a eliberării de
catecolamine
Reglarea presinaptică Reglarea postsinaptică
- Desensibilizarea adrenoreceptorilor (toleranța sau
- Presinaptic, se găsesc autoreceptori (denumiți și
reacția refractară sau tahifilaxia), ce apare după
“autoceptori”): receptorii α2, β1 și D2, care
expunerea la catecolamine sau medicație
reglează eliberarea unuia dintre
simpaticomimetică (descrisă pentru medicația α-
neurotransmițători:
simpatico-mimetică);
o Prin intermediul receptorilor α2 presinaptici:
- Sechestrarea receptorilor într-o veziculă formată
inhibarea eliberării noradrenalinei din terminațiile
din membrana celulară (descrisă, cu precădere în
nervoase, deci, la nivel periferic, este inhibată
cazul utilizării de β2 stimulante adrenergice la
activitatea simpaticului;
pacienții cu astm bronșic;
o Prin intermediul receptorilor β1 presinaptici:
- Inactivarea receptorilor prin fosforilare;
stimularea eliberării noradrenalinei;
- Scăderea sintezei receptorilor (reglarea
o Prin intermediul receptorilor D2 presinaptici:
descendentă sau reglare joasă sau “down-
inhibarea eliberării noradrenalinei și
reglare”);
dopaminei;

Are loc modularea fiecărui proces primar, la nivelul

Terminațiile nervilor adrenergici, pot regla și alți
complexului neurotransmițător – receptor, prin
receptori (heteroreceptori), cum ar fi receptorii
procese simultane, realizate prin intermediul unora
muscarinici M1 pentru acetilcolină, receptorii
sau altora dintre mediatorii chimici, care
pentru prostaglandine și pentru polipeptide;
acționează pe diferiți receptori.
Reglarea presinaptică (alpha2)
 Clasificare SM
1. Stimulante ale receptorilor adrenergici
1. 1. Stimulante ale receptorilor α, β-adrenergici și / sau ai receptorilor dopaminergici:
 acțiune directă (agoniste pe receptori): adrenalina (epinefrina), noradrenalina (norepinefrina), dopamina, ibopamina;
 acțiune indirectă (de eliberare a noradrenalinei) și directă (agonist pe receptorii adrenergici): efedrina;
1.2. Stimulante ale receptorilor α -adrenergici (vasoconstrictoare):
 cu administrare sistemică: fenilefrina (este și eliberator al noradrenalinei din depozitele celulare), etilefrina, metoxamina, midodrine,
metaraminol;
 cu administrare topică (locală): nafazolina (este și eliberator al noradrenalinei din depozitele celulare), tetrizolina, oximetazolina,
xilometazolina.
1.3. Stimulante ale receptorilor beta-adrenergici:
 agoniști semiselectivi ai receptorilor β1, β2-adrenergici (stimulante beta-adrenergice de generația a II-a):
 cu acțiune semiselectivă și de scurtă durată (1-4 ore): isoprenalina (isoproterenol), orciprenalina, etilnorepinefrina;
 cu acțiune predominantă pe receptorii beta-vasculari: bufenina, bametan;
 agoniști selectivi ai receptorilor β1-adrenergici: dobutamina, prenalterol, xamoterol;
 agoniști selectivi ai receptorilor β2-adrenergici (stimulante β -adrenergice de generația a III-a):
 indicate în astmul bronșic:
 cu durată relativ scurtă de acțiune (3-6 ore): albuterol (salbutamol);
 cu durată medie de acțiune (6-8 ore) și efect rapid (după 1-2 minute):fenoterol, terbutalina, clenbuterol, pirbuterol, procaterol;
 cu durată lungă de acțiune (12 ore) și efect tardiv (după 10-12 minute): salmeterol, formoterol;
 cu durată foarte lungă (superlungă) de acțiune (24ore): bambuterol.
 indicate în travaliul prematur: salbutamol, ritodrine, isosuprină, isoetarină.

2. Alți eliberatori de catecolamine (alții decât efedrina, fenilefrina, nafazolina):

 amfetamina și derivații săi: amfetamina, hidroxiamfetamina, fenmetrazina, pemolin, fenilpropanolamina, metilfenidat, metilen-dioxi-metamfetamina
(MDMA – Ecstasy®). dextroamfetamina, metamfetamina;
 alte structuri: amantadina.
3. Simpaticomimetice speciale: cocaina, tiramina;
4. Stimulante ale SNV simpatic cu acțiune predominantă la nivel central.
 Clasificare SM
1. Stimulante ale receptorilor adrenergici
1. 1. Stimulante ale receptorilor α, β-adrenergici și / sau ai receptorilor
dopaminergici:
 acțiune directă (agoniste pe receptori): adrenalina (epinefrina),
noradrenalina (norepinefrina), dopamina, ibopamina;
 acțiune indirectă (de eliberare a noradrenalinei) și directă (agonist
pe receptorii adrenergici): efedrina;
1.2. Stimulante ale receptorilor α -adrenergici (vasoconstrictoare):
 cu administrare sistemică: fenilefrina (este și eliberator al
noradrenalinei din depozitele celulare), etilefrina, metoxamina,
midodrine, metaraminol;
 cu administrare topică (locală): nafazolina (este și eliberator al
noradrenalinei din depozitele celulare), tetrizolina,
oximetazolina, xilometazolina.
 Clasificare SM
1.3. Stimulante ale receptorilor beta-adrenergici:
 agoniști semiselectivi ai receptorilor β1, β2-adrenergici (stimulante beta-
adrenergice de generația a II-a):
cu acțiune semiselectivă și de scurtă durată (1-4 ore): isoprenalina
(isoproterenol), orciprenalina, etilnorepinefrina;
cu acțiune predominantă pe receptorii beta-vasculari: bufenina, bametan;
 agoniști selectivi ai receptorilor β1-adrenergici: dobutamina, prenalterol,
xamoterol;
 agoniști selectivi ai receptorilor β2-adrenergici (stimulante β-adrenergice de
generația a III-a):
indicate în astmul bronșic:
cu durată relativ scurtă de acțiune (3-6 ore): albuterol (salbutamol);
cu durată medie de acțiune (6-8 ore) și efect rapid (după 1-2 minute):
fenoterol, terbutalina, clenbuterol, pirbuterol, procaterol;
cu durată lungă de acțiune (12 ore) și efect tardiv (după 10-12 minute):
salmeterol, formoterol;
cu durată foarte lungă (superlungă) de acțiune (24ore): bambuterol.
indicate în travaliul prematur: salbutamol, ritodrine, isosuprină, isoetarină.
 Clasificare SM

2. Alți eliberatori de catecolamine (alții decât efedrina,

fenilefrina, nafazolina):
 amfetamina și derivații săi: amfetamina, hidroxiamfetamina,
fenmetrazina, pemolin, fenilpropanolamina, metilfenidat,
metilen-dioxi-metamfetamina (MDMA – Ecstasy®).
dextroamfetamina, metamfetamina;
 alte structuri: amantadina.
3. Simpaticomimetice speciale: cocaina, tiramina (inhibitori ai
recaptării catecolaminelor);
4. Stimulante ale SNV simpatic cu acțiune predominantă la nivel
central:
a. antiparkinsioniene;
b.antidepresive.
Adrenalina Efecte adverse în administrare i.v., în stările
cu șoc prelungit:
• anxietate, paloare, palpitații;
• creșterea tensiunii arteriale (cu
complicații de tip edem pulmonar,
Indicații accident vascular cerebral, infarct
miocardic, aritmii până la fibrilație
• alergii de tip I (reacții de ventriculară);
hipersensibilizare de tip I) severe
(de exemplu, șoc anafilactic) (i.v.); Contraindicații:
• resuscitare în șocul • angină pectorală, tahiaritmii,
cardiorespirator (i.v.); hipertensiune arterială;
• glaucom (topic); • persoane cu risc crescut de accident
vascular cerebral;
• sângerări difuze la suprafața pielii • hipertiroidii;
sau mucoaselor (topic); • nu se asociază cu:
• asociere cu anestezice locale • preparate cu calciu;
(datorită efectului • anestezice locale (în cazul
vasoconstrictor, le crește acestora anesteziei extremităților: degete,
din urmă durata de acțiune); urechi, penis – risc de necroză datorat
• astm bronșic (însoțit de edem al vasoconstricției puternice);
mucoaselor) – inhalator.
 Nordrenalina
• agonist al receptorilor α1, α2, β1-
adrenergici, în timp ce receptorii β2, β3
sunt foarte puțin stimulați.
Indicații
 sângerări difuze la suprafața pielii sau
mucoaselor (topic);
 asociere cu anestezice locale (datorită
efectului vasoconstrictor, le crește
acestora din urmă durata de acțiune);
Efecte adverse sunt mai atenuate
comparativ cu adrenalina, iar
contraindicații sunt comune, în schimb
devin relative.
Dopamina
• agonist al receptorilor dopaminergici (stimulează
acești receptori chiar la doze mici). Activarea
receptorilor D1 de la nivelul paturilor vasculare
periferice se traduce ca efect farmacodinamic prin
vasodilatație, în timp ce activarea receptorilor
dopaminergici D2 presinaptici determină scăderea
eliberării de dopamină și noradrenalină.
Stimularea receptorilor β-adrenergici este realizată
doar la doze medii, iar dozele mari (în
exclusivitate) sunt capabile să stimuleze receptorii
α-adrenergici.
Este indicată în șocul cardiogen (singura
catecolamină cu o astfel de utilizare).
Efecte adverse: grețuri, vărsături, dureri anginoase.
Contraindicații:
• hipotensiune arterială, hipertensiune arterială,
tulburări de ritm, tulburări de conducere, angină
pectorală;
• scleroze cerebrale;
• glaucom;
• migrenă;
• manii, schizofrenii.
 Efedrina Indicații (în general, ca
 eliberează noradenalina din alternativă la alte terapii):
depozitele celulare;
 agonist α1, α2, β1, β2, β3.

Efecte farmacodinamice: o bloc atrioventricular (ca

- inotrop pozitiv, crește conducerea sino-
atrială și atrioventriculară;
- vasoconstricție (crește tensiunea
arterială sistolică și diastolică);
- scade permeabilitatea capilară și
postcapilară (care sunt crescute sub
influența diverșilor factori patologici);
- bronhodilatație;
- la nivel SNC, determină efecte de tip
amfetaminic (psihoanaleptice: trezire
corticală, creșterea puterii
concentrare, a atenției, a capacității de
memorizare, învățare) și anorexigene;
alternativă, p.o.);
o hipotensiune arterială ușoară
(ca alternativă, p.o.);
o criza de astm bronșic (în
inițierea terapiei, inhalator);
o reduce edemul mucoasei nazale
(rinite) sau conjunctivale
de (conjunctivite), atât cu, cât și fără
componentă alergică.
 Efedrina Pseudoefedrina (izomer optic)
– efecte mai atenuate pe SNC,
efecte presore mai slabe.
Efecte adverse:
o tahiaritmii (până la fibrilație
ventriculară);
o creșteri ale valorilor tensiunii
arteriale, uneori excesive; Contraindicații:
hipertensiune arterială, tahiaritmii,
o tahifilaxie (după administrări angină pectorală;
repetate, datorită epuizării depozitelor psihoze endogene (manii, schizofrenii).
de noradrenalină);
o anorexie, dependență psihică; Observație: cocaina, deoarece reduce
recaptarea noradrenalinei de către
terminația postsinaptică simpatică, va
Traversează cu ușurință barierele împiedica pătrunderea efedrinei în
fiziologice, inclusiv bariera terminația sinaptică, iar astfel îi va reduce
hematoencefalică; are o absorbție mai
efectele.
bună față de catecolamine (administrare
tipică, dar și sistemică (i.v. / p.o.).
 Alte alpha-stimulante (administrare sistemică)
Etilefrina (agonist al receptorilor α1, α2-adrenergici;
Fenilefrina (agonist α1, iar în foarte slabă măsură și administrare sistemică) crește tensiunea arterială sistolică și
α2 și eliberator al noradrenalinei din depozite), diastolică, fiind indicată în terapia de fond a hipotensiunii
crește tensiunea arterială sistolică și diastolică,
iar, prin ripostă compensatorie vagală, după arteriale.
creșterea valorilor tensiunii arteriale, determină
o scurtă perioadă de bradicardie; determină o Mododrine (agonist al receptorilor α1-adrenergici;
midriază de scurtă durată (câteva minute) și
reduce edemul mucoasei conjunctivale sau administrare sistemică) este indicat în terapia de fost a
nazale. hipotensiunii arteriale ortostatice (p.o.), inclusiv cea produsă
de L-DOPA;
Indicații terapeutice:
• rinite sau conjunctivite nespecifice / alergice Metoxamina (agonist al receptorilor α1-adrenergici;
(topic sau p.o.);
administrare sistemică) crește tensiunea arterială sistolică și
• preoducerea midriazei diagnostice (topic);
diastolică, iar, prin ripostă compensatorie vagală, determină
• hipotensiune arterială (p.o.),
• tahicardii paroxistice supraventriculare bradicardie. Indicații terapeutice: hipotensiune arterială
(alternativă, p.o.), (alternativă, p.o.);
• se asociază ca vasoconstrictor anestezicelor
locale, Metaraminol (agonist al receptorilor α1-adrenergici;
• diagnosticul sindromului Claude-Bernard- administrare sistemică) crește tensiunea arterială sistolică și
Horner cu leziuni preganglionare și
postganglionare. diastolică, determină bradicardie reflexă, crește tonusul
venos, dar scade fluxul sangvin renal și cerebral. La om,
Efete adverse: tahifilaxie, creșterea tensiunii determină vasoconstricția vaselor pulmonare. Indicații
arteriale, tahicardie. terapeutice: hipotensiune arterială (alternativă);

Contraindicații: hipertensiune arterială, angină Mefentermina (agonist al receptorilor α1-adrenergici;

pectorală, hipertiroidii. administrare sistemică). Indicații terapeutice: hipotensiune
arterială (alternativă) (acțiune prelungită).
 Stimulante ale receptorilor α –
adrenergici, cu administrare locală
Nafazolina: agonist al receptorilor α1, α2-adrenergici;
eliberează noradenalina din depozitele celulare,
dar în mică măsură.
Efecte farmacodinamic: reduce edemul mucoasei
nazale sau conjunctivale, fiind deci indicată în
rinite și conjunctivite.
Efecte adverse:
• tahifilaxie;
• atrofia mucoase nazale, până la rinită atrofică;
• la copiii sub 3 ani, există riscul hipotensiunii
arteriale, până la colaps, tulburări respiratorii,
șoc, comă (efect pus pe seama unei
hiperstimulării a receptorilor α2-adrenergici
presinaptici la această vârstă);
• în schimb, la adulți, dozele crescute pot
determina creșteri ale tensiunii arteriale și a
conductivității la nivelul țesutului
excitoconductor (risc de fibrilație ventriculară);
Tetrizolina: agonist al receptorilor α1, α2 –
adrenergici. Efecte farmacodinamic:
reduce edemul mucoasei nazale sau
conjunctivale, fiind deci indicată în rinite
și conjunctivite (Visine®);
Oximetazolina: agonist al receptorilor α1,
α2-adrenergici; indicată în rinite alergice
sau nespecifice. Efecte adverse: rinite
atropice (incidență relativ redusă),
hipotensiune arterială (efecte clonidin-
like, la nivelul sistemului nervos
central);
Xilometazolina: agonist al receptorilor α1,
α2-adrenergici; indicată în rinite alergice
sau nespecifice.
 Stimulante ale receptorilor β-
adrenergici

Clasificare Contraindicații
 agoniști semiselectivi ai receptorilor β1, β2-adrenergici (stimulante beta-
adrenergice de generația a II-a):  glaucom (pentru β2 -
 cu acțiune semiselectivă și de scurtă durată (1-4 ore): isoprenalina
stimulante);
(isoproterenol), orciprenalina, etilnorepinefrina;  migrene și alte tipuri de
 cu acțiune predominantă pe receptorii beta-vasculari: bufenina, bametan; cefalee pulsatilă (pentru
β2-stimulante);
 agoniști selectivi ai receptorilor β1-adrenergici: dobutamina, prenalterol,  aritmii, tahicardii
xamoterol; paroxistice
supraventriculare;
 agoniști selectivi ai receptorilor β2-adrenergici (stimulante β-adrenergice de  hipertensiune arterială;
generația a III-a):
 hipertiroidii;
 indicate în astmul bronșic:
 cu durată relativ scurtă de acțiune (3-6 ore): albuterol (salbutamol);  psihoze endogene.
 cu durată medie de acțiune (6-8 ore) și efect rapid (după 1-2 minute):
fenoterol, terbutalina, clenbuterol, pirbuterol, procaterol;
 cu durată lungă de acțiune (12 ore) și efect tardiv (după 10-12 minute):
salmeterol, formoterol;
 cu durată foarte lungă (superlungă) de acțiune (24ore): bambuterol.
 indicate în travaliul prematur: salbutamol, ritodrine, isisuprină, isoetarină.
 Stimulante ale receptorilor β1 și β2-adrenergici
Isoprenalina (isoproterenol) Bufenina și bametan
= agonist exterm de puternic β1 și β2-adrenergic, iar în mică măsură stimulant
α-adrenergic;
= agoniști ai receptorilor β1-
Efecte farmacodinamic: cronotrop și inotrop pozitiv; bronhodilatator adrenergici și β2-adrenergici (în
puternic. mult mai mare măsură a celor
β2-adrenergici față de cei β1:
Indicații: β2>> β1);
• resuscitatrea stopului cardiogen din infarctul miocardic acut, cu asistolă
sau bloc atrioventricular total (i.v.);
Efecte farmacodinamice:
• astm bronșic (doar inițial, sub formă de aerosoli, apoi se intervine cu β2-
timulante); bronhodilatator puternic,
puternic vasodilatator.
Dezavantaje: durata de acțiune relativ scurtă și stimularea puternică a Indicații: claudicație intermitentă,
receptorilor β1-adrenergici cardiaci. sindrom Raynaud (rar folosite
în prezent).
Orciprenalina
= agonist exterm de puternic al receptorilor β1 și β2-adrenergici (în mult mai mare măsură a celor β2-adrenergici față de cei
β1: >> β1);
Efecte: bronhodilatator puternic, slab cronotrop și inotrop pozitiv.
Indicații: astm bronșic (rar folosit);
Avantaje: mai greu supusă acțiunii enzimelor ce metabolizează catecolaminele.
 Stimulante selective ale receptorilor β1

Dobutamina Prenalterol
 Mecanism de acțiune: agonist
Mecanism de acțiune: agonist al receptorilor β1- parțial al receptorilor β1-
adrenergici, iar la doze mari este și agonist al
receptorilor α1-vasculari; adrenergici;
 Indicații: unele forme de
Efecte farmacodinamic: inotrop pozitiv accentuat, insuficiență cardiacă (în terapia
dar nu influențează semnificativ frecvența
cardiacă și tensiunea arterială; induce fenomen
asociată);
de down-reglare a receptorilor β1-adrenergici
(formă de tahifilaxie); poate induce aritmii,
dureri anginoase, reduce edemul mucoaselor; Xamoterol

