Sunteți pe pagina 1din 16

ACORDUL ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Alegeţi câte un cuvânt din listele de mai jos,


astfel încât să formaţi o propoziţie corectă
gramatical:

Perete/ peretele/peretelui/pereţii
/pereţilor
Scorojit/scorojită/scorojiţi/scorojite
a/ al/ ai/ale
casă/casei/casa/ case/ casele/ caselor
Sunt/ eşti/ este/ suntem/ sunteţi/ sunt
Varuit/ văruită/ văruiţi/ văruite
Peretele scorojit al casei este
văruit.

Pereţii scorojiţi ai casei sunt


văruiţi.
Acordul presupune prezenţa unor concordanţe
formale între două sau mai multe cuvinte între
care se stabileşte o relaţie, de dependenţă de
obicei, în cadrul unui enunţ
)
(„Corectitudine şi greşeală” Valeria Guţu Romalo

Raporturile sintactice se realizează prin următoarele


mijloace:
• Morfologice: flexiunea ACORD
(potrivirea formală a două părţi de propoziţie)
Recţiune
• Sintactice
• Fonetice
(„Gramatica pentru toţi”, Mioara Avram)
I. ACORDUL GRAMATICAL
1. Acordul între subiect şi predicat (verb predicativ/ verb
copulativ)
ex. Elevii sunt silitori; Elevii citesc romanul ; Echipa de management şi echipa de
implementare au decis cum să procedeze.

Cum este corect?


Construcţiile înşirate unele după altele , pe o câmpie, vuietul acela mă făcea să
asemăn tot ce vedeam cu imaginea unui transatlantic
Construcţiile înşirate unele după altele , pe o câmpie, vuietul acela mă făceau să
asemăn tot ce vedeam cu imaginea unui transatlantic.
Construcţiile înşirate unele după altele , pe o câmpie, vuietul acela mă
făceau să asemăn tot ce vedeam cu imaginea unui transatlantic.
2. Acordul în gen, număr şi caz cu subiectul a numelui
predicativ
Ex. Elevul rămâne impresionat; Elevele rămân impresionate

Cum este corect?


Carina, mama şi Ionuţ sunt impresionaţi de spectacol
Carina, mama şi Ionuţ sunt impresionate de spectacol

Carina, mama şi Ionuţ sunt impresionaţi de spectacol


ATENŢIE! Masculinul are prioritate în faţa femininului
Cazuri în care vorbitorii pot să folosească
greşit acordul dintre subiect şi predicat:
• O posibilă cauză a folosirii unui acord greşit este confundarea complementului
direct cu subiectul

Ex. Mă doare picioarele Mă dor picioarele

• Hipercorectitudinea
ex. Ce-s cu fotografiilea astea? Ce-i cu fotografiile astea?

• Folosirea unor formule reverenţioase, fără a ţine seama de persoana la care se


face referirea:
• Ex. Preşedintele a participat la conferinţa de presă. Domnia sa a fost însoţită de
....
• Preşedintele a participat la conferinţa de presă. Domnia sa a fost însoţită de
....
• Utilizarea formei verbale „trebuiesc”, considerată pluralul formei „trebuie”:
• Ex. Îţi trebuie fotografii Îţi trebuiesc fotografii
3. Acordul în cadrul grupului nominal
3.A Acordul în gen, număr şi caz între adjectiv (AT) şi substantiv (regent)

Ex. Aceasta este principala lacună a muncii desfăşurată de comandamente


Aceasta este principala lacună a muncii desfăşurate de comandamente

Totuşi, în cazul adjectivelor invariabile ( bej, bleu, gri, roz, şic, oranj, pepit, lila,
indigo, maro, atroce, eficace, propice etc. ) nu se face acordul in gen şi număr şi
caz

Ex Fustă bejă Fermoarul fustei bej Fustă bej

Cum este corect?

Părerea asupra lucării mele modeste, dar conştiincioase


Părerea asupra lucrării mele modeste, dar conştiincioasă

Părerea asupra lucrării mele modeste, dar conştiincioase


3. B Acordul adjectivelor pronominale cu substantivul determinat

EX. Adjectivul pronominal demonstativ are o flexiune cazuală bogată

Ex. Dau fetelor acestea câte o floare Dau fetelor acestora câte o floare

Acordul se face şi în funcţie de caz, nu doar în funcţie de gen şi de număr

Acordul adjectivului pronominal de întărire:

Formele adjectivelor pronominale de întărire: (eu) Însumi/ (eu) însămi, (tu) însuţi/
(tu) însăţi, (el) însuşi, (ea) însăşi, (noi) înşine/ (noi) însene, (voi) înşivă/ (voi) însevă
(ei) înşişi/ (ele) însele
Pentru masculin sg. : forma invariabilă ÎNSU-
Pentru masculin pl. : forma invariabilă INŞI-
Pentru feminin sg. : forma invariabilă ÎNSĂ-
Pentru feminin pl. : forma invariabilă ÎNSE-

ATENŢIE! Acordul dublu se face prin: acordul in gen şi număr a pronumelui


ÎNSU/ÎNSA şi prin acordul în persoană şi număr a pronumelui personal sau reflexiv
care intră in componenţa adjectivului pronominal de întărire (-mi, -ţi, -şi,- vă, -le)

(Gramatică practică a limbii române, Stefania Popescu)


Cum este corect?

