Curs Biochimie Generala, Anul I

PROTEINE
AMINOACIZI
!!! Aminoacizi – Caracteristici generale
un atom de hidrogen (H)

Proteina = polimer liniar alcatuit din unitati
monomerice numite aminoacizi
o grupare carboxil (COOH)
cu caracter acid
un radical (R) a
care confera specificitate R
fiecarui aminoacid
o grupare amino (NH2)

cu caracter bazic
R = catena laterala a comune fiecarui aminoacid

aminoacidului Formeaza catena principala
!!! Aminoacizi – Clasificare
Moleculele care prezinta un centru de
asimetrie (centru chiral = un atom de care sunt
legati 4 substituenti diferiti) nu se suprapun cu Aminoacizi proteici Aminoacizi uzuali sau standard (20):
imaginile lor in oglinda = Enantiomeri. Acestea a-L-aminoacizi incorporati in lanturile polipeptidice in
urma biosintezei proteice (In structura
prezinta activitate optica (rotesc planul luminii proteinelor intra a-L-aminoacizi
polarizate): cele dextrogire - spre dreapta (+), (exceptie: prolina – iminoacid))
levogire - spre stanga (-); prin conventie (Fischer,
1891), stereoizomerii (+) si (-) gliceraldehidei au
fost desemnati D si respectiv L-gliceraldehida.
a-aminoacizii prezinta activitate optica •Aminoacizi neuzuali sau rari (2):
deoarece de Ca sunt legate 4 grupe diferite de incorporati in lanturile polipeptidice in
atomi. Datorita asemanarii conformatiei spatiale a urma biosintezei proteice sau sunt
a-aminoacizilor cu cea a gliceraldehidei, acestia modificati dupa incorporare
au fost denumiti a-L-aminoacizi si a-D-aminoacizi.
Centru chiral
•Aminoacizi derivati de la aminoacizii
standard: rezulta in urma modificarilor
posttranslationale ale proteinelor
Derivati ai a-L-aminoacizilor proteici

L-aminoacizi (diferenta este unde se leaga
Aminoacizi gruparea amino – la Ca sau b/g/d);
neproteici- b, g, d b/g/d...-L-aminoacizi sau combinatii
ale acestora ex. b, g-L-aa
Aminoacizi
ex. in unele peptide din
structura peretelui
D-aminoacizi bacterian - unele
peptide din antibiotice
!!! Aminoacizi – Clasificare
Monoamino monocarboxilici Amide

2/1 1/2
(1/1) 1/2
G A V I L P H W F Y S T C M R K D E N Q
R:
R: R: R: R: R: R: R:
R: grupari hidrofobe grupari
grupari grupari contine grupare grupare Grupare grupare
alifatice Hetero-
aromatice hidroxil Sulf guanidil NH2 COOH amidica
ciclice
Aminoacizi nepolari Aminoacizi polari ionizati Aminoacizi polari neionizati

!!! Aminoacizi proteici standard – Clasificare si Nomenclatura
• Incorporati in lanturile polipeptidice in urma biosintezei proteice
• Denumirile aminoacizilor sunt abreviate cu simboluri formate din trei litere sau o litera.
1 Monoamino monocarboxilici – R: grupari hidrofobe alifatice
Glicina (Glicocol), Gly, G Alanina, Ala, A Valina, Val, V
acid aminoacetic acid a-amino-propionic

Izoleucina, Ile, I
acid a-amino izovalerianic;
Leucina, Leu, L acid 2-amino 3-metil butanoic
acid a-amino izocapronic; acid a-amino b-metil pentanoic

acid 2-amino 4-metil pentanoic
!!!
Aminoacizi proteici standard – Clasificare si Nomenclatura
2 Monoamino monocarboxilici – R: grupari heterociclice
N Triptofan, Trp, W
NH
Histidina, His, H
NH
Prolina, Pro, P
H
N
acid pirolidin-2-carboxilic a-amino b-imidazolil propionic acid a-amino b-indolil propionic
Iminoacid Aminoacid aromatic

!!!
3 Monoamino monocarboxilici – R: grupari aromatice
Fenilalanina, Phe, F Tirozina, Tyr, Y Triptofan, Trp, W

OH H
N
O O
acid a-amino b-fenil propionic acid a-amino b (para hidroxi fenil) acid a-amino b-indolil propionic
propanoic; para hidroxifenil alanina
!!!
4 Monoamino monocarboxilici – R: gruparea hidroxil (Hidroxiaminoacizi)
OH
Tirozina, Tyr, Y
OH
OH
Treonina, Thr, T
Serina, Ser, S
O
acid a-amino b-hidroxi propionic acid a-amino b-hidroxi butiric acid a-amino b (para hidroxi fenil) propanoic;
para hidroxifenil alanina
Aminoacid aromatic
6 Monoamino dicarboxilici – R: contine o grupare COOH
Acid glutamic, Glu, E
Acid aspartic, Asp, D
COOH
COOH
acidului a-amino succinic acidului a-amino glutaric
7 Monoamide ale acizilor monoamino-dicarboxilici – R: contine o

grupare amidica
Glutamina, Gln, Q
Asparagina, Asn, N
CONH2
CONH2
amida acidului a-amino succinic; amida acidului a-amino glutaric;

Acid 2-Amino-3-carbamoilpropanoic acid 2-amino-4-carbamoilbutanoic
Acizi guanidino
8 Diamino monocarboxilici – 9
monoamino monocarboxilici –
R: contine o grupare NH2
R: gruparea guanidil
Lizina, Lys, K Arginina, Arg, R

R
NH2
... g
Arg
acid a, e-diamino capronic acid a-amino d-guanidino pentanoic

5 • Cisteina este oxidata la Cistina, dimer

in care doua molecule de Cisteina sunt
Monoamino monocarboxilici – unite printr-o legatura covalenta numita
R: contine Sulf (Tioaminoacizi) punte disulfurica -S-S-). Puntile
disulfurice au rol de stabilizare a
Metionina, Met, M structurii proteice.
• Intre doua Cys din structura unei

proteine se pot forma punti disulfurice.
Acestea pot fi:
- intracatenare (intre Cys de pe aceeasi catena
polipeptidica)
- intercatenare (intre Cys de pe doua catene
polipeptidice diferite)
acid a-amino g-S-metil butiric

• Metionina nu formeaza punti disulfurice.
Cisteina, Cys, C
SH Insulina:
Peptida de 51
aa, ce prezinta
2 punti
disulfurice
intercatenare
si o punte
disulfurica
acid a-amino b-tio propionic intracatenara.
!!! Aminoacizi aromatici – Proprietati spectrale
- Aminoacizii nu absorb lumina in spectrul vizibil (VIS).
- Aminoacizii absorb lumina in spectrul UV indepartat
(legatura peptidica are un max de absorbtie la l = 220
nm.)
- Aminoacizii aromatici (triptofan, tirozina si in mai mica
masura fenilalanina) absorb lumina in spectrul ultraviolet
apropiat (max de absorbtie a luminii UV la 280 nm.)
- Legea Lambert-Beer: Absorbanta la o anumita lungime de unda este
direct proportionala cu concentratia solutului care absoarbe lumina.
Absorbanta UV a solutiilor proteice poate fi folosita ca o
masura a concentratiei proteice.
- Proprietatile absorbante ale proteinelor in jurul valorii de
280 nm, sunt determinate numai de continutul lor in
aminoacizii aromatici (Trp, Tyr, Phe).
- (!) Atentie: concentratia proteinelor care nu au aminoacizi H
N
aromatici in componenta lor (in special Trp), nu poate fi OH
determinata spectrofotometric prin masurarea absorban-
> O
tei la 280 nm.
O
Din cei 20 de aminoacizi standard, 19 prezinta activitate
optica (exceptie: glicina).
>
!!! Aminoacizi proteici standard: esentiali si neesentiali
1 Esentiali (8) 2 Nesentiali (12) Sursele de aminoacizi esentiali
sunt proteinele din alimentatie
• NU pot fi produsi in organism • pot fi sintetizati in organism
• trebuie furnizati prin • esential la sugar si neesential Alimente care contin proteine
alimentatie la adult: complete:
(contin aminoacizii esentiali):
Valina (Val V) Histidina (His) ouale, pestele, carnea de gaina,
Izoleucina (Ile I) curcan, rata, vita, oaie si porc,
Leucina (Leu L) • conditional esentiali (cand branza, laptele, iaurtul si soia
Lizina (Lys K) organismul e confruntat cu o
Metionina (Met M) stare de boala, stres, etc.):
Alimentele care contin
Treonina (Thr T) Arginina (Arg) Prolina (Pro) proteine incomplete:
Triptofanul (Trp W) Cisteina (Cys) Serina (Ser) (in care lipsesc unul sau mai
Fenilalanina (Phe F) Glicina (Gly) Tirozina (Tyr) multi aminoacizi esentiali):
Glutamina (Gln) cerealele, orezul, spaghetele,
painea, fasolea, broccoli,
VIL KM ∏ • neesentiali: (DANE) cartofii si arahidele
Aceste alimente nu asigura
Alanina (Ala A) un aport adecvat de
KM
Asparagina (Asn N) aminoacizi si orice proteina
Acid aspartic (Asp D) fara unul din aminoacizii
∏ Acid glutamic (Glu E) esentiali are o valoare
biologica redusa.
!!! Aminoacizi proteici rari
Se gasesc in canitate mica in organism; incorporati in lanturile polipeptidice in urma
biosintezei proteice sau modificati dupa incorporare
1 Selenocisteina (Sec, U) 2 Pirolizina (Pyl, O)
• Al 21-lea aminoacid • Al 22-lea aminoacid

• Incorporat in timpul procesului de translatie • Incorporat in timpul procesului de translatie la
la codoni UGA, care servesc in mod normal codoni UAG, care servesc in mod normal drept
drept codoni STOP. Acest proces necesita un codoni STOP. Acest proces necesita un ARNt
ARNt specializat, cu un anticodon specializat, cu un anticodon complementar la
complementar la UGA UAG
• Este un analog al cisteinei, continand o • Identificat la unele arhebacterii metanogene si la
grupare selenol (SeH) in locul gruparii tiol unele bacterii
(sulfhidril; SH) din cisteina • Nu este prezent la om Pirolizina, Pyl, O
• Identificata la plante, arhebacterii, bacterii,
animale, om
• Intra in componenta selenoenzimelor, care
au rol antioxidant sau in mentinerea balantei
redox celulare
Cisteina, Cys, C Selenocisteina, Sec, U
SeH
!!! Aminoacizi proteici derivati de la aminoacizii standard
• rezulta in urma modificarilor posttranslationale ale proteinelor

• Exemple:
AMINOACID AMINOACID LOCALIZARE SI ROL
MODIFICAT STANDARD
DE LA CARE
E DERIVAT
4-Hidroxiprolina Prolina Extensina (proteina din peretele celular
vegetal)
Colagen (proteina fibroasa a tesuturilor
conective)
5-Hidroxilizina Lizina Colagen
6-N-Metillizina Lizina Miozina (proteina contractila din muschi)
acid g-carboxi Acid Protrombina (proteina implicata in

glutamic glutamic coagularea sangelui)
Unele proteine care leaga Ca2+
Desmozina 4 resturi de Elastina (proteina fibroasa din tesutul
Lizina conectiv)
N-Formilmetionina Metionina Initierea sintezei proteice la bacterii
!!! Aminoacizi neproteici
• Nu intra in alcatuirea proteinelor

• Derivati ai a-L-aminoacizilor proteici
• b/g/d...-L-aminoacizi sau combinatii ale acestora ex. b, g-L-aa
AMINOACID NEPROTEIC ROL

b-Alanina Intra in structura Coenzimei A (CoA)
Acid-g-aminobutiric (GABA) Agent chimic pentru transmiterea impulsurilor nervoase
Homocisteina, Homoserina, Intermediari in metabolismul aminoacizilor si in ciclul ureei
Citrulina, Ornitina
3, 4 Dihidroxifenilalanina Precursor al dopaminei
(L-DOPA)
5-Hidroxitriptofan Precursor al serotoninei
!!! Aminoacizi – Proprietati acido-bazice
Aminoacidul este o substanta amfotera = amfolit (acido-bazic) = ion dipolar =
amfiion = zwitterion = se poate comporta fie ca acid, fie ca baza. Un aminoacid
dizolvat intr-o solutie la pH neutru (ex. apa) are un caracter dipolar
Caracter acid (donor de H)

Amfiion Caracter bazic
(acceptor de H)
Starea de ionizare variaza in functie

de valoarea pH:
Proprietati determinate de caracterul
In solutie acida (ex. pH 1, concentratie
dipolar:
mare de H+ in solutie): gruparea carboxil
este neionizata –COOH, iar gruparea • Solubilitatea aminoacidului – cei mai
amino este ionizata –NH3+, aminoacidul multi aminoacizi sunt foarte solubili in
are sarcina neta pozitiva apa si insolubili in majoritatea solventilor
organici
In solutie alcalina (ex. pH 11, • Au puncte de topire in jurul temperaturii
concentratie mica de H+ in solutie): de 3000C
gruparea carboxil este ionizata –COO-, iar
gruparea amino este neionizata –NH2,
aminoacidul are sarcina neta negativa
PEPTIDE
http://www.tulane.edu/~biochem/WW/PepDraw/
!!! Peptide
Reactie de (poli)condensare: dipeptida
Poliamide
a-L-aminoacizii condenseaza intre ei - naturale: peptide, protein
formand peptide si proteine. Din - sintetice: ex. nylon
gruparea a-carboxil a unui aa se
- simple:
elimina OH si din gruparea a-amino
in structura lor exista un
a altui aa se elimina H, adica se singur tip de aminoacid
elimina o molecula de H2O (se (ex. Ala-Ala-Ala-Ala-Ala)
deshidrateaza) cu formarea unei - mixte:
legaturi covalente CO-NH peptidice in structura lor exista resturi
(amidice). ale unor aminoacizi diferiti
Legatura peptidica (ex. Phe-Val-Cys-Ala-Trp)
Structura Catena principala

secundara Catena laterala (Radicalii R) Structura
tertiara
Capat carboxi terminal
Capat (C-terminal)
amino-terminal
(N-terminal)
Denumire: Se indica succesiv aminoacizii sub forma de radicali acil (serinil-alanil...), Ser–Gly–Tyr–Ala–Leu
de la extremitatea amino terminala (cap N-terminal) spre cea carboxiterminala Pentapeptida:
(cap C-terminal), ultimul aminoacid fiind denumit ca atare (valina). serinilgliciltirozilalanilleucina
!!! Peptide – Caracteristicile legaturii peptidice
• Legatura CO-NH este o legatura covalenta, ce poate fi reprezentata prin 2 forme de rezonanta (Izomer
I si II). In realitate, legatura CO-NH are un caracter partial de legatura dubla (hibrid de rezonata), fiind
rigida si plana.
- Lungimea legaturii simple C N este 1.45 Å (Izomer I)
- Lungimea legaturii duble C N este 1.25 Å (Izomer II) Hibrid de
- Lungimea legaturii peptidice C N este 1.32 Å (Hibrid) rezonanta Izomer II
Izomer I
• Legatura peptidica CO-NH se gaseste in acelasi plan, Izomer I: Legatura peptidica se gaseste intre carbonul carbonilic
iar carbonul CH (sau Ca) se poate roti, putand sa apara si oxigenul carbonilic; legatura dintre azotul iminic si carbon
in planuri diferite. corbonilic este simpla; Izomer II: invers.
Conformatiile legaturii peptidice:

H
Trans: atomii de Ca succesivi sunt situati pe
N partile opuse gruparii peptidice care ii
uneste. Majoritara in structura proteinelor.
C
Cis: atomii de Ca sunt situati pe aceeasi parte, rar
intalnita in structura proteinelor, dar mai stabila ca
O TRANS structura Trans
• Conformatia catenei polipeptidice este data de - unghiul Φ: dintre Ca si N(H) (planul legaturii peptidice)
valoarea unghiurilor diedrale: - unghiul Ψ: dintre Ca si C(=O) (planul legaturii peptidice)
• Intr-o catena polipeptidica nu pot exista multe combinatii ale unghiurilor Φ si Ψ deoarece pot aparea
impiedicari sterice intre atomii implicati in legatura peptidica si gruparile laterale ale aminoacizilor.
• Gly contine doar un atom de H in catena laterala si de aceea permite mai multe valori posibile pentru
unghiurile Φ si Ψ (de aceea se gaseste adesea in locurile in care catena polipeptidica face o intoarcere
din scurt). Pro este aa cu cele mai multe constrangeri conformationale, datorita catenei sale ciclice.
!!! Peptide cu importanta fiziologica:
- unii hormoni
- unele antibiotice
- alte peptide
HORMON (SECVENTA) NR AA ROL

GLUCAGONUL 29 • Hormon secretat de celulele a ale insulelor
His (1).........Thr (29) Langerhans din pancreasul endocrin
• Hormon hiperglicemiant, cu actiune antagonista
insulinei
INSULINA 51 • Hormon secretat de celulele b ale insulelor
Clasificata si ca proteina cu masa moleculara Langerhans din pancreasul endocrin
mica • Hormon cu rol important in reglarea
Insulina bovina - Formata din 2 catene metabolismului glucidelor
polipeptidice: • Contribuie la micsorarea concentratiei glucozei in
• A: Gly (1)...........Asn (21) sange (hormon hipoglicemiant).
• B: Phe (1)..........Ala (30)
stabilizate prin:
• 2 punti disulfurice intercatenare
• 1 punte disulfurica intracatenara
!!! Peptide cu importanta fiziologica
• Glutationul (GSH) este o
tripeptida cu structura Redus (GSH)
g-glutamilcisteinilglicina Glutationul
• Constituent important al
celulelor, cu rol in procesele de: b
Oxidat (G-S-S-G) a g
- detoxifiere
- metabolice
Rol in conjugarea unor compusi xenobiotici pentru organism Glutation S-transferaza

1 (ex. compusi halogenati, organofosforici, alilici, epoxidici) GSH + RX RSG + HX
2 Combaterea stresului oxidativ