Indicații: șoc cardiogen, insuficiență cardiacă Indicații: insuficiență cardiacă

congestivă; medie; efecte adverse:
hipotensiune arterială,
Efecte adverse: tahicardie cu creșterea consumului bronhospasm.
de oxigen cardiac.
 Beta-2 stimulante utilizate în astmul
bronșic
Efecte farmacodinamice Efecte adverse
 bronhodilatator;
 imunosupresor;  tremor, mai ales la nivelul
 antiinflamator; mâinilor;
 la concentrații scăzute, determină
activarea canalelor de K+, Ca2+ -  anxietate, nervozitate,
dependente din celulele musculare
netede de la nivelul căilor respiratorii și agitație, cefalee;
ale limfocitelor;
 determină fenomene de stabilizre  palpitații, dureri anginoase;
membranară (inhibă degranularea
mastocitelor);  hiperpotasemie (doze mai
 stimulează mecanismele de mari).
autoepurarea bronșică mucociliară.
 Eliberatori de catecolamine– alții decât nafazolină, efedrină,
fenilefrină ((amfetamina și derivații, amantadina); amfetaminele.
Efecte farmacodinamice:
 eliberare de NA și dopamină – efecte psihoanaleptice și
anorexigene; dependență psihică puternică, având potențial
adictiv; după câteva săptămâni de consum, apare psihoza
amfetaminică, cu delir organizat;
 stimulează direct sistemul reticulat activator ascendent;
 inhibă MAO (monoamin-oxidaza);
 inhibă recaptarea de catecolamine.
În periferie: determină creșterea tesniunii arteriale, efect inotrop
pozitiv, cronotrop pozitiv și dromotrop pozitiv.
Efecte adverse:
 grețuri, vărsături, constipație sau diaree;
 hipertensiune arterială, tahiaritmii, cefalee, dureri anginoase;
 declanșarea episoadelor acute în psihoze endogene;
 dependență psihică;
 tulburări ale gândirii coerente (psihoză amfetaminică cu delir organizat);
Contraindicații:
 psihoze (schizofrenii, psihoze bipolare), labilitate psihică;
 sindrom Tourette;
 hipertensiune arterială, tahiaritmii;
 leziuni ateromatoase coronarine sau cerebrale severe;
 glaucom.
Indicații
• Amfetamina – este indicată în narcolepsie, sindrom
hiperkinetic, cu deficit în menținerea atenției la copii
(ADHD), enurezis, ca adjuvant în boala Parkinson,
pentru stimularea performanțelor psihomotorii.
• Metamfetamina – are acțiuni asemănătoare
amfetaminei, dar prezintă o intensitate mai mare a
acțiunilor la nivel central și periferic;
• Fenmetrazina – are acțiuni asemănătoare amfetamine,
determină dependență; este indicată ca anorexigen;
• Metilfenidat și pemolin – au efecte farmacodinamice
majore și potențial adictiv similar cu al amfetaminei;
• Fenilpropanolamina – este o variantă amfetaminică
cu efecte slabe asupra comportamentului psihic;
administrarea sa determină hipertensiune arterială
severă și risc de leziune miocardică.
• Hidroxiamfetamina – pătrunde mai slab în sistemul
nervos central, dar efectele sale periferice sunt datorate
proprietăților de eliberare a catecolaminelor.
• Metilen-dioxi-metamfetamina (MDMA, Ecstasy®) –
efecte farmacodinamice: euforie, halucinații,
comportament stereotip.
 Eliberatori de catecolamine– alții decât
nafazolină, efedrină, fenilefrină (amantadina)
• creşte de asemenea eliberarea de
Amantadina dopamină în sistemul nervos
central, dar scade şi recaptarea
• acţionează prin inhibarea acestui neuromediator, cu efecte
directe dopaminergice
proteinei M2 de pe capsida postsinaptice (acţiune
virală (virus gripal), cu antiParkinsoniană), fiind şi inhibitor
al receptorilor NMDA. Se indică în
prevenirea penetrării profilaxia şi terapia infecţiilor cu
materialului genetic viral în virusul gripal A şi în Parkinson (ca
alternativă, în monoterapia, sau
celula gazdă (mai exact, în asociat altor antiparkinsoniene;
este bine tolerată, dar cu eficiență
nucleu); inhibă și relativ redusă). Efectele adverse
asamblarea și eliberarea de includ: intoleranţă digestivă,
tulburări la nivelul sistemului
noi virioni. Este activă doar nervos central (nervozitate,
pe virusurile gripale tip A. imposibilitatea concentrării, pete
luminoase în câmpul vizual).
 Simpaticomimetice speciale
Cocaina
Mecanism de acțiune: inhibă recaptarea
noradrenalinei din terminația nervoasă.
Efecte farmacodinamice: efecte
simpaticomimetice centrale și periferice
(midriază, tahiaritmii, creșteri
tensionale); perforație de sept nazal
(prin prizare nazală, în administrare
cronică). Dependența psihică la cocaină
este puternică, iar rapid se instalează
degradarea psihică. Utilizările sunt în
scop nemedical (ca drog), mai rar ca
anestezic local în anestezia de suprafață
(oftalmologie, oto-rino-laringologie).
Tiramina
• este un produs rezultat din metabolismul
normal al tirozinei, rapid metabolizată prin
MAO (mono-amin-oxidază); mecanismele
de acțiune includ atât blocarea recaptării
noradrenalinei, cât și stimularea eliberării
acesteia din depozite, efectele
farmacodinamice fiind similare celor ale
noradrenalinei. La pacienții tratați cu
inhibitori de MAO, aceste efecte pot fi
puternic intensificate, determinând o
creșterea marcată a tensiunii arteriale.
Alimentele cu conținut crescut de tiramină
(brânzeturi sau băuturi fermentate) trebuie
consumate cu prudență de către persoanele
cu hipertensiune arterială și sunt
contraindicate în cursul terapie cu IMAO
(inhibitori de monoamin-oxidază).
 SM speciale, potențial adictiv
Amfetamina (i: ADHD) Cocaina
 SM cu utilizare în neurologie / psihiatrie
Substituirea carenţei de dopamină (Parkinson
Antidepresive
sau pseudoparkinsonism medicamentos) A. antidepresive triciclice (de generaţia I): 3 subgrupe cu
formule generale asemănătoare:
1. imipramina, desipramina, clomipramina,
L-Dopa (Levodopa) ± inhibitori ai enzimelor care
trimipramină;
inactivează periferic şi/sau central L-Dopa:
2. amitriptilina, nortriptilina, butriptilina;
1. inhibitori ai Dopa-decarboxilazei (IDDC): 3. doxepin, protriptilin.
benserazida, carbidopa; B. antidepresive heterociclice (de generaţia a II-a sau a III-a):
2. inhibitori ai MAO tip B (IMAO-B): selegiline, 1. cu acţiune neselectivă pe neurotransmiţătorii aminici:
rasagiline, lazabemide, mofegiline; a. cu efecte anticolinergice: maprotilin, nomifensine,
amoxapine;
3. inhibitori ai catecol-o-metil-transferazei
b. fără efecte anticolinergice: venlafaxine, bupropion;
(ICOMT): tolcapone, nitecapone, entacapone,
2. antagonişti ai receptorilor 5-HT2A/5-HT2C: trazodone,
CGP-28014 (atipic).
nefazodone, mirtazapine.
4. Alţi agonişti ai receptorilor dopaminergici :
a) ergopeptine: bromocriptina, lisuride, C. inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI):
terguride, pergolide, cabergoline. fluoxetine, sertraline, paroxetine, fluvoxamine,
citalopram, escitalopram, mitalopram.
b) derivaţi neergopeptinici: piribedil,
ropinirole, apomorfina, pramipexole,
talipexole. D. inhibitori de monoaminooxidază (IMAO):
1) neselectivi:
5. eliberatori de dopamină: amantadina,
a. hidrazide: fenelzina; isocarboxazid;
amfetaminele; b. nehidrazide: tranilcyipromine; dextroamfetamina;
6. precursori ai noardrenalinei: DL-Threo-3,4- 2) selectivi, de tip IMAO-A: moclobemide,
dihidroxifenilserine (DOPS); brofaromine, toloxatone.
7. grefe de țesut cromafin în nucleul caudat.
E. Inhibitori selectivi ai recaptării noradrenalinei: reboxetine.
 Medicația simpaticolitică
1. Blocante ale receptorilor alfa-
adrenergici
1.1. blocante semiselective (acțiune inhibitoare asupra
receptorilor α1=α2-adrenergici): fentolamina; derivați
hidrogenați ai alcaloizilor polipeptidici din Ergot
(derivați hidrogenați ai ergotoxinei – complex format din
ergocristină, ergocriptină și ergocornină;
dihidroergocristina);
1.2. blocante selective:
a. blocante selective α1-adrenergice (acțiune inhibitoare
a receptorilor α1-adrenergici): fenoxibenzamina,
prazosin, terazosin, doxazosin, trimazosin,
tamsulozin, alfuzosin, indoramin, silodosin;
b. blocante selective α2-adrenergice (acțiune inhibitoare
a receptorilor α2-adrenergici): yohimbina,
tolazoline, rauwolscina;
c. blocante ale receptorilor α2-postsinaptici și
stimulante ale receptorilor α2-presinaptici: urapidil.
3. Blocante ale receptorilor α și β-adrenergici: labetalol, carvedilol (este și blocant al
receptorilor NMDA), medroxolol, bucindolol. 4. Inhibitori ai sintezei de dopamină:
2. Blocante ale receptorilor
beta-adrenergici
2.1. blocante semiselective (acțiune
inhibitoare a receptorilor β1= β2-adrenergici):
fără activitate simpaticomimetică intrinsecă (fără
ASI): propranolol, timolol, sotalol, nadolol,
bupranolol;
cu activitate simpaticomimetică intrinsecă (cu
ASI): oxprenolol, alprenolol, pindolol,
penbutolol, carteolol;
2.2. blocante selective β1 (β1-blocante):
fără ASI: metoprolol, atenolol, bisoprolol,
betaxolol, esmolol, nebivolol (Nebivolol este
și donor de NO);
cu ASI: acebutolol, celiprolol;
2.3. blocante selective β2 (nu prezintă,
deocamdată, indicații terapeutice): butoxamina;
metyrosine (inhibitor competitiv al
tirozinhidrozilazei).
 Medicația simpaticolitică
5. Neurosimpaticolitice
5.1. Cu acțiune predominant centrală:
o stimulante (agoniști) selective ale receptorilor imidazolinicici I1: moxonidina,
rilmenidina;
o stimulante (agoniști) ale receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor
imidazolinici I1: clonidina, apraclonidina, brimonidina, tizanidina,
dexmedetomidina;
o cu mecanisme asociate de acțiune: metildopa, guanabenz, guanfacina;

5.2. Cu acțiune centrală și periferică: rezerpina;

5.3. Cu acțiune predominant periferică: guanetidina, guanadrel, bethanidina,

debrisoquin.
 Medicația simpaticolitică
6. Neuroleptice
6.1. Blocante (antagoniști competitivi) neselectivi ai receptorilor α1 și α2 adrenergici, D1, D2,
D4 (secundar pot bloca și receptorii muscarinici, H1, 5HT2)
o fenotiazine:
o cu lanţ secundar alifatic (α1=M=H1=5HT2≥D1>D2) (secundar pot bloc și receptorii muscarinici):
clorpromazina, levomepromazina;
o cu lanţ secundar piperidinic (α1=M=H1=5HT2≥D1>D2): tioridazina;
o cu lanţ secundar piperazinic (D2>D1=D4>α1>5HT2): flufenazina, trifluoperazina, perfenazina;
o tioxantene (D2>D1=D4>α1>5HT2): tiotixen, clorprotixen.
o butirofenone (D2>D1=D4>α1>5HT2): haloperidol, droperidol;
o other structures: risperidone (D2=5HT2), clozapine D4>=H1=α1>D2>D1), quetiapine
(D2=α1=α2=H1=5HT2), olanzapine (5HT2>H1>α1=D2=D1), sertindole (5HT2>>D2=α1), molindone,
sulpiride, loxapine, remoxipride, ziprasidone, aripiprazole, paliperidone, iloperidone, asenapine,
lurasidone;

6.2. blocante (antagoniști competitivi) neselectivi ai receptorilor α1 și α2 adrenergici & D1 şi D2:

difenilbutilpiperidine: pimozide.
 Blocante ale receptorilor alfa-adrenergici (α1, α2)
Fentolamina Indicații terapeutice:
Mecanisme de acțiune: - feocromocitom (tratamentul preoperator
şi intraoperator, cazuri inoperabile; pentru
-antagonist competitiv al receptorilor:
diagnosticul feocromocitomului);
o α1= α2-adrenergici; - flebite, tromboflebite;
o serotoninergici tip 5HT2; - traumatisme asociate cu tulburări
- agonist al receptorilor: circulatorii;
o muscarinici (M); - sindrom Raynaud;
o histaminergici H (H1 și H2); - insuficiență cardiacă acută (edem
-are acțiune directă pe musculatura netedă vasculară. pulmonar acut), alternativă terapeutică în
unele cazuri de infarct miocardic acut;
Efecte farmacodinamice: - şoc;
- vasodilatație cu scăderea tensiunii arteriale prin: - disfuncţii erectile (în asociere cu
o blocarea receptorilor α1-adrenergici postsinaptici (prin mecanism papaverina, prin injectare în vasele
compensator, se produce scăderea rezistenței vasculare periferice și peniene).
creșterea întoarcerii venoase);
o prin acțiune de agonist la nivelul receptorilor histaminergici H1; Reacții adverse:
o prin acțiune directă pe musculatura netedă vasculară;
- tahicardie, tahiaritmii (fibrilație
- dezinhibarea, la nivel central, a eliberării de noradenalină ventriculară, la doze mari),
(blocarea receptorilor α2-adrenergici presinaptici) → la nivel periferic, hipotensiune ortostatică;
se realizează efect inotrop pozitiv și creșterea debitului cardiac;
- dureri abdominale, vărsături, crize
- efecte de tip parasimpaticomimetic (stimularea peristaltismului
tractului digestiv, contractare musculaturii netede bronșice) – efecte
ulceroase;
antagonizate de atropină; stimularea secreției gastrice acide; - administrarea intrapeniană de lungă
- stimularea secreției gastrice acide (datorată atât acțiunii de agonist al durată conduce la reacții fibrotice
receptorilor muscarinici (M), cât și al receptorilor histaminergici H2. locale.
Blocante ale receptorilor alfa-adrenergici (α1, α2)
Derivați hidrogenați ai alcaloizilor polipeptidici din Ergot (derivați
hidrogenați ai ergotoxinei – complex format din ergocristină,
ergocriptină și ergocornină).
Surse: bobul de secară parazitat de Clavicept purpureae.

Mecanisme de acțiune:
Indicații terapeutice:
-au efect pe fibra musculară netedă vasculară relaxant - adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale;
prin efect de agonist parțial α-adrenergic; - tulburări de irigaţie cerebrală;
contracturant prin efect direct;
- tulburări cerebrale de tip boală Alzheimer.
-complexul ergotoxinei:
o antagonist competitiv al receptorilor α1 = α2- Reacții adverse:
adrenergici; - grețuri, vărsături, diaree;
o antagonist competitiv al receptorilor - toxicitate asupra endoteliului vascular;
serotoninergici tip 5HT (5HT2); - somnolență,
- somnolență, hipotensiune
hipotensiune marcată, de
marcată, accentuată accentuată de
ortostatism;
ortostatism;
- la doze mari: fenomene de „ergotism”: stimulare
- la doze mari: fenomene de „ergotism”: stimulare
Efecte farmacodinamice: nervoasă centrală,centrală,
nervoasă cu halucinații,
cu insomnie, coșmaruri,
insomnie, halucinații,
-complexul ergotoxinei: vasodilatație cu hipotensiune delir; coșmaruri, delir;
arterială și bradicardie prin mecanism central; - nefrotoxicitate (doze mari sau terapie de lungă durată),
• prin hidrogenare (dihidroergotoxina), determină hepatotoxicitate.
vasodilatație cu hipotensiune arterială, în primul rând,
prin inhibarea centrală a activității vasomotorii, cu Contraindicații:
bradicardie centrală. Efectele centrale se produc la
doze inferioare celor necesare blocării α periferice. - psihoze endogene;
Efectul de vasoconstricție datorat antagonizării - sarcină, alăptare, perioada perinatală, copii mici;
parțiale a receptorilor α2-adrenergici este mult mai - hipotensiune arterială, bradicardie;
redus, astfel încât pot fi utilizați ca α-blocanți - insuficiență hepatică, insuficiență renală.
selectivi, cu un grad de activitate intrinsecă.
 Blocante ale receptorilor alfa-adrenergici (α1)
Fenoxibenzamina Indicații terapeutice:
Mecanisme de acțiune: - feocromocitom (tratamentul preoperator şi
intraoperator, cazuri inoperabile; pentru diagnosticul
o antagonist competitiv al receptorilor α1-adrenergici, și, feocromocitomului);
în mai mică măsură, antagonist competitiv al receptorilor - flebite, tromboflebite;
α2-adrenergici (formează legături covalente stabile cu - traumatisme asociate cu tulburări circulatorii;
receptorii adrenergici, ceea ce induce un efect de foarte - degerături;
lungă durată);
- sindrom Raynaud;
o antagonist al receptorilor serotoninergici tip 5HT - rar: insuficiență cardiacă acută (edem pulmonar
(5HT2), histaminergici H (H1), muscarinici (M); acut), alternativă terapeutică în unele cazuri de infarct
o stimulează eliberarea și inhibă recaptarea miocardic acut.
noradrenalinei;
o blochează transportul tubular renal al bazelor Reacții adverse:
organice; - hipotensiune ortostatică sau de efort sau
postprandială; palpitații după ingestia de etanol; dureri
- are acțiune directă pe musculatura netedă vasculară. anginoase; tahicardie, aritmii;
- mioză, congestia mucoasei nazale, uscăciunea gurii,
Efecte farmacodinamice: inhibarea ejaculării, grețuri, vărsături;
- sedare, oboseală, pierderea percepției timpului;
- prin blocarea receptorilor:
- convulsii (la doze mari).
o α1-adrenergici: scădere marcată a valorilor tensiunii
arteriale, cu hipotensiune ortostatică și scăderea
Contraindicații:
rezistenței vasculare periferice. Prin mecanism reflex,
- hipovolemie;
cresc frecvența și debitul cardiac;
- insuficiență coronariană;
o α2-adrenergici și prin creșterea turn-overului
- ulcer gastroduodenal, hiperplazie benignă de
noradrenalinei: creșterea debitului cardiac și a prostată, glaucom.
frecvenței cardiace și a forței de contracție a cordului
(efect cronotrop și inotrop pozitiv);
 Blocante ale receptorilor alfa-adrenergici (α1)
prazosin, terazosin, doxazosin, trimazosin,
tamsulosin, alfuzosin, indoramin

Mecanisme de acțiune:
• antagoniști competitivi ai receptorilor α1-
adrenergici, și, în măsură nesemnificativă,
antagoniști competitivi ai receptorilor α2-
adrenergici;
• alfuzosin și tamsulosin sunt relativ selective
pe receptorii α1-adrenergici de la nivelul
vaselor prostatei; tamsulozin este eficient și
în blocarea receptorilor α1-adrenergici de la
nivelul ureterelor (relaxare a musculaturii
netede);
Efecte farmacodinamice:
• prin blocarea receptorilor α1-adrenergici:
relaxarea musculaturii netede vasculare,
atât la nivel arterial, cât și venos, cu
scăderea valorilor tensiunii arteriale.
Avantaj: determină tahicardie
compensatorie doar moderat, după
scăderea valorilor tensiunii arteriale.
Indicații terapeutice:
• prazosin: terapia de fond a
hipertensiunii arteriale;
• terazosin, doxazosin, indoramin:
• terapia de fond a hipertensiunii
arteriale;
• hiperplazia benignă de prostată;
• alfuzosin și tamsulosin: hiperplazia
benignă de prostată.
Reacții adverse:
• hipotensiune posturală, severă mai
ales după prima doză (colaps).
 Blocante selective α2-adrenergice

yohimbina, tolazoline, rauwolscina

Indicații
• Yohimbina recunoaște • yohimbina:
drept sursă Corynante • analgezic în neuropatii diabetice
(diabetul zaharat de tip II);
yohimbe. • cercetări experientale au
demonstrat că determină o bună
ameliorare a funcției sexuale
masculine, însă la om efectele sunt
Mecanisme de acțiune: limitate.
antagoniști competitivi ai • talazoline:
• alternativă terapeutică în afecțiuni
receptorilor α2-adrenergici, și, vasospastice periferice, sindrom
Raynaud;
în măsură nesemnificativă, • hipertensiune pulmonară cu
antagoniști competitivi ai sindrom de detresă respiratorie la
nou-născuți.
receptorilor α1-adrenergici.
 Blocante ale receptorilor α2-postsinaptici și stimulante
ale receptorilor α2-presinaptici: urapidil.

Urapidil

Mecanism de acțiune: Efecte farmacodinamice:

• antagonist al receptorilor
α1-adrenergici postsinaptici;
• agonist al receptorilor α2-
adrenergici presinaptici;
• agonist al receptorilor
5HT1A.
scăderea valorilor tensiunii
arteriale, efect anxiolitic.
Indicații: tratamentul de fond
a hipertensiunii arteriale.
 Blocante ale receptorilor beta-
adrenergici
blocante semiselective (acțiune inhibitoare a
receptorilor β1= β2-adrenergici) blocante selective β1 (β1-blocante)
a. fără activitate simpaticomimetică a. fără ASI: metoprolol,
intrinsecă (fără ASI): atenolol, bisoprolol,
propranolol, timolol, sotalol, betaxolol, esmolol,
nadolol, bupranolol; nebivolol (nebivolol este și
b. cu activitate simpaticomimetică donor de NO);
intrinsecă (cu ASI): oxprenolol,
b. cu ASI: acebutolol,
alprenolol, pindolol,
penbutolol, carteolol; celiprolol;

•blocante selective β2 (nu prezintă, deocamdată, indicații terapeutice): butoxamina;

•blocante ale receptorilor α și β-adrenergici: labetalol, carvedilol (este și blocant al

receptorilor NMDA), medroxolol, bucindolol.
 Blocante ale receptorilor beta-
adrenergici
Mecanisme de acțiune:
- antagoniști ai receptorilor β1-
adrenergici ≈ β2-adrenergici;
- antagoniști ai receptorilor α- Prezentăm propranololul (β-
adrenergici și muscarinici (în
măsură mult mai redusă și blocant neselectiv, fără ASI) ca
dependent de doză); pe un prototip al medicației β-
- antagoniști ai receptorilor blocante, urmând a se evidenția
serotoninergici 5HT dispuși la
nivelul sistemului nervos central
apoi caracteristici deosebite ale
(nu se cunoaște semnificația clinică altor reprezentanți ai medicației
a acestui mecanism); β-blocante.
- sotalol este și blocant de canale de
K+ (antiartimic de clasă III).
 Propranolol
B.
Efecte farmacodinamice
- la doze experimentale → efect de tip anestezic local (prin
mecanism de „stabilizare membranară”);
- la doze terapeutice, determină efecte la nivel cardiovascular, la
C.
nivelul aparatului respirator, la nivel ocular, la nivelul
sistemului nervos central, precum și efecte metabolice;
- în caz de supradozare → efecte de tip chinidinic (alungire
D.
interval QT, torsadă de vârfuri, aritmii ventriculare).
E.
A. la nivel cardiovascular:
1. Cord (beta-blocantele sunt antiaritmice de clasă II) :
- deprimă conducerea impulsurilor la nivelul nodulilor sino-atrial, F.
atrioventricular (efect dromotrop negativ), prelungește durata
sistolei mecanice;
- scade debitul cardiac;
- scade forța de contracție a cordului (efect inotrop negativ);
- scade consumul de oxigen miocardic;
2. vase: prin mecanism compensator, crește rezistența vasculară
periferică (efect care însă poate să diminueze în timp);
la nivelul sistemului renină-angiotensionă-
aldosteron: scade nivelul reninei plasmatice
(prin blocarea receptorilor β1 presinaptici
localizați la nivelul celulelor juxtaglomerulare
renale);
la nivelul aparatului respirator:
bronhoconstricție;
la nivel ocular: reduce secreția apoasă la nivelul
epiteliului ciliar (prin blocarea receptorilor β1),
deci scade presiunea intraoculară;
la nivelul sistemului nervos central: efect
anxiolitic prin mecanism central (blocarea
receptorilor β1 presinaptici), dar și prin reducerea
tulburărilor cardiovasculare circulatorii (reduce
tahicardia provocată de efort, emoții, frig);
la nivelul metabolismului:
- inhibă efectul glicogenolitic și lipolitic al
catecolaminelor;
- crește nivelul plasmatic al trigliceridelor și
scade colesterolul HDL plasmatic (determină
aterogeneză);
- scad conversie T4 în T3.
 Propranolol
Indicații terapeutice Efecte adverse
• angină pectorală stabilă (cu valori normale ale • bradiarirmii, până la bloc atrioventricular (rar,
tensiunii arteriale sau cu valori crescute); chiar oprirea cordului);
• infarct miocardic asociat cu hipertensiune arterială; • agravarea insuficienței cardiace globale;
• tahiaritmii, aritmii supraventiculare, aritmii • maschează efectul hipoglicemiant al insulinei și
ventriculare (antiaritmic clasă II); al antidiabeticelor orale (reduce intensitatea
• hipertensiune arterială, feocromocitom (numai în palorii, transpirației, tahicardiei);
asociere cu α blocante); • bronhospasm;
• anxietate; • tulburări neurospihice: depresii, astenie,
• migrenă; halucinații, coșmar;
• tremor esențial benign, tremor indus de terapia cu • administrarea cronică poate determina
săruri de litiu în psihozele bipolare; hipoacuzie, scăderea potenței sexuale;
• adjuvant în: • mar rar, determină: tulburări digestive (greață,
• boala Parkinson; vărsături, diaree sau constipație), reacții
imunologice de tip II (sindrom lupoid), reacții
• sindromul de abstinență la alcoolicii cronici, imunologice de tip I (febră, purpură, eritem
pacienții cu dependență de opiacee, sau substanțe cutanat);
halucinogene;
• întreruperea bruscă a administrării de βblocante
• hipertiroidie, tireotoxicoză; determină declanșarea unui sindrom de
• schizofrenie, manie; abstinență (caracterizat prin crize anginoase,
• hipertensiune portală (de elecție este propranololul – infarct miocardic, aritmii cardiace – până la
pentru prevenirea hemoragiilor digestive prin rupturi fibrilație ventriculară, insomnie, nervozitate,
ale varicelor esofagiene); creșterea marcată a valorilor tensiunii arteriale);
 Propranolol
Contraindicații
• astm bronșic, bronșite spastice,
bronhopneumopatia cronică
obstructivă;
• bradiaritmiii;
• bloc atrioventricular;
• diabet zaharat;
• dislipidemii severe;
• insuficiență vasculară periferică,
sindrom Raynaud;
• sindroame depresive;
• sarcină (determină încetinirea
creșterii intrauterine,
hipoglicemie neonatală și
bradicardie).
 Beta-blocante
Blocantele semiselective (acțiune inhibitoare a
receptorilor β1 = β2-adrenergici)
• cu activitate simpaticomimetică
intrinsecă (cu ASI): oxprenolol,
alprenolol, pindolol, penbutolol,
carteolol → prezintă aceleași indicații,
contraindicații, efecte adverse ca și
propranololul; având în vedere
prezența activității simpaticomimetice
intrinseci, acțiunea deprimantă asupra
cordului este mai redusă, ceea ce face
să nu fie contraindicate în caz de
insuficiență cardiacă sau bradiaritmii
(rămânând, totuși, contraindicate în
caz de bloc atrioventricular).
Blocante selective β1 (β1-
blocante) fără ASI
• metoprolol, atenolol, bisoprolol, betaxolol,
esmolol, nebivolol (Nebivolol este și donor de
NO) → prezintă aceleași indicații, contraindicații,
efecte adverse ca și propranololul; având în vedere
selectivitatea pe receptorii β1-adrenergici (deci
faptul că, spre deosebire de cazul blocantelor
neselective, nu determină blocarea receptorilor β2-
adrenergici), astmul bronșic nu mai constituie o
contraindicație în cazul acestora.
• metoprolol și bisoprolol pot fi indicate și în terapia
insuficienței cardiacă. Bisoprolol are metabolizare
hepatică 50% și renală 50% (deci poate fi
administrat și la persoane cu insuficiență hepatică
sau renală);
• betaxolol este preferat în terapia glaucomului;
• nebivolol este și donor de NO (este foarte eficient
la pacienții cu angină pectorală și astm bronșic, dar
este contraindicat în caz de glaucom).
 Beta-blocante
Blocante selective β1 (β1-blocante)
cu ASI: acebutolol, celiprolol
→ prezintă aceleași indicații, contraindicații,
efecte adverse ca și propranololul; având în
vedere selectivitatea pe receptorii β1-
adrenergici (deci faptul că, spre deosebire
de cazul blocantelor neselective, nu
determină blocarea receptorilor β2-
adrenergici), astmul bronșic nu mai
constituie o contraindicație în cazul
acestora. având în vedere prezența
activității simpaticomimetice intrinseci,
acțiunea deprimantă asupra cordului este
mai redusă, ceea ce face să nu fie
contraindicate în caz de insuficiență
cardiacă sau bradiaritmii (rămânând, totuși,
contraindicate în caz de bloc
atrioventricular).
Blocante ale receptorilor α și β-adrenergici: labetalol,
carvedilol (este și blocant al receptorilor NMDA),
medroxolol, bucindolol
Sunt antagoniști ai receptorilor α1, α2
și β1 și β2-adrenergici. Se indică cu
precăderea în terapia infarctului
miocardic acut, deoarece produc și
efecte antioxidante prin captarea
radicalilor liberi de oxigen. Labetalol
este indicat cu precădere în
feocromocitom și crizele hipertensive;
carvedilol este indicat în insuficiența
cardiacă, hipertensiune arterială,
angină pectorală.
Reacții adverse: hipotensiune arterială
posturală și tahicardie reflexă
moderată.
Față de contraindicațiile β-blocantelor,
apare în plus insuficiența hepatică.
• Blocante selective β2 (nu • Inhibitori ai sintezei de
prezintă, deocamdată, dopamină: Metyrosine
indicații terapeutice): (inhibitor competitiv al
butoxamina. tirozinhidrozilazei).
Indicații: feocromocitom
(forme inoperabile sau
metastatice; inhibă sinteza
de catecolamine de către
tumoare). Se administrează
asociat fenoxibenzaminei.
 Neurosimpaticolitice
1. Cu acțiune predominant centrală:
a. stimulante (agoniști) selective ale receptorilor
imidazolinicici I1: moxonidina, rilmenidina;
b. stimulante (agoniști) ale receptorilor α2-presinaptici și ale
receptorilor imidazolinici I1: clonidina, apraclonidina,
brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina;
c. cu mecanisme asociate de acțiune: metildopa, guanabenz,
guanfacina;