Deciziile acestea sunt bune


Deciziile acestora sunt bune

Ambele. Transmit idei diferite

Să acordăm tânărului acesta toată încrederea


Să acordăm tânărului acestuia toată încrederea

Să acordăm tânărului acestuia toată încrederea

Eu, Maria, eu însămi am decis ce e de făcut.


Eu, Maria, eu însumi am decis ce e de făcut.

Eu, Maria, eu însămi am decis ce e de făcut.


Acordul încrucişat (pronumele relativ)
Pronume relative: care, cine, ce, câţi, câte, cât

Pronumele relativ are rolul de a face legătura între două propoziţii în cadrul frazei.
Fiind pronume, el are forme cazuale.
Pronumele relativ „care”, are la genitiv, următoarele forme: a cărui, al cărei, ai
cărui, ale cărui , ale căror etc. În cazul utilizării acestor forme în propoziţie, apare
necesitatea folosirii acordului încrucisat

Ex. Am o colegă al cărei frate este artist.

Cum este corect?

Înaintăm prin strâmtoarea aceasta întunecoasă, pe fundul căruia Jiul curgea ca un


jgheab scobit în stâncă

Înaintăm prin strâmtoarea aceasta întunecoasă, pe fundul căreia Jiul curgea ca un


jgheab scobit în stâncă

Înaintăm prin strâmtoarea aceasta întunecoasă, pe fundul căreia Jiul curgea ca


un jgheab scobit în stâncă
3. C Acordul în grupurile nominale în care se află şi numerale

Numerale variabile în raport cu genul: unu/ una; doi/două


Numerale variabile în funcţie de nr. şi caz, dar invariabile în funcţie de gen: sută,
mie, milion etc.

ATENŢIE! Forma finală a numeralului compus depinde de genul substantivului cu


care este corelat acesta

EX. Trezeci şi unu de elevi/ Treizeci şi una de zile

Plasat în poziţie iniţială, numeralul variabil ca gen se acordă cu următorul


component numeral: ex. O sută de zile

Cum este corect?

Ora douăzeci şi două


Ora douăzeci şu doi

Ora douăzeci şi două


4. Acordul articolului genitival AL; AI, A, ALE, ALOR

Ex. Aceleiaşi prevederi i s-au subordonat şi lansările din 1967 şi 1968 ale cuplurilor
de sateliţi

ATENŢIE! Articolul genitival/posesiv trebuie acordat cu substantivul determinat


de acesta, nu cu substantivul în cazul G pe care îl însoţeste. Uneori între articol şi
substantivul la care face referire pot exista numeroase cuvinte. Nu te lăsa indus în
eroare!

Cum este corect?

Centru de difuzare a presei


Centru de difuzare al presei
Centru de difuzare a presei

Modul de educare a părinţilor


Modul de educare al părinţilor

Ambele. Depinde se sens!


5. Acordul Adverbului

Reprezintă o greşeală deoarece adverbul este o parte de vorbire neflexibilă

Ex. Cantităţi cât mai mari posibile de alimente Cantităţi cât mai mari posibil de
alimente.
Ex. Una dintre piedicile cele mai greu de depăşit ... Una dintre piedicile cel mai greu
de depăşit ...

Cum este corect?

Dinţi strălucitor de albi


Dinţi strălucitori de albi

Dinţi strălucitor de albi

Trusou pentru noi-născuţi


Trusou pentru nou-născuţi

Trusou pentru nou-născuţi


II. ACORDUL DUPĂ ÎNŢELES

Reprezintă o excepţie de la acordul gramatical şi presupune un acord în funcţie de


sensul subiectului, nu cu numărul său. Atunci când subiectul este exprimat
printr-un substantiv colectiv (mulţime, majoritate, serie, cârd, ceată, grupă,
grup, clasă, stol, echipă, formaţie etc.) şi este urmat de un determinant la
plural (de oameni/ oamenilor, de elevi/ elevilor, de păsări/ păsărilor, de
savanţi/ savanţilor, de greşeli/ greşelilor, de case/ caseloretc.), predicatul se
pune la plural, adică acordul se face cu atributul, nu cu subiectul gramatical

Majoritatea elevilor au decis sa meargă în excursie.

Majoritatea a decis să meargă în excursie

S-au strâns o grămadă de firimituri

Cuvinte care pot genera acord după înţeles: majoritatea, o grămadă de, o
mulţime de, un număr de.. , o parte ...
Bibliografie:

1. Avram Mioara, Gramatica pentru toţi, Editura Academiei Republicii


sociaiste România, Bucureşti, 1986
2. Guţu Romalo Valeria „Corectitudine şi greşeală,, Ed. Humanitas
Educational, Bucureşti, 2000
3. Popescu Ştefania, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de
exerciţii, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1971
4. Gramatica limbii române I Cuvântul, Editura Academiei Române, Bucureşti,
2005