- Oxigenul este un agent oxidant foarte puternic, care genereaza in cursul reactiilor metabolice din
organism specii (re)active de oxigen = reactive oxigen species (ROS):
OH• = radical hidroxil; O2- = anion superoxid; O22- = anion peroxid
- Speciile reactive de oxigen produc oxidarea lipidelor (-> celor membranare le afecteaza functia de
transport), acizilor nucleici (->Mutatii) si proteinelor din organism (-> afecteaza toate functiile
organismului).
- Speciile reactive de oxigen cresc in timp
imbatranirea organismului, conducand la
aparitia bolilor.
- Glutationul este un “scavanger” = inlatura
speciile reactive de oxigen
!!! Glutationul - Functii
3 Rol in reducerea Methemoglobinei la Hemoglobina in eritrocite
- Hemoglobina (Hb) este o proteina care transporta oxigen in sange.
- Hb are in structura Fe2+: Hb(Fe2+)
- Hb(Fe2+) leaga O2 formand Oxihemoglobina: Hb(Fe2+)O2
- In mod normal in organism exista si 1-2% Methemoglobina, in care Fe2+ este oxidat
la Fe3+: MetHb(Fe3+)
- MetHb(Fe3+) nu leaga O2
- Din cauza unor factori genetici sau a expunerii la agenti patogeni, MetHb(Fe3+) se
poate afla in cantitati mai mari in sange, o concentratie de peste 70% fiind letala
Hb(Fe2+) + O2  Hb(Fe2+)O2
Hemoglobina Oxihemoglobina
MetHb(Fe3+) + O2 
Methemoglobina
a) GSH are rol de tampon redox, impiedicand oxidarea Fe2+ la Fe3+ in Hb(Fe2+)
b) Daca s-a format MetHb(Fe3+), aceasta este redusa la Hb(Fe2+):
2GSH + 2MetHb(Fe3+)  GSSG + 2Hb(Fe2+) + 2H+
Glutation Methemoglobina Glutation Hemoglobina
redus oxidat
Glutation reductaza
GSSG + NADPH + H+ 2GSH + NADP+
Glutation Nicotinamid adenin Glutation Nicotinamid adenin
oxidat dinucleotid fosfat redus dinucleotid fosfat
(redus) (oxidat)
PROTEINE
Resturi de aminoacizi
Elemente de structura secundara
COMPLEXITATE
SIMPLITATE
Motive structurale
Structura proteica
Complexe
- proteina-proteina
- proteina-ADN/ARN
- proteina-molecule mici (nucleotide, hem, etc.)
- proteina-ioni metalici (ex. Ca)
!!! Niveluri de organizare a proteinelor
• Structura tridimensionala
(conformatia) a proteinelor:
aranjamentul spatial al
atomilor intr-o proteina
• O proteina are in general

una sau mai multe structuri
tridimensionale stabile, care
reflecta functia acesteia.
NR STRUCTURA DEFINITIE
CRT PROTEINELOR
1 PRIMARA Ordinea resturilor de aminoacizi dintr-o catena polipeptidica.
2* SECUNDARA Aranjamentul spatial local rezultat in urma interactiilor dintre atomii de pe catena
principala a lantului polipeptidic care participa la formarea legaturii peptidice.
3* TERTIARA Aranjamentul spatial tridimensional, rezultat in urma interactiilor dintre atomii de pe
catena laterala (radicalii R) a lantului polipeptidic.
4* CUATERNARA Rezultatul interactiunii dintre catenele polipeptidice independente (cu structuri
primare, secundare, tertiare bine definite), care intra in structura aceleiasi proteine.
(*) Reprezinta structura tridimensionala (conformatia) proteinelor

!!! Structura primara a proteinelor
1 Structura primara
a proteinelor
• Structura primara reprezinta ordinea resturilor de aminoacizi (de la extremitatea N- spre cea
C-terminala), legate covalent prin legaturi peptidice pentru a alcatui o catena polipeptidica;
• Prima structura primara elucidata: insulina bovina (1953, Frederick Sanger);
• Metode moderne de secventiere a proteinelor: Degradarea Edman, Spectrometria de masa;
• Fiecare proteina are o secventa de aminoacizi unica, codificata genetic, care ii confera o
structura si o functie proprie; fiecare proteina este specifica fiecarei specii in parte, iar uneori
poate fi specifica unui organ sau tesut particular.
• Prin compararea proteinelor cu functie similara la diferite specii, se observa adesea ca au o
secventa asemanatoare de aminoacizi. Comparatia secventelor aceleiasi proteine de la diferite
specii genereaza informatii despre evolutia acestei proteine.
• Secventa unei proteine poate prezenta o anumita flexibilitate in cadrul aceleiasi specii
(polimorfism): ex. 20-30 % din proteinele umane prezinta usoare variatii ale secventei de
aminoacizi. Unele dintre aceste variatii nu au efect asupra functiei proteinei respective (mutatii
conservative): ex. inlocuirea unui aa hidrofob cu altul (Val  Ile). Exista variatii de secventa, de
la modificarea unui singur aminoacid pana la deletia unui fragment polipeptidic, care afecteaza
functia proteinei respective, conducand la aparitia maladiilor genetice (mutatii
neconservative): ex. Asp  Pro
Structura tridimensionala a proteinelor
2.1 Elemente cu structura secundara organizata
2.1.1. Helix
Helix de dreapta
- rotire in sensul acelor de ceasornic
2 - format din L-aminoacizi
3.613 (a-helix): intalnit la majoritatea proteinelor
Structura secundara a proteinelor
310: observat ocazional in proteine
2.1. Elemente cu structura secundara organizata
2.1.1. Helix [Helix 3.613 (a-helix)] 4.416 (Helix π): rar intalnit in proteine la capatul C-terminal.
2.1.2. b-structura pliata (Paralel/Antiparalel)
2.1.3. Bucle 2.27 (Ribbon): nu a fost observat in natura
2.1.3.1. Turns
2.1.3.1.2. b-turn 4 aa g-helix: nu a fost observat in natura
2.1.3.1.6. Hairpin 1-6 aa
2.1.3.2. Loops (Ω loops) 6-16 aa
2.2. Elemente cu structura secundara dezorganizata Helix de stanga
2.2.1. Random coil - rotire in sens invers acelor de ceasornic
- format din D-aminoacizi
1. Care sunt diferentele intre b-structura
pliata si a-helix? - Nu a fost observat la proteine
- Intalnit la polimerul artificial poliprolina, care formeaza
in solutie un helix de stanga cu 3 aa per tur de spira si
pasul helixului de 9.4.
!!! a-helix 3.613 (Linus Pauling, 1951)
Structura secundara este un aranjamentul spatial local rezultat in urma
interactiilor dintre atomii de pe catena principala a lantului polipeptidic care
Reprezentare
participa la formarea legaturii peptidice.
schematica a
a-Helixul este un element al structurii secundare organizate intalnit centrului
la majoritatea proteinelor (continutul proteinelor in a-helix variind de la helixului
0 la 100%). Este descris ca un segment de catena polipeptidica alcatuita
doar din a-l-aminoacizi care se rasuceste spre dreapta, in sensul acelor
de ceasornic (in medie cu aceleasi unghiuri Φ = -470; Ψ = -570) in jurul
unui cilindru central imaginar, dinspre care se proiecteaza spre exterior
gruparile R. Aceasta structura este stabilizata prin legaturi de hidrogen In realitate,
paralele cu axa structurii, ce se stabilesc intre oxigenul carbonilic al unui atomii din
aminoacid “n” si hidrogenul iminic al unui aminoacid “n+4”; aceste centrul
legaturi inchid bucle/ture de spira de 54 A, alcatuite din 13 atomi, 3.6 helixului se afla
aminoacizi (rezulta o distanta axiala pe aminoacid de 1.5 A). in contact
Punte de hidrogen
i i+1 i+2 i+3 i+4 i+5
*
2 3
4
5 6 8 10 11 12
7 9
13 *
1
Bucla = Tur de spira = 13 atomi = 3.6 aa = 0.54 nm (5.4 Å)
Reprezentare
Care este lungimea (in milimetri) a unui lant polipeptidic format din 100 de aminoacizi, ribbon
care formeaza o structura de tip a-helix 3.613?
!!! b-structura pliata (b-pleated sheet) 1951, Pauling & Core
b-structura pliata paralel b-structura pliata antiparalel
Structura secundara este un aranjamentul spatial
local rezultat in urma interactiilor dintre atomii de pe Catenele polipeptidice au Catenele polipeptidice au orientare
catena principala a lantului polipeptidic care participa la orientare in aceeasi directie in directii opuse
formarea legaturii peptidice. Puntile de H asemeni unor Puntile de H asemeni unor drepte
drepte concurente (se paralele
B-structura pliata este un element de intalnesc in acelasi punct)
Proteine fibrilare: fibroina, proteina
structura secundara organizata asemanatoare unei Prezinta de regula mai mult produsa de viermele de matase, are
pagini de hartie pliate ca un evantai. Poate implica de 5 segmente de catena 100% structura b-pliata antiparalela.
polipeptidica 80% din proteinele globulare au
2 sau mai multe segmente de catena polipeptidica acest tip de structura
(in medie au 6 resturi de aa), care pot fi in acelasi Segment repetitiv: 6.5 Å Segment repetitiv: 7 Å
plan sau usor rasucite una fata de cealalta. Mai putin stabila Mai stabila
Catenele adiacente pot fi paralele (cele doua
segmente prezinta capetele N in aceeasi parte), sau
antiparalele (capatul N-terminal al unui segment
corespunde capatului C-terminal al unui alt
segment). Acestea sunt stabilizate prin punti de
hidrogen perpendiculare pe axa structurii ce se
stabilesc intre oxigenul carbonilic al unui aminoacid
aflat pe o catena polipeptidica si hidrogenul iminic
al unui alt aminoacid aflat fie pe aceeasi catena
polipeptidica (intracatenar) fie pe un alt lant
polipeptidic, iar grupurile R sunt de o parte si de COOH
alta a lantului polipeptidic. NH2
!!! b-turn = b-bend = Reverse turn
• Bucla scurta, care permite catenei polipeptidice sa isi schimbe
brusc directia, formata din 4 resturi de aminoacizi (aminoacizi
formatori de b-turn: G, P), unde oxigenul carbonilic al primului
rest de aminoacid formeaza o punte de hidrogen cu hidrogenul
iminic al celui de-al patrulea rest de aminoacid. Aceste bucle
leaga adesea secvente succesive cu structura b-antiparalela. Proline
• Frecvent intalnit la suprafata proteinelor; Frecvent intalnit in
proteinele globulare
• Exista 2 tipuri mai frecvente de b-turn, care difera prin unghiurile diedrale Φ si Ψ de la nivelul catenei
polipeptidice
- tipul I: cel mai frecvent si contine adesea in pozitia 2 Pro
- tipul II: contine adesea in pozitia 3 Gly
b-turn/b-Hairpin
Hairpin
• este un tip special de “turn”, alcatuit din 1-6 resturi de
aminoacizi
• conecteaza elemente de structura secundara ce
interactioneaza intre ele:
Ex. b-Hairpin = bucle (ce pot fi de tip a/b/g/d/p-turns)
care conecteaza elemente de tip b-structura pliata
antiparalela (poate contine bucle de tip b-turns, cu 4
resturi de aa)
!!! Loop = Ω loop
• Contin aproximativ 6-16 resturi de aminoacizi, a caror lungime totala este mai mica de 10 Å
si fac legatura intre 2 elemente de structura secundara.
• Frecvent intalnite la suprafata moleculei proteice, pentru a participa la interactia dintre
proteine si alte molecule
• La nivelul acestor regiuni se gasesc uneori situsurile de legare a ionilor metalici si centrele
catalitic active ale enzimelor
Loops
!!! Elemente cu structura secundara dezorganizata Random coil
• Elemente fara o structura secundara organizata, localizate de regula la capetele N- sau
C- terminale, dar se pot gasi si in interiorul lantului polipeptidic.
• Pot fi reprezentate de secvente cu radical R ionizat la pH fiziologic (ex. resturi de aa cu
caracter acid, uneori repetitive)
• Au o flexibilitate mare in solutie
• Rol:
• asigura miscarea unor regiuni adiacente
• poate trece, in anumite conditii, de la forma dezorganizata la o forma organizata,
pentru a exercita o anumita functie biologica
• in anumite conditii pot lega o molecula specifica, avand o forma dezorganizata in
absenta ligandului si o forma organizata in prezenta acestuia
Random coil
Precizati care sunt diferentele intre

Random coil structurile secundare de tip:
b-turn, loop si random coil.
Structura tridimensionala a proteinelor
2’ Elemente de SUPERstructura secundara a proteinelor (Motive structurale)

• Combinatii (clustere) de elemente de structura secundara, care apar in structura proteinelor
2’.1. Superstructuri secundare cu a-helix

2’.1.1. Motivul Helix-Loop-Helix (HLH)
2’.1.7. Motivul Coiled coil
2’.2. Superstructuri secundare cu elemente b
2’.2.1. Motivul Hairpin b
2’.3. Superstructuri secundare mixte
2’.3.1. Motivul b-a-b
!!! Motivul Helix-Loop-Helix (HLH)
• Doua segmente a-helix sunt conectate printr-un element de tip “loop” de lungime variabila
• In afara de motivul clasic HLH exista 2 variante particulare ale acestui motiv:
(a) Motiv HLH intalnit la proteine care leaga (b) Motiv HLH intalnit la proteinele care leaga Ca2+
ADN (bHLH) (EF-Hand)
• din aceasta categorie face parte familia • Evidentiat pentru prima data in structura
factorilor de transcriptie cu motiv Helix-Loop- parvalbuminei.
Helix cu aminoacizi bazici (basic Helix-Loop- • Acest motiv este numit si “EF hand” dupa
Helix = bHLH) helixurile E si F din structura parvalbuminei care
• un helix are rol de stabilizare a structurii si formeaza un astfel de motiv.
interactie cu alt helix • Configuratia acestui motiv aminteste de mana
• celalalt helix este de regula format din dreapta: Helix E (degetul aratator), Loop
aminoacizi bazici (+) si are rol in legarea la (degetul mijlociu indoit), Helix F (degetul mare).
ADN (-) • Regiunea “loop” contine aminoacizi care
• de regula proteinele cu motiv bHLH se leaga coordineaza ionul de Ca2+
la regiuni consensus din stuctura ADN numite • Ex: parvalbumina, calmodulina, troponina C
E-box
• in general, factorii de transcriptie cu motiv N
bHLH functioneaza ca dimeri C
• Ex: c-myc, Ngn2 etc.
!!! Motivul “Coiled coil” (a-helixuri superincolacite)
• 2-3 a-helixuri incolacite unul in jurul celuilalt, formand o structura stabila (superhelix)
• Aceste structuri se formeaza atunci cand aminoacizii cu resturi hidrofobe ai unui helix se
afla pe o parte interactionand cu aminoacizii cu resturi hidrofobe ai celuilalt helix
• Resturile hidrofobe se afla la interiorul structurii
• Ex: a-keratina, miozina
Superhelix
!!! Superstructuri secundare cu elemente b
Motivul hairpin b (b-ribbon sau unitate b-b) Motivul b-a-b
• Prezinta doua catene cu structura b, legate printr-o • Constituit din 2 segmente paralele de
bucla de tip “hairpin” de lungime variabla (2-5 aa). tip b-strand conectate prin “loops” de
• Pot fi: un a-helix.
• Antiparalele - varianta (a) • Motiv b-a-b:
• Paralele - varianta (b): de dreapta, deasupra • De dreapta: a-helix deasupra
planului, atomii din hairpin se rotesc in sens planului format de cele 2
invers acelor de ceasornic, frecvent intalnita segmente b-strand
- varianta (c): de stanga, dedesuptul • De stanga: a-helix dedesuptul
planului, atomii din hairpin se rotesc in sensul planului format de cele 2
acelor de ceasornic, rar intalnita segmente b-strand
• Varianta (a) este intalnita la inhibitorul natural al
tripsinei (proteina mica sintetizata in pancreas, cu rol
de a mentine precursorul tripsinei in stare inactiva;
activarea prematura a acestui precursor determina
aparitia pancreatitei; tripsina este o enzima
proteolitica care digera proteinele pancreasului)
!!! Structura tridimensionala a proteinelor
Structura tertiara a proteinelor Domeniu
3
Aranjament spatial tridimensional, rezultat in urma Motiv structural
interactiilor dintre atomii de pe catena laterala (radicalii (ex. HLH)
R) a lantului polipeptidic, care determina plierea elemen-
Element de
telor de structura secundara din catena polipeptidica in structura
domenii. Proteinele pot avea unul sau mai multe domenii, secundara (ex. a-
domeniile sunt legate intre ele de regula prin segmente helix)
flexibile de tip “loop”. Conformatia spatiala rezultata are
stabilitate maxima (conformatia nativa a proteinelor) si
poate fi globulara sau fibrilara.
Domeniul
Unitatea structurala si functionala a proteinei
- Codificat de regula de un exon al unei gene de la EK, se
impacheteaza independent adoptand de obicei o conformatie
spatiala globulara, compacta, stabila. Alcatuit de regula din mai
multe elemente de superstructura secundara (motive), care
contin cca 50-200 aminoacizi. Structura uni-domeniu
- Asociat cu o functie specifica; poate functiona izolat sau in Structura multi-domeniu
tandem cu alte domenii proteice: Ex. Receptorii hormonilor lipofili prezinta 4 domenii cu
functie clara in cadrul mecanismului lor de actiune:
• domeniu de recunoastere a hormonului lipofil
• domeniu de recunoastere a unei tinte nucleare
• domeniu de legare la ADN
• domeniu reglator
Domeniu Domeniu de Domeniu Domeniu de recunoastere
N reglator legare la ADN targeting nuclear a hormonului lipofil C
!!! Structura tertiara a proteinelor
Intre radicalii R se pot stabili interactii: 2 Necovalente
1. covalente (punti disulfurice)
2. necovalente (interactii ionice, punti de hidro-gen, Interactii ionice (cu formare de punti saline)
interactii hidrofobe si van der Waals Se stabilesc intre grupari R ionizate cu sarcina opusa
(Lys-Asp, Arg-Glu)
Lys+ Asp-
-(CH2)4-NH3+ . . . -OOC-(CH2)-
1 Covalente: Punti de hidrogen
Se stabilesc intre o grupare donor slab acida (D-H) si
Punti disulfurice un atom acceptor (A) care are o pereche de electroni
neparticipanti (Ser-Asn, Ser-Gln, Gln-Cys)
• 2 resturi de Cys de pe aceeasi catena sau de Ser Asn
pe catene polipeptidice diferite aflate fata in -(CH2)4-OH . . . O=C-(CH2)-
fata se oxideaza, conducand la formarea
NH2
puntilor disulfurice
• proteinele cu punti disulfurice confera Interactii hidrofobe
stabilitate si rigiditate moleculara Se stabilesc intre gruparile R hidrofobe care au
• proteinele cu punti disulfurice sunt mai tendinta de a se asocia in solutii apoase (Ala, Val,
rezistente la actiunea enzimelor proteolitice Leu, Ile). Sunt orientate spre interiorul structurii.
• proteinele fara punti disulfurice sunt mai Ala Ala
flexibile si isi pot schimba conformatia ca -CH3 CH3-
raspuns la modificarea unui factor din mediu Interactii van der Waals
Intre aminoacizi alifatici (Ala, Val)
Interactii cu schimb de electroni π (Phe-Phe)
!!! Structura tridimensionala a proteinelor
Proteine:
Monomer: o subunitate (o catena polipeptidica)
Oligomer: 2-cateva subuntati
Multimer: mai multe subunitati Proteine multimerice:
Protomer: unitate repetitiva in Mai multe catene polipeptidice
identice sau diferite
proteine multimerice
4 Structura cuaternara
• Nu este tipica tuturor proteinelor, reprezinta
modul in care mai multe subunitati (catene
polipeptidice identice sau diferite, cu conformatii
proprii), se asambleaza prin interactii necovalente
pentru a forma un edificiu supermolecular cu
functie biologica.
• Pentru exercitatea functiei biologice subunitatile
pot actiona: independent sau cooperativ; mono-
merul (o subunitate) nu este functional.
Hemoglobina:
Hemoglobina este un heterotetramer sau un
dimer format din protomeri ab
• 4 subunitati globulare proteice (globina)
cuplate cu cate o grupare prostetica (hem).
• Globina este constituita din: 2 lanturi a si 2 b
!!! Structura cuaternara a proteinelor - Avantaje
• Flexibilitate mai mare - Structura cuaternara a aparut mai tarziu in evolutie, pentru a
raspunde functional la modificarile conditiilor de mediu.
• Economie de material genetic (1 aa – 1 codon = 3 nucleotide):
• Homotetramer cu structura cuaternara avand 4 subunitati identice T de 100 aa
T T (4x100 aa =400 aa): T este codificat de o gena t formata din 300 nt (100 aa x 3 nt)
• Monomer fara structura cuaternara, cu o singura catena polipeptidica, avand 400
T T aa (100 aa x 4): necesita un material genetic format din1200 nt (400 aa x 3 nt)
• Heterotetramer cu structura cuaternara avand 2 subunitati A (150 aa) si 2

