Proiect

la Microeconomie
Tema: ,,Starea actuală a pieței funciare în
Republica Moldova: probleme și
perspective”
 Introducere
Pamintul este un dar al naturii şi ca orice dar al naturii nu are valoare şi,
deci, nu are nici preţ. In acelasi timp in economia de piaţă, pământul este
considerat drept un bun economic care se vinde şi se cumpără pe piaţa
factorilor de producţie.
Lucrarea dată își propune să realizeze principalele aspecte ale pietei funciare
in Republica Moldova.
• Astfel in capitolul I ,, Piaţa funciară autohtonă: lipsa transparenţei – lipsa
stabilităţii” vom discuta despre piata funciara si vom analiza pretul de piata
a pamintului si factorii care-l influenteaza.
• In capitolul II ,,Teoria rentei” vom analiza teoria rentei funciare.
• In capitolul III ,,Pamintul ca spatiu ocupat” vom reprezenta o alta utilizare
a pamintului.
• In capitolul IV ,,Mitul pamintului” vom reprezenta ideile romanticilor
despre pamint.
Capitolul I: Piaţa funciară autohtonă: lipsa transparenţei – lipsa stabilităţii

1.1 Piața funciară și tranzacţiile efectuate cu terenurile agricole

Piaţa funciară, ca fragment specific al mecanismului general de gestionare a
pieţei, a fost restabilită în Republica Moldova spre sfârşitul secolului trecut (a.
1999). Statistica oficială privind piaţa funciară, fiind încă nereprezentativă şi
incompletă, a cunoscut o înviorare abia la începutul anului 2000.

În baza investigaţiilor efectuate s-a constatat, că în toată perioada de activitate a

pieţei funciare (ne referim anume la tranzacţiile cu terenuri agricole), au fost
conturate tendinţe clare şi univoce de creştere în dinamică a indicatorilor
principali, care reflectă aspectele cantitative de dezvoltare a relaţiilor funciare,
bazate pe proprietatea privată, inclusiv corelaţia dintre cerere şi ofertă, preţurile de
piaţă ale pământului agricol şi a suprafeţelor vândute – cumpărate, etc. Din toată
gama acestor indicatori, cel mai important a fost şi rămâne a fi preţul de piaţă al
pământului agricol. Dat fiind faptul, că acest indicator, în condiţiile pieţei funciare
libere, se formează nu în baza indicaţiilor administrative, ci în baza negocierilor
libere, nepărtinitoare dintre cumpărător şi vânzător, putem constata apariţia
preţurilor de piaţă obiective şi argumentate, capabile de a satisface, cel puţin
parţial, interesele atât a investitorilor, cât şi a persoanelor care vând această avere
naturală unică.
Capitolul I: Piaţa funciară autohtonă: lipsa transparenţei – lipsa stabilităţii

1.2 Piața funciară și atribuirea pămîntului

În economia de piaţă, pământul este considerat drept un bun economic care

se vinde şi se cumpără pe piaţa factorilor de producţie.
Atribuirea pământului a unei valori rezultă şi din următoarele
considerente:
• La momentul luării în cultură, pământul necesită investiţii, ceea ce îi
atribuie o anumită valoare.
• Apariţia proprietăţii private asupra pământului, formarea unei pieţe a
pământului şi, deci, circulaţia bunurilor agricole.
• Necesitatea investiţiilor pentru mărirea capacităţii de producţie a
terenurilor existente, ceea ce transformă tot mai mult pământul din produs
al naturii în produs al muncii omeneşti.
• Alocarea de noi investiţii contribuie, în mod firesc, la creşterea potenţialului
productiv al terenurilor, prin adăugarea la fertilitatea naturală a fertilităţii
artificiale, create de om, reprezentând o fertilitate economică.
Capitolul I: Piaţa funciară autohtonă: lipsa transparenţei – lipsa stabilităţii

1.3 Preţul de piaţă al pământului

În cadrul construcţiei imaginare a unei economii în regim uniform

repetitiv, cumpărarea şi vânzarea serviciilor bucăţilor specifice de pământ nu
diferă deloc de cumpărarea şi vânzarea serviciilor altor factori de producţie.
Toţi aceşti factori sunt estimaţi anticipativ în funcţie de serviciile pe care le vor
furniza în diverse perioade din viitor, cu rabatul corespunzător pentru
preferinţa de timp. Pentru pământul marginal (şi, bineînţeles, pentru cel
submarginal) nu se achită nici un preţ. Pământul care aduce o rentă este
estimat anticipativ în funcţie de gradul său de superioritate. Preţul lui
reprezintă suma tuturor rentelor sale viitoare, fiecare dintre ele redusă cu
rabatul corespunzător ratei dobânzii originare.
Capitolul I: Piaţa funciară autohtonă: lipsa transparenţei – lipsa stabilităţii

1.4 Factorii de influență a prețurilor de piață a pămîntului

Piaţa funciară autohtonă nu îndeplineşte suficient de bine sarcinile sale

principale, acest fapt se datorează în mare parte lipsei de transparenţă pe
această piaţă.
Funcţionarea inadecvată a pieţei funciare şi anume - modificarea haotică
(imprevizibilă) a preţurilor (price volatility), cauzată în mare parte de lipsa
transparenţei, constituie un factor important de instabilitate şi incertitudine
pe această funciară.
După efectuarea unei analize profunde, au fost delimitaţi şi alţi factori
esenţiali care ifluenţează preţurile de piaţă ale pământurilor agricole. În afară
de corelaţia dintre cerere şi ofertă, de calamităţile naturale periodice de criza
financiară, lipsa investiţiilor străine, imigraţia specialiştilor tineri din spaţiul
rural etc., pot fi enumeraţi încă zeci de factori, care influenţează, în mod
negativ dinamica preţurilor.
 Capitolul II: Teoria rentei