2. Cu acțiune centrală și periferică: rezerpina;

3. Cu acțiune predominant periferică: guanetidina, guanadrel,

bethanidina, debrisoquin.
 Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală
stimulante (agoniști) selective ale receptorilor imidazolinicici
I1: moxonidina, rilmenidina
Mecanisme de acțiune: Avantaje
o agoniști ai receptorilor imidazolinicici I1;
o agoniști ai receptorilor α2-presinaptici; • nu determină efecte metabolice;
o blochează influxul de sodiu în celulele juxtaglomerulare • nu sunt nefrotoxice sau hepatotoxice;
renale; • nu influențează dinamica cardiacă, nu
determină hipotensiune ortostatică
Efecte farmacodinamice: marcată;
o efecte centrale: prin acțiunea predominantă asupra receptorilor •nu produc sindrom de abstinență ca
imidazolinicici I1, și secundar, asupra receptorilor α2-presinaptici, urmare a întreruperii bruște a administrării;
scade tonusul simpatic și eliberarea de noradrenalină la nivelul •nu determină toleranță;
centrului vascular) → spre deosebire de clonidină și substanțele
înrudite [stimulante (agoniști) ale receptorilor α2-presinaptici și ale •nu induc depresii;
receptorilor imidazolinici I1, dar și agoniști parțiali ai receptorilor α1 •nu influențează activitatea intelectuală;
și α2-postsinaptici: clonidina, apraclonidina, brimonidina,
tizanidina, dexmedetomidina] nu se produc și efecte sedative; •nu influențează dinamica sexuală;
o efecte periferice: prin acțiunea asupra receptorilor α2-presinaptici •la doze uzuale, nu sunt contraindicate
scade și eliberarea de noradrenalină (scad deci valorile tensiunii conducătorilor auto.
arteriale, rezistența vasculară periferică, iar la nivel renal, scade
fluxul ionilor de sodiu în celulele tubulare de sodiu → efect
natriuretic). Se administrează în doză unică zilnică, în monoterapie sau
Produc efect imediat, dar intensitatea acestuia crește, asociat cu diuretice, blocante ale canalelor de calciu sau
atingând intensitatea maximă după 3-4 săptămâni. inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei.

NSL - C
 Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală
stimulante (agoniști) selective ale receptorilor
imidazolinicici I1: moxonidina, rilmenidina
Indicații Reacții adverse
- rilmenidina: hipertensiune arterială
ușoară / moderată (în cazul - rar: uscăciunea gurii, greață, constipație;
controlului insuficient cu alte grupe - doze mari: scăderea libidoului, cefalee, depresii.
de antihipertensive sau / și în
situațiile în care există contraindicații Contraindicații:
la alte grupe de antihipertensive). - depresii severe, insuficiență renală severă clearence-ul
Categoriile de pacienți care beneficiază creatininei este redus sub 15 mL/minut), sindrom
de terapie cu rilmenidină sunt, cu Raynaud.
precădere, tinerii, persoanele cu
hipertrofie ventriculară stângă, cei cu Precauții:
diabet zaharat, cei cu ateroscleroză - sevraj preanestezic; nu se întrerupe brusc
cerebrală, cei cu insuficiență renală (cu administrarea;
precădere dacă clearence-ul creatininei - evitarea asocierii cu:
- etanol;
este redus sub 15 mL/minut); - barbiturice;
- moxonidina: hipertensiune arterială - antidepresive ticiclice;
moderată. - neuroleptice.

NSL - C
Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală stimulante (agoniști) ale
receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I1: clonidina,
apraclonidina, brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina

Mecanisme de acțiune

o agoniști ai receptorilor imidazolinicici I1;

o agoniști ai receptorilor α2-presinaptici;
o agoniști parțiali ai receptorilor α1 și α2-postsinaptici.

NSL - C
 Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală stimulante (agoniști) ale
receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I1: clonidina,
apraclonidina, brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina

Efecte farmacodinamice
- La nivelul globilor oculari, scade
- inhibarea tonusului simpatic (scade secreția apoasă la nivelul proceselor
tensiunea arterială sistolică și diastolică),
cu creșterea tonusului parasimpatic ciliare, unele din aceste substanțe
(bradicardie). (derivați imidazolinici, congeneri ai
Hipotensiunea arterială marcată ortostatică determinată clonidinei: apraclonidina,
de administrarea clonidinei este rară, de intensitate
redusă.
brimonidina, dexmedetomidina)
În administrare intravenoasă, se produce inițial o fiind indicate în terapie topică în
scurtă perioadă de creștere a valorilor tensiunii glaucomul cu unghi deschis;
arteriale, prin stimularea receptorilor α1-postsinaptici,
urmată de scăderea valorilor tensiunii arteriale (din acest - la nivelul celulelor juxtaglomerulare
motiv, este indicată administrarea p.o.).
renale: inhibă sinteza și eliberarea
La doze terapeutice, nu au fost înregistrate efecte
presoare, dar, în cazul supradozării, clonidina poate reninei;
determina hipertensiune arterială severă. La întreruperea
bruscă a administrării (dacă se omit 1 – 2 doze), apare
- la nivelul glandelor exocrine: reduce
sindrom de abstinență (creșterea valorilor tensiunii secreția glandelor salivare
arteriale, tahicardie, cefalee, nervozitate, transpirații);
(uscăciune a gurii) și a glandelor
- Scăderea rezistenei vasculare renale (fluxul sanguin
renal se menține normal pe toată durata terapiei); gastro-intestinale (constipație);
NSL - C
 Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală stimulante (agoniști) ale
receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I1: clonidina,
apraclonidina, brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina

Efecte farmacodinamice
- la nivelul sistemului nervos central: o prin stimularea receptorilor α2-
o efecte sedative-hipnotice, indiferență față de mediul presinaptici (dar, posibil, și prin
înconjurător; dexmedetonidina determină cel mai puternic blocarea parțială a receptorilor α1-
efect hipnotic; postsinaptici) inhibă ejacularea;
o restabiliește inhibiția presinaptică și postsinaptică
medulară, fiind un miorelaxant eficient în spasmul localizat o prin stimularea receptorilor α2-
al musculaturii striate, dar și în cel produs de leziuni presinaptici, inhibă eliberarea de
piramidale (pentru această indicație, se utilizează tizanidina insulină, efectul glicogenolitic și
și dexmedetonidina);
lipolitic al catecolaminelor, cu
o blochează eliberarea de noradrenalină (determinând,
în funcție de sensibilitatea individuală, stări depresive);
creșterea nivelurilor plasmatice
o inhibă simptomele induse de oprirea bruscă a
ale trigliceridelor și scăderea
administrării de opiacee; colesterolului HDL plasmatic;
o prin stimularea receptorilor α1 și α2-postsinaptici, o prin stimularea receptorilor α1,
determină efect anorexigen; stimulează gluconeogeneza;
o prin stimularea receptorilor α2-presinaptici (dar, posibil,
și prin blocarea parțială a receptorilor α2-postsinaptici) inhibă o prin stimularea receptorilor α1-
nocicepția la nivelul cornului posterior medular, cu efect postsinaptici vasculari, determină
analgezic. Pentru efect analgezic, sunt utilizate preponderent vasoconstricție cerebrală moderată.
tizanidina și dexmedetonidina (dexmedetonidina în mod
limitat, deoarece determină hipotensiune marcată);
NSL - C
 Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală stimulante (agoniști) ale
receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I1: clonidina,
apraclonidina, brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina

Indicații Contraindicații
clonidina:
• alternativă în tratamentul de fond al hipertensiunii arteriale; • stări depresive (depresii
• alternativă în glaucom;
• migrenă, alte cefaleei pulsatile;
endogene);
• adicția la opiacee (atenuează simptomatologia sindromului de
abstinență); • sarcină;
• experimental: alternativă în tratamentul diareei;
• insuficiență cardiacă severă;
apraclonidina, brimonidina: glaucom (preoperator și după terapia
laser);
• insuficiență renală severă;
brimonidina: glaucom (forme ce nu necesită intervenție chirugicală);
• diabet zaharat;
• dislipidemii;
dexmedetomidina:
• glaucom (titilizare clinică limitată, datorată efectului hipotensiv
accentuat);
• bradicardie, bloc
• analgezic; atrioventricular;
• sedativ-hipnotic;
• miorelaxant; • sindrom Raynaud;
tizanidina: • feocromocitom;
• miorelaxant (spasm muscular localizat, limitat în spasmul produs
de leziuni piramidale);
• analgezic.
NSL - C
Neurosimpaticolitice cu acțiune predominant centrală stimulante (agoniști) ale
receptorilor α2-presinaptici și ale receptorilor imidazolinici I1: clonidina,
apraclonidina, brimonidina, tizanidina, dexmedetomidina

Interacțiuni medicamentoase Efecte adverse

• hipotensiune ortostatică (rar întâlnită,
de intensitate redusă);
• bradicardie;
• uscăciunea gurii;
• inapetență;
• sedare, somnolență (redusă în cazul
administrării transdermice), stări
NU se asociază cu depresive, indiferență față de mediul
înconjurător;
antidepresivele triciclice. • tulburări metabolice (creșterea
glicemiei, a trigliceridelor);
• tulburări ale funcției sexuale;
• sindrom de abstinență la întreruperea
bruscă a administrării;
• reacții locale în administrare
transdermică.

NSL – C a
 Neurosimpaticolitice cu mecanisme asociate de acțiune: metildopa
Mecanism de acțiune
• metildopa este un analog al L-Dopa, care
traversează bariera hematoencefalică, fiind
transformat în α-CH3-noradenalină și α-
CH3-dopamină; α-CH3-noradenalina este
depozitată în veziculele neuronilor
adrenergici, unde înlocuiește noradenalina;
eliberată din aceste terminații, are rol de
fals neurotransmițător, interacționând cu
receptorii adrenergici postsinaptici;
• agonist al receptorilor α2-presinaptici;
• agonist al receptorilor α1-postsinaptici
vasculari (la nivelul arteriolelor);
• agonist al receptorilor dopaminergici
(inclusiv D2).
Efecte farmacodinamice
• scăderea valorilor tensiunii arterială (mai
accentuată la pacienții hipertensivi față de
persoanele normotensive);
• creșterea ușoară a rezistenței vasculare
periferice;
• scăderea frecvenței cardiace (deci efect
cronotrop negativ) și a debitului cardiac (dar
efectul este mai redus față de intensitatea celui
determinat de clonidină);
• scăderea nivelului reninei plasmatice;
• blocarea drenării umori apoase la nivelul
globului ocular;
• pseudoparkinsonism, diskinezie tardivă;
NSL – C a
 Neurosimpaticolitice cu mecanisme asociate de acțiune: metildopa
Farmacocinetică
• biodisponibilitate: 25%;
• suferă, în proporție ridicată, efect al
primului pasaj hepatic;
• clearence-ul α-CH3-Dopa este puternic
redusă în cazul insuficienței renale;
• traversează bariera hematoencefalică
prin mecanism activ;
• nu bariera feto-placentară;
• efectul maxim se obține după 4-6 ore
de la după administrare pe cale internă
și persistă peste 24 de ore (acțiunea
persistă și după disparția din circulația a
medicamentuluii nemetabolizat);
Efecte adverse Adrenalina
• sedare, scăderea inițiativei, astenie, scăderea
capacității de concentrare, scăderea atenției,
lentoare în ideație (după administrarea pe
termen lung), hipnoză, somnolență, coșmaruri,
depresie psihică, vertije;
• simptome de tip extrapiramidal;
• hiperprolactinemie (atât la bărbați, cât și la
femei);
• inhibarea secreției salivare, dar și a grețurilor și
vărsăturilor, inapetență, constipație;
• !!!! edeme (deși scade renina), hepatotoxicitate
(inclusiv hepatite autoimune);
• reacții alergice: febră, granulocitopenie,
trombocitopenie, anemie hemolitică autoimună
(tip II), test Coombs pozitiv;
NSL – C a
 Neurosimpaticolitice cu mecanisme asociate de acțiune: metildopa

Avantaje față de Contraindicații

neurosimpaticoliticele periferice
• primele 6 luni de sarcină;
• nu determină mioză; • depresii;
• nu determină ptoză • afecțiuni hepatice;
• feocromocitom;
palpebrală; • boală Parkinson;
•
• hipotensiunea ortostatică glaucom.

este minimă, iar

hipotensiunea indusă de Indicații
efort este mult mai puțin tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale (de
elecție în hipertensiunea arterială din sarcină).
frecventă.

NSL – C a
 Neurosimpaticolitice cu mecanisme asociate de acțiune: guanfacina,
guanabez
Mecanism de acțiune:
• sunt agoniști ai receptorilor α2-
presinaptici (și, în foarte mică
măsură, ai receptorilor α1: α2 >
> > α1);
Efecte farmacodinamice:
• scăderea: tensiunii arteriale,
scăderea rezistenței vasculare
periferice, scăderea debitului
cardiac;
• scăderea nivelului reninei
plasmatice;
Farmacocinetică
Traversează:
• bariera hematoencefalică;
• bariera feto-placentară;
• filtrele de dializă;
Indicații:
• hipertensiunea arterială cu niveluri crescute ale reninei
plasmatice la tânăr;
• hipertensiunea arterială cu leziuni coronariene;
• hipertensiunea arterială cu infarct miocardic în antecedente;
• hipertensiunea arterială cu hipertrofie ventriculară stângă.
Contraindicații:
• sarcină;
• depresii;
• feocromocitom;
• copii sub 12 ani.
Avantaje:
• scade nivelul reninei plasmatice și al catecolaminelor circulante;
• nu influențează dinamica sexuală;
• nu sunt nefrotoxice;
• nu interferă cu:
• digitalicele;
• antidiabeticele orale;
• anticoagulantele orale;
• antiinflamatoarele nesteroidiene. NSL – C a
 Neurosimpaticolitice cu acțiune centrală și periferică: rezerpina

Farmacocinetică:
• traversează bariera rapid hematoencefalică.
Surse: Rauwolfia sandwicensis

Mecanism de acțiune: blocare recaptării și Indicații:

stocării catecolaminelor în veziculele cu
neuromediatori din butonii terminali ai • hipertensiunea arterială (ca alternativă; rezerpina este rar utilizată);
neuronilor adrenergici (rezultă depleție de
noradrenalină, dopamină și serotonină în
neuronii centrali și periferici și depleție de Efecte adverse:
catecolamine în granulele cromafine ale • hipotensiune arterială ortostatică marcată;
medulosuprarenalelor); efectele asupra
veziculelor adrenergice sunt ireversibile. • astenie, sedare, depresie mentală, pseudoparkinsonism, anxietate, coșmaruri;
• stimulează eliberarea de gastrină, determinând hipersecreție gastrică;
Efecte farmacodinamice: • stimulează apetitul alimentar, determinând creștere ponderală; spasme
• la nivel central: sedare, depresie digestive, diaree;
mentală, scăderea agresivității, • retenție hidrosalină (deși scade renina);
pseudoparkinsonism; • congestia mucoasei nazale;
• la nivel periferic: • impotență sexuală;
• scăderea marcată a tensiunii • tulburări de ciclu menstrual, risc de neoplasm de sân.
arteriale, atât în clinostatism, cât și în
ortostatism;
• doze medii: scăderea tensiunii Contraindicații:
arteriale, scăderea rezistenței
vasculare periferice, bradicardie, • stări depresive;
scăderea debitului cardiac, • ulcer gastroduodenal, gastro-enterite acute, colite acute;
deprimarea reflexelor vasculare
simpatice. • epilepsie;
• Dozele optime se obțin după 2 – 3 • boală Parkinson;
săptămâni de terapie. • sarcină;
• adult tânăr.
NSL – C +P
 Neurosimpaticolitice cu acțiune periferică: guanetidina, guanadrel

Farmacocinetică
Guanetidina • bidisponibilitate variabilă (3-50%);
• eliminare renală (50%);
Mecanism de acțiune: • timp de înjumătățire: 5 zile.
• inhibă eliberarea noradrenalinei din
terminațiile nervilor simpatici; Indicații:
• guanetidina este captată în hipertensiunea arterială (ca alternativă; rar utilizată);
terminațiile nerovase prin același
mecanism ca și noaradrenalina, Efecte adverse:
formează legături covalente cu • hipotensiune posturală (accentuată de efor fizic, căldură, ingestie de
granulele din depozite și astfel
înlocuiește noradrenalina, etanol; poate conduce la ischemie posturală sau miocardică);
producând o depleție gradată a • bradicardie;
depozitelor de noradrenalină din • deprimare cardiacă (efect inotrop negativ);
terminațiile nervoase. • retenție hidrosalină, edeme;
• diaree; Guanadrel
Efecte farmacodinamice: • inhibarea ejaculării; Are proprietăți
• Cord, vase: • senzația de slăbiciune.
asemănătoare
• scăderea tensiunii arteriale
sistolice și diastolice; Contraindicații: guanetidinei. Este
• scăderea forței de contracție a • feocromocitom; indicat în
cordului (efect inotrop negativ); hipertensiunea
• scăderea debitului cardiac; Interacțiuni medicamentoase:
• bradicardie severă (efect → nu se asociază cu: arterială (ca
cronotrop negativ); • antidepresive triciclice; alternativă; rar
• local: poate determina efect • neuroleptice fenotizinice; utilizat).
anestezic. • cocaină, amfetamine;
• vasoconstrictoare simpatomimetice.
NSL - P
 Clasificarea autacoizilor
Autacoizii, impropriu 1. Amine biologic active:
numiți și hormoni locali, • histamina;
sunt substanțe care se • serotonina (5-hidroxitriptamina);
eliberează local, în
numeroase țesuturi, 2. Polipeptide biologic active:
asigurând homeostazia
• angiotensina şi sistemul renină-
sau reacția țesutului și angiotensină-aldosteron;
organului respectiv. Sunt • kininele şi sistemul kalikreină-kinină;
sintetizați și / sau prezintă • Peptidele natriuretice (ANP, BNP, CNP) ;
receptori inclusiv la • peptidul intestinal vasoactiv (VIP);
nivelul sistemului nervos • substanţa P;
central. • neurotensina;
• endotelinele;
• peptid înrudit genetic cu calcitonina (CGRP);
• neuropeptidul Y;
• sistemul opiopeptidelor endogene;