A B subunitati B (50 aa); A este codificat de gena a formata din 450 nt (150 aa x 3 nt) si
B este codificat de gena b formata din 150 nt (50 aa x 3 nt). Total: 600 nt.
B A • Monomer fara structura cuaternara, cu o singura catena polipeptidica, avand 400
aa (150 aa x 2) + (50 aa x 2): necesita un material genetic format din 1200 nt (400
aa x 3 nt)
• Adaptare contra mutatiilor - Structura cuaternara necesita mai putin material genetic si
implicit probabilitatea ca materialul genetic sa sufere mutatii este mai redusa.
Simetria subunitatilor si tipurile de interactii dintre ele
• Un singur tip de interactie • Mai multe tipuri de interactii intre subunitatile
intre subunitatile adiacente adiacente: simetrie ciclica (rotationala)
simetrie liniara simetrie helicala
molecule plate molecule poliedrice
Virusul
mozaicului
tutunului
!!!
Proteine – Proprietati fizico-chimice
1 Masa moleculara 3 Solubilitatea
2 Caracterul acido-bazic 4 Denaturarea si renaturarea
1 Masa moleculara
• Este exacta, determinata genetic

• Variaza intre aprox. 104 – 106 Dalton (Da sau D)
• 1 Da = 1 unitate atomica de masa (u) ~ 1.67 x 10-27 kg

• Ex. 6 kDa = 6000 Da = 6000 x 1.67 x 10-27 kg
• Metode de determinare exacta a masei moleculare a unui proteine:

• Spectrometrie de masa
• Degradare Edman
Cate micrograme cantareste un trimer ale carui
subunitati au 75,5 kDa fiecare?
!!! Proteine – Proprietati fizico-chimice
2 Caracterul acido-bazic
• Proteinele sunt molecule amfoterice, ele putand avea o incarcare pozitiva, negativa, sau
nula, in functie de pH-ul mediului in care se afla.
• La valori de pH mici (concentratii mari de H+), gruparile acidului carboxilic au tendinta sa fie
neincarcate electric (COOH), iar gruparile NH2 sa fie total incarcate electric (NH3+), dand
proteinei o incarcare pozitiva. Proteina va migra in camp electric catre polul (-)
• La valori de pH mari (concentratii mici de H+), gruparile carboxil sunt incarcate negativ
(COO-), iar gruparile bazice tind sa fie neincarcate (NH2), conferind proteinei o incarcare
negativa. Proteina va migra in camp electric catre polul (+).
• La pI proteina nu are incarcare electrica (exista o balanta intre gruparile negative si
pozitive) si de aceea nu migreaza in camp electric.
• Fiecare proteina este caracterizata printr-un pI propriu.
Peptidele contin cate o singura

grupare a-amino si a-carboxil
libere. Proprietatile acido-
bazice ale acestora depend de
aceste grupari terminale si de
natura gruparilor ionizabile R
ale aminoacizilor constituenti,.
3 Solubilitatea
• Efectul pH-ului asupra solubilitatii proteinelor

• La punctul izoelectric (pI) solubilitatea unei proteine este minima, deoarece repulsiile electrostatice dintre
moleculele de solut (proteina) sunt minime.
• La pH mai mici sau mai mari fata de valoarea pI, solubilitatea proteinei creste, deoarece repulsiile
electrostatice dintre ioni sunt mai mari.
• Efectul sarurilor asupra solubilitatii proteinelor:

1. Salting-in: Adaugarea de sare in concentratie mica stabilizeaza
gruparile ionizate din structura proteinei, atragand proteina in solutie
si crescandu-i solubilitatea.
2. Daca cantitatea de sare creste, se atinge un punct de maxima
solubilitate a proteinei.
3. Salting-out: precipitarea proteinei in prezenta unui exces de sare.
Creste concentratia de sare
Scade solubilitatea si PRECIPITA proteina

Proteina se deshidrateaza, ionii sarurilor atrag in jurul lor moleculele de apa po-
larizabile – indepartarea moleculelor de apa va descreste solubilitatea proteinei.
Punct de solubilitate maxima a proteinei

Creste solubilitatea si STABILITATEA proteinei
Solubilitatea oricarei substante depinde de afinitatea moleculelor de solut una
pentru cealalta si pentru moleculele de solvent. Ionii mici ai saruruilor neutre in-
teractionaza cu moleculele proteice, diminunand interactile dintre aceastea si
crescand, astfel, solubilitatea.
4 Denaturarea si renaturarea
• Denaturarea
• alterarea conformatiei proteinei (structura secundara, tertiara, cuaternara) datorita

unor factori fizici sau chimici, fapt care conduce la deplierea catenei polipeptidice si
adoptarea unei structuri random coil. Tratarea unei proteine in conditii stringente (ex.
HCl 6M, 1100C, 24h) determina si alterarea structurii ei primare (proteina este
scindata in aminoacizii componenti).
Proteina • isi pierde conformatia nativa

denaturata • isi pierde functia biochimica specifica
• isi modifica proprietatile fizice specifice: vascozitatea,
absorbanta in UV, rotatia optica.
• Denaturarea proteinelor este uneori un proces reversibil. Renaturarea proteinelor –
replierea catenelor polipeptidice intr-o forma similara cu cea nativa sau in forma
nativa, care se soldeaza cu recapatarea partiala sau totala a functiei biologice a
proteinei respective.
!!! Denaturarea proteinelor
Factori care determina denaturarea proteinelor
Factor denaturant Efecte care produc denaturarea proteinelor prin distrugerea legaturilor
necovalente (legaturi de H, saline, hidrofobe, v. d. Waals)
Incalzirea peste 500C Ruperea urmatoarelor tipuri de legaturi din proteina: hidrofobe, de
hidrogen si van der Waals
Variatii mari de pH fata de cel fiziologic Modificari la nivelul legaturilor ionice realizate de aa de pe catena
laterala
Detergentii (Dodecil sulfat de sodiu – SDS) Ruperea interactiilor hidrofobe din proteina
Substante organice miscibile cu apa Deshidrateaza proteina
Unele saruri (Guanidina hidroclorica – GuCl Distrug interactiile hidrofobe din proteina
5-10M, GuSCN, KSCN, LiBr)
Uree 5-10M Interactioneaza cu resturile de aa polari si catena polipeptidica,
stabilizand conformatii non-native in proteina
Factor denaturant Efecte care produc denaturarea proteinelor prin distrugerea legaturilor
covalente (puntile disulfurice)
Beta-mercaptoetanol (bME) Rup puntile disulfurice inter- si intracatenare din proteine, conform
Ditiotreitol (DTT) ecuatiei de mai jos:
Catena A-S-S-Catena B + bME (DTT)  Catena A-SH + Catena B-SH
Agent caotrop - compus chimic care denatureaza proteina

!!! Proteine – Clasificare – Parteneri de interactie
Proteinele pot interactiona cu alte molecule formand complexe:
• ioni metalici (ex: Fe2+, Ca2+, Zn2+)
• molecule mici (ex. NAD+)
• acizi nucleici (ADN - deoxiribonucleoproteine, ARN - ribonucleoproteine)
• alte proteine:
• de acelasi tip (homodimeri, homotrimeri, homotetrameri, etc.)
• de tipuri diferite (heterodimeri, heterotrimeri, heterotetrameri, etc.)
• O molecula (ion metalic, molecula mica, alta proteina) care se leaga revesibil de o
proteina se numeste ligand (interactia proteina-ligand e specifica). Acesta se leaga la
proteina intr-un loc numit situs de legare, care este complementar dpdv al marimii,
formei, incarcarii electrice, caracterului hidrofob sau hidrofil cu ligandul (o proteina
poate avea situsuri de legare separate pentru diferiti liganzi); uneori o proteina
trebuie sa-si modifice conformatia pentru a putea lega un ligand (intr-o proteina cu
mai multe subunitati, o modificare conformationala intr-o subunitate poate afecta a
si conformatia celorlalte subunitati)
Caz particular al proteinelor: enzimele. Molecula care interactioneaza specific cu o enzima se numeste substrat
(nu ligand). Substratul se leaga la enzima intr-un loc numit centru catalitic activ (nu situs de legare)
!!!
Proteine – Clasificare - Constitutie
Constitutiv: Proteine simple, Proteine conjugate
1. Proteine simple (Holoproteine)
2. Proteine conjugate (Heteroproteine) : o parte proteica (apoproteina) si o grupare neproteica
(prostetica), permanent atasata de proteina, care contribuie la functionarea ei
Rol: structural, dinamic c. Proteine cu functie de aparare:

- Imunoglobulina si interferonul actioneaza asupra
1. Proteine cu rol structural – infectiilor bacteriene si virale
O serie de proteine (colagenul, elastina) formeaza - Fibrina impiedica pierderile de sange din sistemul
matricea sistemului osos si reprezinta componentele vascular
majore ale tesuturilor conjunctive, conferind structura si d. Hormoni:
forma organismului uman. - Insulina
- Somatotropina
2. Proteine cu rol dinamic - Hormonul luteinizant
a. Enzimele: catalizatorii tuturor reactiilor care au loc e. Proteine cu rol in mecanismul contractiei musculare:
intr-un organism viu. - Actina
b. Proteine cu functie de transport: - Miozina
• Hemoglobina: transporta oxigenul in sange f. Proteine cu rol in controlul si reglarea transcriptiei si
• Mioglobina: transporta oxigenul in muschi translatiei genelor:
• Transferina: transporta Fe in sange - Histone
• Proteine care transporta hormoni de la situsurile - Proteine cu rol activator/represor al expresiei genice
lor de sinteza spre cele de actiune, prin sange - Proteine ribozomale
• Proteine care transporta medicamente si compusi - Factori de transcriptie si translatie
toxici prin sange g. Receptori membranari:
- Proteine care transmit semnalele extracelulare in
interiorul celulei, reglandu-i activitatea fiziologica
!!!
Proteine - Clasificare - Forma
1. Fibrilare
• alcatuite din molecule foarte lungi
• ex. proteine cu rol structural, de protectie, de sustinere si motilitate
1.1. Keratina
1.2. Colagen
1.3. Elastina
2. Globulare
• alcatuite din molecule sferice, compacte
• ex. enzime, proteine transportoare, receptori
2.1. Mioglobina
2.2. Hemoglobina
!!! a-Keratina
• Prezenta la mamifere (in piele, par, unghii, coarne) fiind insolubila in apa.
• Prezinta a-helix ca element de structura secundara, catena polipeptidica este bogata in resturi de
Cys - rezistenta, datorita puntilor disulfurice care se stabilesc intre catenele polipeptidice. Elastica
(revenind la forma initiala atunci cand nu se mai aplica forta exterioara).
Helix-Superhelix-Protofilament-Protofibrila-Microfiblila-Macrofibrila-Celula corticala
• a-HELIX (catena polipeptidica de a-keratina, terminata la capate
cu regiuni globulare cu un continut mare de Cys, care permite
formarea puntilor disulfurice intre catenele adiacente)
• SUPERHELIX DE STANGA (COILED-COIL) = 2 a-helixuri,
constituite dintr-o catena polipeptidica de tip I (aa acizi) si o catena
polipeptidica de tip II (aa bazici), rasucite unul in jurul celuilalt;
fiecare tur de spira are 5.2 Å in loc de 5.4 Å datorita superincolacirii
• PROTOFILAMENT = perechi de structuri coiled-coil (4 a-helixuri
in sect. transversala) conectate cap-coada
• PROTOFIBRILA = 2 protofilamente (in sectiune transversala au 8
a-helixuri)
• MICROFIBRILA = FILAMENT INTERMEDIAR = 4 protofibrile
(sectiune transversala 32 a-helixuri)
• MACROFIBRILA = mai multe microfibrile (filamente intermediare) medulla
cuticula
• CELULA CORTICALA = mai multe macrofibrile celula corticala
( ) =
!!! Colagen
Prezent la toate organismele multicelulare (reprezinta 25%
din totalul proteinelor unui mamifer), component al tesutului
conjunctiv, prezent in tegument, cartilaje, tendoane, ligamente,
discurile intervertebrale, vase de sange, intestin, oase, dinti,
cornee, fiind alcatuit din fibre cu rezistenta mare la intindere.
Colagenul este sintetizat, degradat si inlocuit continuu in
tesuturi; gradul de inretelare al colagenului creste odata cu
varsta. Scaderea productiei fibrelor de colagen are drept
consecinta aparitia ridurilor.
Etapele formarii colagenului

1. Sinteza in citoplasma la nivelul ribozomilor a unor lanturi polipeptidice individuale = catene pro-a, care
sunt ulterior introduse in reticulul endoplasmatic.
Structura primara
• 42 gene care codifica pentru diferite catene pro-a (alcatuite din ~ 1000 aa) care se gasesc in tesuturi in diferite
combinatii (la om: ~ 27 tipuri de colagen, colagenul de tip I, formator de fibrile: este cel mai raspandit).
• Catenele pro-a contin propeptide la capetele N- si C-terminale, ce vor fi clivate in etapele ulterioare ale sintezei
colagenului
Structura secundara - Catena pro-a se asambleaza sub forma de helix rasucit spre stanga, in care n=3
2. Modificarea post-translationala prin hidroxilare a unor resturi de Pro si Lys din structura catenelor pro-a,
cu formare de 3-Hidroxiprolina (3-Hyp), 4-Hidroxiprolina (4-Hyp) si 5-Hidroxilizina (5-Hyl). Vitamina C (cofactor
pentru functionarea enzimelor, fiind donor de electroni). Carenta -> Scorbut: leziuni la nivelul pielii, fragilitate vasculara.
3. Modificarea post-translationala prin glicozilare a unor resturi de Hidroxilizina din structura catenelor pro-a
!!! Etapele formarii colagenului
4. Structura tertiara
• 3 Catene pro-a se rasucesc una in jurul celeilalte, pentru a forma un superhelix de dreapta,
asamblat sub forma de coiled-coil si stabilizat prin punti de H. Monomerii sunt legati stabil prin
legaturi covalente incrucişate inter si intramoleculare, care confera fibrilei rezistenta mecanica.
• Catenele pro-a contin secvente repetitive de Gly-X-Y, in care X este frecvent Pro, iar Y este frecvent
4-Hidroxiprolina (4-Hyp). Gly asigura impachetarea stransa a structurii, Pro si Hyp asigura rasucirea
structurii, Hyp formeaza legaturi de hidrogen intercatenare pentru stabilizarea structurii.
5. Asamblarea completa a celor 3 catene pro-a constituie molecula de procolagen
6. Procolagenul este secretat in spatiul extracelular
7. Clivarea propeptidelor din structura procolagenului de enzime proteolitice (cantenele pro-a devin
catene a), cu formare de monomeri de colagen (tropocolagen).
Propeptida are rolul de a ajuta la asamblarea celor 3 catene pro-a sub forma de coiled-coil si impiedica asamblarea
prematura a moleculelor de colagen in interiorul celulei
8. Structura cuaternara - Monomerii de colagen se autoasambleaza sub forma de fibrile de collagen
care sunt constituite din monomeri asamblati cap-coada, dispusi pe mai multe randuri, monomerul de
dedesupt fiind deplasat fata de cel de deasupra cu ~ ¼ din lungime.
9. Fibrilele de colagen se asambleaza pentru a forma o fibra de colagen.
Tip Maladie Simptome

Colagen genetica
Datorita prezentei mai multor enzime in I Osteogenesis Oase fragile, care se fractureaza
acest proces, exista cateva maladii imperfecta usor
genetice asociate cu formarea fibrilelor II Condroplazii Cartilaje anormal dezvoltate, oase si

incheieturi deformate
de colagen.
III Sindromul Piele, vase de sange fragile,
Ehlers-Danlos incheieturi foarte mobile
La microscopul electronic fibrilele
de colagen au un aspect striat, de
benzi luminoase (zona clara) care
alterneaza cu benzi intunecate
(zona intunecata). Zonele clare
apar la nivelul discontinuitatilor
dintre 2 superhelixuri consecutive.
!!!
Elastina
Prezenta la majoritatea vertebratelor, component al tesutului conjunctiv elastic,
prezenta sub forma de fibre elastice in tesuturile care trebuie sa fie atat elastice, cat si
rezistente la intindere, pentru a putea functiona: piele, vase de sange, plaman, ligament.
1. Sinteza in citoplasma la nivelul ribozomilor a unor lanturi polipeptidice Forma contractata
individuale, care sunt ulterior introduse in reticulul endoplasmatic =
Elastina (Tropoelastina).
Structura primara: Bogata in resturi de Gly, Pro, contine un numar semnificativ
de Ala, Val
Structura secundara: contine regiuni alternative:
• a-helicale (bogate in Lys): asigura rezistenta structurii
• bucle hidrofobe: cu rol in elasticitate
2. Rar: modificarea post-translationala prin hidroxilare a unor resturi de Pro,
cu formare de Hidroxiprolina (Hyp). Nu se formeaza Hidroxilizina (Hyl).
3. Nu se produce modificarea post-translationala prin glicozilare a resturilor
de aminoacizi
4. Elastina este secretata in spatiul extracelular.
5. Monomerii de elastina se asambleaza prin formarea unor leg. covalente
intre resturile de Lys de pe catene polipeptidice diferite. In acest fel se pot
lega pana la 2-4 lanturi polipeptidice adiacente unul de altul. Forma extinsa
6. Moleculele de elastina asamblate prin legaturi covalente sunt acoperite
de o teaca de microfibrile, constituind impreuna fibra elastica. O parte Asemanari si deosebiri
din moleculele de elastina adopta o structura de tip random coil, fapt
intre colagen si
care le permite sa se extinda foarte mult si apoi sa revina la forma initiala.
elastina?
!!! Hemoglobina
Circulatia sangelui Rolul hemoglobinei din eritrocite:
Circulatia mare
• Porneste de la ventriculul stang al inimii, apoi • leaga si transporta O2 (Oxihemoglobina) de
prin artera aorta se ramifica arterial la toate la plaman la inima (prin venele pulmonare)
organele si tesuturile. si apoi de la inima la toate tesuturile
• La tesuturi, prin capilare, sangele cedeaza organismului (prin artere)
oxigen si substante nutritive, se incarca cu
bioxid de carbon si cu deseurile rezultate din • elibereaza O2 in tesuturi pentru a realiza
metabolism, apoi, prin vene, se varsa in atriul respiratia aeroba, in scopul furnizarii
drept al inimii, unde se termina circulatia energiei necesare in procesele metabolice.
mare si incepe circulatia mica.
• dupa eliberearea O2 in tesuturi, Hb leaga si
Circulatia mica transporta CO2 (Carbohemoglobina) si H+
• Din atriul drept, sangele trece in ventriculul de la tesuturi la inima (prin vene) si de la
drept din care porneste circulatia mica. inima la plaman (prin artera pulmonara)
• Aceasta trece prin artera pulmonara, in
plamani. • in plaman, Hb elibereaza CO2 si H+, se
• In capilarele pulmonare, sangele cedeaza incarca cu O2 si procesul se reia.
bioxidul de carbon adus, se incarca cu oxigen,
pe care il transporta prin venele pulmonare
pana in atriul stang, unde se termina mica
circulatie.
!!! Structura Hemoglobinei
Globina
Hem • Se gaseste in cantitate mare in eritrocite (globule rosii)