2.1 Observaţii generale privind teoria rentei

În cadrul teoriei economice ricardiene, ideea de rentă a reprezentat o tentativă

de elucidare a problemelor pe care teoria economică modernă le rezolvă cu
ajutorul analizei bazate pe utilitatea marginală. Privită din perspectiva
cunoştinţelor de care dispunem astăzi, teoria lui Ricardo apare ca fiind mai
degrabă nesatisfăcătoare; este indiscutabil că metoda valorii subiective este cu
mult mai superioară.
 Capitolul II: Teoria rentei

2.1 Observaţii generale privind teoria rentei

Faptul că bucăţile de pământ de diferite calităţi şi fertilităţi, aşadar, care
aduc venituri diferite pe unitatea de input, sunt evaluate diferit nu ridică nici o
problemă specială pentru teoria economică modernă. În măsura în care teoria
lui Ricardo se referă la gradarea valorilor şi a estimărilor bucăţilor de pământ,
ea este integral conţinută în teoria modernă a preţurilor factorilor de
producţie. Nu conţinutul teoriei rentelor este criticabil, ci poziţia excepţională
care i-a fost atribuită în ansamblul sistemului economic.
Teoria modernă a valorii şi a preţurilor nu se bazează pe clasificarea
factorilor de producţie în categoriile de pământ, capital şi muncă. Distincţia ei
fundamentală este între bunurile de ordin superior şi cele de ordin inferior,
între bunurile de producţie şi cele de consum.
Cel mai mare merit al teoriei ricardiene a rentelor este recunoaşterea
faptului că pământul marginal nu aduce nici o rentă.
 Capitolul II: Teoria rentei

2.2 Piata pamintului. Renta funciara

Renta funciara este venitul obtinut de catre proprietarul funciar de

la cedarea in arenda a terenurilor de pamint si nu este legat de activitatea
economica a proprietarului.
Formele rentei funciare:
• Absoluta – constituie un venit obtinut de proprietarul pamintului,
indiferent de fertilitatea si amplasarea acestuia;
• Diferentiata – obtinuta de proprietarii celor mai fertile terenuri;
• De amplasament – ce are la temelia sa departarea diferita a
terenurilor de pamint fata de pietele de desfacere, fapt ce genereaza
chelt de transport si de exploatare diferite;
• De monopol – obtinuta de posesorii unor terenuri care au niste
calitati unice, ce permit obtinerea unor vinuri cu calitati unice.
 Capitolul II: Teoria rentei

2.2 Pretul pamintului. Renta funciaca

Pretul pamintului constituite suma de bani platita de catre
cumparator vinzatorului acestuia p/u obtinerea dreptului de proprietate
asupra pamintului respectiv.
Asupra formarii pretului pamintului influenteaza factorii:
• Marimea si evolutia rentei;
• Rata dobinzii bancare;
• Cererea si oferta de pamint;
• Cererea si oferta de produse agricole;
• Posibilitatile de folosire alternativa a pamintului.
 Capitolul III: Pământul ca spaţiu ocupat

3.1 Utilizarea pământului în vederea construcţiei

• Utilizarea pământului în vederea construcţiei de reşedinţe umane, de

ateliere şi de mijloace de transport implică retragerea suprafeţelor
respective de pământ de la alte întrebuinţări.
• Pământul este de asemenea întrebuinţat pentru spaţii de recreere şi pentru
grădini, pentru parcuri şi pentru ca doritorii să se bucure de măreţia şi
frumuseţea naturii.
• Solul înaltelor lanţuri muntoase, considerat pe vremuri doar o pustietate
stearpă de stânci şi de gheţari, este astăzi foarte apreciat, ca fiind izvorul
celor mai selecte plăceri.
 Capitolul IV: Mitul pământului

4.1 Pamintul in vederea romanticilor

Romanticii condamnă teoriile economice referitoare la pământ pentru

îngustimea lor utilitaristă de spirit. Ei spun că economiştii se uită la pământ
din punctul de vedere al speculantului nesimţitor, care degradează toate
valorile eterne, reducându-le la bani şi la profit. Însă ţărâna este cu mult mai
mult decât un simplu factor de producţie. Ea este izvorul inepuizabil al
energiei şi al vieţii umane. Agricultura nu este doar o ramură de producţie
printre multe altele. Ea este singura activitate naturală şi respectabilă a
omului, singura condiţie demnă de o existenţă cu adevărat umană.
 Concluzii

• Deoarece scopul principal al pieţei funciare îl constituie utilizarea eficientă

şi durabilă a factorului principal de producţie agricolă – anume a
pământului, putem concluziona, că starea actuală de funcţionare a pieţei
funciare asigură atingerea acestui scop.
• Totodată, se constată lipsa stabilităţii pieţei funciare, volatilitatea şi
diferenţierea excesivă a preţurilor, mai ales în plan teritorial, drept
consecinţă fiind ponderea înaltă a suprafeţelor neprelucrate a terenurilor
agricole, care, în mod natural, ar trebui să fie sau lucrate, sau supuse
tranzacţiilor de vânzare-cumpărare, de moştenire, de schimb etc.