3. Lipide biologic active şi peptidolipide
(eicosanoizi) (metaboliţi ai acidului
arahidonic):
A. obţinuţi pe calea ciclooxigenazei:
• prostaglandine: PGA → PGJ;
• tromboxani: TX A, TX B;
B. obţinuţi pe calea lipooxigenazei:
• leucotriene: LTA → LTE;
• lipoxine;
• hepoxiline;
C. obţinuţi pe calea epoxigenazei:
epoxiprostaglandine, dioli;
D. obţinuţi sub acţiunea radicalilor
liberi: isoprostani.
A. Analogi de prostaglandine:
a. indicaţi în obstetrică-ginecologie:
• derivaţi de PG E1: Gemeprost;
• derivaţi de PG E2: dinoprostone,
sulprostone;
• derivaţi de PG F2α: carboprost,
dinoprost;
• derivaţi de PG E2: enprostil,
arbaprostil, rioprostil;
b. indicaţi în afecţiunile cardiovasculare:
• derivaţi de PG E1: alprostadil, prostin;
• derivaţi de PG I2: epoprostenol,
iloprost;
c. indicaţi în glaucom: derivaţi de PG F2α:
latanoprost, travoprost, bimatoprost, unoprostane.
d. indicaţi în ulcer peptic:
• derivaţi de PG E1: misoprostol;
• derivaţi de PG E2: enprostil,
arbaprostil, rioprostil;
B. Antagonişti de leucotriene:
inhibitori ai 5-lipoxigenazei: Zileuton;
antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene LTD4: montelukast,
zafirlukast, pranlukast.
 Histamina
Mecanism de acțiune, receptori
Mecanismul molecular de acțiune al histaminei este
reprezentat de acțiunea acesteia în calitate de agonist al
receptorilor histaminergici, localizați transmembranar
sau la suprafața membranelor celulelor țintă:
• Receptori H1: distribuiți la nivelul musculaturii
netede, endoteliului și creierului; mecanismul de
transducție a semnalului biologic presupune formare de
IP3 și DAG din PIP2, creșterea nivelului intracelular al
Ca2+;
• Receptori H2: distribuiți la nivelul mucoasei gastrice,
mușchiului cardiac, al mastocitelor și creierului;
mecanismul de transducție a semnalului biologic
presupune stimularea adenilat ciclazei (deci creșterea
nivelului AMPc);
• Receptori H3: distribuiți la nivelul plexului
mezenteric, creierului și a diverși neuroni; stimularea lor
determină scăderea eliberării histaminei din neuronii
histaminergici;
• Receptori H4.
Efecte farmacodinamice
• La nivelul cordului și al vaselor sangvine:
 scăderea tensiunii arteriale sistolice și
diastolice, creșterea frecvenței cardiace;
 efect aritmogen la persoanele cu
fibrilația atrială redusă prin intervenție
chirurgicală;
 prin intermediul receptorilor H1, se
produce dilatarea și scăderea rezistenței
vaselor coronare la pacienții cu artere
coronare normale, dar la pacienții cu
angină pectorală, are loc o
supervasodilatație periferică, inductoare
de ischemie cardiacă;
 vasodilatația vaselor mici
(precapilare, postcapilare), cu retracția
celulelor endoteliale → hipotensiune
arterială, edem, hemoconcentrare.
 Histamina
Efecte farmacodinamice
La nivelul musculaturii netede bronșiolare →
bronhoconstricție (prin intermediul receptorilor H1);
• Concentrațiile crescute ale histaminei
La nivelul tractului gastrointestinal: pot determina descărcări ale
• contracția musculaturii netede gastrointestinale medulosuprarenalei;
(prin intermediul receptorilor H1);
• stimularea secreției gastrice acide (prin intermediul
receptorilor H2); Triplul răspuns:
La nivelul musculaturii netede a altor organe și sisteme
• se obține prin injectarea intradermică a
(musculatura netedă de la nivelul globului ocular, a histaminei și constituie un răspuns din
tractului gastrointestinal), efectele sunt nesemnificative. partea:
Totuși, în cursul sarcinii, histamina, prin intermediul
receptorilor H1, poate induce avort. o musculaturii netede a
microcirculației;
La nivelul terminațiilor nervoase: o endoteliului capilar sau venular;
• stimulare terminațiilor nervoase care mediază o terminațiilor nervoase senzitive.
durerea și pruritul;
• concentrația locală crescută a histaminei determină • constă în: edem, roșeață, vasodilatație
depolarizarea terminațiilor nervoase aferente bruscă (prin reflex de axon).
(axonale);
 Histamina
Indicaţii: Efecte adverse:
• bronhoconstricţie;
• pentru diagnosticul capacităţii secretorii • hipotensiune arterială;
gastrice (înlocuit cu testul la • tahicardie;
pentagastrină);
• tulburări gastro-intestinale;
• pentru diagnosticul feocromocitomului
(înlocuit cu metoda determinării • astenie.
nivelului urinar al metaboliţilor
catecolaminelor); Contraindicaţii:
• pentru diagnosticarea hiperreactivităţii • astm bronşic;
bronşice (constituie, însă, un risc major, • ulcer peptic activ;
din cauza efectelor adverse ale
histaminei). • complicaţii ale ulcerului peptic (de exemplu,
hemoragice).

Factori care stimulează eliberarea histaminei

• fizici: traumatisme, arsuri etc.;
• chimici (inclusiv medicamente, între care:
o opiacee, chinină, hidralazină, peniciline naturale și de semisinteză, cefalosporine,
chinidină, bradikinină, kalidină, curarizante (d-tubocurarină, atracurium, pipecuronium,
pancuronium, rocuronium, vecuronium, galamina), barbiturice, dextrani;
o venin de șerpi și înțepături de insecte, alergene din polenuri.
 Agonişti ai receptorilor histaminici

Clasificare. Indicaţii.
1. betahistidina: indicaţii – sindrom
Menière;
2. betazole (agonist al receptorilor H2
şi antagonist H1): utilizat
experimental – testarea capacităţii
secretorii acide gastrice;
3. impromidine (agonist selectiv H3,
inhibitor al eliberării histaminei,
noradrenalinei, acetilcolinei,
serotoninei, inhibitor al sintezei
histaminei).
 Inhibitori ai eliberării de histamină
Cromoglicatul de sodiu Nedocromil
Cromoglicatul de sodiu determină inhibarea eliberării de histamină și leucotriene Este un derivat de acid cromoglicic,
din mastocitele sensibilizate, blocarea influxului transmembranar de calciu folosit sub formă de sare sodică.
provocat de intereacțiunea anticorp tip imunoglobulină E la suprafața mastocitelor,
fosforilarea unei proteine specifice sau inhibarea fosfodiesterazelor cu creșterea
ivelului AMPc intracelular, alterarea funcției canalelor de clor din membrana Mecanismul de acțiune și efectele
celulară, inhibând astfel activitatea celulară, interferă cu efectele factorului de farmacodinamice: simulare
agregare plachetară (PAF). Prezintă specificitate de acțiune pe organ, deoarece cromoglicatului disodic, dar efectele
inhibă selectiv anafilaxia pulmonară la om și primate, fără a o inhiba și pe cea
cutanată. farmacodinamice sunt mult mai
puternice.
Farmacocinetică: este o sare disodică a acidului romoglicic, stabilă, dar foarte
insolubilă, fiind deci slab absorbit la nivelul tractului gastrointestinal. Se Indicații: : astm bronșic, rinite alergice,
administrează topic, prin: inhalarea unei pulberi fine, sau ca suspensie în aerorosli conjunctivite alergice.
presurizați dozați, sau ca soluție aerosilizată. Se elimină nemetabolizat, prin bilă,
salivă, urină.
Reacții adverse: poate determina:
Administrare: cu 1-2 ore anterior expunerii la alergen. Uneori sunt necesare 3-4 cefalee, gust amar, greţuri, disconfort
săptămâni de terapie pentru a se obține eficiență terapeutică: abdominal. Astfel de reacții sunt, de
regulă, minore și prezintă un caracter
Indicații: astm bronșic, rinite alergice, conjunctivite alergice, alergii alimentare. tranzitor.

Reacții adverse: poate determina, rar, dermatite reversibile, urticarie. Alte reacții Inhibitori ai eliberării de histamină
includ: miozite, infiltrate pulmonare cu eozinofile, artralgii, disurie, greţuri, gust cromoglicat de sodiu, nedocromil,
neplăcut, gastroenterite. Foarte rar, apar: bronhospasm trecător, tuse, wheezing;
amlexanox, lodoxamida, pemirolast,
reprinast, metilxantine, flavonoizi.
 Antagoniştii competitivi ai
receptorilor H1
A. generaţia I (traversează B. generaţia a II-a (nu traversează
bariera hemato-encefalică) bariera hematoencefalică):
o derivaţi piperidinici: loratadina şi
o alchilamine*: clorfeniramin, bromfeniramin; metabolitul său, desloratadina;
o derivaţi fenotiazinici*: prometazina,  terfenadina şi metabolitul său,
proclorperazina, tietilperazina, alimemazina; fexofenadina;
o etanoalmine*: difenhidramina,  astemizol;
carbinoxamina, doxylamina,
dimenhydrinate; o derivaţi piperazinici: cetirizina,
o imidazoline: antazoline; levocetirizina;
o etiamindiamine: pyrilamina, tripelenamine; o derivaţi fenotiazinici*: mequitazina;
o etilendiamine*: cloropiramina; o alte structuri: ebastine, levocabastine,
o piperazine: hidroxizine, cyclizine, meclizin; azelastin, mizolastina, acrivastine.
o alte structuri: ciproheptadina (de asemenea un
antagonist al receptorilor 5HT2),
phenindamine, clemastina, clorfenoxamina,
dimetinden, bamipine, ketotifen; cele marcate cu * (derivaţii fenotiazinici,
etanolaminele, alchilamine, etilendiamine)
prezintă efecte anticolinergice.
 Antagoniştii competitivi ai
receptorilor H1
Efecte farmacodinamice
particulare Indicații terapeutice
• cele marcate cu * (derivaţii fenotiazinici,
etanolaminele, alchilamine, • tratamentul alergiilor;
etilendiamine) prezintă efecte • ca anxiolitice, sedative-hipnotice (cei de
anticolinergice. generaţia I) – mai puternici la derivaţii
fenotiazinici, piperazinici, etanolaminele,
• derivații fenotiazinici și alchilaminele etilendiamine;
prezintă efecte de blocare a • ca antiemetice (derivaţii fenotiazinici,
receptorilor α1-adrenergici; piperazinici, etanolaminele – explicat prin
• efect antiparkinsonian: etanolaminele, efectul anticolinergic); în sarcină: doxilamina;
alchilamine, etilendiamine; • sindrom Menière (proclorperazina);
• efect antiserotoninergic: • cenestoze;
ciproheptadina; • terapia bolilor psihice (clorpromazina -
antipsihotic);
• efect anestezic local: etanolaminele, • stimularea apetitului (ciproheptadina);
derivați piperidinici, etilendiamine;
• boala Parkinson (difenhidramina şi alte
• hidroxizin: inhibă eliberarea de etanolamine);
histamină, substanță P, serotonină, • sindromul cistitei interstiţiale (hidroxizin);
prostaglandine.
 Antagoniştii competitivi ai
receptorilor H1

Farmacocinetică Efecte adverse

• derivații piperazinici și piperidinici
nu se administrează concomitent • sedare (generația I),
cu sucurile de grapefruit,
deoarece este inhibată excitaţie paradoxală la copii,
metabolizarea de inactivare a nervozitate, euforie;
compușilor carboxilați,
determinând tahiaritmii severe, • efecte antimuscarinice;
fibrilație atrială mergând până la
fibrilația atrială ireversibilă); • creştere ponderală
• Cetirizin este metabolit al (ciproheptadina);
hidroxizin;
• Desloratadina este metabolit al • tahiaritmii fatale (torsada
loratadinei; vârfurilor: astemizol,
• Fexofenadina este metabolit al terfenadina).
terfenadinei.
 Antagonişti competitivi ai receptorilor H2
cimetidina, ranitidina, nizatidina
(prezintă şi un mecanism de
acţiune adiţional de blocare a
acetilcolinesterazei),
famotidina.
Efecte farmacodinamice: scăderea secreției gastrice de acid
clorhidric.
Farmacocinetică: cimetidina este inhibitor al metabolizării
hepatice a medicamentelor.
Indicații:
• ulcerul gastric si duodenal, ulcerul de bont gastric
(formă de ulcer peptic), ulcere de stress;
• sindromul Zollinger- Ellisson;
• reflux gastroesofagian;
• leucemia cu bazofile;
• dispepsie neuroulceroasă;
• prevenirea gastritelor induse de stres, condiții de
hipersecreție (mastocitoze sitemice), prevenirea
ulcerelor determinate de antiinflamatoarele steroidale
sau nesteroidale.
Efecte adverse:
Cimetidina:
• la nivelul sistemului nervos central: stări
confuzionale, halucinații, delir, agitație;
• efecte hematologice: granulocitopenie,
anemie aplastică;
• efecte la nivel endocrin: ginecomastie,
galactoree, scăderea spermatogenezei,
scăderea lididoului;
• efecte la nivel hepatic: creșterea
transaminazelor, icter colestatic, hepatite
acute.
Ranitidina: la nivel hepatic (creșterea
transaminazelor, icter colestatic, hepatite
acute);
Famotidina – efecte adverse: cefalee, efecte
adverse la nivel hepatic (creșterea
transaminazelor, tranzitorie);
Nizatidina : cefalee, efecte prokinetice,
creşterea tranzitorie a transaminazelor,
reducerea frecvenţei şi a forţei de
contracţie a cordului.
Contraindicaţii: insuficienţa renală şi hepatică
severă, psihoze endogene.
 H3 receptor antagonists
BETAHISTINE
• Antagonişti competitivi ai Mechanism of action: antagonist on H3
and weak agonist on H1 receptors.
receptorilor H3:
idophenpropit Pharmacodynamic effects: increase
the levels of neurotransmitters
• Agonişti inverşi (histamine, acetylcholine,
norepinephrine, and serotonin)
thioperamide (antagonist released from the nerve endings →
competitiv al receptorilor H3 explains the vasodilatory effects in the
inner ear.
şi H4); tiprolisant
(antagonist competitiv al Indications: vertigo symptoms
receptorilor H3). associated with Ménière's disease.

Adverse effects: headache.

 Histamine agonists

Classification. Indications.
1. Betahistidine: indications - Histamine receptor agonists
Menière syndrome;
• H1 agonists: histaprodifen;
2. betazole (H2 receptor agonist
and H1 antagonist): • H2 agonists: amthamine;
experimentally used - gastric • H3 agonists: R-
acid secretion testing; methylhistamine, imetit,
3. Impromidine (selective H3 immepip;
agonist, histamine release,
• H4 agonists: clobenpropit,
noradrenaline, acetylcholine,
serotonin, histamine synthase imetit, clozapine.
inhibitor).
 Sistemului renină – angiotensină -
aldosteron

Angiotensinogen (13 aa): fără activitate pe

receptori AT1; Renina, sau angiotensinaza, este o enzimă
Angiotensina I (10aa): slab vasocontrictor; implicată în sistemul renină-
Angiotensina II (8 aa): vasocontrictor foarte angiotensină-aldosteron, care mediază
puternic (agonist AT1). vasoconstricția și volumul plasmei
Angiotensina III (7 aa): acțiune slab sanguine.
vasocontrictoare;
Angiotensina IV (6 aa): acțiune slab
Sinteza reninei de celulele aparatului juxta-
vasodilatatoare.
glomerular renal apare ca răspuns la:
Ang II vs. saralazină: înlocuirea celor 2
• scăderea tensiunii arteriale sau a
aminoacizi terminali din structura Ang II: se presiunii de perfuzie renale (ischemie
obține un antagonist al receptorilor AT1. renală);
• hiperpotasemie;
• hiponatremie.
 Angiotensinogen
renină
Ang I (1-10)
Vasoconstricție
arteriolară ECA
Ang II (1-8)
Efect dipsogen

Aldosteron
Ang III (2-8)

Ang IV (3-8)
fragmente
Creșterea volumului peptidice
circulant, creșterea inactive (1-6)
tensiusii arteriale
 Sistemului renină – angiotensină -
aldosteron
Receptorii pentru angiotensină (sunt 4 tipuri)
mediază următoarele efecte biologice: Sistemul renină – angiotensină -
aldosteron reglează pe termen
• AT1: cresc tensiunea arterială sistolică și lung tensiunea arterială și
diastolică (stimulează sinteza și eliberarea de
aldosteron, determină efect dipsogen, volumul extracelular al
stimulează reabsorbția de Na+ în tubul organismului.
contort proximal, stimulează vasoconstricția
arteriolară directă, în special la nivel coronar,
cerebral și renal, cresc eliberarea de
noradrenalină în fanta sinaptică, determină Angiotensina II:
hipertrofie și hiperplazie celulară;
• AT2: reglează TA, modulează activitatea unor • foarte puternic
canale ionice (Ca2+ / K+), suprimă creșterea vasoconstrictor;
celulară și tisulară, modulează diferențierea
neuronală, inițiază apoptoza, modulează • crește eliberarea de adrenalină
comportamentul; și noradrenalină din glanda
• AT3: puțin cunoscut;
• AT4: intervine în procese de memorizare,
medulosuprarenală;
inhibiția reabsorbției tubulare, hipertrofie • stimulează sinteza de
cardiacă, angiogeneză.
aldosteron; are efect dipsogen.
 saralazină

Relația
structură chimică - activitate farmacodinamică
• Angiotensinogen (13 aa): fără activitate pe
receptori AT1;
• Angiotensina I (10aa): slab vasocontrictor;
• Angiotensina II (8 aa): vasocontrictor foarte
puternic (agonist AT1).
• Angiotensina III (7 aa): acțiune slab
vasocontrictoare;
• Angiotensina IV (6 aa): acțiune slab
vasodilatatoare.

• Ang II vs. saralazină: înlocuirea celor 2

aminoacizi terminali din structura Ang II: se
obține un antagonist al receptorilor AT1.
 Stimularea sistemului renină –
angiotensină - aldosteron

 stimularea producerii de aldosteron: angiotensina sintetică,

hormonii glucocorticoizi, estrogeni, hormonii tiroidieni;
 stimularea producerii de renină: minoxidil, hidralazina,
diazoxid, diureticele tiazidice, diureticele de ansă;

 Indicaţii ale angiotensinei sintetice: şoc fără hipovolemie,

colaps (ca alternativă la noradrenalină).
Avantaj: nu favorizează tahiaritmiile, nu determină
hiperlactacidemie.
 Inhibarea sistemului renină –
angiotensină - aldosteron
Antagoniştii competitivi ai receptorilor pentru
angiotensina II (antagonişti ai RAT)
Indicații: hipertensiunea arterială esenţială, insuficienţa
cardiacă congestivă.
 neselectivi (pe receptorii
Contraindicaţii sarcină, insuficienţă renală.
AT1 și AT2): saralazin;
Efecte adverse: similare cu cele ale IECA (în particular
 selectivi pe receptorii AT1 ai hipotensiune arterială, teratogenicitate,
hiperpotasemie, nefrotoxicitate), cu excepţia tusei şi
vaselor: valsartan, angioedemului.

losartan, candesartan, Doza trebuie crescută progreviv.

• Particularități:
telmisartan, irbesartan, • losartan are și efect uricozuric;
• losartan este metabolizat cu formarea unui
eprosartan;. metabolit activ (acid 5-carboxietilic);
• telmisartan are cea mai lungă durată de acțiune.
 Inhibarea sistemului renină –
angiotensină - aldosteron
 Inhibitori ai activităţii reninei:
enalkiren, remikiren, aliskiren • Medicamente care
acționează prin suprimarea marcată
a activității reninei plasmatice și
blochează secreţia de renină:
consecutiv a concentrației clonidina, metildopa,
plasmatice de angiotensină II.
Efectul farmacodinamic este
guanfacina, guanabenz,
reprezentat de scăderea tensiunii rilmenidina, moxonidina,
arteriale, eficiența fiind similară
IECA și inhibitorilor receptorilor betablocantele.
pentri angiotensină, dar
biodisponibilitatea în cazul
administrării pe cale internă trebuie
ameliorată.
 Inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA)

 de tip sulfhidril: captopril; Mecanism de acțiune: inhibă

zofenopril; enzima de conversie ceea ce
 de tip dicarboxilat: enalapril, determină:
lisinopril, ramipril, quinapril,
perindopril, benazepril;  inhibarea conversiei
 de tip fosfonat: fosinopril; angiotensinei I în
 alte structuri: moexipril, angiotensina II;
spirapril, trandolapril,  inhibarea degradării
cilazapril, alacepril, altiopril,
bradikininei, substanței P și
fentiapril, pivalopril, delapril,
imidapril. enkefalinelor.
 Inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA)
Farmacocinetică
Efecte farmacodinamice Absorbția: este redusă de prezența alimentelor (captopril,
lisinopril, moexipril).

 prin blocarea producției de angiotensină II, apare: Circuit enterohepatic: moexipril, zofenopril, fosinopril.
• blocarea producției de aldosteron, cu
creșerea concentrației plasmatice a K+, inhibarea Se găsesc sub formă de:
retenției hidrosaline;
 medicamente active: captopril, lisinopril;
• scăderea remodelării vasculare și
miocardice;  promedicamente: zofenopril, enalapril, ramipril,
quinapril, perindopril, benazepril, fosinopril; moexipril,
• stimularea eliberării de prostaglandine
spirapril, trandolapril, cilazapril, alacepril, altiopril,
vasodilatatoare (PG I1, PG I2);
fentiapril, pivalopril, delapril, imidapril.
• scăderea postsarcinii, scăderea presiunii
intraglomerulare renale;
Metabolizarea se realizează la nivel hepatic: inactivare pentru
• scăderea nivelului reninei plasmatice; medicamentele active, activare pentru promedicamente.
• reducerea secreției de endotelină 1;
• creșterea sensibilității receptorilor pentru
Traversează ușor barierele fiziologice, dar nu și barierea
insulină.
hematoencefalică. Se acumulează în mușchiu neted, celule
 inhibarea degradării bradikininei (tuse, miocardice.
angioedem);
 nu influențează forța de contracție a cordului.
Eliminare: preponderent renal, cu excepția fosinopril și
moexipril care au și eliminare biliară.
 Inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA)