• Proteina care da culoarea sangelui:
• sange arterial: rosu deschis
• sange venos: rosu inchis-albastrui
• Tetramer cu structura cuaternara, alcatuit din:
• 4 subunitati proteice globulare (globina) legate intre ele
prin legaturi necovalente: a2b2
• 4 grupari prostetice (hem), fiecare aflata intr-o cavitate
formata la exteriorul catenei globinice.
• Hb poate lega pana la 4 molecule de O2
Hem
Globina
Perioada Tip hemoglobina Compozitie % la adult
HbA/HbA0 (Hemoglobina neglicozilata sau neglicata) a2b2 ˜ 92

HbA1 (Hemoglobina glicozilata sau glicata: are un rest (˜4)
Adult de glucoza pe catena b): HbA1a; HbA1b; HbA1c (marker
pentru glucoza in diabet)
HbA2 a2δ2 ˜ 2-3
!!! Structura Hemoglobinei la adult (HbA)
Hemul (Hem-Fe2+ = Feroprotoporfirina IX)
este constituit din:
• Protoporfirina IX
Contine 4 nuclee pirolice unite prin 4 punti metinice (CH). Nucleele
pirolice sunt substituite cu:
• 4 grupari metil (CH3)
• 2 grupari vinil (CH=CH2)
Pirol • 2 grupari propionat (CH2-CH2-COOH)
• Ion de Fe2+, care este hexacoordinat:
I. in planul protoporfirinei:
• 4 legaturi coordinative cu N din structura nucleelor pirolice
II. perpendicular pe planul protoporfirinei:
• 1 legatura coordinativa cu un atom de N al unui aa (His) din lantul globinei
• Fe2+ este adapostit intr-o cavitate formata de helixul E si F din globina, impiedicand
expunerea acestuia la procese oxidative care l-ar tranforma in Fe3+
• 1 legatura coordinativa cu un atom de O2 (Fe2+ leaga reversibil O2)
• Legarea O2 determina modificarea proprietatilor Hem-Fe2+ :
• Sange arterial (bogat in O2): culoare rosu deschis
• Sange venos (bogat in CO2): culoare rosu inchis-albastrui
• CO, HCN, H2S au afinitate mai mare pentru Fe2+ comparativ cu O2, pe care il dislocuiesc
din structura Hemului. CO, HCN, H2S sunt toxice pentru organismele aerobe.
• In conditii de stres oxidativ sau expunere la substante toxice (vopsele, antibiotice,
anestezice, nitriti, substante oxidante: anilina, fenacetina, benzocaina, nitroglicerina
etc.), Fe2+ din hemoglobina e oxidat la Fe3+, cu formare de Methemoglobina (HbMet),
care nu leaga O2. O concentratie de peste 70% HbMet in sange este letala.
!!! Structura Hemoglobinei la adult (HbA)
Globina este constituita din:
•2 lanturi polipeptidice a (a1, a2) – 141 aa fiecare
•2 lanturi polipeptidice b (b1, b2) - 146 aa fiecare Globina
• Subunitatile a si b sunt alcatuite din:
• Segmente de a-helix Hem
• 8 a-helix (A, B, C, D, E, F, G, H) –
subunitate
subunitatea b subunitate
a2 b1
• 6 a-helix (A, B, E, F, G, H), C e helix 310,
D lipseste – subunitatea a
• Regiuni loop sau random coil care fac
legatura intre segmentele de helix
Structura Hb este stabilizata de interactiile care au

loc intre subunitati: subunitate subunitate
• interactii intre subunitati diferite (a-b): b2 a1
numeroase, puternice
Hem
• intre subunitatile a1-b1 si a2-b2: cele mai
puternice (hidrofobe)
• intre subunitatile a1-b2 si a2-b1: puternice Globina
(punti de H, saline)
• interactii intre subunitati de acelasi fel (a1-a2,
Hemoglobina
b1-b2): putine, slabe
!!! Mecanismul oxigenarii si deoxigenarii Hb
Hb poate adopta 2 conformatii:

• T (Tense) – Tensionata (fara O2)
• R (Relaxed) – Relaxata (cu O2 legat)
Ambele conformatii au afinitate pentru O2

• T are afinitate minima pentru O2 (se descarca cu O2)
• R are afinitate maxima pentru O2 (se incarca cu O2) Deoxihemoglobina Oxihemoglobina
1. Deoxihemoglobina (Conformatia T)
• forma stabilizata de un numar mare de interactii la nivelul subunitatilor neidentice;
• legarea O2 la Hb aflata in forma T determina modificarea conformationala a Hb la forma R;
2. Oxihemoglobina (Conformatia R):

• structura subunitatilor individuale nu este afectata major
• se modifica interactiile dintre subunitati:
• subunitatile ab culiseaza una peste cealalta si se rotesc
• se ingusteaza spatiul dintre subunitatile b
Modele de actiune pentru un tetramer care actioneaza cooperativ
Modelul Koshland – Caz particular pentru Hb
1. Deoxihemoglobina (Conformatia T)
• Cele 4 subunitati se afla in forma T
• Legarea primului O2 la o subunitate T se face
cu afinitate mica
• Legarea primului O2 determina modificarea
conformationala a subunitatii T la forma R
2. Modificarea conformationala a primei

subunitati la forma R este comunicata
subunitatilor adiacente (functioneaza
cooperativ), care vor trece in forma R si vor lega
O2 cu afinitate mai mare
Forma T
3. Oxihemoglobina (Conformatia R)
• Cele 4 subunitati se afla in forma R Forma R
• Ultimul O2 se va lega la o subunitate care este L = O2
deja in forma R, deci se leaga cu afinitate
mare (afinitatea de legare a celui de-al
patrulea O2 este de 300x mai mare ca a
primului O2)
Subunitatile Hb functioneaza cooperativ pentru a lega O2.
Parametrii care influenteaza legarea O2 la Hb:
• pH-ul mediului: = [H+] mare/mic

• scaderea pH determina scaderea afinitatii Hb pentru O2
• cresterea pH determina cresterea afinitatii Hb pentru O2
• Presiunea partiala a O2:
• la presiune ridicata (alveolele pulmonare) este favorizata forma R
• la presiune joasa (tesuturi) este favorizata forma T
• Modulatori alosterici:
• CO2
Cresterea concentratiei de CO2, H+, 2,3 DPG
• H +
scade afinitatea Hb pentru O2 si viceversa.
• 2, 3 difosfoglicerat (2, 3 DPG)
• Modulator (efector) alosteric = compus care se leaga la alt situs decat situsul
functional al proteinei (ex. Hem) si induce o modificare conformationala in proteina,
care determina schimbarea functiei acesteia.
• Hb este o proteina alosterica.
!!!
Mecanismul oxigenarii si deoxigenarii Hb
Legarea/disocierea O2 la Mioglobina versus Hemoglobina
Mioglobina (Mb) Hemoglobina (Hb)
Proteina din muschiul scheletic si cardiac Proteina care se gaseste preponderent in

eritrocite
Leaga O2 eliberat de Hb ca raspuns la Hb transporta O2 de la plaman la tesuturi si
concentratia scazuta de O2 din muschi; Mb CO2 si H+ de la tesuturi la plaman.
elibereaza O2 in celula musculara, ca raspuns
la necesitatea de O2.
Alcatuita dintr-o singura catena polipeptidica Alcatuita din 4 subunitati care functioneaza
cooperativ
Poate lega 1 molecula de O2 Poate lega pana la 4 molecule de O2
Legarea O2 este necooperativa corespunza- Legarea O2 este cooperativa corespunzatoarei

toare unei curbe de tip hiperbola unei curbe sigmoide (in forma de S)
Are afinitate mai ridicata pentru O2 ca Hb: P50Hb = 26 mmHg
P50Mb = 1 mmHg.
Mb leaga O2 eliberat de Hb in tesuturi, deci
cand Mb are afinitate mare pentru O2, Hb are
afinitate mai mica pentru O2, deoarece Curba de disociere pentru Mb si Hb
cedeaza O2 in tesuturi.
Nu este alosterica Alosterica (functionarea ei este modulata de P50 = presiunea partiala a O2 cand 50%
compusi ca CO2, H+) din situsurile de Hb sunt ocupate cu O2.
Parametrii care influenteaza legarea O2 la Hb: CO2, H+
Efect Bohr: relatia dintre O2, CO2 si H+ in capilarele din muschi:
• In contractia musculara se formeaza CO2, H+; in capilarele din muschi
Hb elibereaza O2 (pentru a asigura O2 necesar pentru producerea de
energie in tesuturile active dpdv metabolic) si leaga CO2 si H+ (La
concentratie mare de CO2 si H+ (pH scazut), este stabilizata starea T a
Hb, scade afinitatea O2 pentru Hb care va elibera O2 si leaga CO2 si H+)
• Curba de disociere a O2 este deplasata catre dreapta (Hb este
saturata mai greu in O2)
Efect Haldane: (“hai dane”)

• La concentratie mare de O2, scade afinitatea Hb pentru CO2 si H+ (pH
ridicat)
• Hb elibereaza CO2 si H+ si leaga O2
• Este stabilizata starea R a Hb
• Curba de disociere a O2 este deplasata catre stanga (Hb este saturata mai
usor in O2)
Haldane observa efectul invers efectului Bohr la nivelul capilarelor din

plaman:
La concentratie mare de O2, Hb elibereaza CO2 si H+ si leaga O2.
Parametrii care influenteaza legarea O2 la Hb: 2, 3 DPG
2, 3 difosfoglicerat (2, 3 DPG)
• Compus intermediar in glicoliza, se gaseste in eritrocite la concentratie aproximativ egala cu
cea a Hb.
• Scade afinitatea Hb pentru O2, permitand eliberarea acestuia la nivelul capilarelor din
tesuturile periferice.
Legarea DPG la Hb
• DPG se leaga in cavitatea centrala a Deoxihemoglobinei, stabilizand lanturile b ale acesteia
• DPG nu se leaga la Oxihemoglonina deoarce cavitatea centrala a acesteia este prea mica
pentru a il putea acomoda.
Lanturile de Hb sunt departate cand Lanturile de Hb sunt apropiate

O2 e disociat de pe Hb, permitand cand O2 e legat la Hb, iar 2,3 DPG
intrarea 2,3 DPG, care stabilizeaza nu se poate lega.
forma T a Hb, scazand afinitatea Hb
pentru O2.
Etapele oxigenarii si deoxigenarii sangelui:
1. Concentratia mare de O2 din plaman determina legarea acestuia la Hb cu formare de Oxihemoglobina

(HbO2, Hb forma R). Legarea O2 la Hb este cooperativa si se face cu afinitate din ce in ce mai mare.
2. HbO2 transporta O2 de la plamani la tesuturi, pentru a le furniza energia necesara realizarii proceselor
metabolice. (HbO2 este transportata prin venele pulmonare pana la inima si apoi prin artere la tesuturi).
3. In tesuturi se desfasoara procese metabolice, in urma carora rezulta cantitati mari de produsi secundari
(ex. CO2), ce trebuie eliminati. Cand CO2 este eliberat in circulatie, are loc urmatoarea reactie, catalizata de
enzima carbonic anhidraza prezenta in sange: CO2 + H2O ⇌ H2CO3 ⇌ H+ + HCO3-
4. Cresterea concentratiei de CO2 din sange are drept rezultat si cresterea concentratiei de H+ (scaderea
pH-ului sangelui/cresterea aciditatii mediului).
5. Cresterea concentratiei de CO2 si a H+ din sange determina scaderea afinitatii Hb pentru O2 (Efect Bohr).
6. Oxihemoglobina (HbO2, forma R) elibereaza O2 la tesuturi devenind Deoxihemoglobina (Hb forma T).
7. H+ sunt modulatori alosterici ai Hb: se leaga la anumite resturi de aminoacizi din Hb, determinand
modificari conformationale in structura acesteia ce stabilizeaza forma T.
8. 2, 3 difosfogliceratul (2, 3 DPG) este un modulator alosteric al Hb, stabilizand forma T a acesteia.
9. CO2 este modulator alosteric al Hb, stabilizand si legand forma T a acesteia.
CO2 rezultat in urma proceselor metabolice se gaseste sub mai multe forme:
• 85% este transportat prin sange sub forma de anion
bicarbonat (HCO3-) pana la plaman
• 5% este dizolvat in plasma
• 10% se leaga de forma T a Hb cu formare de
Carbohemoglobina (Carbamino-hemoglobina, HbCO2).
A nu se confunda cu Carboxihemoglobina (HbCO)!
Legarea CO2 la Hb: CO2 reactioneaza cu gruparile a-amino terminale sau resturile de Lys, Arg din lantul
proteic al Hb cu formare de carbamat (R-NH-COO-), care formeaza punti saline si stabilizeaza forma T a Hb.
10. HbCO2 transporta CO2 de la tesuturi la plamani, pentru a fi eliminat prin expiratie (HbCO2 este
transportata prin vene pana la inima si apoi prin arterele pulmonare de la inima la plamani).
11. Capilarele pulmonare au o concentratie ridicata de O2, determinand scaderea afinitatii Hb pentru CO2 si
H+. Astfel, CO2 si H+ disociaza de pe Hb, permitand Hb sa lege O2 (Efect Haldane).
12. H+ eliberati reactioneaza cu HCO3- din sange, cu formare de CO2

H+ + HCO3- ⇌ H2CO3 ⇌ CO2 + H2O
13. Cresterea concentratiei de O2 din capilarele pulmonare are drept rezultat scaderea concentratiei de H+
(cresterea pH-ului sangelui/scaderea aciditatii mediului). Reactiile de deprotonare si protonare au loc cu
rate aproximativ egale, astfel incat pHul sangelui nu este modificat semnificativ.
14. CO2 rezultat din etapele 11 si 12 este eliminat din circulatie si ulterior din plaman prin expiratie
(plaman-trahee-laringe-faringe-cavitatea nazala si orala).
!!! Hemoglobina glicata (HbA1c)
• O mica parte a HbA din sange este

glicata (HbA1c): resturi de glucoza
se leaga la resturi aminoterminale
din lantul b al globinei
Corelatia intre % hemoglobina glicozilata (A1c) si

• Concentratia HbA1c este nivelul mediu al glucozei sangvine in ultimele ˜3 luni (eAG):
proportionala cu nivelul mediu al
glucozei sangvine (glicemia medie)
in cursul ultimelor ˜3 luni anterioare
testarii (corespunzatoare duratei
medii de viata a eritrocitelor).
• Determinarea HbA1c constituie un
test de evaluare si monitorizare pe
termen lung a glicemiei la pacientii
cu diabet zaharat.
• Tinta terapeutica pentru pacientii
diabetici: 6.5-7% HbA1c
GLUCIDE
In functie de numarul de oze:
• 1 oza: Monozaharide
• 2-10 oze: Oligozaharide
• > 10 oze: Polizaharide
MONOZAHARIDE
1. Reprezentare liniara neciclinca (Proiectii Fischer)
2. Reprezentare liniara ciclica (Proiectii Tollens)
3.Reprezentare ciclica plana (Proiectii Haworth)
• nucleu piranozic
• nucleu furanozic
4. Reprezentare conformationala
• baie (barca)
• scaun
!!! Monozaharide - Proprietati
• Formula generala: (CH2O)x
• Clasificare:
• In functie de numarul de atomi de C din molecula: trioze (3 C), tetroze (4 C), pentoze (5 C), hezoxe (6 C), ...
• In functie de natura gruparii carbonil :

• aldoze: gruparea H-C=O la capatul lantului atomilor de C
• cetoze: gruparea C=O se afla in orice alta pozitie de pe lantul atomilor de C
Gliceraldehida Dihidroxiacetona
(Aldotrioza) (Cetotrioza)
Cele mai simple monozaharide:
Glycerin Acetona
• Aldozele cu mai multi atomi de C se

formeaza prin introducerea unui atom de
C chiral in pozitia 2 in lantul atomilor de C;
cetozele in pozitia 3.
1
1 1
• Configuratia gruparii OH a celui mai
2 2 partea 2
indepartat atom de carbon asimetric fata HO H dreapta
partea 3 3
de atomul de carbon carbonilic determina stanga
3
apartenenta ozelor la una din seriile D sau
L. Pozitionarea in dreapta a gruparii OH a
celui mai indepartat atom de C asimetric L-Gliceraldehida D-Gliceraldehida Dihidroxiacetona
fata de atomul de C carbonilic – seria D;
pozitionarea in stanga – seria L
Monozaharide – Stereochimie – Proiectii Fischer
• Gliceraldehida prezinta activitate optica datorita faptului ca
are un atom de C central asimetric (centru chiral), care leaga Dihidroxiacetona
4 substituenti diferiti (cetotrioza, compus simetric, nu are niciun
atom de C chiral - nu exista forma D si L).
• Se gaseste sub forma a 2 izomeri optici:

• (+), roteste planul luminii polarizate spre dreapta;
• (-), roteste planul luminii polarizate spre stanga.
Cele doua forme au aceeasi formula chimica, aceleasi tipuri
de legaturi intre atomi, dar difera prin orientarea in spatiu a
atomilor componenti (=stereoizomeri); sunt imaginea celuilalt
in oglinda, nu sunt superpozabili (nu se suprapun) si au proprie-
tati fizice si chimice identice (=enantiomeri).
• Reprezentarea D si L este propusa de E. Fischer:

• D-Gliceraldehida - Gruparea OH pozitionata in partea dreapta
a planului format de atomul de C (in sistemele biologice predo-
mina glucidele din seria sterica D);
• L-Gliceraldehida - Gruparea OH pozitionata in partea stanga
• Formulele de perspectiva redau pozitionarea in spatiu a

celor 4 grupari atasate de atomul de C asimetric:
• OH, H in fata planului;
• CHO, CH2OH in spatele planului.
Monozaharide – D-Aldoze – Proiectii Fischer
Incadrati in dreptunghi –
compusi frecvent intalniti in natura
!!!
!!!
1 2
2 2
1 1
!!! 121 122 !!! 221

Monozaharide - D-cetoze – Proiectii Fischer
!!!
!!!
!!!
!!!
!!! Monozaharide – Stereochimie – Proiectii Fischer
• O molecula cu n centrii chirali poate avea:
2n stereoizomeri.
• Gliceraldehida: 21 = 2 stereoizomeri (forma D si L) HO
O H
• Aldohexozele cu 4 centrii chirali: 24 = 16 stereoizomeri
H
HO H
(8 perechi de enantiomeri D si L)
ENANTIOMERI (D/L)
D-eritroza L-eritroza
• Stereoizomeri care sunt imaginea in oglinda a celuilalt.
Ex.: D-eritroza, L-eritroza / D-treoza, L-treoza D-treoza L-treoza
DIASTEREOIZOMERI
• Stereoizomeri care nu sunt imaginea in oglinda a
celuilalt; acestia difera prin distanta in spatiu dintre H OH
atomii (gruparile) care nu sunt legati direct. De cele mai HO H
multe ori au proprietati fizico-chimice diferite (rotatie,
punct de topire, solubilitate, constanta de aciditate).
Ex.: D-eritroza, D/L-treoza

