Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Examen Urină
Examen Urină
şi microscopic al urinii
Violeta BLAGA
Definiţie
Produs de filtrare, reabsorbţie şi excreţie,
reprezentând activitatea funcţiei renale
Compoziţia chimică
Apă: 93 - 95%
Substanţe organice şi minerale: 7-5%
substanţe organice 60% (ureea, ac. uric,
creatinină, proteine, glucoză, aminoacizi,
corpi cetonici, urobilinogen, hormoni etc.)
substanţe minerale 40% (cloruri, sulfaţi,
fosfaţi, Na, K, săruri de amoniu, Ca, Mg)
Determinarea compusilor din urină ce apar in conditii
patologice (proteine, glucide, corpi cetonici,
pigmenţi sanguini, pigmenţi biliari, urobilinogen,
porfirine, indican) se face în:
Urina de dimineaţă, proaspată: în care se fac
numai determinări calitative (glucoza, albumina,
pH, urobilinogen, bilirubina, corpi cetonici şi
sediment urinar)
Urina de 24 ore: după ce vezica a fost golită de
“urina de dimineaţă”, se începe la oră fixă
recoltarea într-un vas mai mare (ex. astăzi
dimineaţa la ora 700 până a doua zi la aceeaşi oră).
Dozările care se fac din această urină se raportează la volum şi
densitate.
Recoltarea urinii
Nu se recoltează la:
Femei în timpul ciclului şi la 2-3 zile de la ciclu
Pacienţi care în ultimele 48 ore au făcut o
investigaţie radiologică (densitate > 1040 şi
reacţie fals + la proteine)
Suprimarea medicaţiei cu aspirină sau
derivaţi de sulfamidă (cresc debitul
hematiilor), precum şi cu diuretice şi laxative
Restricţie hidrică cu 12 ore înaintea probei.
Densităţi < 1015 ar trebui să determine
repetarea probei
Recoltarea urinii
scleroză renală
glomerulonefrită
diabet zaharat netratat
tratamente cu diuretice
după frig sau emoţii
consum mare de lichide sau alcool
Examenul macroscopic
Aspect
Culoare
Miros
Examenul macroscopic
Aspectul
Urina proaspată, normală trebuie să fie
clară şi transparentă.
Urina proaspată, tulbure poate conţine:
săruri (uraţi, acid uric, oxalaţi, fosfaţi sau
carbonaţi)
mucus, puroi, epitelii, microorganisme
grăsimi (aspect laptos)
Examenul macroscopic
Aspectul tulbure dispare: la încălzire (5-6 ml urină
într-o eprubetă) - uraţi, acid uric
Aspectul tulbure se intensifică: la încălzire -
proteine, carbonaţi sau fosfaţi
Aspectul tulbure nu dispare la încălzire, dar
limpezirea se produce după:
adăugarea câtorva picături de acid acetic 10%;
fosfaţi, carbonaţi (cu eliberare de CO2)
adăugarea a 2-3 ml de HCl 12,5%; oxalaţi,
leucina, tirozina, cistina
adăugarea a 2-3 ml de NaOH 20%; acid uric,
mucus, cistina
adăugarea unui amestec etanol-eter; grăsimi
Aspectul tulbure determinat de puroi nu dispare nici prin încălzire,
nici prin adăugarea de alte substanţe, doar coagulează.
Examenul macroscopic
Aspect
Culoare
Miros
Examenul macroscopic
Culoarea
Culoarea normală a urinii este de la galben
pai până la galben auriu şi se datorează
pigmenţilor: urocrom, urobilină, uroeritrină.