Indicații

 hipertensiune arterială(de
elecție la paciețenții cu diabet
zaharat, insuficiență cardiacă,
accidente coronariene acute,
vârstnici, hipertrofie
ventriculară stângă, accidente
coronariene acute;
 post – infarct miocardic acut
(previne remodelarea
ventriculului stâng);
 prevenirea nefropatiei
diabetice.
 Inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA)
Efecte adverse
Eficiența este maximă după 2
săptămâni de la debutul terapiei. A. care ţin de clasă:
• hipotensiune arterială;
Contraindicații: • tuse uscată iritativă, angioedem (mai puțin
evidente la fosinopril și moexipril);
A. absolute: stenoză de arteră • hiperpotasiemie;
renală (bilaterală sau pe rinichi • creşterea concentraţiei acidului uric;
• hipoglicemie;
unic); creatininemie; • greţuri, diaree;
hiperpotasiemie; sarcină • nefrotoxicitate;
trimestrele al II-lea şi al III-lea, • teratogenitate;
B. care ţin de medicament:
angioedem în antecedente; • captopril, alacepril, zofenopril: alterarea
hipotensiune arterială gustului, reacţii imunologice de tip I,
neutropenie, creşterea transaminazelor,
simptomatică; proteinurie, pancreatite;
• captopril: efecte de tip boală Addison (prin
B. asocierea cu: diuretice scăderea acțiunii 11-beta-hidroxi-steroid
economisitoare de potasiu, dehidrogenazei);
• enalapril: sincope, crampe musculare, glosită,
glicozizi cardiotonici; creşterea transaminazelor, tulburări vizuale,
antiinflamatoare nesteroidiene. acufene.
Lipide biologic active şi peptidolipide
(eicosanoizi) (metaboliţi ai acidului
arahidonic)
A. obţinuţi pe calea ciclooxigenazei:
• prostaglandine: PGA → PGJ;
• tromboxani: TX A, TX B;
B. obţinuţi pe calea lipooxigenazei:
• leucotriene: LTA → LTE;
• lipoxine;
• hepoxiline;
C. obţinuţi pe calea epoxigenazei: epoxiprostaglandine,
dioli;
D. obţinuţi sub acţiunea radicalilor liberi: isoprostani.
 Lipide biologic active şi peptidolipide
(eicosanoizi) (metaboliţi ai acidului
arahidonic)
A. Analogi de prostaglandine:
a. indicaţi în obstetrică-ginecologie:
• derivaţi de PG E1: gemeprost;
• derivaţi de PG E2: dinoprostone, sulprostone;
• derivaţi de PG F2α: carboprost, dinoprost;
• derivaţi de PG E2: enprostil, arbaprostil, rioprostil;
b. indicaţi în afecţiunile cardiovasculare:
• derivaţi de PG E1: alprostadil, prostin;
• derivaţi de PG I2: epoprostenol, iloprost;
c. indicaţi în glaucom: derivaţi de PG F2α: latanoprost, travoprost, bimatoprost, unoprostane.
d. indicaţi în ulcer peptic:
• derivaţi de PG E1: misoprostol;
• derivaţi de PG E2: enprostil, arbaprostil, rioprostil;
B. Antagonişti de leucotriene:
inhibitori ai 5-lipoxigenazei: zileuton;
antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene LTD4: montelukast, zafirlukast, pranlukast.
 Lipide biologic active
Efecte farmacodinamice
La nivelul musculaturii netede La nivelul musculaturii netede a
vasculare: aparatului reproducător:
• Prostaglandinele:
• Prostaglandinele:
- PG A2, PG E2, PG I2 (prostaciclina) → dilatare
arteriolară; - PG E2 → dilatare arteriolară
- PG F2α → dilatare arteriolară slabă, dilatare
venulară puternică; contractă pătrimea din porțiunea
- PG E2, PG F2α → constrictori ai vaselor obilicale; proximală a trompelor uterine, dar
• Tromboxanii:
-Tx A2 → puternic constrictor ai vaselor
relaxează segmentele distale,
ombilicale, vasoconstrictor al vaselor coronare și stimulează contracțiile
renale;
-Tx B2 → slab constrictor ai vaselor pulmonare; miometrului;
• Leucotrienele:
-LT C4 și LT D4 → slabi vasoconstrictori ai arterei
- PG F2α → efecte contractile pe
pulmonare și ai musculaturii netede venoase; toate segmentele trompelor
arteriolele cutanate inițial se contractă, apoi se
relazează; uterine, stimularea contracțiilor
-LT D4 → constricție intensă a arterelor coronare; miometrului;
 Lipide biologic active
Efecte farmacodinamice
La nivelul musculaturii netede a
aparatului respirator
Prostaglandinele:
• PG E → relaxează musculatura netedă
bronșică și antagonizează răspunsul
contractil indus de bradikinină, histamină,
acetilcolină și serotonină;
• PG I2 → relaxează musculatura netedă
bronșiolară;
• PG D2, PG F2α → contractă puternic
musculatura netedă bronșiolară;
Tromboxanii:
• Tx A2 → puternic bronhocontrictor (cel mai
puternic dintre eicosanoizi);
Leucotrienele:
• LT B4, LT C4 și LT D4 → puternic
bronhocontrictori;
Hepoxilinele:
• Contracții slabe, cresc intensitatea
contracțiilor induse de histamină.
La nivelul musculaturii netede a
aparatului digestiv:
• Prostaglandinele:
• PG E → crește concentrația bilei,
determină relaxarea sfincterului piloric,
determină contracția musculaturii
netede longitudinale și relaxarea
musculaturii netede circulare a
musculaturii netede de la nivelul
tractului gastrointestinal;
• PG F2α → contracția musculaturii
netede longitudinale și circulare a
musculaturii netede de la nivelul
tractului gastrointestinal;
• PG F2α → contracția musculaturii
netede circulare a musculaturii netede
de la nivelul tractului gastrointestinal;
 Lipide biologic active
Efecte farmacodinamice
Acțiuni la nivelul altor țesuturi:
• Tromboxanii induc agregare plachetară,
prostaciclina o inhibă;
• LT C4 și LT D4 → cresc permeabilitatea
vasculară la nivelul venulelor postcapilare;
• Pentru celule musculare netede cu diverse
localizări: tromboxanii induc contracția, PG
E2 induce în special relaxare, dar și
contracție, în funcție de țesut;
• Hipotalamus: PG E2 induce febră (activarea
centrului termoreglator);
• Rinichi: PG E2 induce stimularea eliberării
de renină, reglează distribuția renală a
fluxului sanguin;
• Pentru limfocitele timus-dependente, PG
E2 induce stimularea sau suprimarea
proliferării, în funcție de subsetul de
limfocite;
• 12-HETE induce migrarea
intradermică a neutrofilelor;
• LT B4 → puternic factor
chemotactic pentru neutrofile la
nivelul mucoasei colonului, la
pacienții cu boli inflamatorii
intestinale; determină activarea
unui subset al limfocitelor T, care
pot suprima specific răspunsurile
altor subseturi de limfocite.
Acțiunile individuale ale eicosanoizilor pot facilita sau
inhiba producția sau efectele altor eicosanoizi, cu
acelașii situs de acțiune. De exemplu, în unele țesuturi,
LT C4 și lT D4 pot modifica generarea de prostaglandine
și tromboxani. La nivelul pulmonului uman, PG F2α
modifică generarea leucotrienelor.
Prostaglandine Leucotriene
• sunt produse ale • sunt produse ale
metabolismului acidului metabolismului acidului
arahidonic. Acestea sunt arahidonic. Leucotrienele
sintetizate în țesuturi și (LTC4, LTD4 și LTE4) sunt
stimulează contractilitatea sintetizate deeozinofile,
mușchiului uterin și a altor mastocite și monocite. Acestea
mușchi netezi și au capacitatea acționează asupra receptorilor
de a reduce tensiunea arterială, leucotrienici și determină
reglează gastrică secreția creșterea permeabilității
acidă, reglează temperatura vasculare, formarea edemelor,
corpului și agregarea producția de mucus, contracția
plachetară și controlează mușchiului neted al căilor
inflamația și permeabilitatea respiratorii, chemotaxia
vasculară. celulelor inflamatorii.
 Derivați prostaglandinici indicaţi în
obstetrică-ginecologie:

Indicații: inducerea avortului în

• derivaţi de PG E1: trimestrul I sau II de sarcină,
Gemeprost; delivrarea completă după moartea
fetală, hemoragii post-partum.
• derivaţi de PG E2:
Efecte adverse:
dinoprostone, sulprostone; • derivaţii de PG E, derivaţii de PG I2
şi derivaţii de PGF2α: greţuri,
• derivaţi de PG F2α: vărsături, diaree, crampe
abdominale;
carboprost, dinoprost;
• derivaţii de PGE şi derivaţii de PG I2:
• derivaţi de PG E2: enprostil, hipotensiune arterială, tahiaritmii;
• derivaţii de PGF2α: hipertensiune
arbaprostil, rioprostil; arterială, bronhoconstricţie.
 Derivați prostaglandinici indicaţi în
ulcer peptic

Efecte farmacodinamice: efect citoprotector,

• derivaţi de PG E1: inhibarea secreției acide gastrice.
misoprostol; Indicații: prevenirea ulcerațiilor induse de
• derivaţi de PG E2: enprostil, antiinflamatoare nesteroidale sau de stres,
gastropatii induse de antiinflamatoare
nesteroidale la pacienți cu artrită
arbaprostil, rioprostil; reumatoidă.

Efecte adverse:
• misoprostol: diaree, crampe abdominale,
stimularea contracțiilor uterine;
• enprostil: diaree.

Contraindicații: sarcină.
 Derivați prostaglandinici indicaţi în
afecţiunile cardiovasculare

• derivaţi de PG E1: alprostadil Indicații:

(este și antiagregant), • alprostadil: persistența de
prostin; canal arterial, arteriopatie
obliterantă a membrelor
• derivaţi de PG I2: inferioare, sindrom Raynaud;
epoprostenol (este și • iloprost: în chirurgia cardiacă,
antiagregant), iloprost; arteriopatie obliterantă a
membrelor inferioare, sindrom
Raynaud;
• prostin: în tulburari de erecție;
Derivați prostaglandinici indicaţi în
glaucom: derivaţi de PG F2α:
• epoprostenol: arteriopatie
latanoprost, travoprost, bimatoprost,
obliterantă a membrelor
unoprostane.
inferioare, sindrom Raynaud.
 Antagonişti de leucotriene

• inhibitori ai 5-lipoxigenazei: Zileuton; Indicații: terapia de fond a astmului

• antagonişti ai receptorilor pentru bronșic indus de efort, indus de
leucotriene LT D4: Montelukast, antigene; montelukast și zafirlukast
Zafirlukast, Pranlukast. sunt eficiente și în astmul bronșic
indus de acidul actilsalicilic.
Mecanism de acțiune:
• Zileuton - prin inhibarea 5- Efecte adverse: montelukast și
lipoxigenazei determină inhibarea
producției de leucotriene bronhospastice
zafirlukast induc reacții alergice
(LT C4, LT D4), dar și de LT B4 (care are (reacții cutanate, angioedem,
rol chemotactic și de activare a anafilaxie, hipereozinofilie),
leucocitelor de la nivelul mucoasei cefalee, insomnie, tulburări
bronșice). gastrointestinale.
INFLUENŢAREA FARMACOLOGICĂ A
SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
OPIACEELE.
 Opiaceele. Terminologie

 Opiul este un extract din sucul unei specii de mac alb (Papaver
somniferum).
 Opioidele sunt substanţe endogene sau exogene care produc efecte
similare cu cele determinate de Morfină.
 Opiați (termen mai vechi) sunt derivați de sinteză și semisinteză ai
Morfinei.
 Analgezicele narcotice sau morfinice sunt opiacee care, la doze mari,
produc somnul narcotic.
 Opiopeptidele endogene sunt substanţe endogene, care acţionează ca
agonişti la nivelul receptorilor opioizi; opiopeptidele endogene formează
sistemul enkefalin-endorfinic.
 Sursa de obţinere a opiului

Papaver somniferum
 1. Receptorii opioizi
 Clasificarea receptorilor opioizi
 Receptori opioizi specifici:
 localizaţi presinaptic:
o receptorii μ (mu) → μ1 şi μ2;
o receptorii δ (delta) → δ1 şi δ2;
o receptorii κ (kappa): κ1, κ2 şi κ3;
 localizaţi postsinaptic:
o receptorii μ (mu) → μ1 şi μ2.
 Receptori nespecifici:
 receptorii σ (sigma);
 receptorii ԑ (epsilon).
 Receptorii μ, δ şi k sunt localizaţi şi la nivel spinal (la nivelul neuronilor din
cornul dorsal medular şi al aferenţelor primare ale acestora, specializate în
transmiterea durerii).
 Efectele biologice mediate de receptorii opioizi

 Receptorii μ (mu) → analgezie spinală (în special) şi supraspinală, euforie,

mioză, deprimare respiratorie, constipaţie, dependenţă fizică, sedare,
modularea eliberării hormonilor şi neuromediatorilor.
 Receptorii δ (delta) → analgezie spinală (în special) şi supraspinală,
modularea eliberării hormonilor şi neuromediatorilor.
 Receptorii κ (kappa) → analgezie spinală şi supraspinală, mioză,
constipaţie, deprimare respiratorie slabă, efecte psihotomimetice,
dependenţă fizică, sedare.
 Receptorii σ (sigma) → disforie, midriază, stimulare respiratorie,
halucinaţii vizuale şi auditive.
 Receptorii ԑ (epsilon) → analgezie.
 Transmiterea semnalului biologic postreceptor

 Receptorii opioizi sunt cuplaţi cu proteina Gi , care este cuplată cu

adenilatciclaza → prin stimularea receptorilor se produce scăderea
concentraţiei intracelulare de AMPc.
 Stimularea receptorilor μ presinaptici determină:
 blocarea şi inactivarea canalelor de Ca2+ voltaj dependente → blocarea
eliberării de neurotransmiţători excitatori (acetilcolină, noradrenalină,
glutamt, substanţă P, serotonină);
 creşterea sensibilităţii receptorilor 5HT3 pentru serotonină.
 Stimularea receptorilor μ postsinaptici determină:
 activarea canalelor de potasiu → hiperpolarizarea membranei neuronale.
 Efecte biologice mediate de receptorii opioizi
(continuare)

 Stimularea receptorilor κ (localizați presinaptic) determină blocarea şi

inactivarea canalelor de Ca2+ voltaj dependente → inhibarea eliberării de
acetilcolină, noradrenalină, substanţă P, glutamat, serotonină; scăderea
sensibilităţii receptorilor 5HT3 pentru serotonină; scăderea producţiei de
IP3 şi DAG.
 Stimularea receptorilor δ (localizați presinaptic) determină blocarea
canalelor de Ca2+ voltaj dependente → inhibarea eliberării de acetilcolină,
noradrenalină, glutamat, substanţă P, serotonină, dopamină şi PG;
scăderea sensibilităţii receptorilor pentru aceşti neurotransmițători.
 Administrarea repetată de opiacee

o Determină apariţia fenomenului de toleranţă (efecte din ce în ce mai

reduse, care necesită creșterea dozei).
o La persoanele tinere şi sănătoase:
 adicţia se instalează rapid prin activarea genelor c-fos şi c-jun (gene cu rol
în transcripţia anumitor proteine, cum ar fi, proteina G).
o La persoanele cu dureri cronice:
 nu se produce dependenţă sau se produce tardiv, prin administrare regulată,
din cauza dereglării sistemului de producere a mediatorilor algogeni şi
dereglării activităţii genelor c-fos şi c-jun.
 2. Sistemul enkefaline-endorfine
 Este format din:
 2 pentapeptide: leucin-enkefalina (leu-enkefalina) şi metionin-enkefalina
(met-enkefalina);
 2 tetrapeptide: endomorfina I (selectivă pe receptorii μ spinali) şi
endomorfina II (selectivă pe receptorii μ spinali şi supraspinali).
 Precursorii opiopeptidelor endogene:
 preproenkefalina (proenkelafina A);
 proopiomelanocortina (POMC);
 prodinorfina (proenkefalina B).

 La nivel plasmatic, au fost detectate codeină şi morfină în concentraţii

picomolare/ml (rol fiziologic mai puţin elucidat).
 Sistemul enkefaline-endorfine (continuare)
 Preproenkefalina (proenkefalina A):
 prezintă 6 secvenţe de met-enkefalină + 1 secvenţă de leu-enkefalină;
 afinitate puternică pentru receptorii δ, moderată pentru receptorii μ, slabă pentru
receptorii k;
 acţiune de durată medie;
 concentraţii mari în: SN simpatic pre şi postganglionar, creier.
 Preproopiomelanocortina (POMC):
 precursor pentru β-endorfină (31 aminoacizi) şi pentru unele peptide fără
proprietăţi opioide, dar cu proprietăţi de neurohormon (ACTH, MSH, β-
lipotropina);
 afinitate mai mare pentru receptorii μ decât pentru receptorii δ;
 acţiune de durată foarte lungă;
 concentraţii mari în: hipotalamus, mezencefal, plexul nervos de la nivelul
mucoasei gastrice, adenohipofiză.
 Sistemul enkefalin-endorfinic

 Prodinorfina (proenkefalina B):

 prezintă secvenţe de leu-enkefalină;
 precursor pentru dinorfinele A şi B, α şi β neoendorfine;
 afinitate mai mare pentru receptorii k;
 acţiune de durată medie;
 concentraţii mari în: hipotalamus, mezencefal, retrohipofiză, lob temporal.
 Dinorfina A: concentraţii crescute în cornul dorsal medular şi acţionează și ca
agonist la nivelul receptorilor NMDA; determină hiperalgezie de durată foarte
lungă, în cazul unui proces inflamator.
 Nociceptin (Orphain FQ) este un ligand endogen cu structură similară
Dinorfinei, care se leagă numai la receptorii ORL1 (orphanin opioid-receptor-
like subtipul 1), cuplat la proteina G; intervine în procesele de învăţare,
memorizare; se opune efectului analgezic mediat de receptorii μ clasici.
 Roluri biologice ale opiopeptidelor
 Rol de neurotransmiţător, de neurohormon, de imunomodulator:
 reglează activitatea SNV;
 reglează tonusul afectiv;
 reglează integrarea centrală şi interpretarea durerii;
 intervine în procesul de memorizare;
 reglează sistemul GABA-ergic;
 intervin în mecanismul şocului traumatic şi septic;
 reglează activitatea sistemului endocrin:
• stimulează eliberarea de ADH, STH, prolactină;
• inhibă eliberarea de LH;
 reglează activitatea SI: proliferarea limfocitelor; chemotaxia, producerea de
anticorpi de tip Ig.
 Metabolizarea peptidelor endogene → sub acţiunea enkefalinazelor.
 3. Implicații terapeutice ale opiaceelor
Clasificare
 Agonişti ai receptorilor opioizi:
 alcaloizi naturali:
• cu afinitate înaltă: Morfina, Tebaina;
• cu afinitate redusă: Codeina (Metilmorfina).

 derivaţi de semisinteză:
• cu afinitate înaltă: Heroina (Diamorfina), Etilmorfina, Etorfina,
Hidromorfon, Oximorfon;
• cu afinitate redusă: Dihidrocodeina, Hidrocodon, Oxicodon.

 derivaţi de sinteză:
• cu afinitate înaltă: Meperidina, Metadona, Levometadil, Fentanil,
Alfentanil, Sufentanil, Remifentanil, Levorfanol;
• cu afinitate redusă: Propoxifen, Dextropropoxifen, Levopropoxifen,
Dextrometorfan, Loperamid, Difenoxin, Difenoxilat, Dextromoramid.
 Opiacee folosite în terapie – clasificare (continuare)

 Agonişti parţiali ai receptorilor opioizi: Buprenorfina, Tramadol.

 Agonişti-antagonişti ai receptorilor opioizi: Pentazocina, Dezocina,
Nalorfina, Nalbufina, Butorfanol.
 Antagonişti competitivi ai receptorilor opioizi:
• cu acţiune centrală şi periferică: Naloxon, Naltrexon, Nalmefene;
• cu acţiune periferică: Alvimopan.
 Opiacee – farmacocinetică

 Opiaceele naturale şi cele de semisinteză sunt supuse efectului primului pasaj

→ se administrează numai pe cale injectabilă.
 Traversează bariera hemato-encefalică (Heroina traversează foarte rapid),
bariera feto-placentară.
 Se concentrează în lapte, iar cele naturale şi de semisinteză se concentrează şi
biliar (concentraţii mari pentru Hidromorfon, Oximorfon, Heroină).
 Opiaceele prezintă metabolizare hepatică (prin glucuronoconjugare):
• Morfina → morfină 6-glucuronid (cu efect analgezic mai puternic decât
morfina); morfină 3-glucuronid (cu efect toxic la nivelul SNC);
• Codeina → morfină (10%);
• Heroina → 6 monoacetilmorfină → morfină (100%).
 Eliminare: renal şi parţial biliar (cele naturale şi de semisinteză).
 Opiacee – efecte farmacodinamice

 Efecte ale opiaceelor la nivelul SNC:

• analgezie → inflențează două componente ale durerii:
 interpretarea centrală a durerii;
 componenta afectivă a durerii.
• euforie: prin acțiune pe receptorii µ;
• sedare, somnolenţă (în special, la vârstnici);
• mioză;
• rigiditatea trunchiului (prin acțiune pe receptorii opioizi medulari);
• deprimarea respiraţiei şi scăderea sensibilităţii centrului respirator la
variaţiile concentraţiei de CO2;
• inhibarea centrului tusei; .
• inducerea de greţuri şi vărsături.
 Opiacee – efecte farmacodinamice (continuare)

 Efecte periferice:
• aparat cardiovascular: bradicardie, hipotensiune arterială;
• creşterea presiunii intracraniene;
• aparat respirator: cresc tonusul musculaturii bronşice, scad secreţia bronşică;
• aparat digestiv: cresc tonusul peretelui gastro-intestinal, scad peristaltismul
musculaturii gastro-intestinale, scad secreţia glandelor gastro-intestinale,
produc constipaţie, determină spasmul sfincterului Oddi, reflux pancreatic;
• aparat urogenital: cresc tonusul, scad peristaltismul musculaturii uro-genitale,
determină spasmul sfincterului vezicii urinare, inhibă contracţiile uterine;
• stimularea eliberării de histamină;
• stimulează eliberarea de ADH, STH, prolactină şi inhibă eliberarea de LH;
• efecte imunomodulatoare: chemotaxia PMN, modularea proliferării LyT,
producția de anticorpi de tip Ig.
 Opiacee – efecte farmacodinamice (continuare)

 Efecte farmacodinamice la care nu se obține obișnuință:

• mioză;
• rigiditatea trunchiului;
• constipație.
 Căi de administrare ale opiaceelor:
• Morfina naturală: numai injectabil (sc. sau iv.);
• Morfina sintetică (morfină sulfat): po., transdermic, spray nazal, injectabil (sc.,
iv., epidural), pompe implantate subcutanat (PCA = patient controlled
analgesia), intrarectal;
• Fentanil: injectabil, sublingual.
 Doza maximă admisă: 20 mg odată, 60 mg/24 ore.
 Agoniști ai receptorilor opioizi
Morfina – indicații

 Analgezic în:
• neoplazii;
• alte dureri cronice (reumatism cronic degenerativ, poliartrită reumatoidă);
• dureri viscerale (colici reunoureterale, biliare);
• durerea din infarctul miocardic.
 Edem pulmonar acut.
 Preanestezie, intraoperator pentru anestezia generală echilibrată,
neuroleptanalgezie.

184
 Morfina – efecte adverse

 deprimare respiratorie;
 bradicardie, hipotensiune arterială;
 vărsături;
 constipație;
 spasm al sfincterului Oddi cu reflux biliar și pancreatic;
 retenție acută de urină;
 reacții imunologice de tip I;
 adicție (dependență psihică și fizică).
 Morfina – contraindicații

 Contraindicații absolute:
• criza de astm bronșic;
• BPOC;
• travaliu, sarcină, alăptare;
• abdomen acut chirurgical;
• insuficiență cardiacă severă, tulburări de ritm, bradicardie, bloc atrio-
ventricular;
• hipertensiune intracraniană.
 Contraindicații relative: insuficiență renală și hepatică, mixedem.
 Alți agoniști ai receptorilor opioizi

 Codeina (Metilmorfina):
 Indicații:
• antitusiv (în tusea uscată, iritativă) – de elecție;
• analgezic (singur sau în asociere cu alte analgezice) - în stomatologie,
chirurgie buco-maxilo-facială.
 Are potențial adictiv.
 Contraindicații: tusea productivă.

 Dihidrocodeina și alți derivați de semisinteză (oxicodon, hridrocodon):

 Indicații: analgezia (de elecție).
 Au potențial adictiv mai mare decât morfina.
 Alți agoniști ai receptorilor opioizi (continuare)

 Meperidina:
 Prezintă și efecte de tip atropinic; bradicardie, hipotensiune arterială
accentuată.
 Indicații: analgezic în colici viscerale, reumatism cronic degenerativ, infarct
miocardic.

 Metadona:
 Durată de acțiune mai lungă decât morfina, determină euforie și un sindrom
de abstinență de intensitate mai reduse decât morfina.
 Indicații: tratamentul adicției la opiacee.
 Alți agoniști ai receptorilor opioizi (continuare)

 Fentanil și derivații săi (Alfentanil, Sufentanil, Remifentanil):

 Prezintă efect analgezic de 80-100 de ori mai puternic decât morfina, dar
sunt și mult mai toxici.
 Acțiune rapidă și de scurtă durată.
 Indicații:
• neuroleptanalgezie (alături de Droperidol sau Haloperidol);
• anestezie generală echilibrată.
 Remifentanil are eficacitate înaltă în administrare intrarectală/ patch-uri
transdermice.
 Alți agoniști ai receptorilor opioizi (continuare)

 Propoxifen, Dextropropoxifen, Levopropoxifen, Dextrometorfan:

 Indicații: antitusiv (în tusea uscată).
 Contraindicații: tusea productivă.