L-eritroza, D/L-treoza
EPIMERI
• Doua glucide care difera prin configuratia substituentilor
unui singur atom de C
Ex.: D-Glucoza si D-Manoza difera prin configuratia la C2

D-Glucoza si D-Galactoza difera prin configuratia la C4
!!! Monozaharide – Reprezentare Tollens
• In solutie (apa, alcooli ):
• triozele si tetrozele se gasesc sub forma de compusi cu lant deschis;
• pentozele si hexozele sufera ciclizari.
Aldehidele reactioneaza cu un
alcool (sau cu apa) in raport de
1:1, formand un Semiacetal
(Hidrat de aldehida), care are
+ H2 O potential de a cicliza.
- H2 O Cetonele reactioneaza cu un
alcool (sau cu apa) in raport de
1:1, formand un Semicetal
(Hidrat de cetona), care are
potential de a cicliza.
D-Glucoza Hidrat de Glucoza D-Glucopiranoza
(Reprezentare Fischer) (Semiacetal) (Reprezentare Tollens)
• Reprezentare a D-Glucozei propusa de Tollens, in care se elibereza o molecula de H2O intre:

• gruparea aldehidica de la C1 (ce reactioneaza sub forma de hidrat de aldehida) si gruparea OH de
la C5, cu formarea unei punti de O intre C1 si C5, care inchide un ciclu de 6 atomi (ciclu piranozic),
dand nastere compusului D-glucopiranoza. Aceasta ciclizare este posibila deoarece gruparile sunt
apropiate in spatiu (fapt dovedit prin masurarea distantelor interatomice si a unghiurilor de
valenta).
• Deoarece OH de la C5 este in partea dreapta (D-Glucoza) in reprezentarea Fischer, puntea de O in
reprezentarea Tollens este orientata spre dreapta.
!!! Monozaharide – Reprezentare Tollens
ANOMERI
• In solutie apoasa, la monozaharidele care ciclizeaza apare un nou atom de C*: C1 la aldose, C2 la cetoze.
• In functie de pozitia gruparii OH purtata de acest atom de C asimetric exista:
• izomerul a: gruparea OH legata de C asimetric si puntea de O sunt pe aceeasi parte
• Izomerul b: gruparea OH legata de C asimetric si puntea de O nu sunt pe aceeasi parte
• ANOMERI = Formele a si b, care difera doar prin configuratia substituentului la atomul de C asimetric (C
anomeric). Acestia prezinta proprietati fizice si chimice diferite (punct de topire, solubilitate in apa,
rotatie specifica, viteza relativa de oxidare etc.)
C1- Atom de C asimetric
a-D-Glucopiranoza b-D-Glucopiranoza
Compus OH (C1) dreapta = OH (C1) stanga =

Oza Solutie apoasa Ciclizare Tip nucleu Compus ciclic
intermediar Anomer a Anomer b
a-D- b-D-
Semiacetal C1-C5 Piranozic D-Glucopiranoza
Aldehida Glucopiranoza Glucopiranoza
(Hidrat de
(D-Glucoza) a-D- b-D-
aldehida) C1-C4 Furanozic D-Glucofuranoza
Glucofuranoza Glucofuranoza
Alcool (H2O)
a-D- b-D-
Semicetal C2-C6 Piranozic D-Fructopiranoza
Cetona Fructopiranoza Fructopiranoza
(Hidrat de
(D-Fructoza) a-D- b-D-
cetona) C2-C5 Furanozic D-Fructofuranoza
Fructofuranoza Fructofuranoza
!!! Monozaharide – Reprezentare Haworth
Sus
• Haworth propune reprezentarea monozaharidelor ciclice 2 Sus
2
C1- C*
sub forma de hexagoane sau pentagoane plane.
• Ciclul hexagonal (cu 5C si 1O) seamana cu cel al piranului  1
denumirea monozaharidelor cu ciclu de 6 atomi piranoze. 2
• Ciclul pentagonal (cu 4C si 1O) seamana cu cel al furanului
1
 denumirea monozaharidelor cu ciclu de 5 atomi furanoze. 1 1
• Linia ingrosata a nucleului plan Haworth indica atomii care se afla cel Jos Jos
mai aproape de observator (ex. in a-D-glucopiranoza atomii cei mai Sus, ciclu dreapta
Jos, ciclu stanga
apropiati de observator sunt C2 si C3, atomii aflati la distanta a-D-Glucopiranoza b-D-Glucopiranoza
intermediara sunt C1 si C4, iar atomii indepartati sunt O si C5). 121
• Deasupra si dedesuptul planului sunt substituentii atomilor de C (ex.
in a-D-glucopiranoza la atomul de C2 se leaga un atom de H situat
deasupra planului si o grupare OH aflata dedesuptul planului)
Trecerea de la reprezentarea Tollens la reprezentarea Haworth 2

se face dupa urmatoarele reguli: 1
1. Gruparea OH (C1) aflata in partea dreapta a catenei in D sau L a sau b
1
reprezentarea Tollens se gaseste in partea de jos (sub planul
ciclului) in reprezentarea Haworth. Invers, stanga – sus.
2a. Gruparile continand atomi de C care nu intra in alcatuirea
ciclului piranozic sau furanozic sunt asezate in partea de sus *
(deasupra ciclului) in reprezentarea Haworth, daca puntea de O
din reprezentarea Tollens este situata in dreapta lantului
atomilor de C. Invers, jos – stanga.
(* b-D-fructofuranoza – pentru substituentii de la C1 se
3. Regula 1 are prioritate fata de regula 2! aplica doar regula 1 pt OH, nu se aplica regula 2 pt CH2OH)
Monozaharide
• In realitate ciclul piranozic nu este plan.
• In solutii apoase, in functie de unghiurile de valenta ale atomilor
de C, ciclul piranozic poate adopta conformatia:
• ro. baie (en. boat) - flexibila (adopta mai multe conformatii), minoritara
• scaun (en. chair) - rigida, stabila, majoritara
Reprezentare
ciclica plana
Haworth
Nomenclatura: a-D (+)-glucopiranoza / D-Glcp (D-glucopiranoza)

1. mentionarea tipului de anomer: a sau b
!!! 2. mentionarea seriei D sau L din care face parte
monozaharidul respectiv
3. mentionarea sensului de rotatie al planului luminii
polarizate (+) sau (-)
4. mentionarea numelui monozaharidului (gluco-, fructo-,
galacto-, etc.)
5. mentionarea tipului de nucleu al monozaharidului
(piranozic sau furanozic)
6. mentionarea abreviata a tipului de nucleu al
monozaharidului (p - piranozic; f - furanozic)
Pentoze Rol Monozaharide – Rol
D-Riboza • Monozaharidul cel mai raspandit in natura
• Intra in structura ARN, ATP, GTP, CTP, UTP, NAD+ (derivatul D-Ribozei numit
2-Deoxiriboza se intalneste in structura ADN)
D-Glucoza • Gust dulce, cea mai raspandita hexoza din regnul vegetal si animal; in
natura se gaseste:
• libera (sub forma de esteri fosforici)
• in structura unor oligozaharide, polizaharide: celuloza, amidonul, glicogenul
• Concentratia glucozei in sange = glicemie
valoarea normala: 75-110 mg/dl (hipoglicemie: valoare sub 75 mg/dl
hiperglicemie: valoare peste 110 mg/dl)
D-Galactoza • In natura se gaseste:
• In stare libera (fructe) – rar intalnita
• In alcatuirea unor oligozaharide: lactoza, melibioza, rafinoza
• Intra in alcatuirea unor polizaharide
• de origine animala: galactani
• de origine vegetala: agar, guma arabica, mucilagii
• Intra in alcatuirea unor glicolipide: cerebrozide si gangliozide
D-Fructoza • Foarte raspandita la vegetale
• In stare libera (fructe dulci, miere) – frecvent intalnita
• In alcatuirea unor oligozaharide (zaharoza, rafinoza) – frecvent intalnita
• In alcatuirea unor polizaharide vegetale (inulina, levan)
• In regnul animal: in sperma omului si mamiferelor, unde constituie un substrat
energetic pentru motilitatea spermatozoizilor.
• Utilizata in alimentatie ca inlocuitor al zaharului (de 2x mai dulce ca glucoza)
OLIGOZAHARIDE
a. Maltoza: a-D-glucopiranozil-(14)-a (sau b)-D-glucopiranozida;
b. Lactoza: b-D-galactopiranozil-(14)-a(saub)-D-glucopiranozida;
g. Celobioza: b-D-glucopiranozil-(14)-b-D-glucopiranozida;
d. /Zaharoza: a-D-glucopiranozil-(12)-b-D-fructofuranozida.
!!! • Oligozaharide
• Compusi care contin 2-10 resturi de monozaharide, legate printr-o legatura glicozidica:
• Dizaharide (oligozaharide alcatuite din 2 resturi de monozaharide)
• Trizaharide (oligozaharide alcatuite din 3 resturi de monozaharide)
...
• Oligozaharide alcatuite din 10 resturi de monozaharide
• Se gasesc mai mult in regnul vegetal decat in cel animal; cele mai multe oligozaharide nu se gasesc ca atare in
natura, ci sunt produsi de hidroliza ai unor polizaharide
Dizaharidele (ex: Maltoza, Celobioza, Lactoza,/Zaharoza)

Dizaharide reducatoare
(Daca OH anomeric este liber la oligozaharide sau polizaharide – capat reducator)
Prima oza participa la legatura glicozidica cu gruparea OH anomerica (isi pierde caracterul reducator) in timp ce a
doua oza participa la legatura glicozidica cu o grupare OH, alta decat cea anomerica (isi pastreaza caracterul
reducator). Dizaharida formata are caracter reducator, prezinta fenomen de mutarotatie (schimb intre anomerul a si
b) si reactioneaza cu reactivi specifici pentru gruparea carbonil (aldehidica sau cetonica).
Cand o glucida poate exista fie ca

anomer a, fie ca anomer b, este
reprezentata astfel:
H, OH Capat reducator
a-D-glucopiranozil-(14)-D-glucopiranozida b-D-galactopiranozil-(14)-D-glucopiranozida
Dizaharide nereducatoare
(Daca OH anomeric este implicat in legatura glicozidica, iar glucida se afla la capatul terminal al polizaharidului – capat nereducator)
Cele doua oze participa la legatura glicozidica cu gruparile lor semiacetalice - aceste dizaharide nu contin
grupari libere la atomii de C anomerici, nu au caracter reducator, nu prezinta fenomen de mutarotatie.
!!! Dizaharide
ciclizeaza (D-Glucopiranoza sau D-Glucofuranoza)
C chiral
caracter reducator legatura glicozidica
Aldehida HO–H Hidrat de aldehida

(D-Glucoza)
ciclizeaza (D-Fructopiranoza sau D-Fructofuranoza)
C chiral
caracter reducator legatura glicozidica
Cetona HO–H Hidrat de cetona

(D-Fructoza)
• Aldehidele (R1-COH) reactioneaza cu un alcool R2-OH (sau cu apa) in raport de 1:1, formand un Semiacetal
(Hidrat de aldehida), in care atomul de C carbonilic leaga 4 substituenti diferiti si devine C chiral. Semiacetalul
poate cicliza. Gruparea OH semiacetalica libera (OH anomeric) confera glucidei un caracter reducator. Substitutia
unei alte molecule de tip R3-OH la gruparea OH semiacetalica produce un Acetal. Daca gruparea OH din R3-OH
face parte dintr-o molecula de monozaharid, legatura formata intre cei doi compusi este o legatura glicozidica.
• Cetonele (R1R2CO) reactioneaza cu un alcool R3-OH (sau cu apa) in raport de 1:1, formand un Semicetal (Hidrat
de cetona), in care atomul de C carbonilic leaga 4 substituenti diferiti si devine C chiral. Semicetalul poate cicliza.
Gruparea OH semicetalica libera (OH anomeric) confera glucidei un caracter reducator. Substitutia unei alte
molecule de tip R4-OH produce un Cetal. Daca a doua grupare OH din R4-OH face parte dintr-o molecula de
monozaharid, legatura formata intre cei doi compusi este o legatura glicozidica.
!!! Dizaharide reducatoare - Maltoza
Formata dintr-un rest de a-D-glucoza legata a 14 de un alt rest de a (sau b)-D-glucoza:
a-D-glucopiranozil-(14)-a (sau b)-D-glucopiranozida
(Gruparea OH anomerica, legata la C semiacetalic, ramasa libera poate exista fie sub forma a, fie sub forma
b, formand fie a-maltoza, fie b-maltoza; in solutie apoasa exista un echilibru intre anomerul a si b.
Gruparea anomerica libera este responsabila de caracterul reducator al maltozei)
• Gust dulce, are ⅓ din dulceata zaharozei.
• Se gaseste in semintele germinate, malt
(=un produs obținut din boabe de cereale încolțite,
uscate și măcinate, folosit la fabricarea alcoolului),
plante. Fermentata de drojdii, cu formare
de alcool etilic si CO2, proces care sta la
baza fermentatiei mustului de malt
pentru obtinerea berii.
• Maltoza se gaseste ocazional in stare
OH anomeric
libera in natura. in pozitie a sau b
• Este un produs intermediar al hidrolizei l
acide sau enzimatice a unor polizaharide
ca: glicogen, amidon.
• Usor digerabila de om.
Legatura glicozidica
!!! Dizaharide reducatoare - Lactoza
• Formata dintr-un rest de b-D-galactoza legata b 14 de un alt
rest de a (sau b)-D-glucoza:
b-D-galactopiranozil-(14)-a(saub)-D-glucopiranozida
(Gruparea OH anomerica ramasa libera poate exista fie sub forma a, b-lactoza
fie sub forma b, formand fie a-lactoza, fie b-lactoza)
• Reprezinta 2-8% din continutul laptelui

• Copiii prezinta enzima numita lactaza (β-D-galactozidaza - bacterii), care hidrolizeaza lactoza in
monozaharidele componente.
• Sinteza acestei enzime scade la adult datorita scaderii consumului de lapte din hrana.
• In anumite zone de pe glob (cuprinzand ~70% din europeni, >30% din africani si asiatici) unde
consumul de lapte era ridicat, gena pentru sinteza lactazei a evoluat astfel incat sa permita sinteza
de lactaza in cantitate ridicata la adult, si implicit sa faciliteze consumul de lapte la adult (toleranta
la lactoza)
• Unii adulti din rasa alba si mare parte din africani sau asiatici prezinta un nivel scazut al lactazei. In
consecinta, o mare cantitate de lactoza din laptele pe care il consuma ajunge in colon
nehidrolizata, iar aici flora microbiana de fermentatie o foloseste drept sursa de carbon,
producand mari cantitati de CO2, H2 si acizi organici iritanti pentru mucoasa. Astfel apar tulburari
digestive cunoscute drept intoleranta la lactoza (lapte).
(Consumul de branza predispune mai putin la intoleranta la lactoza, pentru ca mare parte din lactoza este
indepartata in procesul de fabricatie. In prezent, datorita dezvoltarii biotehnologiilor, este posibila
comercializarea laptelui fara lactoza.)
!!! Dizaharide reducatoare - Celobioza
• Formata dintr-un rest de b-D-glucoza legata b 14 de un alt rest de b-D-glucoza:

b-D-glucopiranozil-(14)-b-D-glucopiranozida
• Rezulta in urma hidrolizei enzimatice a celulozei;

• Nu are gust, nu este digerata de om, nu este fermentata de drojdii;
• Unele bacterii au enzima numita b-glucozidaza, care hidrolizeaza celobioza si celuloza.
Prezenta acestor bacterii in tractul digestiv al unor animale le permite acestora sa utilizeze
celuloza ca sursa de hrana.
!!! Dizaharide nereducatoare - Zaharoza = Sucroza = Zahar
• Formata dintr-un rest de a-D-glucoza legata a 12 de
un rest de b-D-fructoza:
a-D-glucopiranozil-(12)-b-D-fructofuranozida
(Ambele oze participa la formarea legaturii glicozidice cu
gruparea OH anomerica, de aceea zaharoza nu are caracter
reducator)
• Substanta solida, alba, cristalizata, cu gust dulce, se gaseste in diverse fructe, seminte, frunze, flori,
radacini; se gaseste in cantitate mare in trestia de zahar (20-27%) si in sfecla de zahar (12-23%), de
unde este extrasa pentru a fi utilizata ca cea mai comuna forma de indulcitor utilizata in
alimentatie (zaharul).
• Se descompune la t0= 1860C formand caramelul
• Dpdv al activitatii optice este dextrogira ([α]D20=+66,50). Sub actiunea hidrolizei acide (HCl) sau
enzimatice (zaharaza=invertaza), zaharoza se descompune intr-un amestec echimolecular al
subunitatilor componente, (a-D-(+)-glucoza si b-D-(-)-fructoza), numit zahar invertit, care este mai
dulce decat zaharoza. Termenul de zahar invertit vine de la faptul ca in urma hidrolizei zaharozei
amestecul rezultat isi modifica rotatia specifica spre stanga, pentru ca valoarea puterii rotatorii a
Fru (levogira) este mai mare decat cea a Glu (dextrogira):
POLIZAHARIDE
1. Celuloza: b-D-glucoza legate b 14;
2. Chitina: N-acetilglucozamina legate b 14;
3. Amidon: Amiloza (25%), a-D-glucoza, legate a 14,
Amilopectina (75%), a-D-glucoza, legate a 16
!!! Polizaharide
Clasificare dpdv constitutional Clasificare dpdv functional
• Homopolizaharide • Heteropolizaharide • Rol structural
• Glucani • Glicozaminoglicani • Celuloza
• Celuloza • Acid hialuronic • Chitina
• Chitina • Condroitin sulfat • Substantele pectice
• Amidon • Dermatan sulfat • Rol de rezerva
• Glicogen • Keratan sulfat • Amidon
• Fructozani • Heparina • Glicogen
• Inulina • Heparan sulfat • Fructozani
• Levan • Substante pectice • Rol de recunoastere
• Protopectinele • Glicoproteine
• Pectinele • Glicolipide
• Acizii pectinici
• Acizii pectici
Polizaharidele pot fi denumite in doua moduri:

• Cu numele lor uzuale:
• amidon, glicogen, agaroza, pectina etc.
• Cu denumiri care descriu compozitia lor:
• Glucani (polizaharide alcatuite numai din resturi de Glucoza)
• Fructozani (polizaharide alcatuite numai din resturi de Fructoza) Denumirea poate fi precedata de o descriere a
legaturilor intre resturile de oze:
• Manani (polizaharide alcatuite numai din resturi de Manoza)
• Amiloza este un a 14 glucan
• Xilani (polizaharide alcatuite numai din resturi de Xiloza) • Amilopectina este un a 14/a 16 glucan
• Galactani (polizaharide alcatuite numai din resturi de Galactoza)
• Arabinoxilani (polizaharide alcatuite numai din resturi de Arabinoza si Xiloza)
!!! Homopolizaharide – Glucani - Celuloza
Celuloza (1838, Anselm Payenne)