Examenul macroscopic
Culoarea
Culoarea anormală a urinii poate fi determinată
de numeroase substanţe endogene şi exogene:
Alb laptos:
− chilurie
Galben până la incolor:
− diureza apoasă, diabet insipid, tratament diuretic
Galben şofran până la brun:
− caroteni, flavone, chinina, fenolftaleina, bilirubina
eritrocite, hemoglobina, mioglobina, porfobilina,
Galben portocaliu:
− administrare redusă de lichide, febră, sulfamide,
urobilinogen
Examenul macroscopic
Culoarea
Culoarea anormală a urinii poate fi determinată
de numeroase substanţe endogene şi exogene:
Roşu portocaliu
− betanidina, coloranţi alimentari, fenitoină,
aminofenazonă, nitrofurantoin, metronidazol
pirogalol, hemoglobina, uroglobina, eritrocite
porfirine
Roşu
− sfecla roşie, sânge proaspăt, hemoglobină,
mioglobină
Roşu închis
− porfirină
Examenul macroscopic
Culoarea
Culoarea anormală a urinii poate fi determinată
de numeroase substanţe endogene şi exogene:
Brun
− tanin, timol, indican, porfobilina
Verde albastru
− indigo-carmin, albastru de metilen,
biliverdina, cupru
Verde murdar
− indigo-carmin, acriflavina, albastru de
metilen, cupru biliverdina, indican, bacterii
cromogene (piocianic)
Examenul macroscopic
Aspect
Culoare
Miros
Examenul macroscopic
Mirosul
Urina normală, proaspată are miros caracteristic datorat
acizilor volatili sau aşa numitelor substanţe “urinoide”:
urinile concentrate au un miros mai accentuat
urina diabeticilor - miros de mere acre
urina alcoolicilor - alcool
urina infectată sau tumori renale - amoniac
în acidoză - miros de fructe sau cloroform
medicamente pe bază de esenţă de terebentină - violete
usturoi, hrean sparanghel - miros neplăcut
în hipermetioninemie - miros de unt rânced
un miros puternic al urinii la nou-născuţi ridică suspiciunea
unei erori metabolice (aminoacidopatie).
Examenul fizic al urinii
Densitate
Osmolalitate
pH-ul urinar
Densitatea
Densitatea depinde de concentraţia substanţelor
dizolvate: sărurile în general şi ureea la indivizii
sănătoşi, glucoza şi albumina în cazurile patologice
Valori normale: 1015-1022 cu extreme: 1003- 1035
Urodensimetrul este calibrat pentru 20º C
Corectarea densităţii
Pentru fiecare 3º C ± faţă de temperatura standard
se adună sau se scade o unitate
Când urina conţine glucoză, proteine sau cristaloizi,
se determină cantitativ concentraţia acestora şi se
scade o unitate din densitatea determinată iniţial
pentru fiecare: 2,5g glucoză/l, 3.3 g proteine/l, 2.2 g
cristaloizi/l.
Examenul fizic al urinii
Densitate
Osmolalitate
pH-ul urinar
Osmolalitatea
Densitate
Osmolalitate
pH-ul urinar
Reacţia urinii (pH-ul urinar)
Reacţia urinii (pH-ul urinar): constantă fizică ce
permite evaluarea capacităţii de intervenţie a
rinichiului în menţinerea echilibrului acido-bazic.
La individul normal, cu alimentaţie mixtă, reacţia
urinii poate fi slab acidă cu variaţii în jurul valorii 6.
Aciditatea urinii provine din: acizi organici, uric,
hipuric, citric, acetic, axalic, precum şi din sărurile
acide - fosfaţi primari de sodiu, potasiu, amoniu.
Regimul hiperproteic determină o creştere a
acidităţii urinii datorită eliminării crescute de acid
uric, uraţi şi fosfaţi acizi.
Reacţia urinii (pH-ul urinar)
Un regim alimentar vegetarian determină o
alcalinizare a urinii prin excesul de săruri minerale
şi organice.
Urini puternic acide (4-4.5 pH) - procese maligne,
febră, diarei abundente, acidoză diabetică sau
metabolică
Urina puternic alcalină – infecţii urinare, alcaloza
respiratorie, alcaloza metabolică
pH-ul urinar se determină cu hârtie indicatoare de
pH sau benzi-test
Examenul chimic al urinii
conţin polimorfonucleare cu
diferite grade de
degenerescenţă înglobate în
matricea proteică
sunt markeri ai infecţiilor acute
sau cronice ale parenchimului
renal, prezenţa lor impune
investigaţii bacteriologice
atente
apar în pielonefrite şi uneori în
glomerulonefrite, nefropatia
lupică sau în inflamaţia
aseptică a rinichilor
transplantaţi.
Cilindri epiteliali
se găseşte în principal în
urinile alcaline, în stare
cristalizată sau amorfă
cristalele au formă
cuneiformă şi se
organizează în rozetă
fosfatul de calciu se
dizolva rapid in acid
acetic
Fosfatul amorf
se găseşte în urini alcaline
apare sub forma unor granule de culoare închisă
care se grupează în grămăjoare neregulate
se dizolvă la adăugare de acizi şi nu se dizolvă la
încălzire
Carbonatul de calciu
se găseşte în urini alcaline neutre sau slab acide,
în stare amorfă sau cristalizată
cristalele au forma de romboedru sau haltere
se dizolvă în acid clorhidric şi acid acetic cu
eliminare de CO2
Cistina
Sulfonamide Grăsimi
Examen microscopic cantitativ al urinii