 Loperamid, Difenoxifen, Difenoxilat, Dextromoramid:

 Nu traversează bariera hemato-encefalică la dozele cu efect antidiareic.
 Indicații: diaree.
 Agoniști parțiali ai receptorilor opioizi

 Buprenorfina:
 Mecanism de acțiune: agonist parțial al receptorilor µ.
 Indicații:
• intoxicația acută cu opiacee la persoanele care sunt consumatoare cronice;
• intoxicația cronică cu opiacee → pentru restabilirea sensibilității
receptorilor opioizi față de opiopeptidele endogene, după ce a fost tratată
“furtuna vegetativă”.

 Tramadol:
 Mecanism de acțiune: agonist parțial al receptorilor µ.
 Efecte adverse de intensitate redusă.
 Agoniști-antagoniști ai receptorilor opioizi
Pentazocina, Nalbufina, Nalorfina, Butorfanol

 Indicații:
• analgezice – Pentazocina, Nalbufina;
• intoxicația acută cu opiacee la persoanele care sunt consumatoare cronice
– Nalorfina.

 Pentazocina și Nalbufina sunt bune analgezice, dar produc disforie;

produc mai lent adicție.
 Antagoniști competitivi ai receptorilor opioizi
Naloxon, Naltrexon, Nalmefene, Alvimopan

 Sunt antagoniști competitivi:

• cu acțiune centrală și periferică: Naloxon, Naltrexon, Nalmefene ;
• cu acțiune periferică: Alvimopan.

 Indicații:
• intoxicația acută cu opiacee la persoanele care nu sunt consumatoare
cronice;
• șoc posttraumatic cu leziuni medulare.
 sistemul cerebral de
recompensă
Dependența
Dependenţă psihică
• Craving (anterior denumită dependenţă psihică,
craving). Termenul anglo-saxon craving se traduce
mot-à-mot prin poftă, sete, dorinţă extraordinară,
derivând de la verbul to crave a cărui traducere
mot-à-mot prin cerşire, tânjire. În domeniul
dependenţelor, termenul craving (care îl înlocuieşte
pe cel de dependenţă psihică, considerat depăşit)
se referă la dorinţa intensă de a reexperimenta
efectele plăcute ale substanţei (stimulului
psihoactiv). Fenomenul de craving este totodată
cauza recăderilor consumului care urmează unei
perioade abstinenţă.
• Dependenţă psihică (psychical dependence,
psychological dependence) este un termen
considerat de domeniul trecutului, care se referea la
faptul că în cazul abuzului de o anumită substanţă
(drog) organismul va funcţiona mai bine în prezenţa
respectivei substanţe, dezvoltând toleranţă la
acţiunea ei, pe de o parte, iar pe de alta sindrom de
abstinenţă în absenţa respectivei substanţe.
Termenul anglo-saxon înlocuitor utilizat în prezent
este craving.
Toleranţa este definită prin necesitatea creşterii continue a dozelor de substanţă administrată pentru obţinerea unui anumit efect, respectiv prin
diminuarea intensităţii efectului unei anumite doze faţă de perioadele anterioare. Sensibilitatea se poate restabili prin existența unei perioade de
neadministrare a substanței.
Există și toleranță încrucișată (de exemplu: dacă pacientul a devenit tolerant la morfină, administrarea unui analgezic din aceeași clasă (petidină)
produce efect diminuat față de cel determinat la o persoană nontolerantă.
Dependenţă fizică
• Sindromul de abstinenţă (withdrawal syndrome)
reprezintă o constelaţie de semne şi simptome (atât
neuropsihice cât şi vegetative) care urmează
întreruperii bruşte a administrării unei substanţe de
abuz sau reducerii semnificative a dozelor din
substanţa respectivă. Sindrom de abstinenţă se
obţine şi prin administrarea unui antagonist al
drogului de abuz (exemplu: administrarea de
heroină la dependenţii de heroină). Semnele şi
simptomele sindromului de abstinenţă sunt în
general reflectarea “în oglindă” de administrarea
respectivului drog la un individ fără istoric de abuz
la administrarea respectivului drog. Apariţia
sindromului de abstinenţă explică comportamentul
compulsiv de căutare a administrării drogului şi
recăderile consumului de substanţe psihoactive a
căror administrare a fost recent întreruptă.
• Dependenţă fizică (physical dependence,
psysiological dependence) este un termen
considerat în prezent necorespunzător, care a fost
utilizat pentru a defini prezenţa toleranţei la
acţiunea substanţei de abuz şi a sindromului de
abstinenţă la întreruperea administrării acesteia.
Substanţe folosite în prezent ca Substanţe care au fost folosite ca Substanţe care nu sunt / nu au fost
medicamente medicamente folosite ca medicamente

Morfina Cocaina
Barbiturice Heroina (aprobată spre uz doar la Solvenţi
Metaqualona persoanele dependente, doar în Nicotina
Glutetimida
unele țări) – heroină cu LSD (diamina acidului lisergic)
Anestezice generale intravenoase
recomandare medicală, pentru a Psilocibina
(ketamina)
preveni uzul celei procurate ilegal) Mescalina
Benzodiazepine
Canabis
Etanol
Cafeina
 tipul exemple intensitatea dependenţei produse
morfina foarte puternică
analgetice narcotice
heroina foarte puternică
etanol puternică
barbiturice puternică
deprimante ale sistemului metaqualona moderată
nervos central glutetimida moderată
anestezice generale moderată
solvenţi puternică
anxiolitice benzodiazepine moderată
amfetamine puternică
cocaina foarte puternică
stimulante psihomotorii
cafeina slabă
nicotina foarte puternică
LSD (diamina acidului lisergic)
slabă sau absentă
psilocibina
slabă sau absentă
agenţi psihotomimetici mescalina
moderată
fenciclidina
slabă sau absentă
canabis
 Dependența
Neuromediatori – sistemul de
recompensă
• Dopamina – principala;
• Glutamat, CRH – rol în
recăderi).
Structuri cerebrale sistemul de
recompensă
• VTA (aria tegmentală ventrală) (de
aici pleacă fibre dopaminergice);
• NAc – nucleul accumbens (aici are
loc eliberarea de dopamină – circuit
mezolimbic dopaminergic);
• Cortex prefrontal – aici ajung fibre
dopaminergice – circuit
dopaminergic mezocortical) – rol în
conștientizarea senzațiilor,
atribuirea lor administrării de drog;
• Amigdala;
• Hipocamp;
• Corpi striați (nuclei bazali);
ANALGEZICE – ANTIPIRETICE –
ANTIINFLAMATOARE
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

1.1. Derivaţi salicilaţi:

1.1.1. Acid acetilsalicilic.
1.1.2. Alţi derivaţi salicilaţi: colinsalicilat de sodiu, salicilat de sodiu, salicilat de magneziu, tiosalicilat de sodiu, acid salicilsalicilic (salsalate), diflunisal.
1.2. Derivaţi de acid propionic: ibuprofen, ketoprofen, naproxen, fenoprofen, pirprofen, carprofen, oxaprozin, tiaprofen.
1.3. Derivaţi de acid fenilalcanoic: flurbiprofen.
1.4. Derivaţi de acid acetic: etodolac.
1.5. Derivaţi de acid fenilacetic: diclofenac.
1.6. Derivaţi de acid pirolacetic: tolmetin.
1.7. Sulfoxizi: sulindac.
1.8. Derivaţi de indol: indometacin.
1.9. Cetone: nabumetona.
1.10. Derivaţi pirazolonici: fenilbutazona, oxifenilbutazona, azapropazona.
1.11. Oxicami: piroxicam, ampiroxicam, meloxicam, tenoxicam, droxicam.
1.12. Fenamaţi: acid mefenamic, meclofenamat, acid flufenamic, acid tolfenamic, acid niflumic.

1.13. Diferite structuri: pirfenidone; tenidap; nimesulid;

2. Inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2: celecoxib, parecoxib, valdecoxib, etoricoxib.
 Acid acetilsalicilic (acid 2-
acetoxibenzoic)
Mecanisme moleculare de acțiune:

Antiinflamator: prin inhibarea ireversibila a COX-1, COX-2 si COX-3, antagonist competitiv al receptorilor pentru PGE1
şi PGF2alfa

• Mecanisme neprostaglandinice:

- inhibă migrarea PMN şi macrofagelor în focarul inflamator;

- inhibă aderarea PMN la endoteliul lezat şi a PMN între ele;
- inhibă sinteza şi eliberarea de către PMN a radicalilor liberi de oxigen (în special, a anionului superoxid);
- nhibă enzimele proteolitice din monocite;
- inhibă activarea lizozomilor şi eliberarea de enzime lizozomale din monocite;
- inhibă sinteza de colagenaze din monocite;
- inhibă sinteza şi eliberarea factorilor de activare a osteoclastelor;
- inhibă sinteza factorului reumatoid;
- inhibă sinteza kininelor;
- inhibă sinteza mucopolizaharidelor, proteoglicanilor şi glucozaminoglicanilor;
- inhibă eliberarea de citokine proinflamatorii din celulele sinoviale;
- stimulează limfocitele T supresor.
 Acid acetilsalicilic (acid 2-
acetoxibenzoic)
B. Antipiretic C. Analgezic: mecanism central
- mecanism central: • inhibarea unor centri
• inhibă COX la nivelul SNC; subcorticali ai durerii;
• inhibă sinteza şi eliberarea de • mecanism periferic: durerea
IL-1 de către hipotalamus;
scade datorită efectului
- mecanism periferic:
antiinflamator.
• vasodilataţia şi transpiraţia
determină pierderi de căldură;
• scade sensibilitatea
receptorilor periferici pentru
IL-1.
 Acid acetilsalicilic (acid 2-
acetoxibenzoic)
Antiagregant plachetar: prin
inhibarea tromboxan-sintetazei
• (se va inhiba eliberarea de
tromboxan A2); efectul se
manifestă doar la doze mici
(80-325 mg/zi), se pierde la
creşterea dozei, se menţine
5-7 zile după ultima doză.
Obs.: administrarea unor
doze mari şi/sau pe durate
mari de timp determină
inhibarea sintezei unor
factori ai coagulării. Analg
Farmacocinetică
Absorbția este bună (post-administrare pe
cale internă, la nivelul mucoasei gastrice
și duodeno-jejunale); metabolizare
rapidă de către esterazele plasmatice și
tisulare – rezultă acetat și salicilat (timp
de înjumătățire: ~15 minute). Salicilatul
este un metabolit activ, cu timp de
înjumătățire lung, care se metabolizează
prin conjugare și se elimină parțial ca
atare, prin secreție tubulară renală; are o
cinetică saturabilă, traversează barierele
fiziologice (inclusiv bariera
hematoencefalică și cea fetoplacentară).
Se concentrează în sinoviale.
 Acid acetilsalicilic (acid 2-
acetoxibenzoic)
Indicații
 antiagregant plachetar (la doze
de pâna la 325 mg/zi);
 analgezic;
 antipiretic;
 antiinflamator;
 alte indicații la dozele cu efect
antiagregant plachetar:
încetineste evoluția cataractei;
scade frecvența cancerului de
colon.
Contraindicații
• hemofilie tip A; ulcer peptic; la
copii mici cu afecțiuni febrile
virale
• (viroze respiratorii, rujeola,
varicela); astm bronșic și alte
forme de alergie; sarcină
(determină întârzziere în creșterea
intrauterină), perioada alăptării;
insuficiență renală, insuficiență
hepatică, insuficiență cardiacă;
psihoze endogene.
 Acid acetilsalicilic (acid 2-
acetoxibenzoic)
Efecte adverse și toxice

 gastrointestinale: ulcerații superficiale,  sistem nervos central:

microhemoragii, perforații ale mucoasei digestive;
 hepatice: insuficiență hepatica acută (sindrom Reye)
la copii cu afecțiuni febrile virale (viroze
respiratorii, rujeola, varicela); hepatite
asimptomatice la cei cu boli cronice autoimune (LES
= lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă);
 renale: retenție de apă și NaCl; nefrite interstițiale,
tubulopatii;
 bronșice: bronhoconstricție (numai la unele persoane
cu astm bronșic);
 hematologice: la doze mici: efect antiagregant
plachetar; la doze toxice: efect anticoagulant; la
pacienții suferinzi de colagenoze, terapia cu acid
acetilsalicilic ar putea determina anemie hemolitică
autoiumună.
Alte efecte:
•inhibarea enzimelor tisulare, inhibarea reacțiilor ATP-dependente;
•la doze de sub 2g/zi: crește nivelul plasmatic al acidului uric;
•la doze de peste 4g/zi: scade nivelul plasmatic al acidului uric.
o la doze mici: efect euforic discret;
o la doze mari: stimularea centrilor
respiratori cu hipercapneee, salicilism
(hipoacuzie, tinitusuri, vertij);
o la doze toxice: inhibarea centrului
respirator, hipertermie, halucinații, delir,
comă.
 cardiovascular: doze
toxice:vasodilatație(hipotensiune arteriala),
deprimare miocardică.
 imunosupresie: pe componenta celulara (sunt
stimulate limfocitele T supresoare).
 reacții alergice de tip I si III.
 agravarea leziunilor cartilajului articular.
 Acid acetilsalicilic (acid 2-
acetoxibenzoic)
Interacțiuni. Nu se asociază cu
 nitriți/nitrați cu doze antiagregante
de acid acetilsalicilic – risc de
hemoragii;
 alte antiinflamatoare nesteroidale,
uricozurice (probenecid,
sulfinpirazona), fenitoin,
metotrexat;
 antidiabetice orale cu acid
acetilsalicilic - cresc concentrațiile
plasmatice de acid acetilsalicilic
prin deplasarea acestuia de pe
proteinele plasmatice;
 glucocorticosteroizi cu acid
acetilsalicilic - scade nivelul
plasmatic de salicilați;
 diuretice economisitoare de K+ cu
acid acetilsalicilic - scade efectul
diureticelor;
 penicilina G cu acid acetilsalicilic
- creste eliminarea penicilinei G;
 alcoolul etilic agravează
sângerarea gastro-intestinală
produsa de salicilați.
 Alți derivați salicilați: colinsalicilat de, salicilat
de sodiu, salicilat de magneziu, tiosalicilat de
sodiu, acid salicilsalicilic (salsalate), diflunisal

• Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 si

COX-2; • Diflunisal: efect antipiretic
• Efecte farmacodinamice: efect mai slab decât al acidului
antiinflamator slab, efecte analgezic si
antipiretic de intensitate medie comparativ cu acetilsalicilic, dar are o
acidul acetilsalicilic; acțiune de mai lungă durată
• Avantaje: se concentrează mai puțin în
sinovială, lezează mai puțin cartilajul și este mai puțin iritant
articular, pot fi administrați la persoane cu
afecțiuni hematologice, renale, bronșice. gastric decât acesta (prin
• Indicații: afecțiuni inflamatorii reumatismale metabolizare formează tot
cronice (poliartrita reumatoidă, osteoartrite
etc.); analgezic în colici biliare, dismenoree acetat și salicilat).
etc..
• Efecte adverse și contraindicații:
asemănătoare cu ale acidului acetilsalicilic.
 Derivați ai acidului propionic: ibuprofen,
ketoprofen, naproxen, caprofen,
pirprofen, oxaprozin
• Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 și
COX-2; ketoprofen inhiba lipoxigenaza și
sinteza de leucotriena B4 (de aceea poate fi
administrat la persoanele cu astm bronșic).
• Efecte farmacodinamice:
- antiinflamator de intensitate medie;
- analgezic (pirprofen are cea mai mare putere
analgezica dintre acești derivați); toți au însă
un efect analgezic mai puternic decât alte
antiinflamatoare nonsteroidale;
- antipiretic de intensitate medie comparativ cu
acidul acetilsalicilic;
- efect antiagregant plachetar independent de
doză.
Farmacocinetica
• Absorbția este rapidă; timpul de
înjumătățire este scurt. Excepție:
ketoprofen și naproxen au timpul
de înjumătățire mediu (sunt
necesare 2 administrări zilnice);
caprofen permite doar 1
administrare zilnică, iar oxaprozin
permite o administrare la 5-14
zile. Ketoprofen circula legat de
proteinele plasmatice (99%), dar
nu interferă cu transportul
plasmatic al anticoagulantelor
orale cumarinice sau glicozizilor
cardiotonici.
 Derivați ai acidului propionic: ibuprofen,
ketoprofen, naproxen, caprofen,
pirprofen, oxaprozin
Indicații
• afecțiuni inflamatorii: boli reumatismale
cronice (poliartrita reumatoidă,
osteoartrite etc.), afecțiuni ORL,
stomatologice, ginecologice etc.;
• analgezic în dismenoree, postoperator,
colici biliare, etc.;
• alte indicații:
– ibuprofen: migrenă; antipiretic și analgezic
la copii, persistență canal arterial;
– ketoprofen, naproxen: criza acuta de guta;
oxaprozin: terapia de fond a gutei;
• pirprofen: analgezic în neoplazii
(avantaj: nu determina adicție, nu
determina constipație).
Efecte adverse
• la nivelul SNC: tinitusuri, hipoacuzie,
vertij, cefalee, la pacienții cu LES
determină meningita asimptomatica;
• efecte gastro-intestinale mult reduse
comparativ cu acidul acetilsalicilic:
iritație a mucoasei, ulcerații, hemoragii;
• retenție de apă și NaCl;
• alte: medulotoxicitate (anemie
aplastică, granulocitopenie,
agranulocitoză), nefrotoxicitate (nefrite
interstițiale, sindrom nefrotic,
insuficiența renală acută),
hepatotoxicitate, reacții alergice de tip
I, II, III;
• fotosensibilizare (ibuprofen).
 Derivați ai acidului propionic: ibuprofen,
ketoprofen, naproxen, caprofen,
pirprofen, oxaprozin
Contraindicații Interacțiuni
• (ca la acidul acetilsalicilic): • Ketoprofen este singurul
hemofilie; ulcer peptic; AINS care poate fi
astm bronsic (cu excepția administrat la pacienți
ketoprofen) și alte forme de tratați cu anticoagulante
alergie; sarcină, alăptare; orale cumarinice sau cu
insuficiența renală, digitale.
insuficiență hepatică,
insuficiența cardiacă, HTA
severă; copii (excepție:
ibuprofen).
 Derivați de acid fenilalcanoic
(flurbiprofen)
Mecanism de acțiune: inhibarea
COX-1 și COX-2, în egală
măsură.
• Efecte farmacodinamice: efect
antiinflamator și analgezic de
intensitate medie, efect antipiretic
de intensitate, comparativ cu
acidul acetilsalicilic.
Farmacocinetică: prezintă circuit
enterohepatic, se concentrază în
sinovială.
Indicații
o afecțiuni inflamatorii reumatismale
cronice (poliartrita reumatoidă,
osteoartrite, spondilită ankilopoetică,
artrită juvenilă etc.);
o analgezic (colici biliare, dismenoree,
migrenă, postoperator etc.);
o intraoperator, topic, în oftalmologie
(pentru a preveni miozitele);
• Efecte adverse: simptome
gastrointestinale mai reduse (15-20%
din pacienții tratați per os),
granulocitopenie, anemie hemolitică
autoimină.
 Derivați de acid acetic
Etodolac
• Mecanism de acțiune: inhibarea COX-
1, dar mai ales COX-2. Efectul
antiinflamator este de intensitate medie,
comparativ cu acidul acetilsalicilic.
• Avantaje: leziuni gastrice mult reduse.
• Indicații: afecțiuni inflamatorii
reumatismale cronice (poliartrita
reumatoidă, osteoartrite, spondilită
ankilopoetică, artrită juvenilă etc.)
• Efecte adverse: similare altor
antiinflamatoare nonsteroidale, la care
se adaugă cefalee, insomnie /
somnolență, confuzie, parestezii, tremor,
erupții cutanate.
Diclofenac
• Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 și COX-2, în egală
măsură.
• Efecte farmacodinamice: efect antiinflamator puternic, efect
analgezic mediu.
• Avantaje: se concentrează puternic în sinoviala, nu agravează
puternic leziunile cartilajului articular.
• Farmacocinetică: Absorbția post-administrare pe cale internă
este foarte bună; metabolizarea se face la nivel hepatic, cu
efect al primului pasaj și circuit enterohepatic; eliminarea este
pe cale renală (2/3) și biliară (1/3).
• Indicații:
o afecțiuni inflamatorii articulare (poliartrita reumatoida,
osteoartrite etc.) și extra-articulare;
o criza acută de gută;
o analgezic în colici biliare, renale, postoperator, flebite,
tromboflebite, traumatisme osteoarticulare, dismenoree etc.;
o profilaxia miozitelor în oftalmologie;
• Efecte adverse: iritație gastro-intestinală foarte puternică;
retenție de apă și sare foarte puternică; creșterea
transaminazelor serice. Efectul medulotoxic (granulocitopenie)
și nefrotoxic este slab.
Derivați de acid prirolacetic:
tolmetic
• Mecanism de acțiune: inhibarea COX-
1, dar mai ales a COX-2.
• Efecte farmacodinamice: efect
antiinflamator, analgezic, antipiretic de
intensitate medie.
• Farmacocinetică: circuit enterohepatic,
timp de înjumătățire foarte scurt.
• Indicații: poliartrită juvenilă,
osteoartrită, spondilită ankilopoetică,
poliartrită reumatoidă.
• Efecte adverse: similare altor
antiinflamatoare nonsteroidale, reacții
alergice.
Sulfoxizi: sulindac
• Farmacocinetică: este un promedicament, care se
transformă hepatic în metabolitul activ sulfidic,
prezintă circuit enterohepatic.
• Indicații:
o afecțiuni inflamatorii articulare (poliartrită
reumatoidă, osteoartrite etc.);
o analgezic.
• Efecte adverse:
o iritație gastro-intestinală ((ulcerații superficiale,
dureri abdominale);
o retenție de apă și NaCl - foarte puternică;
o medulotoxicicitate (anemie aplastică,
agranulocitoză);
o nefrotoxic;
o hiperkaliemie;
o creșterea transaminazelor serice;
o reacții imunologice de tip I si III.
 Derivați de indol: indometacin
• Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 >> COX-2.
• Efecte farmacodinamice: efect antiinflamator foarte
puternic, efect analgezic slab, efect antipiretic
mediu.
• Farmacocinetică: absorbție foarte bună,
metabolizare hepatică, eliminare renală.
• Indicații:
o afecțiuni inflamatorii articulare (poliartrită
reumatoidă, osteoartrite etc.);
o afecțiuni inflamatorii extraarticulare (pericardite,
pleurite, pleurezii, uveită etc.);
o criza acuta de gută;
o analgezic în colici biliare, renale, postoperator,
dismenoree etc.;
o persistența de canal arterial la nou-născut;
o febră (din boala Hodgkin, febra refractară la alte
terapii);
o tocolitic în canalul prematur (indicație discutabilă).
• Efecte adverse:
o iritație gastro-intestinală (dureri abdominale,
hemoragii, diaree, pancreatite hemoragice, ictere
colestatice, hepatita acută toxică) - foarte puternică;
o retenție de apă și NaCl - foarte puternică;
o SNC: cefalee, vertij, depresie psihică, halucinații,
psihoze, coșmar, delir;
o lezarea cartilajului articular;
o medulotoxicicitate (anemie aplastică, neutropenie,
trombocitopenie);
o nefrotoxic puternic;
o hiperkaliemie;
o leziuni retiniene în utilizare cronică și în doze mari;
o reacții imunologice de tip I si III.
 Cetone: Nabumetona