• Cel mai abundent polizaharid din natura, componenta structurala a peretilor celulari ai plantelor,
celuloza reprezinta componenta majora a lemnului (si hartiei), rezistenta mare la rupere, insolubila in
apa, higroscopica (absoarbe apa); incalzita in absenta aerului se carbonizeaza;
• E intalnita si la tunicate (nevertebrate marine);
• Enzimele care actioneaza asupra celulozei sunt produse de:

• Fungi (Trichoderma, Aspergillus), bacterii, termite (care contin in cloaca un protozoar care prezinta
echipamentul enzimatic necesar pentru degradarea celulozei).
• Vertebratele nu contin echipamentul enzimatic necesar degradarii celulozei; exceptie: in stomacul
ierbivorelor exista bacterii care secreta un complex celulozolitic ce permite degradarea celulozei cu
grad de cristalinitate scazut.
• Derivatii solubili ai celulozei:

• Metilceluloza, carboximetilceluloza: utilizate in industria alimentara ca filme pentru acoperirea
unor produse alimentare
• Carboximetilceluloza (CM-celuloza), dietilaminoetilceluloza (DEAE-celuloza), sulfoetilceluloza (SE-
celuloza): utilizate in laboratoarele de analiza pentru fractionarea si separarea unor
macromolecule: proteine, acizi nucleici.
!!! Homopolizaharide – Glucani – Celuloza
1. Structura
• Polimer liniar care contine n=15000 resturi de b-D-glucoza legate b 14
• Lanturile de celuloza au o structura complet extinsa, ca o panglica;
• La hidroliza partiala a celulozei se obtine celobioza; totala: glucoza; Anhidrocelobioza
• Unitatea de baza a celulozei este anhidrocelobioza (celobioza anhidra). (celobioza anhidra).
In celuloza fiecare rest de glucoza este rotit cu 1800 fata

...
de restul de glucoza vecin, de-a lungul axei lantului:
...
Celobioza
Polimer de celuloza
60-70 de lanturi de glucoza sunt stabilizate prin legaturi de hidrogen intercatenare si interactii van der Waals
formand microfibrile de celuloza. Astfel, un lant de celuloza are un aspect de panglica, dar cand e stabilizat cu alte
lanturi de glucoza capata un aspect filiform (forma unui fir), cu rezistenta mecanica ridicata.
Buchete de microfibrile se agrega pentru a forma (macro)fibrile de celuloza. Macrofibrilele se agrega pentru a
forma fibre de celuloza, care sunt insolubile, puternice si alcatuiesc peretii primari si secundari ai plantelor superioare.
Celuloza Fibra de celuloza
legatura de H
intercatenara
(Macro)fibrila de celuloza
Microfibrila de celuloza
Lanturi de Glc legate b 14 legatura de H
Celuloza intracatenara
1. Lanturi de Glc (legate b 14),

2. Microfibrila de celuloza,
3. (Macro)fibrila de celuloza,
4. Fibra de celuloza
!!! Homopolizaharide – Glucani - Chitina
Chitina
• Al doilea polizaharid ca abundenta, dupa celuloza
• Component al exoscheletului unor nevertebrate (insecte, arahnide, crustacea), peretii celulari ai
unor fungi, alge, fiind insolubila in apa
• Polimer liniar care contine resturi de N-acetilglucozamina legate b 14
• Structura este similara cu a celulozei, singura diferenta constand in acetilarea restului de C2 din
structura b-D-glucozei
• Prin deacetilarea chitinei in proportie de 60-100%

se obtine chitosanul, utilizat in:
• agricultura: agent antifungic ;
• industrie: filtrarea apei si ca plastic biodegra-
dabil care inveleste alimentele, intarzaindu-le
degradarea;
• medicina: utilizat la bandaje pentru reducerea
sangerarii si ca agent antibacterian;
• dieta: potential rol in reducerea absorbtiei
grasimilor
!!! Homopolizaharide – Glucani - Amidonul (engl. “starch”)
• Este utilizat de plante ca sursa nutritiva si de energie, reprezinta cel mai important polizaharid de
rezerva din regnul vegetal (se formează in frunzele plantelor verzi prin procesul de fotosinteza).
• In cantitate mica - la aproape toate organismele vegetale.
• In cantitate mare se gaseste depozitat sub forma de granule de amidon;
Produsi cu un continut ridicat de amidon: orez 70-80%, grau 63-68%, porumb 60-66%, fasole 42-43%, cartof 13-25%.
Reprezinta o sursa importanta de glucide pentru animale si om, avand un rol insemnat in alimentatie (este
componentul principal al fainii, painii, pastelor fainoase, cartofului etc.); Amidonul ingerat este hidrolizat de a-amilaze
(enzime din saliva si pancreas), care scindeza legaturile glicozidice a 14 dintre resturile de glucoza
Constituie substratul principal in procesul de obtinere a alcoolului si bauturilor alcoolice pe cale industriala.
Amidonul modificat (pregelificat, depolimerizat, reticulat, esterificat) este utilizat in industria alimentară ca aditiv de
legare, ingrosare si stabilizare, la obtinerea sosurilor, supelor-crema, alimentelor pentru copii, inghetatei, etc.
• Amidonul este alcatuit din doua tipuri de polizaharide (a-D-glucani) care se deosebesc prin
proprietăţile lor fizice şi chimice: Amiloza (~ 25%) și Amilopectina (~ 75%), continutul de amiloza si
amilopectina din amidon se modifica in functie de specia plantei si de zona in care se gaseste in planta.
Granulele de amidon
• Depozitate in citoplasma celulelor plantelor, granulele au structura stratificata, alcatuita din inele concentrice de
100-400 nm in care exista domenii unde lanturile de amilopectina formeaza structuri dublu helicale intre ele sau
cu lanturile de amiloza
• Granulele au forme si dimensiuni diferite (cele mai mari sunt in cartofi, iar cele mai mici cele de la orez); Forma:
ovala, sferica sau neregulata | Diametrul: 0.002 – 0.15 mm
• Granulele pot exista in: cloroplaste (unde amidonul e sintetizat si pastrat temporar) | amiloplaste (situs de
stocare indelungat)
Amidonul – proprietati:
• In stare pura, se prezinta ca o pulbere alba
• Este higroscopic (are proprietatea de a absorbi apa):
• Daca amidonul se introduce in apa si se incalzeste treptat, va ingloba apa si se
va ingroasa formand o solutie vascoasa; solutiile de amidon sunt dextrogire.
• Insolubil in apa rece
!!! Homopolizaharide - Glucani
AMILOZA AMILOPECTINA
• Alcatuita din lanturi lungi, neramificate de a-D-glucoza, • Alcatuita din lanturi de a-D-glucoza, conectate prin
conectate prin legaturi de tip a 14 (total 50-5000 legaturi de tip a 14, cu punti de ramificatie a 16 la
resturi de glc) fiecare 24-30 resturi de glucoza (total ~106 resturi de glc)
• Tinde sa existe sub forma de helix de stanga, cu aprox 6 • In granula de amidon lanturile de amilopectina formeaza
resturi de glucoza/spira. In interiorul helixului ramane un structuri dublu helicale intre ele sau cu lanturile de
canal gol cu diametrul de 5 Å amiloza. Structura dublu helicala a amilopectinei este
• In granula de amidon, amiloza formeaza cu amilopectina compacta, impiedicand patrunderea apei in interiorul
o structura dublu helicala. acesteia.
• Se solubilizeaza usor in apa calda si da soluţii cu • Se dizolva in apa numai prin incalzire sub presiune si da
viscozitate redusa, instabile. soluţii foarte vascoase
• Amilopectina da solutii deosebit de stabile
• In reactie cu iodul da culoare albastra. Moleculele de iod • In reactie cu iodul da culoare violet.
se aliniaza in interiorul helixului format de amiloza.
a 14
a 16
a 14
23-29
Aranjament de amiloza si
amilopectina in granula de amidon:
Glicogenul – caracteristici generale
• Polizaharid de rezerva in regnul animal, alcatuit din resturi de glucoza
• Se gaseste in citoplasma tuturor celulelor organismului, sub forma de
granule sferice:
• Particule b, in toate celulele organismului cu exceptia ficatului, raza de 20-50 nm
• Particule a, in ficat, particule agregate mari, cu raza de ~ 200 nm
• Se gaseste in cantitate mare in ficat (3-6% din greutatea ficatului) si in
muschiul scheletic (1-2% din greutatea muschiului scheletic): Particule a
• granula de glicogen hepatic are ~ 60000 unitati de glucoza
• granula de glicogen muscular are ~ 6000 unitati de glucoza
• Colorate cu iod, granulele de glicogen au culoare violet-rosu
• In forma uscata, se prezinta ca o pulbere alba, solubila in apa calda.
Glicogenul - structura
• Particula de glicogen este ancorata de o proteina aflata la interior: glicogenina - o
enzima cu structura dimerica, fiecare subunitate al glicogeninei catalizeaza adaugarea Particule b
a 8 resturi de glucoza pe cealalta subunitate. Prima glucoza este ancorata prin C1 de
gruparea OH a unui rest de Tyr dintr-o subunitate a glicogeninei
Ramificatie a
lantului de glucoza Punct de ancorare
a lantului de glucoza
Capat nereducator
Miez proteic
(Glicogenina) Particule de glicogen colorate cu iod
Punct de ancorare
a lantului de glucoza
• Donor de glucoza pentru realizarea lantului de glicogen este
UDP-glucoza
• Glicogenul are aceeasi structura chimica ca amilopectina,
formand insa ramificatii mai dense; lantul de glucoza este
format din resturi de a-D-glucoza legate a14, cu puncte de
ramificatie a16 la fiecare 8-12 resturi de glucoza
Glicogen - functie
Glicogenul hepatic
• Dupa o masa bogata in carbohidrati, glucoza aflata in exces in
sange este scoasa din circulatie si stocata in ficat sub forma
de glicogen. Cand glucoza este necesara pentru a furniza
energie organismului, aceasta este eliberata din glicogenul
hepatic si transportata prin sange la alte organe.
• Ficatul este singurul organ care functioneaza ca rezervor de
glucoza si pentru alte organe.
Glicogenul muscular a 16
• Glicogenul din muschi functioneaza ca rezerva imediata de
glucoza pentru celulele musculare, glucoza care e utilizata in
procesele metabolice si este consumata daca se fac exercitii
fizice intense. a 14
Glicogen
• Muschiul ia glucoza din sange pentru a reface glicogenul.
Muschiul nu poate elibera glucoza in sange, deci glicogenul
muscular e folosit doar in celula musculara
Alte tesuturi care contin glicogen, il utilizeaza de asemenea local.

Ramificatia lantului de glucoza in molecula de glicogen
• Cresterea fiecarui lant (a14) este realizata de glicogen sintaza; ramificatia
a16 este realizata de o enzima de ramificatie.
• Conditii de ramificare:
• se transfera un lant de min 7 resturi de glucoza care contin capatul
nereducator. Lantul transferat trebuie sa provina dintr-un lant de min 11
resturi de glucoza.
• Lantul nou format trebuie sa se afle la distanta de min 4 resturi de
glucoza fata de lantul preexistent (inainte de ramificatie sa fie min 4 glc)
• Ramificarea este importanta deoarece creste solubilitatea glicogenului si
creste rata sintezei si degradarii glicogenului.
• Limitarea ramificarii glicogenului:
• Pornind de la un lant mic, dupa un numar de ramificari in toate
directiile, densitatea lanturilor externe devine tot mai mare, astfel incat
continuarea extinderii si ramificarii devine imposibila. Aceasta situatie
este atinsa cand au fost adaugate aproximativ 60000 resturi de glucoza.
Se formeaza un polimer compact, care permite acumularea unei
cantitati mari de energie intr-un volum mic
Deramificatia lanturilor de glucoza in molecula de glicogen
• In celula glicogenul este degradat pentru uz metabolic.
• Legaturile a14 sunt clivate de glicogen fosforilaza, care scindeza cate un
rest de glucoza de la capatul nereducator, producand glucozo 1 fosfat.
Scindarea resturilor de glucoza legate a14 este continuata pana cand raman
4 resturi de glucoza pe fiecare lant.
• Transferaza muta un bloc de trei resturi de glucoza de pe lantul de deasupra
pe cel de dedesupt. Restul de glucoza ancorat prin legatura a16 este
scindat de o a16 glucozidaza, lasand un lant liniar de resturi de glucoza
legate prin legaturi a14, care sunt scindate de glicogen fosforilaza.
Heteropolizaharide - Glicozaminoglicani (Mucopolizaharide)
!!! • Componente ale matricei extracelulare (entitate cu
• Polimeri constituiti din
consistenta de gel care impregneaza fibrele de elastina si
monozaharide si derivati ai acestora
• Se gasesc atat in regnul vegetal, cat
colagen din spatiile extracelulare ale tesuturilor conjunctive
si in regnul animal cum ar fi cartilajele, tendoanele, pielea, peretii vaselor de
sange)
• Sunt polizaharide neramificate, alcatuite din resturi alternative
• Heteropolizaharide de: acizi uronici (ex. acid glucuronic, acid iduronic) si
• Glicozaminoglicani N-acetil hexozamina (ex N-acetil glucozamina)
• Acid hialuronic
• Condroitin sulfat • In acesti polimeri alterneaza legaturile 14 si 13
• Dermatan sulfat 1. Acid hialuronic (D-glucuronic b13 N-acetil D glucozamina) b14 (…)
• Keratan sulfat
• Heparina 2. Condroitin sulfat (D-glucuronic b13 N-acetil D galactozamina) b14 (…)
• Heparan sulfat 3. Dermatan sulfat (L-iduronic a13 N-acetil D galactozamin-4-sulfat) b14 (…)
• Substante pectice
• Protopectinele 4. Keratan sulfat (D-galactoza b14 N-acetil-D-glucozamin-6-sulfat) b13 (…)
• Pectinele 5. Heparina (a-D-glucuronat-2-sulfat a14 N-sulfo-a-D-glucozamin-6-sulfat)
• Acizii pectinici (a-L-iduronat-2-sulfat a14 N-sulfo-a-D-glucozamin-6-sulfat)
• Acizii pectici
1. Substante pectice a-D-galacturonic a14 (...) = acid a-D-poligalacturonic
Iduronic acid
!!! Glicozaminoglicani (Mucopolizaharide)
Acid hialuronic
(D-glucuronic b13 N-acetil D glucozamina) b14 (D-glucuronic b13
N-acetil D glucozamina)
• Se intalneste in: matricea extracelulara, fluidul sinovial (lubrifiaza

articulatiile), umoarea vitroasa (ochi)
• Alcatuit din unitati dizaharidice de acid D-glucuronic legate b13 de
N-acetil D glucozamina; unitatile dizaharidice sunt legate intre ele prin
legaturi de tip b14
• Caracterul anionic al resturilor de acid glucuronic permite legarea unor
cationi (Na+, K+, Ca2+)
• Este o molecula rigida si inalt hidratata, care in solutie ocupa un volum
de aproximativ 1000X mai mare decat in stare uscata.
• Este degradat de hialuronidaza (enzima care se gaseste intr-o serie de
tesuturi animale, bacterii, veninul serpilor si albinelor, toxinele unor insecte)
CH2OSO3-
Condroitin sulfat (gr. chondros=cartilaj) (Condroitin 6-sulfat)
(D-glucuronic b13 N-acetil D galactozamina) b14 (D-glucuronic b13

N-acetil D galactozamina)
• Intalnit in cartilaj si in alte tesuturi conjunctive

• Alcatuit din unitati dizaharidice de acid D-glucuronic legat b13 de N-
acetil D galactozamin-4 (sau 6) sulfat. Unitatile dizaharidice sunt legate
intre ele prin legaturi de tip b14
• Daca este sulfatat in pozitia 4: condroitin 4-sulfat; in pozitia 6: condroitin 6-
sulfat
!!! Glicozaminoglicani (Mucopolizaharide)
Dermatan sulfat – intalnit in piele Heparina
(L-iduronic a13 N-acetil D galactozamin-4-sulfat) • Intalnita in: peretii arteriali, ficat, rinichi,
b14 (L-iduronic a13 N-acetil D galactozamin-4- splina. Inhiba coagularea sanagelui,
sulfat) eliberarea sa, prin vatamare, previne
formarea rapida a cheagului sangvin; se
foloseste in clinica la tratarea infarctului,
varicelor, tromboflebitelor.
• Alcatuita din:
• resturi alternative de a-D-glucuronat-
2-sulfat legat a14 de N-sulfo-a-D-
glucozamin-6-sulfat (GlcA2S GlcNS6S)
sau
• resturi alternative de a-L-iduronat-2-
Keratan sulfat - cornee, cartilaj, os, sistemul nervos central sulfat legat a14 de N-sulfo-a-D-
(D-galactoza b14 N-acetil-D-glucozamin-6-sulfat) glucozamin-6-sulfat (IdoA2S GlcNS6S,
b13 (D-galactoza b14 N-acetil-D-glucozamin-6- rar IdoA2S GlcNS3S6S)
sulfat)
!!! Substante pectice
• Polimeri constituiti din
monozaharide si derivati ai acestora
• Se gasesc atat in regnul vegetal, cat
si in regnul animal • Se gasesc in:
• peretii primari ai celulelor plantelor
• Heteropolizaharide • lamelele mijlocii care separa celulele
• Glicozaminoglicani
• Acid hialuronic • Sunt polizaharide eterogene, a caror componenta
• Condroitin sulfat
• Dermatan sulfat principala este acidul a-D-galacturonic, care condenseaza
• Keratan sulfat prin legaturi de tip a14 glicozidice, formand acid a-D-
• Heparina
• Heparan sulfat poligalacturonic
• Substante pectice
• Protopectinele
• Pectinele
• Acizii pectinici
• Acizii pectici
LIPIDE
!!! Lipide
Lipide
• Acizi grasi
• Acizi grasi saturati Compusi insolubili in apa, solubili in solventi organici
• Acizi grasi nesaturati (etanol, eter etilic, cloroform, benzen, eter de petrol)
• Mononesaturati Functii: • Intra in structura membranelor biologice, invelis
• Polinesaturati
protector al suprafetei multor organ(ism)e;
• Alte tipuri de acizi grasi (hidroxilati, ciclici)
• Eicosanoide • Recunoastere celulara, vitamine si hormoni
• Lipide cu glicerol • Forme de depozitare a energiei in organism
• Gliceride Acizi grasi
• Monogliceride • Acizi carboxilici cu catena hidrocarbonata lunga;
• Digliceride • In plantele superioare si animale predomina acizii grasi C16 si C18
• Trigliceride (reprezentantii cu mai putin de 14 atomi de C si mai mult de 20
• Alchileter acilgliceroli sunt rari); se gasesc rar liberi in natura, frecvent intalniti in forma
• Glicozil acilgliceroli esterificata in compozitia unor lipide complexe
• Glicerofosfolipide
• Lipide care nu contin glicerol • Clasificare
• Sfingolipide • Acizi grasi saturati: contin legaturi simple
• Sfingomieline Conformatie extinsa, liniara, catena flexibila, legatura simpla
• Glicosfingolipide permitand libertate de rotatie.
• Cerebrozide Punctul de topire creste odata cu cresterea masei moleculare
• Glucocerebrozide
• Galactocerebrozide • Acizi grasi nesaturati: contin legaturi duble
• Ceramid oligozaharide
• Mononesaturati: prezinta o legatura dubla
• Gangliozide
• Sulfatide • Polinesaturati: prezinta doua sau mai multe
• Alcooli alifatici si ceruri legaturi duble
• Steroizi Prezinta puncte rigide, datorate dublelor legaturi, lipsite de
• Steroli libertate de rotatie. Legatura dubla permite existenta
• Acizi biliari conformatiilor cis (atomii H sunt situati de aceeasi parte a catenei
• Alcaloizi steroidici carbonice) si trans (parti opuse). In natura predomina conformatia
• Saponine cis; izomerii trans se formeaza de regula prin modificarea formei
• Unii hormoni secretati de glandele sexuale si placenta cis de anumiti factori fizici sau chimici
• Lipide care contin alte clase de compusi Punctul de topire scade cu cresterea numarului de legaturi
duble
!!! Acizi grasi - Nomenclatura
Nr de atomi de C:Nr de legaturi duble
1 • acizi grasi saturati:
• acidul butiric: CH3-CH2-CH2-COOH (4:0)
• acizi grasi nesaturati:
• acid oleic: CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH (18:1)
• acid linoleic: CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)2-(CH2)6-COOH (18:2)
• In cazul acizilor nesaturaţi, se mai precizeaza si pozitia atomilor de carbon implicati in
2 legatura dubla.
• Numaratoarea atomului de carbon care se leaga de urmatorul prin legatura dubla se poate
face in 2 moduri:
• dinspre gruparea carboxil spre gruparea metil: se noteaza cu Δ sau cu c
• dinspre gruparea metil spre carboxil: se noteaza cu ω sau cu n
• in cazul acizilor polinesaturati, numerotarea ω si n se realizeaza doar pentru prima legatura dubla
• acid oleic: CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH (18:1D9) sau (9c-18:1) sau 18:1ω-9 sau n-9
• acidul a linolenic: CH3-CH2-(CH=CH-CH2)3-(CH2)6-COOH (18:3D9, 12, 15) sau (9c, 12c, 15c-18:3) sau 18:3ω-3 sau n-3
• acid g linolenic: CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)3-(CH2)3-COOH (18:3D6, 9, 12) sau (6c, 9c, 12c-18:3) sau 18:3ω-6 sau n-6
• acid arahidonic: CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)4-(CH2)2-COOH (20:4D5, 8, 11, 14) sau (4c, 8c, 11c, 14c-20:4) sau 20:4ω-6 sau n-6
Denumirea sistemica
3 Acizi grasi saturati: +noic
• Denumirea sistemica da informatii legate de numarul atomilor de C din compozitia AG+noic
• acid n-octanoic (8C+noic)
• acid n-octadecanoic (8C+10C+noic)
• acid n-octacosanoic (8C+20C+noic)
Acizii grasi nesaturati: +enoic
• Denumirea sistemica da informatii legate de tipul de izomer (cis/trans), pozitia legaturii duble, numarul
atomilor de C, numarul de legaturi duble+enoic (=1 legatura dubla)
• acid cis 9-octadecenoic (18C)
• acid cis, cis 9, 12-octadecadienoic (18C)
!!! Acizi grasi saturati
*Cel mai frecvent intalniti in natura
**Acizi grasi esentiali (in alimentatia mamiferelor)
***De retinut AG marcati in verde
Nomencl Denumirea Denumirea Structura Stare Sursa
atura uzuala sistematica
16:0 palmitic* n-hexadecanoic CH3-(CH2)14-COOH solida - ulei de palmier, ulei de bumbac, seu,
untura, tesut adipos, ceruri naturale.
18:0 stearic* n-octadecanoic CH3-(CH2)16-COOH solida - seu, untura, slanina, carne grasa,
margarina.
Acizi grasi mononesaturati

