Cazul: Altmark Trans GmbH,

Regierungsprasidium Magdeburg, Germania/

Nahverkehrsgesellshaft Altmark GmbH, recurs
prealabil, 24 iulie 2003

Situatia de fapt

In 1990 intreprinderea Altmark Trans a obtinut licente si

subventii pentru transportul persoanelor cu autobuze. In 1994
autoritatile germane au reinnoit licentele pentru Altmark si au respins
cererea de acordare de licenta introdusa de societatea
Nahverkehrsgesellshaft Altmark. Aceasta a introdus un recurs in
fata jurisdictiei germane afirmand ca Altmark nu era o societate
„sanatoasa” din punct de vedere economic pentru ca nu ar fi capabila
sa supravetuiasca fara subventiile publice si, in consecinta acele
licente erau ilegale.
 Jurisdictia suprema germana a sesizat Curtea
Europeana de Justitie pentru a sti daca:
Subventiile acordate societatii Altmark Trans
sunt ajutoare acordate de catre stat interzise de
dreptul comunitar.
Autoritatile germane sunt in masura sa prevada
faptul ca serviciile de transport regional care au
autonomie financiara nu trebuie supuse
regulamentului din 1969 privind obligatiile de
serviciu public.
 Dreptul aplicabil
Regulamentul nr. 1191/69 din 26 iunie 1969 vizand
actiunea statelor membre in materie de obligatii
inerente notiunii de serviciu public in domeniul
transporturilor pe cale ferata, terestru sau pe apa –
modificat prin Regulamentul nr. 1893/91 din 20 iunie
1991;
Art. 87 TCE.
Solutia si principiile degajate de CJCE
 Curtea a considerat ca nu exista un asemenea avantaj in
cazul in care interventia statului este considerata ca fiind o
compensare a prestatiilor efectuate de intreprinderile
beneficiare pentru executarea obligatiilor de serviciu public.
Totusi, in unele cazuri concrete, pentru ca o asemenea
compensatie sa nu poata fi considerata un ajutor de stat trebuie
indeplinite patru conditii:
1. intreprinderea beneficiara trebuie sa aiba efectiv obligatii de
serviciu public, clar definite
2. paramentrii pe baza carora vor fi calculate compensatiile
trebuie sa fie stabilit in prealabil in mod obiectiv si transparent
3. compensatia nu va depasi in tot sau in parte costurile
ocazionate de executarea obligatiilor de serviciu public, tinand cont
de sumele care sunt legate de acestea si de un beneficiu rezonabil.
 4. cand selectarea se face in afara cadrului pietei
publice, nivelul compensatiei trebuie deteriminat in functie
de analiza costurilor unei intreprinderi de transport medii
(tinand cont de cheltuielile si beneficiile rezultate din
executarea acestor obligatii).
Numai analizand aceste patru condtii se poate
deduce daca o întreprindere nu a profitat in realitate
de un „avantaj” financiar care ar avea ca efect punerea
acestei societati intr-o pozitie concurentiala mai
favorabila in raport cu celelalte, avand astfel
caracterul unui ajutor de stat in sensul Tratatului CE.
 In ceea ce priveste cea de-a doua chestiune, se subliniaza ca,
in speta, jurisdictia nationala nu va trebui sa examineze daca
subventiile in cauza au fost acordate in conformitate cu dispozitiile
Tratatului CE relative la jutoarele de stat, de cat in cazul in care
ajung la concluzia ca regulamentul in cauza nu se aplica in
Germania. Daca se va aplica regulamentul, nu mai e cazul sa se
apeleze la dispozitiile generale ale Tratatului CE.
Curtea a considerat ca jurisdictia germana poate aplica
partial derogarea prevazuta de regulamentul comunitar pentru
transportul urban, suburban si regional, prin acestea
incadrandu-se in obiectivele regulamentului. Totusi, un stat
membru nu poate sa aplice decat partial o asemenea derogare
pentru ca principiul securitatii juridice sa fie respectat. Acest
lucru presupune ca legea germana sa delimiteze sfera de
aplicare a respectivei derogari, pentru a se putea determina in
care situatie se aplica derogarea si in care regulamentul.
 Evaluare
Speta precizeaza care sunt conditiile in care o compensatie
acordata de stat pentru prestatiile unei intreprinderi in
indeplinirea obligatiilor de serviciu public, poate deveni ajutor
de stat in sensul Tratatului CE.
1. intreprinderea beneficiara nu are efectiv obligatii de serviciu
public, clar definite.
2. parametrii pe baza carora vor fi calculate compensatiile nu
au fost stabilite in prealabil in mod obiectiv si transparent.
3. compensatia depaseste in tot sau in parte costurile
ocazionate de executarea obligatiilor de serviciu public, tinand cont
de sumele care sunt legate de acestea si de un beneficiu rezonabil.
4. cand selectarea s-a facut in afara cadrului pietei publice,
nivelul compensatiei nu a fost determinat in functie de analiza
costurilor unor intreprinderi de transport medii (tinand cont de
cheltuielile si beneficiile rezultate din executarea acestor obligatii).
 Este vorba deci de cazul special al unei intreprinderi
ce-si indeplineste obligatiile de serviciu public. Legislatia
romana in domeniu este reprezentata de Legea 143/ 1999
privind ajutorul de stat, modificata de Legea 603/ 2003.
Niciuna din aceste legi nu contine referiri la cazul
special al unei intreprinderi ce are obligatii de serviciu
public. Romania va trebui sa tina cont de aceste precizari
precum si de principiul potrivit caruia, in cazul in care un
domeniu este reglementat de dreptul derivat, nu se vor
aplica prevederile generale ale Tratatului CE.