• Este un promedicament, al • Efecte adverse: diaree,

cărei metabolit activ inhibă grețuri, vărsături, durei
în egală măsură COX-1 și abdominale, cefalee, erupții
COX-2. Metabolizarea cutanate, creșterea
generează un compus mai transaminazelor serice.
activ dcât cel inițial. Este
indicată în poliartrita
reumatoidă, osteoartrite.
 Derivați pirazolonici: fenilbutazona,
oxifenilbutazona, azapropazona

Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 > COX-2; Efecte adverse:

Efecte farmacodinamice: efect antiinflamator, analgezic, o iritație gastro-intestinala (ulcerații
antipiretic foarte puternice.Farmacocinetică: absorbție superficiale, hemoragii
foarte bună, se leagă în proporție de peste 90% de
proteinele plasmatice: metabolizarea este hepatică, cu gastrointestinale);
generare de compuși activi. Eliminarea este renală. o retenție de apă și sare;
Prezintă avantajul unui timp de înjumătățire lung.
o hepatotoxicitate;
Indicații:
o nefrotoxicitate;
o afecțiuni inflamatorii reumatismale cronice
(poliartrita reumatoidă, osteoartrite, spondilita o medulotoxicitate (anemie aplastică,
ankilopoetica etc.);
agranulocitoza, granulocitopenie);
o flebite, tromboflebite, tromboze, dureri musculare,
degerături; o nevrită optică;
o criza acută de gută.
o reacții imunologice de tip I si II.
 Oxicami: piroxicam, meloxicam,
tenoxicam, droxicam
• Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1
si COX-2; piroxicam inhibă COX-1 >>
COX-2. Meloxicam este relativ selectiv
pe COX-2.
• Efecte farmacodinamice: efecte
antiinflamator și analgezic puternice.
• Farmacocinetică: absorbție foarte bună,
neinfluențată de alimente. Se leagă în
proporție de peste 99% de proteinele
plasmatice. Metabolizarea este hepatică.
Eliminarea este renală. Prezintă
avantajul unui timp de înjumătățire
foarte lung (mai ales tenoxicam).
• Avantaje: se concentrează bine în
sinoviala, lezează mai puțin cartilajul
articular.
• Indicații: afecțiuni inflamatorii
reumatismale articulare (poliartrita
reumatoidă, osteoartrite, spondilita
ankilopoetică etc.) și extraarticulare
(periartrite, tendinite); criza acută de
gută.
• Efecte adverse: SNC: cefalee, vertij,
tinitusuri; iritație gastro-intestinală mai
puțin frecventă; retenție de apă și sare;
reacții imunologice de tip I si III.
 Fenamați: acid mefenamic, meclofenamat,
acid flufenamic, acid tolfenamic, acid
niflumic.
Efecte adverse
• Mecanism de acțiune: inhibarea COX-1 și • meclofenamat, acid flufenamic:
COX-2;
• Efecte farmacodinamice: efect analgezic diaree
foarte puternic, efect antiinflamator slab. • acid mefenamic: diaree, erupții
• Produc leziuni severe ale:
cutanate;
o cartilajelor articulare (nu se admnistrează mai
mult de 1 săptămâna la adulți); • acid niflumic: iritație
o cartilajelor de creștere (contraindicație gastointestinală, afectarea funcției
absoluta până la 18 ani).
• Indicații: analgezic în boli reumatismale, renale în caz de administrare
dismenoree, tromboflebite, dureri traumatice, îndelungată, afectarea funcției
în sfera ORL, ginecologică etc.
hepatice în caz de administrare
îndelungată, tulburări
hematologice.
 Inhibitori selectivi de COX-2: celecoxib,
parecoxib, valdecoxib, etoricoxib.

• Mecanism de acțiune: inhibă selectiv COX-2.

• Rofecoxib = Vioxx® (scos de
pe piață, 2004 – accidente
trombotice, infarct
miocardic acut, tromboze
cerebrale)
• Efecte farmacodinamice: la nivel renal inhibă
natriureza, retenție de apă și NaCl.
• Farmacocinetică: absorbție bună (celecoxib:
alimentele lipofile îi întârzie absorbția);
metabolizare hepatică (parecoxib se transformă în
metabolitul activ, valdecoxib); eliminare renală.
• Indicații: afecțiuni inflamatorii articulare (boala
artrozică, poliartrită reumatoidă);
• analgezic.
• Efecte adverse: efecte gastro-intestinale de
intensitate redusa (grețuri, diaree, sângerări); edeme
ale membrelor inferioare, hipertensiune arterială.
• Contraindicații: insuficiența renală.
 Inhibitori selectivi de COX-2:
nimesulid

• Mecanism de acțiune: inhibă

selectiv COX-2, inactivează
radicalii liberi de oxigen, inhibă
activarea neutrofilelor.
• Farmacocinetică: prin metabolizare
generează un metabolit activ.
• Indicații: afecțiuni inflamatorii
articulare și extraarticulare;
antipiretic; analgezic.
• Efecte adverse: erupții cutanate,
cefalee, grețuri, vărsături, dureri
abdominale.
 2. Analgezice – antipiretice fara efect
antiinflamator

• derivaţi pirazolonici: • Mecanism de acţiune:

aminofenazona, inhibarea COX.
noraminofenazona; • Efecte farmacodinamice:
• fenacetina şi metabolitul analgezic şi antipiretic.
său activ, acetaminofen;
• zomepirac;
• ketorolac.
Aminofenazona Fenacetina
• Nu mai este utilizată în terapie. Efecte
farmacodinamice: analgezic și antipiretic.
• Nu mai este utilizată în
Farmacocinetică: administrată per os, terapie. Efecte
formează compuși cu potențial carcinogen la
nivelul mucoase gastrice (după administrarea farmacodinamice: analgezic
îndelungată, de doze mari).
• Efecte adverse: medulotoxicitate (anemie
și antipiretic. Este puternic
aplastică, granulocitopenie, pancitopenie, nefrotoxică.
anemie hemolitică la cei cu deficit de
glucozo-6-fosfat dehidrogenază);
hepatotoxicitate, nefrotoxicitate, reacții
imunologice de tip I și de tip III, nevrite
optice, dermatite exfoliative; altele:
pancreatite acute, ictere colestatice, iritații
gastro-intestinale, ulcerații gastro-intestinale.
• Contraindicații: ulcer peptic.
Acetaminofen (Paracetamol)
• Farmacocinetica: Se metabolizează la un
compus intermediar numit N-acetil-p
benzakinona
• (compus puternic hepatotoxic si nefrotoxic –
determină insuficiență hepatică acută ăi
insuficiență renală acută la doze toxice).
• Indicații: analgezic foarte puternic
(postpartum, în migrenă, dismenoree) și
antipiretic (de elecție: la copii cu infecții
virale).
• Efecte adverse: hepatotoxicitate;
hematologice (leucopenie, trombocitopenie,
anemie aplastică, anemie hemolitică la cei cu
deficit în G6PD); methemoglobinemie.
• Intoxicația acută cu acetaminofen: antidotull
este N-acetilcisteina.
Metamizol (noraminofenazona
sau dipirona)
• Metamizol (noraminofenazona sau dipirona)
• Efecte farmacodinamice: analgezic (foarte eficient pentru
colici renale, biliare, dismenoree) și antipiretic.
• Efecte adverse: medulotoxicitate (anemie aplastica,
granulocitopenie); hepatotoxicitate.
•
• Ketorolac
• Efect farmacodinamice: analgezic foarte puternic (preferat
post-operator, în locul opiaceelor).
• Efecte adverse: iritație gastro-intestinală, nefrotoxicitate, la
întreruperea bruscă (după 2 saptamâni de administrare)
determină sindrom de abstinența.
• Zomepirac
• Efect farmacodinamice: analgezic foarte puternic (preferat
post-operator, în locul opiaceelor), antipiretic moderat.
• Efecte adverse: iritație gastro-intestinală, medulotoxicitate.
 Anestezice locale
structura esterică structura amidică alte structuri
cu durată scurtă de acțiune de sinteză: articaina
(20-60 minute) benzocaina (anestezina)
procaina
cloroprocaina
proparacaina
cu durată medie de naturale: cocaina lidocaina (Xilina®)
acțiune (1-2 ore) mepivacaina
prilocaina
cu durată lungă de acțiune tetracaina bupivacaina clorura de etil
(> 3 ore) levobupivacaina
ropivacaina
etidocaina
Alte structuri: zăpada carbonică, împachetări reci.

Anestezicele locale sunt medicamente care, administrate local, în anumite concentrații,

blochează temporar și reversibil, la locul aplicării, formarea sau transmiterea
potențialului de acțiune prin membrana celulelor excitabile (neuroni, celule musculare,
corpusculi gustativi etc.), determinând pierderea sensibilității dureroase.
Mecanism de acțiune
 cele cu structură esterică sau
amidică: blocarea porții interne
a canalelor de sodiu, ceea ce
determină blocarea transmiterii
impulsurilor nervoase (în toate
tipurile de fibre nervoase);
 clorura de etil, zăpada
carbonică, împachetări reci:
efect vasoconstrictor.
Tipuri de anestezie locală
- de suprafață: aplicare directă pe tegumente și
mucoase;
- de infiltrație (injectare în țesuturi, plan cu plan);
- de conducere:
o regională: tronculară (în jurul unui trunchi
nervos), plexală (în jurul unui plex nervos),
paravertebrală ((în jurul nervilor rahidieni, de la
ieșirea din găurile de conjugare până la locul de
ramificare);
o epidurală (peridurală) – în spațiul epidural, de
la ieșirea din duramater la găurile de conjucare, în
diferite regiuni ale coloanei vertebrale;
o spinală (rahianestezie / anestezie
intrarahidiană) în spațiul subarahnoidian, între
duramater și arahnoidă.
Durata anesteziei depinde de anestezic și de țesut.
Particularități farmacocinetice
- anestezicele locale cu structură
esterică sunt hidrolizate rapid
de esterazele din țesuturi și
plasmă, timpul lor de acțiune
fiind mai scurt;
- anestezicele locale cu structură
amidică au acțiune cu durată
mai lungă decât cele esterice.
Toate anestezice locale au efect slab
vasodilatator (cu excepția cocainei si
clorurii de etil, care au efect
vasoconstrictor). Pentru prelungirea
anesteziei locale este necesară asocierea
cu adrenalina sau fenilefrina. În plus,
asocierea cu vasoconstrictoare
împiedică resorbția sistemică, reduce
sângerarea și congestia locală.
Asocierea cu vasoconstrictoare nu se
practică în caz de anesteziere a
extremităților (urechi, degete, penis), în
caz de infiltrații perivasculare, în caz de
anestezie peridurală, hipertensine
arterială, aritmii.
 Alte efecte adverse / incidente /
Efecte adverse accidente
 reacțiile alergice sunt mai frecvente în cazul
anestezicele locale cu structură esterică; • lexiuni nervoase determinate
 tahifilaxie (în administrări repetate, ca urmare a
acidozei repetate);
de administrarea incorectă,
 methemoglobinemie: la doze mari de prilocaină; ce pot fi ireversibile;
 efecte asupra sistemului nervos central: anxietate,
nelinișt, tremurături, deces datorită anoxiei
cerebrale.
• cocaina determină
 efecte cardiovasculare: descuamarea epiteliului
 cocaina: efect vasoconstrictor local și
sistemic, efect inotrop, cronotrop și dromotrop cornean, în caz de
pozitiv (celelalte anestezice locale au efect
vasodilatator, cu exceptția cocainei și clorurii de administrare repetată.
etil);
 anestezicele locale cu structură amidică au
efect inotrop, cronotrop și dromotrop negativ;
bupivacaina este cea mai cardiotoxică.
• Lidocaina (= Xilina) este indicată: ca anestezic local
în anestezia de suprafață (soluție 2-4%), anestezia de
conducere – tronculară și epidurală (soluție 5%),
anestezia intrarahidiană, anestezia de infiltrație
((soluție 0,5-1%) , inclusiv în stomatologie (soluție
2%), dar și ca antiaritmic de clasă Ib in tratamentul
aritmiilor ventriculare.
• Efecte adverse: hipotensiune arterială, aritmii, efecte
asupra sistemului nervos central (confuzie,
deprimare respiratorie).
• Mepivacaina este indicată în anestezia de suprafață
(stomatologie, bronhoscopii), de infiltrație
(stomatologie), de conducere (epidurală,
intrarahidiană). Efectul vasodilatator este foarte
redus, deci poate fi folosit fără asociere cu
vasoconstrictoare. Este contraindicată în obstetrică și
la copiii sub 1 lună.
• Prilocaina este folosita în stomatologie (infiltrație)
și în anestezia regională.
• Bupivacaina este utilizată în anestezia de suprafață, de
infiltrație și de conducere. Preponderent, se utilizează în
anestezia locală în obstetrică (anestezie peridurală), deoarece
nu traversează placenta. Determină efecte cardiotoxice (efect
inotrop negativ intens, aritmii ventriculare cu scurtare de
interval QRS), colaps.
• Ropivacaina este utilizată în anestezia de infiltrație și de
conducere. Traverseaza placenta, dar poate fi utilizată în
obstetrică (anestezie peridurală), deoarece nu determina efecte
cardiotoxice la fel de pronunțate precum bupivacaina.
• Anestezice locale cu structură esterică: benzocaina
(anestezina), procaina, tetracaina, cocaina, proparcaina,
cloroprocaina sunt indicate în anestezia de suprafață, cu
excepția procainei, care se utilizează și în anestezia de
conducere sau infiltrație. Proparacaina se utilizează doar în
oftalmologie.
 Sub aspectul structurii chimice,
reprezintă o grupă destul de omogenă.
Molecula anestezicelor locale cuprinde 3
părţi: o parte hidrofilă (gruparea aminică),
legată printr-un lanţ scurt de atomi de
carbon (6-7Å) de o parte lipofilă (ciclu
aromatic). Cele două părţi (hidrofilă şi
lipofilă) formează dou[ tipuri de legaturi,
ester şi amidă.

Sub aspect fizico-chimic, majoritatea

anestezicelor locale sunt compuşi cu
caracter bazic formând săruri uşor solubile
în apă. În soluție (fiolă), se prepară și se
găsește de regulă forma bazică (clorhidrat),
care este mai stabilă, dar foarte polarizată.
În mediul slab alcalin al ţesuturilor, sărurile
pun uşor în libertate baza liposolubilă, ce
pătrunde în elementele nervoase. În
apariţia efectului anestezic local, pH-ul
tisular este un factor important. În ţesuturile
inflamate, unde pH-ul este acid, activitatea
anestezicelor locale scade considerabil.
 Anestezicele generale
Clasificare

2.1. anestezice generale cu administrare inhalatoare:

gazoase: protoxid de azot (N2O);
lichide volatile: halotan, isofluran, enfluran, sevofluran, desfluran, metoxifluran, eter etilic.

2.2. anestezice generale cu administrare i.v.:

tioarbiturice: hexobarbital, metohexital, tiopental, tiamilal, tiobutabarbital;
derivați imidazolici: etomidat;
steroizii anestezici: altesin;
alte structuri: propanidid, propofol, ketamina.

2.3. Adjuvanți pentru realizarea anesteziei generale echilibrate: benzodiazepine (midazolam, diazepam,
lorazepam).
 Preanestezia – previne multe din reacțiile adverse, se
realizează cu 12-24 ore înainte de intervenție. Se
administrează:

 antihistaminice anti H1 (au efect antialergic si antiemetic);

 benzodiazepine cu efect anxiolitic-sedativ-hipnotic;
 anticolinergice (atropina / scopolamina): reduc hipersecreția salivară,
bronșică, antagonizează efectele cardiovasculare nedorite ale anestezicelor
și ale opiaceelor;
 opioide reduc sensibilitatea dureroasă (combaterea durerii) și potențează
efectul analgezic al anestezicului general;
 neuroleptice;
 antiagregante plachetare cu durata scurtă de acțiune: abciximab, eptifibatid
(cu 12 ore înainte de intervenția chirurgicală, pentru a preveni trombozele
venoase după intervenția chirurgicală);
 Adjuvanți pentru realizarea anesteziei generale echilibrate:
benzodiazepine (midazolam, diazepam, lorazepam).
• Anestezia disociativă: cu ketamină.
• Neuroleptanalgezia: neuroleptic
(haloperidol / droperidol) + analgezic din
grupa opiaceelor (fentanil).
• Neuroleptanestezia: neuroleptic (haloperidol
/ droperidol) + analgezic din grupa opiacee
(fentanyl) + protoxid de azot.
Anestezicele generale sunt medicamente prin care se suprimă
temporar și reversibil starea de conștientă, sensibilitatea la
durere, reflexele somatice și vegetative.
• Faza I-a (de inducţie, analgezie, de „beţie”). Pacientul
are conştienta prezentă, dar afectată, este euforic, poate
avea halucinaţii, poate răspunde la întrebări, sensibilitatea
dureroasă este scăzută variabil (analgezie superficială),
respiraţia este neregulată și tahipneică, tensiunea arteriala
uşor crescută, pupile uşor midriatice, amnezie caracteristică.
• Faza a II-a (de excitaţie, agitaţie, delir). Se datorează
inhibării de către anestezic preponderent a circuitelor
inhibitorii cerebrale. Începe când bolnavul îşi pierde
conştienta, prezintă fenomene de agitaţie psiho-motorie,
mişcări involuntare, accese de râs sau plâns. Reflexele sunt
exagerate, tonusul muscular crescut, respiraţia neregulată,
puls frecvent şi tahicardie. Pupila este midriatică, se produc
mişcări rapide ale globilor oculari, amnezia este completă,
poate apare voma. În aceasta faza nu se pot face intervenţii
chirurgicale din cauza tonusului muscular crescut şi a
tonusului simpatic crescut (pericol de aritmii cardiace grave,
faza cea mai periculoasă
• Faza a III-a (chirurgicală, „anestezie propriu-zisă”).
Evoluează in patru planuri:
• Planul 1 (somn superficial). Bolnavul este imobil,
respiraţia este amplă şi regulată, tonusul musculaturii este
uşor crescut, presiune arteriala normala, reflexul de clipire
(conjunctival) dispare treptat, dispar reflexele faringiene,
pupile slab miotice, dispar mişcările globilor oculari.
• Planul 2 (somn profund). Reflexele dispar treptat
astfel, iniţial dispare reflexul laringian apoi reflexul corneean
de clipire, reflexele peritoneale. Tonusul muscular este
scăzut, pupile de dimensiuni normale, respiraţia, pulsul şi
presiunea arterială sunt normale sau uşor diminuate. În acest
plan se efectuează majoritatea intervenţiilor chirurgicale
majore.
• Planul 3. Se caracterizează prin paralizia muşchilor
intercostali inferiori, are loc o relaxare musculară marcată,
începe paralizia diafragmului.
• Planul 4. Se produce paralizia intercostală completă,
paralizia completă a diafragmului, dispare reflexul corneean,
midriază maximă, circulaţia deprimată.
• Faza a IV-a (toxică). Se
caracterizează prin
frecventa respiratorie foarte
scăzută spre stop
respirator, tensiune arterial
ă prăbuşită şi colaps,
dispariţia completa a
reflexelor, midriază
paralitică şi oprirea inimii
(moarte).
• Anestezicele generale sunt
substanţe care produc o stare de
inhibiţie sau de deprimare
reversibilă a sistemului nervos
central, stare care se numeşte
anestezie generala sau narcoză.
Anestezia generala se
caracterizează prin: pierderea
cunoştinţei și somn profund
(bolnavul nu poate fi trezit decât la
stimuli foarte puternici), analgezie,
amnezie retrogradă, pierderea sau
diminuarea unor reflexe si
relaxarea musculaturii striate.
Anestezia generala mai poate fi
considerata şi o coma reversibila.
 Anestezicele generale cu
administrare inhalatoare
Sunt caracterizate prin:
 putere anestezică (exprimată
cu ajutorul concentrației
alveolare minime);
 putere analgezică;
Anestezicele generale gazoase au
indice narcotic mare, dar putere
analgezică mare; Anestezicele
generale lichide volatile au indice
narcotic mare, dar putere
analgezică mică.
Mecanisme de acțiuene (anestezicele
generale lichide volatile)
o scăderea timpului de deschidere a
canalelor de Na+ acettilcolin-
dependente;
o agonist pe receptorul GABA-A;
o agonist pe receptorii α2-adrenergici
presinaptici subtip C4 centrali și,
secundar, accelerarea schimbului
Na+/H+, cu alcalinizare intracelulară,
activarea fosfolipazei A2 și eliberarea de
tromboxan A2 (influențarea agregării
plachetare);
o activarea canalelor de K+ asociate cu
receptorii α2-adrenergici şi blocarea
canalelor de Ca2+-voltaj-dependente.
 Anestezice generale cu administrare inhalatoare:
Gaze: Protoxid de azot (gaz ilariant), are un indice narcotic
mic, are putere analgezică mare.

• Perioada de inducere a • Efecte adverse: deprimare

anesteziei este scurtă (1-
2minute), dar excitația se
manifestă intens. Revenirea
din anestezie este, de
asemenea, rapidă (1-4 minute).
• Indicații: numai în asociere cu
anestezicele generale lichide
volatile. În concentrație de
40% + aer: analgezie în
travaliu.
miocardică, creșterea irigației
cerebrale, creșterea presiunii
intracraniene, imunosupresie și
anemie după administrare
repetată în scopuri nemedicale.
• Contraindicații: hipertensiune
intracranienă, pneumopericard,
pneumoperitoneu, chiști
pulmoari și renali, ocluzie
intestinală.
 Lichide volatile – au indice narcotic mare,
putere analgezică mica sau medie.
Halotan
• Perioada de inducere a anesteziei este scurtă
(3-5minute). Revenirea din anestezie este, de
asemenea, rapidă (5-10 minute), dar cu efecte
reziduale prelungite.
• Este metabolizat hepatic în proporție de 40-
55%.
• Este foarte hepatotoxic la adulți (mortalitate
30-50%), dar nu este hepatotoxic la copii.
Deprimă activitatea cardiacă (crește
sensibilitatea la catecolamine, determină
aritmii – risc de fibrilație atrială, fibrilație
ventriculară), scade tensiunea arterială și
debitul cardiac, crește presiunea
intracraniană, deprima respirația.
• Este contraindicat in neurochirurgie, la
persoanele cu afecțiuni cardiace, afecțiuni
hepatice.
Izofluran, enfluran, sevofluran
• Au putere analgezică medie, putere anestezică mare.
Inducția este scurtă, iar revenirea rapidă (cea mai
rapidă la desfluran, apoi sevofluran).
• Izofluran – metabolizat hepatic în proporție foarte
mică (2%);
• Enfluran – metabolizat hepatic în proporție mică
(8%);
• Sevofluran – metabolizat hepatic în proporție foarte
mică (2-5%);
• Avantaj: nu sunt hepatotoxice, nu determină aritmii
(sensibilitatea la catecolamine: redusă la enfluran,
absentă la isofluran și sevofluran). Scad tensiunea
arterială și debitul cardiac. Dezavantaj: deprimă
activitatea cardiacă, sunt toxice cerebrale (pot
determina convulsii).
• Contraindicații: insuficiența renală severă.