16:1Δ9 acid acid cis 9- CH3-(CH2)5-CH=CH-(CH2)7-COOH lichida - in cantitati mici in grasimile
(acid ω-7) palmitoleic hexadecenoic vegetale si animale, bacterii
*
18:1Δ9 acid oleic* acid cis 9- CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH lichida - ulei de masline, seminte de
(acid ω-9) octadecenoic dovleac, in cantităţi mici, apare in
toate semintele oleaginoase, untura
de porc, bacterii.
Acizi grasi polinesaturati: CH3-(CH2)20C – ΔLast – 2=x-(CH=CH-CH2)#Δ CH3-(CH2)ΔFirst – 3=y-COOH

18:2Δ9, 12 acid acid cis 9, 12 CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)2-(CH2)6-COOH - ulei de in, ulei de floarea
lichida
(acid ω-6) linoleic** octadecadienoic soarelui, seminte oleaginoase
18:3Δ9, 12, acid a acid cis 9, 12, 15 CH3-CH2-(CH=CH-CH2)3-(CH2)6-COOH Sicativa
15 Formează
linolenic** octadecatrienoic
(acid ω-3) pelicule - in, pesti
ALA ALA GLA Arahidonic
lucioase in
max. 24h
18:3Δ6, 9, 12 acid g acid cis 6, 9, 12 CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)3-(CH2)3-COOH lichida - arahide, mac, lapte matern, seminte
(acid ω-6) linolenic GLA octadecatrienoic de struguri şi de coacaze negre
20:4Δ5, 8, acid acid cis 5, 8, 11, 14 CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)4-(CH2)2-COOH solida - arahide, grasimi animaliere, ficat de
11,14
arahidonic** eicosatetraenoic porc
(acid ω-6)
!!! Importanta acizilor grasi in alimentatie
Acizi grasi esentiali (polinesaturati)
• Mamiferele sintetizeaza lipide utilizand grasimile, glucidele si
proteinele din alimentatie.
• Organismul uman, prin mijloacele metabolice pe care le are
la dispoziţie, nu poate sintetiza acizi grasi nesaturati cu
Necesar caloric om:
legaturi duble dincolo de C9 (nomenclatura Δ).
• De aceea, acizii grasi polinesaturati, trebuie introdusi in mod • 13% proteine
• 72.5% glucide
obligatoriu in organism prin hrana (acizi grasi esentiali)
• 14.5% lipide
• Asigurarea acizilor esentiali se poate face din surse vegetale • 67% gliceride formate din acizi
(oleaginoase, uleiuri) sau din peste (ex. salmonide care sunt grasi nesaturati
• 34% acizi mononesaturati:
bogate in acizi omega 3).
ω-9 (6.5 g/zi)
• Toti acizii grasi de care omul are nevoie, se pot sintetiza pe • 33% acizi polinesaturati
baza acizilor grasi esentiali, motiv pentru care acizii grasi (acizi grasi esentiali)
• ω-6 (5 g/zi)
saturati sunt substante neesentiale pentru om si animale.
• ω-3 (1 g/zi)
• Grasimile saturate nu numai ca nu sunt necesare • 33% gliceride formate din acizi
organismului, dar aduc si deservicii sanatatii, prin faptul ca grasi saturati (6 g/zi)
ingrasa si cresc colesterolemia si trigliceridemia.
• In plus, acizii grasi saturati cu lant lung (palmitic, stearic), se
digera si se absorb greu, putand crea diverse probleme
digestive.
!!! Acizi grasi – proprietati chimice
Hidrogenarea acizilor grasi nesaturati
H2
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH CH3-(CH2)7-CH2-CH2-(CH2)7-COOH
Catalizatori (Ni)
acid oleic (lichid) acid stearic (solid)
AG nesaturat AG saturat (in hidrogen)
• Prin hidrogenare, molecula de acid gras primeste doi atomi de hidrogen, legatura
dubla se rupe, iar uleiul isi schimba consistenta, devenind solid.
Izomer cis, molecula de AG nu e liniara

Moleculele de AG nu se agrega compact
Compozitia uleiului este lichida
Molecula de AG este liniara

Moleculele de AG se agrega compact
Compozitia uleiului este solida
!!! Lipide
• Acizi grasi Gliceride
• Acizi grasi saturati
• Acizi grasi nesaturati • Gliceridele sunt esteri ai glicerolului cu diferiti
• Mononesaturati
acizi grasi.
• Polinesaturati
• Alte tipuri de acizi grasi (hidroxilati, ciclici) • Gliceridele se gasesc in cantitati mari in
• Eicosanoide organismele animale sub forma de gliceride de
• Lipide cu glicerol
rezerva, precum si in unele seminte si fructe.
• Gliceride
• Monogliceride • Gliceridele de rezerva se gasesc libere in celula,
• Digliceride constituind o sursa energetica importanta si
• Trigliceride
imediata pentru organism
• Alchileter acilgliceroli
• Glicozil acilgliceroli • Surplusul de gliceride se depoziteaza in tesutul
• Glicerofosfolipide adipos
• Lipide care nu contin glicerol
• Sfingolipide
• Sfingomieline • In cantitati mici apar in structura celulei, ca
• Glicosfingolipide gliceride de constitutie = gliceridele de constitutie
• Cerebrozide
sunt legate de anumite formatiuni sau structuri
• Galactocerebrozide celulare (ex. membrane).
• Gangliozide
• Gliceridele contribuie la izolarea mecanica si
• Sulfatide
• Alcooli alifatici si ceruri termica a diferitelor organe, deci la protectia
• Steroizi acestora
• Steroli
• Acizi biliari
• Alcaloizi steroidici • Gliceridele formeaza cu proteinele, complexe de
• Saponine tipul chilomicronilor si lipoproteinelor circulante,
• Unii hormoni secretati de glandele sexuale si placenta
care servesc la transportul acizilor grasi in
• Lipide care contin alte clase de compusi
organism
!!! Trigliceride
Dupa numarul grupelor OH din glicerol esterificate, gliceridele sunt de 3 feluri:
• Monogliceride (Monoacilgliceroli): rol in metabolismul lipidelor;
• Digliceride (Diacilgliceroli): rol in metabolismul lipidelor;
• Trigliceride (Triacilgliceroli): rol in asigurarea rezervei de energie la
mamifere
• Simple
• Mixte
Clasificare:
• Trigliceride simple:
• tripalmitil glicerol (tripalmitina): solida
• tristearil glicerol (tristearina): solida
• trioleil glicerol (trioleina): lichida
• trilinoleil glicerol (trilinoleina): lichida Tristearina Trioleina
(ester al glicerolului cu 3 (ester al glicerolului cu 3 molecule de acid oleic)
molecule de acid stearic)
• Trigliceride mixte:
• 1, 2 palmitoleil-3 stearil glicerol (dipalmitoleostearina)
• 1-palmitoleil-2, 3 stearil glicerol (palmitoleodistearina) Oleodipalmitina
• 1, 2 oleil-3 palmitil glicerol (dioleopalmitina) (ester al glicerolului cu 1 molecula
• 1-oleil-2, 3 palmitil glicerol (oleodipalmitina) de acid oleic si 2 molecule de acid
• 1 palmitoleil-2 linoleil- 3 stearil glycerol palmitic)
(palmitoleolinoleostearina)
Scrieti structurile trigliceridelor: oleopalmitostearina, Palmitoleostearina

palmitodioleina, oleodipalmitina, stearodioleina, (ester al glicerolului cu 1 molecula
de acid palmitic, 1 molecula de acid
dipalmitostearina, palmitodistearina oleic si 1 molecula de acid stearic)
!!! Trigliceride – Proprietati fizice
• Insolubile in apa, solubile in eter, cloroform, benzen, etanol fierbinte;

• Trigliceridele pot prezenta activitate optica (cand contin in molecula un carbon
asimetric);
• Punctul de topire al triacilglicerolilor este determinat de natura si proportia acizilor

grasi din compozitia lor:
• uleiurile de origine vegetala sunt lichide la temperatura obisnuita, deoarece
contin cu preponderenta acizi grasi nesaturati
• grasimi si unturi de origine animala, cu punct de topire intre 20-300C
• seuri de origine animala, solide, cu punct de topire peste 350C si contin cu
preponderenta acizi grasi saturati
Grasimile naturale, fiind amestecuri de gliceride mixte, nu se topesc la o
temperatura fixa, ci pe un interval mai larg de temperatura, inmuindu-se intai
• Pentru caracterizarea grasimilor se utilizeaza de obicei punctul de solidificare, care

poate fi determinat mai exact.
!!! Trigliceride – Proprietati chimice
1 Hidroliza acida sau enzimatica
Hidroliza enzimatica are loc sub influenta lipazelor pancreatice in organismele animale, iar
in plante si microorganisme, a lipazelor specifice.
2 Saponificarea
• Procesul de hidroliza alcalina a gliceridelor in urma caruia rezulta glicerol si sarurile acizilor grasi,
numite sapunuri (in industrie, metoda este folosita in scopul obtinerii sapunului). Sapunurile
formeaza emulsii cu grasimile si alte substante, proprietate datorita careia sunt intrebuintate la spalat.
• Hidroxizii utilizati frecvent sunt: NaOH, KOH; Sapunurile de sodiu sunt solide, iar cele de potasiu sunt
moi, ambele fiind usor solubile in apa.
Indicele de saponificare (Is)

• Reprezinta numarul de mg de KOH necesar saponificarii unei cantitati de 1 g grasime sau ulei.
Cunoscand valoarea acestui indice, se poate calcula masa moleculara medie a unei gliceride.
Hidrogenarea
3 Gliceridele care contin in molecula AG
nesaturati, aditioneaza hidrogen la dublele legaturi
(reactia se petrece la temperatura ridicata (2000C) si in
prezenta de catalizatori: nichel, paladiu, cadmiu).
• Procesul de hidrogenare a trigliceridelor
de origine vegetala (de tip polinesaturat,
cu o consistenta fluida) se foloseste in
industria cosmetica (in scopul obtinerii de
emolienti, creme, sapunuri) si alimentara (in
procesul de fabricatie a margarinei din uleiuri
vegetale; desi este un produs stabil (rancezeşte
greu), margarina este un aliment nesanatos,
CLA
prin continutul mare de acizi grasi saturati si
grasimi de tip “trans”) in scopul obtinerii
unor preparate cu o consistenta solida sau
semisolida, in functie de gradul de
hidrogenare al legaturilor duble.
• In cursul procesului de hidrogenare, unii acizi grasi nesaturati care se gasesc in mod normal in
configuratia cis, trec in forma trans ca urmare a interactiunii cu catalizatorul utilizat in reactia de
hidrogenare. Organismul uman nu recunoaste acizii grasi aflati in configuratia trans (“trans fat”).
• Acizii grasi nesaturati trans, la fel ca si acizii grasi saturati, sunt nocivi pentru sanatate, determinand
cresterea colesterolului “rau” (LDL – low density lipoproteins) si scazand colesterolul “bun” (HDL – high
density lipoproteins), fapt care conduce la aparitia bolilor cardiovasculare.
• Acizii grasi nesaturati trans formati artificial se gasesc in atat margarina, cat si in mancarurile gatite
(gogosi, cartofi prajiti, carne prajita, chipsuri, imitatii de branza); AG naturali: acid linoleic conjugat (CLA)
4 Halogenarea
• Gliceridele nesaturate pot aditiona halogeni la dublele legaturi etilenice; pentru
fiecare dubla legatura se aditioneaza doi atomi de halogen→cantitatea de
halogeni aditionata este direct proportionala cu gradul de nesaturare a gliceridei.
Indicele de iod (II)
• Este o masura a gradului de nesaturare a acizilor din grasime, reprezinta numarul
de g de iod care se pot aditiona la 100 g de grasime, in anumite conditii de lucru
bine determinate (uleiurile cu un grad mare de nesaturare au indice de iod foarte
ridicat). Valoarea acestui indice ne permite sa tragem concluzii asupra structurii
acizilor grasi ce intra in constitutia gliceridei.
5 Rincezirea
• Trigliceridele expuse timp indelungat actiunii unor agenti fizici (lumina, aer, caldura, umezeala) sufera un
proces de degradare chimica care modifica proprietatile organoleptice ale acestora (miros si gust
caracteristic, neplacut) facindu-le neutilizabile in alimentatie. Fenomenul poarta numele de rincezire si
consta intr-o hidroliza partiala in glicerol si acizi grasi, urmata de oxidarea ulterioara a acestor compusi.
Rincezirea hidrolitica
• Consta in hidroliza lenta a trigliceridelor care contin acizi grasi saturati de consistenta lichida sau
nesaturati (uleiurile vegetale nerafinate). Se realizeaza sub actiunea umezelii si a enzimelor (lipaze)
produse de bacteriile contaminante care determina descompunerea trigliceridelor in glicerina si acizii
grasi componenti. Ulterior, atat glicerina, cat si acizii grasi se oxideaza, formandu-se aldehide, cetone si
hidroxiacizi, cu miros şi gust neplacut.
• Principalul produs alimentar care se altereaza prin rancezire hidrolitica, este untul.
Rincezirea oxidativa
• Are loc sub actiunea oxigenului din aer si a luminii. In aceste conditii acizii grasi nesaturati liberi sau cei
din gliceride sunt oxidati la nivelul dublelor legaturi cu formare de peroxizi (autooxidare). Acesti peroxizi
sunt instabili si se descompun, dand nastere la o serie de reactii cu formare de hidroxiacizi, aldehide si
cetone cu gust si miros neplacut. Grasimile rancezite prezinta efecte negative asupra organismului:
• acizii grasi eliberati din trigliceride, care se degradează mai departe, au efecte negative supra membranelor
celulare, vaselor de sange, inimii
• glicerina eliberata din trigliceride se deshidrateaza, transformandu-se in acroleina, substanta hepato-toxica si
cancerigena.
• peroxidul format in timpul rancezirii oxidative, pe seama acizilor graşi nesaturati, se comporta in organism ca un
radical liber cu efecte nocive asupra tesuturilor organismului.
Acroleina
!!! Lipide
Glicerofosfolipide
• Acizi grasi
• Componente majore ale membranelor biologice
• Acizi grasi nesaturati • Derivate de la glicerol 3 fosfat:
• Mononesaturati • in pozitia C1 este esterificat cu un acid gras
• Polinesaturati
saturat de tip C16 (acid palmitic) sau C18 (acid
• Eicosanoide stearic)
• Lipide cu glicerol • in pozitia C2 este esterificat cu un acid gras
• Gliceride
• Monogliceride
nesaturat cu 16-18 atomi de C (ex. acid oleic)
• Digliceride • in pozitia C3 gruparea fosfat este esterificata cu o
• Trigliceride grupare alcoolica a unui compus Z-OH
• Glicozil acilgliceroli
• Sfingolipide
• Sfingomieline
Glicerol 3 fosfat
• Glicosfingolipide
• Cerebrozide
• Galactocerebrozide
• Gangliozide
• Sulfatide Z
• Alcooli alifatici si ceruri Glicerofosfolipida
• Steroizi
• Steroli
• Glicerofosfolipidele sunt
• Acizi biliari
denumite in acord cu acizii grasi
• Alcaloizi steroidici
care le compun din pozitiile C1
• Saponine R1= acid stearic
si C2, precum si a
• Unii hormoni secretati de glandele sexuale si placenta R2= acid oleic
substituentului gruparii fosfat Z=colina
din pozitia C3 1-stearil 2-oleil 3-fosfatidilcolina
!!! Glicerofosfolipide (Fosfogliceride)
(PA*)
OH
(PS**)
(PE**)
(PC**)
12 (PI**)
112
(**)
(***)
(*) Se gaseste in cantitate mica in membranele biologice, dar participa la sinteza

