CERINŢE DE ACŢIUNE ÎN

DOCIMOLOGIA DIDACTICĂ
TEORIA EVALUĂRII
PRINCIPALE ORIENTĂRI ÎN DOCIMOLOGIA
DIDACTICĂ ACTUALĂ
• accentuarea dimensiunii formative a autoevaluării
şi evaluării;

• dezvoltarea capacităţii de autoevaluare la

elevi/studenţi;

• proiectarea şi introducerea unor noi strategii

evaluative.
Accentuarea dimensiunii formative a
autoevaluării şi evaluării
Scopul evaluării formative:
-„radiografierea” procesului de învăţare,
diagnosticarea eventualelor carenţe din pregătire
în scopul oferirii de date pentru elaborarea unui
program individualizat de intervenţie educativă
- identificarea posibilităţilor de dezvoltare ale
elevului, deci de ghidare a intervenţiei educative
Accentuarea dimensiunii formative a
autoevaluării şi evaluării
- eliminarea „caracterului de sentinţă definitivă
aprecierii şcolare”
- stabilirea unui dialog liber, degajat cu elevul,
orientat spre înregistrarea progresului în
rezolvarea sarcinii
- cultivarea sentimentului încrederii în forţele
proprii la copil, precum şi o reprezentare cât mai
exactă asupra propriilor competenţe
Accentuarea dimensiunii formative a
autoevaluării şi evaluării
- încurajarea dezvoltării capacităţii de autoevaluare
la elevi – ameliorarea continuă a propriilor
performanţe şcolare ;
- evaluarea formativă nu se limitează la verificarea
„cunoştinţelor declarative”, ci mai ales a
„cunoştinţelor procedurale”
 Cunoştinţele declarative – se referă la
cunoaşterea obiectelor, faptelor (“a şti
că...”)

Cunoştinţele procedurale – cele care ne

dau posibilitatea de a efectua o acţiune
intelectuală sau practică, de a realiza o
sarcină sau de a rezolva o problemă. Ele se
asociază cu deprinderile şi formează
competenţele acţionale.
• Exemple: literele mari şi mici de tipar, numerele
de la 0-31, figurile plane, timp: ziua, săptămâna,
luna – denumire, denumirea instrumentelor
muzicale, părţile corpului, obiecte de igienă
personală
• Exemple:a şti să se prezinte, a formula o
rugăminte, adunare şi scădere, cântarea în grup
sau individual, mânuirea instrumentelor de
lucru
 Dezvoltarea capacităţii de autoevaluare la
elevi

Elevul are nevoie să se autocunoască - implicaţii

în plan motivational
Baza activităţii de autoevaluare include:
- dezvoltarea unei atitudini critice fata de sine (elevul să-şi
dea seama singur de limitele sale, de pozitia pe care se
situeaza în raport cu colegii săi);
- activizarea proceselor de gândire (conştientizarea
criteriilor specifice de evaluare, întelegerea si aprecierea
eforturilor necesare pentru atingerea obiectivelor,
înţelegerea semnificaţiei calificativelor acordate de
învatator)
Dezvoltarea capacităţii de autoevaluare la
elevi
- organizarea eficientă a activităţii mintale şi
practice (formarea reflexivitatii asupra propriei
activitati, autoreglare a proceselor de construire a
propriilor cunostinte );
Condiţii:
- cunoaşterea de către elevi a criteriilor pe baza
cărora vor fi apreciate performanţele;
- antrenarea activă a elevilor în actul evaluării
 Proiectarea şi introducerea unor noi
strategii evaluative

- tehnici tradiţionale de evaluare;

- strategii de evaluare alternativă
Caracteristici:
- evaluarea performanţelor intelectuale şi
comportamentale ale elevilor +
capacitatea acestora de a se
autoevalua, de a se evalua reciproc, de
a-şi oferi sprijin în învăţare, de a
coopera în munca de echipă etc.
Proiectarea şi introducerea unor noi
strategii evaluative
- accentuează asupra exigenţelor criteriilor de
evaluare:
claritate
transparenţă
caracter flexibil
număr optim de criterii
Proiectarea şi introducerea unor noi
strategii evaluative
Scopul utilizării acestor strategii de evaluare
alternativă:
- cultivarea unui sentiment de competenţă la copil;
- crearea unui climat psihologic care să diminueze
stresul şi să asigure un sprijin copiilor care
înregistrează dificultăţi în adaptarea la cerinţele
evaluării şcolare
PRINCIPII DOCIMOLOGICE CONTEMPORANE

• Principiul asigurării caracterului obiectiv

evaluării şi autoevaluării didactice
• Principiul caracterului interactiv al evaluării şi
autoevaluării didactice
• Principiul contextualizării performanţelor
şcolare ale elevilor
Principiul asigurării caracterului obiectiv
evaluării şi autoevaluării didactice

• comunicarea explicită a criteriilor pe care se

fundamentează notarea performanţelor şcolare;
• utilizarea unei game variate de tehnici de evaluare ;
• antrenarea în evaluarea performanţelor elevilor
unei clase a unor profesori care nu predau la clasa
respectivă şi compararea rezulatelor acestei evaluări
externe cu evaluarea făcută de profesorii care
predau la acea clasă şi prezentarea în faţa clasei a
rezultatelor obţinute;
Principiul asigurării caracterului obiectiv
evaluării şi autoevaluării didactice

• corectarea lucrărilor şi gruparea acelora de acelaşi nivel

pentru comparare;
• utilizarea baremelor de notare;
• elaborarea pentru fiecare disciplină a unor „indicatori
operaţionali ce se pot observa în comportamentul
performanţial al elevilor”
Principiul caracterului interactiv al evaluării
şi autoevaluării didactice

1) Interacţiunea externă
• PREDARE +ÎNVĂŢARE +EVALUARE +AUTOEVALUARE
2) Interacţiunea internă
• EVALUARE +AUTOEVALUARE
Principiul contextualizării performanţelor
şcolare ale elevilor
• necesitatea de a evalua abilitatea elevului de a lua
decizii corecte în situaţii diverse şi nu simpla
capacitate a acestuia de a răspunde invariabil în
faţa unor stimuli invariabili şi clar definiţi.
• testele trebuie să urmărească în ce măsură elevul
dovedeşte capacitatea de adaptare a cunoştinţelor
la situaţii variate.