Metoxifluran
• Are putere analgezică medie,
putere anestezică mare.
Inducția este scurtă, iar
revenirea rapidă.
• Este metabolizat hepatic în
proporție de 70%.
• Este foarte hepatotoxic. Crește
sensibilitatea la catecolamine.
• Contraindicații: insuficiența
renală severă.
Eter etilic (foarte iritant pentru căile respiratorii),
cloroform (nu se mai folosesc in terapie).
• Eterul etilic are analgezică medie,
putere anestezică mare. Inducția
este lungă (15-20minute), iar
revenirea lentă (30 minute). Este
miorelaxant.
• Efecte adverse: iritant pentru
mucoase, produce hipersecreție
bronșică, lacrimală, însoțite de
tuse, laringospasm, sughiț, crește
nivelul catecolaminelor circulante.
Este inflamabil și exploziv în contact
cu oxigenul și chiar cu aerul
atmosferic.
 Anestezice generale cu administrare
intravenoasă
• Barbiturice cu durată foarte scurtă
de acțiune (10-20 minute), indicate
pentru inducerea
• anesteziei generale: Hexobarbital,
Metohexital, Tiopental, tiamilal,
tiobutabarbital.
• Farmacocinetică. Au durată foarte
scurtă de acțiune (10-20 minute).
Se caracterizează prin fenomenul de
“redistribuție a barbituricului
narcotic”. Se metabolizează
preponderant hepatic.
Mecanisme de acțiune
 agoniști ai segmentului barbitturat
al receptorului GABAA;
 cresc eliberarea GABA;
 inhibă reaptarea GABA;
 scad eliberarea de neuromediatori
excitatori (noradrenalină,
acetilcolină);
 interferă cu pătrunderea calciului
în sinaptosomii cerebrali;
 inhibă oxidarea piruvatului;
 decuplează fosforilarea oxidativă.
Indicații Contraindicații
 inducerea anesteziei generale; - absolute:
 endoscopii;  hipovolemie, șoc hipovolemic;
 manevre ortopedice;
 porfirinurie;
 intervenții chirurgicale de scurtă durată;
 astmă bronșic;
 stomatologie;
 profilaxia leziunilor post-ischemice cerebrale, cu  lipsa dotării pentru respirație artificială;
condiția asigurării normocapniei. - relative:
• Efecte adverse:  insuficiență coronariană;
 scăderea forței de contracție a cordului, scăderea  hipertensiune arterială;
debitului cardiac, hipotensiune arterială;
 deprimarea respirației;  leziuni valvulare;
 inducerea unor mișscări involuntare;  uremie;
 stimularea eliberării de histamină;  insuficiență suprarenaliană;
 tuse, sughiț;  sepsis;
 porfirinurie la pacienții cu deficit de glucozo-6 fosfat  precauții în insuficiența hepatică.
dehidrogenază.
 Steroizi anestezici
• Altesin = un amestec de doi
steroizi fără efecte endocrine:
alphaxolone, alphadolone);
• Efecte farmacodinamice:
putere anestezică foarte mare,
cu perioadă de inducție de 30
minute, durata anesteziei este
de 7-14 minute, revenire
lentă.
• Indicații: manevre ortopedice,
intervenții chirurgicale de scurtă
durată.
• Efecte adverse: deprimare
cardiacă puternică, scade mult
tensiunea arterială și debitul
cardiac (tahicardie compensatorie,
până la tahicardie ventriculară),
deprimare respiratorie. La
revenirea din anestezie, determină
tuse, sughiț, laringospasm, greață,
vărsături, apnee.

Derivați imidazolinici
Etomidat
• Are putere anestezică foarte
mare, cu perioadă de inducție
scurtă (câteva secunde),
durata anesteziei este de 7-14
minute, revenire lentă.
• Efecte adverse: deprimare
cardiacă puternică, deprimare
respiratorie. La revenirea din
anestezie, determină tuse stare
de apnee, mioclonii.
Alte structuri
• Are putere anestezică foarte mare,
cu perioadă de inducție scurtă
(câteva minute), durata anesteziei
este de 7 minute, revenirea este
rapidă (10-15 minute, complet în
30 minute).
• Efecte adverse: deprimare cardiacă
puternică (risc de “moarte
subită”), deprimare respiratorie,
scade mult tensiunea arterială.
• Propofol – este asemănator cu
barbituricele, dar mai bine tolerat.
 Exista 2 tipuri particulare de
anestezie generale:
Anestezia disociativa
• cu Ketamina (intravenos, intramuscular) –
recunoaște drept mecanisme de acțiune
blocarea receptorilor NMDA, inhibarea
recaptării de noardrenalină și dopamină;
• Indicații: în chirurgia pediatrică, inducerea
anesteziei generale, transportul accidentaților,
în analgezia pentru pansarea plăgilor întinse
(arsuri), manevre ortopedice, laringoscopice.
• Avantaj: amnezia retrogradă.
• Dezavantaj: halucinațiile senzoriale și de
percepție sunt foarte intense la adulți, nu
determină miorelaxare, nu suprimă reflexele
faringiene.
• Contraindicații: afecțiuni cardio-vasculare,
hipertensiune intracraniană, chirurgia
oftalmologică, sarcină.
Neuroleptanalgezia: un neuroleptic
(Haloperidol/Droperidol) + Analgezic (Fentanyl)
• Indicată în: neurochirurgie, ORL
(oto-rino-laringologie),
laringoscopie, bronhoscopie,
chirurgie
• tiroidiana, arsuri întinse, obstetrică,
transportul accidentaților.
• Avantaje: se pierde sensibilitatea
dureroasă; starea de constiență a
pacientului este păstrată, dar cu
stare de “indiferență” la durere, la
evenimentele din jur (se poate
discuta cu pacientul).
 Agenți activi farmacologic indicați în
tratamentul tulburărilor de hemostază

Sunt medicamente care corectează tulburările de

coagulare și accidentele hemoragice; unele
acționează asupra stadiului vascular al
hemostazei (numite hemostatice), altele asupra
procesului de coagulare (numite
antitrombotice).
 Clasificarea medicației tulburărilor de
hemostază
Antitrombotice (împiedica
Hemostatice (opresc sângerarea) tromboza sau coagularea sângelui)
• hemostatice cu acțiune • Anticoagulante (împiedica
locală; coagularea sangelui);
• hemostatice cu acțiune • Antiagregante plachetare
sistemică: (împiedica agregarea
 coagulante (favorizeaza trombocitelor);
coagularea sângelui);
• Fibrinolitice (lizează trombii
 antifibrinolitice
de fibrină).
(împiedică descompunerea
trombilor).
 HEMOSTATICE

HEMOSTATICE CU
ACȚIUNE LOCALĂ
• Adrenalina (indicată în hemoragii • perclorura de fier 10-18%,
superficiale la nivelul
tegumentului sau mucoaselor); în acid tricloracetic 2-4%
mai mică măsură, în acest scop se (hemoragii gingivale,
utilizează și noardrenalina.
• Hemostatice adsorbabile: pulpare);
trombina, gelatina, fibrina (sub • vitamina C;
forma de pudra, bureți, pelicule),
extract tisular cu acțiune • rutoside: rutosid, troxerutin;
tromboplastinică; sunt indicate în
hemoragii capilare de suprafață • extract tisular cu acțiune
(epistaxis, amigdalectomii),
inclusiv în sângerările difuze ale tromboplastinică.
mucoasei orale.
 HEMOSTATICE

HEMOSTATICE CU ACȚIUNE
SISTEMICĂ
• COAGULANTE (favorizează • alte anticoagulante: sulfat
coagularea sângelui): de protamina, etamsilat,
Vitaminele K; factorii carbazocroma, preparate cu
coagulării (factorul I, calciu.
factorul VIII, factorul IX,
factorul XIII);
 VITAMINELE K

• Surse: • Derivatul natural (fitomenadiona) este

• • vegetale: vitamina K1
(fitomenadiona);
• • sintetizat de flora intestinală:
vitamina K2 (menaquinona);
• • de sinteză: vitamina K3
(menadiona).
• Derivatul natural
(fitomenadiona) este lipsit de
toxicitate, derivații de sinteză
sunt mai toxici.
lipsit de toxicitate, derivații de sinteză
sunt mai toxici.
• Mecanism de acțiune: vitamina K este
redusă la vitamina K-epoxid care are rol
de co-factor în sinteza hepatica a
factorilor II (protrombina), VII
(proconvertina), IX (globulina
antihemofilica B) si X (factorul Stuart-
Prower) ai coagulării. Astfel favorizează
coagularea sângelui.
• Ulterior, sub acțiunea epoxid-reductazei,
vitamina K este regenerată.
 VITAMINELE K
Farmacocinetică:
• absorbție: vitaminele K1 și K2
sunt liposolubile (necesită
săruri biliare pentru absorbția
din tractul gastro-intestinal;
vitamina K3 este hidrosolubilă,
se absoarbe ca atare;
• metabolizare: hepatica (prin
glucuronoconjugare);
eliminare: renala.
• Administrare: fitomenadiona:
injectabil.
Indicații:
• deficite de vitamina K (hemofilie, rezecții
intestinale, sindroame de malabsorbțe,
antibioterapie prelungită etc.);
• prevenirea hemoragiilor la prematuri;
• antidot în supradozarea de anticoagulante
orale.
Efecte adverse: hemoliza (la persoane cu deficit
de G6PD); icter nuclear la nou-născut (soluție
perfuzată rapid); dispnee, dureri retrosternale;
methemoglobinemie.
Contraindicații: tromboflebite, tromboembolii.
Factorii coagulării: factorul I
(fibrinogen uman); factorul
VIII; factorul IX; factorul
XIII (stabilizator al fibrinei).
Administrare: soluție perfuzabila
intravenos.
Indicații: hemofilie (factorii VIII, IX, XIII);
hipo- / afibrinogenemii (factorul I).
Efecte adverse: factorul VIII: alergii,
formare de anticorpi, riscul transmiterii unor
infecții virale (hepatita, HIV); factorul IX:
febra, cefalee, modificări tensionale.
Stimulatori ai activității factorului
VIII: desmopresina, danazol.
SULFAT DE PROTAMINA
Mecanism de acțiune: protamina inactivează heparina și congenerii
ei.
Indicații: antidot în supradozarea de heparină.
ETAMSILAT
Mecanism de acțiune: crește rezistența capilara prin reducerea
permeabilității.
Indicații: tratamentul hemoragiilor prin fragilitate capilara;
menoragii, metroragii.
Efecte adverse: hipotensiune arteriala tranzitorie, cefalee, erupții
cutanate.
CARBAZOCROMA
Mecanism de acțiune: crește rezistența capilarî prin reducerea
permeabilității.
Indicații: tratamentul hemoragiilor capilare; profilactic înaintea
intervențiilor chirurgicale (eficiență redusă).
Preparate cu calciu.
 ANTIFIBRINOLITICE (inhibitoare ale
fibrinolizei = împiedică descompunerea trombilor)
ACID EPSILON-
AMINOCAPROIC (AEAC) Aprotinina
• Mecanisme de acțiune: inhibă sistemul
activator al plasminogenului; alte efecte:
antialergic, antiinflamator. Administrare: • Mecanism de acțiune: inhibă
parenteral. sistemul activator al
• Indicații: adjuvant în hemofilie; hemoragii plasminogenului, chemotripsina,
prin hiperfibrinoliză; tripsina, kalikreina. Administrare:
• profilactic: în hemoragii după extracții parenteral.
dentare, în sângerari ale anevrismelor
intracraniene; postchirurgical: sângerari • Indicații: în hemoragii prin
gastro-intestinale, post-prostatectomie; hiperfibrinoliză (pancreatită acută,
afecțiuni hepatice.
peritonita septică, șoc etc.);
• Efecte adverse: hipotensiune, dureri
abdominale, diaree, aritmii.
profilactic: pentru reducerea
sângerării în intervenții pe cord
deschis.
Acid tranexamic (efect de 10 ori mai • Efecte adverse: reacții alergice.
puternic decât acidul epsilonaminocaproic).
 ANTITROMBOTICE (împiedica
tromboza sau coagularea sângelui)
ANTICOAGULANTE
(împiedică coagularea sângelui)
Heparina
• Heparina are activitate
anticoagulanta atât in vivo,
cât și in vitro.
• Activitatea anticoagulantă a
heparinei se exprimă în
unități internaționale (UI).
Este un polizaharid heterogen, format dintr-o lungă
secvență de unități repetitive divers sufatate. Se disting:
 Două grupe de molecule cu capacități diferite de a se
lega de antitrombina III;
 Fracțiuni cu greutate moleculară diferită.
Mecanisme de acțiune:
 legare de antitrombina III (rezultă un complex care
inhibă factorii II, IX, X, Xi și XII ai coagulării);
 activarea lipoproteinlipazei;


inhibarea hialuronidazelor;
inactivarea complementului seric;
 inhibarea producției de aldosteron;
 scăderea activității antitrombinei III, în administrare
cronică.

Farmacocinetică: nu traversează bariera
fetoplacentară, nu trece în lapte (este
anticoagulantul de elecție în sarcină)/
Indicații:
- curativ: de elecție pentru tromboze
venoase profunde, embolii pulmonare,
embolii arteriale, infarct miocardic acut;
- profilactic: postoperator (profilaxia
trombembolismului venos datorat
imobilizării prelungite).
Efecte adverse
• hemoragii prin supradozare (foarte frecvent);
• trombocitopenii prin anticorpi antiheparină (mai
frecvent de tip Ig G) (foarte frecvent);
• efect proagregant plachetar (are drept rezultat
trombembolii paradoxale);
• osteoporoză cu fracturi spontane;
• alopecie tranzitorie reversibilă; rar: reacții alergice
precum rinite, conjunctivite, bronhospasm,
urticarie, șoc anafilactic;
• În timpul terapiei cu heparină se urmărește aPTT
(timp de tromboplastină parțial activată).
• Antidot în supradozare: protamină sulfat.
• Contraindicații:
• admiistrare intramusculară;
• sângerări active hemofilie, trombocitopenie,
purpură;
• endocardite;
• tuberculoză activă;
• carcinoame hepatice, insuficiență hepatică;
• sângerări active gastrointestinale.
 Heparinoizii
Heparinele cu greutate
moleculară mică
• Sunt obținute prin depolimerizarea heparinei.
• Principalele preparate de heparină cu masă moleculară mică
• Sunt polizaharide ce conțin grupări
utilizate mai frecvent, menționăm: dalteparina sodică sulfonesterice, ca și heparina, fiind
(Fragmin®), enoxaparina (Clexane® sau Lovenox®),
nadroparina calcică (Fraxiparine®); reviparina sodică partea activă a moleculei.
(Clivarine®), tinzaparina (Innohep®), certoparina
(Troparin®), danaproid, parnaparină. • Effectul anticoagulant este inferior
• Mecanism de acțiune: inhibă doar factorul X activat al heparinei, dar sunt utili în
coagulării.
• Efecte farmacodinamice: efect anti-factor Xa, efect clarifcarea serului. Nu influențează
•
antitrombinic redus sau absent.
Farmacocinetică: se administrează doar subcutanat, au timp
coagularea. Indicații: tratament
de acțiune lung (18 ore), se elimină renal.. local în flebite superficiale,
• Avataje față de heparina nefracționată: se administrează doar
de 1-2 ori pe zi (cea nefracționată se administrează de tromboflebite, varice, hemoroizi,
regulă la 6 ore), riscul de osteoporoză, embolii paradoxle, hematoame.
trombocitopenie este mai redus, ca și riscul reacțiilor
alergice. Nu necesită urmărirea aPTT. Relația doză-efect
este mult mai predictibilă.
• Preparate: Lasonil®, Lioton®,
Hirudoid®, Hepatrombin®,
Lipoven®.
 Anticoagulante orale

• •derivaţi de 4- • Mecanism de acțiune: inhibarea epoxid-

reductazei (enzima care intervine în
hidroxicumarină: warfarină, regenerarea vitaminei K), rezultă
acenocumarol, producerea de factori ai coagulării (II,
bisdihidroxicumarina, VII, IX, X) în formă inactivă.
biscumacetat de etil,
tioclomarol, ciclocumarol, Efectul anticoagulant apare după o perioadă
de latență de minim 8-12 ore, dar efectl
fenprocumarona; terapeutic se menține după 36 de ore post-
• derivaţi de indan 1,3-dione: încărcare).
fenindiona, difenadiona,
anisindiona, bromindiona, În timpul terapeii se urmărește INR (indice
de protrombină).
fluindionona;
 Anticoagulante orale
Farmacocinetică
- absorbție digestivă bună;
- circulă legate de proteinele
plasmatice (warfarină: 99%);
- traversează bariera
fetoplacentară;
- metabolizare hepatică;
- eliminare renală.
• Derivații de inandionă au
timpul de acțiune foarte
prelungit) – câteva săptămâni.
Indicații: proteze valvulare; embolii pulmonare
cronice; embolii din fibrilația atrială cronică;
tromboze venoase profunde; profilaxia secundară
a accidentului vascular cerebral și fibrilației
atriale; imobilizare postoperatorie; neoplazii.
Efecte adverse: hemoragii prin supradozare;
erupții cutanate; efecte teratogene.
În supradozarea de anticoagulante orale: antidot
este Vitamina K.
Contraindicații: sarcină, alăptare; hemofilie;
hipertensiune arterială severa; accident cerebral
vascular hemoragic acut.
 Anticoagulante orale
Interacțiuni medicamentoase Alte anticoagulante
• cresc efectul anticoagulant: al • Dabigatran (Pradaxa®) –
fenilbutazonei, alte AINS (le
deplasează de pe proteine împreună cu metaboliții
plasmatice); inhiba metabolizarea acil-glucorinidați, sunt
ketoconazol, eritromicină;
• agregantele plachetare (sinergism inhibitori direcți ai
de potențare); trombinei. Avantaj: nu
• Scad efectul anticoagulant al necesită monitorizarea
heparinei nefracționate:
parametrilor de coagulare.
• • Colestiramina (îi scade
absorbția); barbiturice,
carbamazepina, rifampicina (prin
inducție enzimatică).
Anticoagulante folosite in vitro:
oxalat de sodiu, citrat de sodiu,
edetat de sodiu.
 Antiagregante plachetare (determină
scăderea agregabilității trombocitelor)

• Indicații: prevenirea • Contraindicații: accidente

evenimentelor vasculare la cei vasculare hemoragice faza
cu risc trombotic crescut acuta, intervenții
(infarct miocardic, angină chirurgicale recente.
pectorală instabilă, accidente
vasculare).
• În timpul tratamentului se
urmărește timpul de sângerare.
• Efecte adverse: favorizarea
hemoragiilor.
 Antiagregante plachetare (determină
scăderea agregabilității trombocitelor)
ACID ACETILSALICILIC (efect Blocante ale receptorilor plachetari pentru fibrinogen
antiagregant dependent de doză) (ADP): TICLOPIDINE,CLOPIDOGREL

• Mecanism de acțiune pentru

efectul antiagregant
plachetar: inhibarea
tromboxansintetazei; efectul
antiagregant se manifesta
doar la doze mici (80-325
mg/zi), se pierde la creșterea
dozei, se menține 5-7 zile
dupa ultima doză.
Efecte adverse: hemoragii,
tulburări hematologice
(leucopenie, agranulocitoza,
anemie aplastică), creșterea
transaminazelor și fosfatazei
alcaline, hipercolesterolemie,
hipertrigliceridemie.
 Antiagregante plachetare (determină
scăderea agregabilității trombocitelor)

• Antagoniști ai receptorilor • DIPRIDAMOL Mecanism

GP-IIb/IIIa ai trombocitelor:
ABCIXIMAB,
EPTIFIBATIDA, Tirofiban,
Optifiban.
• Vorapaxar – inhibitor ai
receptorilor pentru
trombină.
de acțiune: inhibă aderarea
plachetelor la suprafețele
trombogenice. Efecte
farmacodinamice: în
tratamente de lungă durată
se pare ca se dezvolta
circulația colaterală, dar
apare riscul de a „fura“
sângele din zona ischemiată.

• Fibrinolitice (lizeaza trombii
de fibrina):
STREPTOKINAZA,
Urokinaza, activatori tisulari
ai plasminogenului
(ALTEPLAZA,
RETEPLAZA),
ANISTREPLASE (complex
streptokinazic activator al
plasminogenului).
• Mecanism de acțiune: activatori ai
plasminogenului.
• Indicații (eficiente în primele 6 ore de la
formarea trombului): infarct miocardic acut;
tromboembolii pulmonare multiple; boala
vasculară periferică (intraarterial), sindromul
venei cave superioare (i.v.).
• Efecte adverse: hemoragii; reacții alergice,
febra; mobilizarea fragmentelor de trombus
lizat; aritmii de reperfuzie; streptokinaza are
proprietați antigenice.
• Contraindicații: alergii în antecedente.
În supradozare de fibrinolitice se administrează
acid epsilon-aminocaproic.
 Substituenți de plasmă
• Indicații: refacerea volemiei
după pierderi exagerate prin
diaree, vărsături, hemoragii,
arsuri etc..
• Contraindicații:
hipertensiune arteriala,
edeme.
• Substituenți micromoleculari
(soluții cristaloide): clorura de sodiu
0,9% (ser fiziologic); soluții Ringer
(clorura de sodiu + clorura de
potasiu + clorura de calciu ± lactat
de sodiu);
• Substituenți macromoleculari
(soluții coloidale): polimeri ai
glucozei de tip Dextran 40 sau 70
(greutate moleculara 40000 /
70000 daltoni); polimeri peptidici
pe baza de gelatina (GELOFUSINE);
complex de molecule de
amilopectina hidroxilată:
hidroxietilamidon.
Substituenți micromoleculari
• Efecte farmacodinamice:
asigură presiunea osmotică;
refac volemia pentru un
interval scurt de timp,
deoarece părăsesc repede
patul vascular.
• Efecte adverse. clorura de
sodiu: hipernatremie,
hipercloremie; la supradozare:
greață, vărsături, cefalee,
febră, crampe abdominale,
tahicardie, edeme periferice și
pulmonare, convulsii, stop
respirator.
Substituenți macromoleculari
• Efecte farmacodinamice: asigură
presiunea oncotică și coloid-osmotică;
se elimină din organism în mai mult de
24 ore (parțial se degradează, parțial se
elimină urinar); refac masa circulantă și
tensiunea arterială, pentru un interval
lung de timp.
• Dextran 40: acțiune antitrombotică prin
inhibarea agregării trombocitare;
împiedica agregarea hematiilor.
• Efecte adverse: supraîncarcarea
circulației. Dextran 70: reacții
imunologice de tip I, creșterea timpului
de sângerare, interfera cu dozarea
glicemiei, proteinelor totale si
bilirubinei. Gelofusine,
Hidroxietilamidon: rare (erupții
cutanate).