altor glicerofosfolipide din structura membranelor biologice
(**) Componente majoare ale membranelor biologice
(***) Component al membranelor bacteriene si a membranei interne
mitocondriale
!!! Lipide
• Acizi grasi Sfingolipide
• Acizi grasi saturati • Componente majore ale membranelor
• Acizi grasi nesaturati • Rol in transmitere si recunoastere celulara
• Mononesaturati
• Polinesaturati • Sfingolipidele sunt lipide complexe, care contin in
• Alte tipuri de acizi grasi (hidroxilati, ciclici) molecula un aminoalcool cu 18 atomi de carbon,
• Eicosanoide sfingozina
• Gliceride • In tesutul cerebral a fost izolat si omologul sau
• Monogliceride saturat dihidrosfingozina
• Digliceride • Derivatii N-acil gras ai sfingozinei se numesc
• Trigliceride
• Alchileter acilgliceroli ceramide
• Glicozil acilgliceroli • Identificate in unele organe (ficat, splina,
• Glicerofosfolipide plaman), precum si in unele ciuperci.
• Sfingolipide • Intermediari in sinteza sau hidroliza
• Sfingomieline sfingolipidelor.
• Cerebrozide
• Ceramid oligozaharide Sfingozina
• Gangliozide
• Sulfatide
• Alcooli alifatici si ceruri
• Steroizi
• Steroli
• Acizi biliari
• Saponine Ceramida
• Unii hormoni secretati de glandele sexuale si placenta R= acizi grasi cu
• Lipide care contin alte clase de compusi C16, C18, C22, C24
Sfingolipide
1. Sfingomielinele
• Sfingolipidele cele mai abundente cantitativ.
• Pozitia 2 a sfingozinei: acid gras, pozitia 1 a sfingozinei:
fosfatidilcolina sau fosfatidiletanolamina
• Se gaseste in: tesutul nervos (intra in structura tecii de
mielina, care inconjoara si izoleaza electric axonii celulelor
Sfingolipide
• Sfingomieline
nervoase), sange
• Cerebrozide
• Ceramid oligozaharide Fosfatidilcolina
• Gangliozide (capat hidrofil)
• Sulfatide
Sfingozina
Ceramid
(capat
Acid
hidrofob)
palmitic
!!! Sfingolipide
2. Glicosfingolipide
Cerebrozide
• In molecula intra sfingozina, acid gras si hexoze
• Glucidele se leaga glicozidic de gruparea hidroxilica primara a
sfingozinei, iar acidul gras prin legatura amidica de gruparea NH2 a
acesteia.
Sfingolipide Legatura glicozidica
• Sfingomieline Hexozele pot fi de tipul:
• Glicosfingolipide • Glucoza
• Cerebrozide (glucocerebrozide)
• Glucocerebrozide creier si in tesutul nervos
• Galactocerebrozide • Galactoza
• Ceramid oligozaharide (galactocerebrozide)
membranele tesuturilor, altele b-D-Glucoza
• Gangliozide decat tesutul nervos.
• Sulfatide • Cateva resturi de
sau
oligozaharide b-D-Galactoza
(ceramid oligozaharide)
sange
sau
Oligozaharide
Acid Sfingozina
stearic
Antigen O
Ceramid - Glc – Gal – GlcNAc – Gal - Fuc
Grupele de sange umane O (sau 0), A, B, AB Ceramid
Antigen A GalNAc
Antigenele O, A, B sunt glicosfingolipide Ceramid - Glc – Gal – GlcNAc – Gal - Fuc Glucocerebrozide sau
(ceramid oligozaharide), iar diferenta intre
ele este data de compozitia oligozaharidelor Antigen B Gal Galactocerebrozide sau
din structura acestora Ceramid oligozaharide
Ceramid - Glc – Gal – GlcNAc – Gal - Fuc
Sfingolipide
Gangliozide
• Ceramid oligozaharide (unde hexoza poate fi: glucoza,
galactoza, glucozamina, galactozamina), care contin cel putin
un rest de acid sialic atasat de lantul neramificat al hexozelor.
• Se intalnesc in substanta cenusie a creierului, ganglionii
nervosi, splina, eritrocit, in constitutia membranelor celulare
Sfingolipide
• Sfingomieline (in special a celulelor nervoase)
• Glicosfingolipide • Resturile lor glucidice sunt situate la suprafata externa a
• Cerebrozide membranelor celulare, actionand ca receptori pentru hormonii
• Glucocerebrozide glicoproteici ai hipofizei si unele toxine bacteriene (toxina
• Galactocerebrozide holerei)
• Ceramid oligozaharide • Rol in cresterea si diferentierea tesuturilor.
• Gangliozide
• Sulfatide
Sulfatide
• Structura similara cerebrozidelor, in care gruparea OH din
pozitia 2 sau 3 a hexozei este esterificata cu o molecula de acid
sulfuric
• Acizii grasi din constitutia lor sunt de obicei acidul cerebronic
sau lignoceric
• Se intalnesc in substanta alba a creierului, sinapse, microzomi,
mitocondrii si in unele membrane specializate.
• De regula cerebrozidele din creier se gasesc sub forma de
sulfatide
Sfingolipide
Structura gangliozidelor GM1, GM2, GM3
!!! Lipide
• Acizi grasi
• Acizi grasi nesaturati Steroizi
• Mononesaturati
• Polinesaturati
• Alte tipuri de acizi grasi (hidroxilati, ciclici) • Toti compusii acestei clase deriva de la ciclul
• Eicosanoide ciclopentanperhidrofenantrenic
• Gliceride • Diferite clase se deosebesc intre ele prin:
• Monogliceride • Natura substituentilor nucleului tetraciclic
• Digliceride • Gradul de nesaturare al nucleului tetraciclic
• Trigliceride
• Glicerofosfolipide C D
• Sfingolipide
• Sfingomieline Ciclopentanperhidrofenantren
• Glicosfingolipide A B - Ciclopentan: D
• Cerebrozide - Perhidro: saturarea legaturilor duble
• Glucocerebrozide - Fenantren: ABC, cu duble legaturi
• Gangliozide
• Sulfatide
• Alcooli alifatici si ceruri
• Steroizi
• Steroli
• Acizi biliari
• Saponine
• Unii hormoni secretati de glandele sexuale si placenta Ciclopentan Fenantren
!!! Steroizi - Nomenclatura
1. Un substituent aflat dedesuptul planului (pozitie a): evidentiat prin linie punctata
2. Un substituent aflat deasupra planului (pozitie b) este evidentiat prin linie ingrosata
3. Toti substituentii aflati la jonctiunea ciclurilor (CH3, H) trebuie indicati
4. Sterolii au gruparile angulare C18 si C19 deasupra planului
5. Atomul de H atasat de C5 poate fi orientat a sau b:
• Daca este orientat in pozitia a, inelele A si B sunt fuzionate in conformatie trans
(ex. hormonii steroizi).
• Daca este orientat in pozitia b, inelele A si B sunt fuzionate in conformatie cis
(ex. acizii biliari).
• In sterolii in care atomul de C5 prezinta o dubla legatura (C4=C5 sau C5=C6),
absenta H impiedica aparitia unei stereoizomerii intre inelele A si B (colesterol).
Colesterol Acid colic

(sterol) (acid biliar)
!!! Steroli
• Steroizi cu catena laterala formata din 8-10 atomi
• Prezinta o grupare OH in pozitia 3
• Colesterol
• Reprezentanti importanti: • 7-dehidrocolesterol
• Ergosterol
1. Colesterol
• Cel mai important sterol in tesuturile animale
• Prezinta o legatura dubla C5=C6, catena laterala cu 8 atomi de C
Steroizi • Sinteza
• biosintetizat in organism:
• in ficat: in cantitate mare
• Steroli • la nivelul tuturor tesuturilor: in cantitate mica
• Colesterol
• poate fi introdus in organism si prin alimentatie, deoarece
• 7-dehidrocolesterol
• Ergosterol toate celulele animale sintetizeaza colesterol:
• Acizi biliari • se gaseste in carnea de porc, vita, pui, peste, creveti,
• Alcaloizi steroidici galbenus de ou, branza, etc.
• Saponine
• Unii hormoni secretati de glandele
sexuale si placenta
O=C-O Colesterol
R
Colesterol esterificat
!!! Colesterol
Transport
• Celulele sintetizeaza colesterol endogen, iar cand au nevoie de o cantitate mai mare de
colesterol in procesele metabolice, acesta este preluat din ficat sau intestin
• Transportul colesterolului se realizeaza prin sange: ⅓ in stare libera, ⅔ esterificat in pozitia 3 cu
acizi grasi superiori saturati sau nesaturati
• Pentru ca transportul sa fie eficient, colesterolul este transportat prin sange si lichidele
interstitiale sub forma de lipoproteine =
• Particule discoidale, cu o compozitie complexa:
• La exterior prezinta proteine (apolipoproteine) si lipide hidrofile (ex. fosfolipide
polare, colesterol neesterificat)
• In interior contine lipide hidrofobe (ex. trigliceride si colesterol esterificat)
• Transporta lipidele in intreg organismal, unele lipoproteine transporta lipidele din sange si
lichidele interstitiale la toate celulele organismului (lipidele sunt eliberate in celule prin
exocitoza mediata de receptori), alte lipoproteine transporta lipidele de la celule si din
sange la ficat pentru depozitare sau pentru evacuarea lor in bila.
• Clasificare: in functie de raportul proteine: lipide pe care le contine (de la cele mai largi si mai
putin dense in proteine spre cele mai mici si mai dense particule), lipoproteinele se clasifica:
1. Low density lipoproteins (HDL):
• transporta lipidele (colesterolul nou format, fosfolipide, trigliceride) de la ficat catre toate celulele
organismului. Particulele LDL se numesc si “colesterol rau” deoarece atunci cand depasesc nivelul
acceptat normal in sange se depoziteaza pe peretii arterelor conducand la ateroscleroza
2. High density lipoproteins (HDL):
• elimina excesul de lipide (colesterol, fosfolipide, trigliceride) ramase neutilizate din celule si din
sange. Lipidele sunt transportate la ficat pentru depozitare sau pentru evacuarea lor in bila.
• particulele HDL sunt denumite si “colesterol bun” deoarece elimina lipidele din vasele de sange si
previne sau regreseaza ateroscleroza.
!!! Colesterol
Valori normale Rol
Colesterol total: < 200 mg/dl • Face parte din structura membranelor, participand la
LDL: < 100 mg/dl fenomenele de transport la nivelul acestora
HDL: > 60 mg/dl
• Regleaza vascozitatea fluidelor celulare (sange)
Raport normal stabilit intre
colesterolul total si HDL: • Participa la sinteza acizilor biliari: ~70% din colesterolul
3,5:1 hepaticacid colanicacizii biliari
LDL (mg/ml) = Colesterol total – • Precursor in metabolismul vitaminelor liposolubile (A, D,

HDL – 0,20 X Trigliceride K, E)
Daca atat concentratia de Colesterol • Precursor al reactiilor de sinteza a hormonilor steroizi si

total si Trigliceride este ridicata,
sexuali
atunci valoarea LDL se calculeaza
dupa urmatoarea formula:
• Rol antihemolitic si antitoxic, putandu-se combina cu
LDL (mg/dl) = Colesterol total – diverse hemolizine sau substante toxice
HDL – 0,16 X Trigliceride
!!! Steroli
2. 7-dehidrocolesterol
• Se gaseste la mamifere
• Ia nastere din colesterol prin oxidare
• Are in plus fata de colesterol o legatura dubla C7=C8
• Prezenta legaturilor duble in inelul B, determina ruperea
acestora prin iradiere cu UV, generand Vitamina D3
• Se gaseste in piele
Steroizi
• Steroli
• Colesterol
• 7-dehidrocolesterol 3. Ergosterol
• Ergosterol • Se gaseste la fungi
• Acizi biliari • Are in plus fata de colesterol 2 legaturi duble (C7=C8, C22-C23) si un
substituent CH3 la C24
• Saponine
• Unii hormoni secretati de glandele • Prezenta legaturilor duble in inelul B, determina ruperea acestora prin
sexuale si placenta iradiere cu UV, generand Vitamina D2
!!! Acizi biliari
• Acizi grasi
• Acizi grasi nesaturati Acizii biliari
• Mononesaturati
• Polinesaturati
• Eicosanoide Bila hepatica contine:
• Gliceride
• Monogliceride
• substante anorganice
• Digliceride • saruri biliare
• Trigliceride • acizi biliari
• Lipide care nu contin glicerol • acidul colic Acizi biliari primari:
• Sfingolipide sintetizati in ficat
• Sfingomieline
• acidul chenodeoxicolic
din colesterol
• Cerebrozide
• Glucocerebrozide Acizi biliari secundari:
• acidul deoxicolic sintetizati in intestin
din acizii biliari primari,
• Gangliozide • acidul litocolic
• Sulfatide sub actiunea
• Alcooli alifatici si ceruri bacteriilor intestinale
• Steroizi
• Steroli
• Acizi biliari
• Saponine
• Unii hormoni secretati de glandele sexuale si placenta
VITAMINE
!!! Vitamine – Definitie si Nomenclatura
• Vitaminele sunt compusi organici necesari in cantitati Denumirea Denumirea chimica
alfabetica
minime in organismele vietuitoarelor, pentru a asigura
cresterea, dezvoltarea si reproducerea acestora. Vitamina A1 Retinol
• Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de organism,
deci ele trebuie obtinute prin alimentatie. Vitamina B1 Tiamina
Vitamina B2 Riboflavina
• Denumirea alfabetica:
• Diferite grupe de vitamine au fost denominate cu Vitamina B3 Niacina
litere majuscule din alfabetul latin: Vitamina B5 Acid pantotenic
• A, B, C, D, E, K
• Compusii care apartin aceleiasi grupe de vitamine Vitamina B6 Piridoxina
primesc indici numerici: Vitamina B8 Biotina
• B1, B2, B3, B5, B6, B7, B9, B12
• Compusii care apartin aceleiasi subgrupe, capata Vitamina B9 Acid folic
litere mici pe langa indicele numeric: Vitamina B12 Cobalamina
• B12a, B12b, B12c
Vitamina C Acid ascorbic
Uneori literele se refera la unele proprietati ale vitaminelor:
• Vitamina K: germ. Koagulation (coagulare) Vitamina D2 Ergocalciferol
• Vitamina PP (B3): engl. Pellagra preventing factor
(factorul de prevenire a pelagrei) Vitamina D3 Colecalciferol
Vitamina D4 Dehidroergocalciferol
• Denumirea chimica
Comisiile de nomenclatura biochimica au stabilit Vitamina E Tocoferol
reguli pentru denumirea vitaminelor pe baza structurii
Vitamina K Fitomenadiona
lor chimice.
!!! Provitamine si Antivitamine
Provitamine
• Precursori inactivi, exogeni, ai vitaminelor, care in organism se transforma in vitamine active
Exemple:
• 7-dehidrocolesterol – prin iradiere la nivelul pielii se transforma in Vitamina D3
• Carotenii – in hrana sunt inactivi, dar se transforma in Vitamina A sub actiunea carotenazelor din intestin
Antivitamine
• Substante cu actiune antagonista vitaminelor, producand simptomele carentei vitaminei respective
• Mecanisme de actiune ale antivitaminelor:
(i) Analogie structurala cu o vitamina
• Competitia intre sulfamide (substante chimioterapice) si acidul p-amino benzoic (Vitamina B10) in sinteza
acidului folic (Vitamina B9)
(ii) Alterarea structurii vitaminei
• Tiaminaza rupe molecula Vitaminei B1
(iii) Inhibarea sintezei vitaminei
• 1,2-dibrom-4,5-diaminobenzolii actioneaza ca inhibitori ai sintezei vitaminei B12
Vitagene
• Substante cu un comportament similar vitaminelor, care intra in structura celulelor, sau servesc ca
sursa de energie
• Starile carentiale determinate de acesti factori se aseamana cu carenta vitaminica, cu deosebirea
ca exista diferente substantiale privind cantitatile necesare functionarii normale a organismului:
• Vitamine: necesarul de ordinul µg sau mg
• Vitagene: necesar de ordinul g
• Exemple: Aminoacizi esentiali (AAE), Acizi grasi esentiali (AGE) sau Vitamina F
!!!
Efecte produse de vitamine in organism - Se recunosc prin manifestari clinice si biochimice
Hipovitaminoza
• Aport insuficient (carenta) al unei vitamine Hipervitaminoza usoara
• Manifestari reversibile • Manifestari reversibile
- Avitaminoza Hipervitaminoza severa +
• Lipsa unei vitamine • Intoxicatii grave cu vitamina
• Manifestari grave, pot fi letale
Clasificare
Vitamine liposolubile Vitamine hidrosolubile
• Solubile in lipide si solventi organici • Solubile in apa si solventi polari
• In mare parte termostabile • Termolabile
• Stabile in mediu acid • Stabile in mediu acid
• Stabile in mediu alcalin • Instabile in mediu alcalin
• Pot fi depozitate in anumite organe, de • Nu pot fi depozitate de organismul animal
unde sunt utilizate atunci cand organismul o sub forma de rezerve (sunt retinute pe
cere termen scurt in diferite organe)
• Reprezentanti: • Reprezentanti:
- Vitaminele A, D, E, K - Vitaminele B
- Vitamina F (pseudovitamina) - Vitamina C
- Acidul lipoic
VITAMINE
LIPOSOLUBILE
!!! Provitaminele A
Carotenoizi
• Pigmenţi de culoare roşie, galbenă sau portocalie, care se găsesc în special în
fructele şi legumele de aceeaşi culoare
• Sunt importanti antioxidanti
• Clasificare:
• Caroteni
• Xantofile
Carotenii
• Au activitate de provitamina A
• Reprezentanti importanti:
• a-caroten
• b-caroten
• g-caroten
• Carotenii, compuşi organici larg răspândiţi în regnul vegetal şi animal, sunt substanţe
cristaline polienice care difera intre ei prin raportul dintre atomii de carbon si
hidrogen
• Structura polienica, prin numărul mare de duble legături conjugate, le conferă culori
diferite care variază de la galben la portocaliu şi respectiv de la roşu la violet.
!!! Provitaminele A
• β-carotenul
• Este cel mai important precursor al vitaminei A.
• Constituit din 2 cicluri β-iononice, unite prin unitati polienice
(cu multe legaturi duble)
• β-Carotenul pur este o substanţă cristalină, galben-portocalie, insolubilă în apă, solubilă în
solvenţi organici, optic inactivă, cu punct de topire de 1840C.
• Se găseşte în:
• Cloroplaste, împreună cu clorofila, sub formă de complecşi proteici hidrosolubili, sau
de picături lipidice. Toamna, după degradarea clorofilei, frunzele îşi modifică culoarea
în funcţie de conţinutul în caroteni.
• Lucernă, plante verzi, migdale, salată, măceşe, alune, arahide, spanac, varză, sfeclă
roşie, mango, papaya, pătrunjel, nucă, pepene galben, caise, măsline, tomate, ulei de
cătină, germeni de grâu, leguminoase, rădăcinoase, citrice, prune, usturoi, ceapă,
fasole verde, zmeură, pere, mere, smochine, creson, mazăre, bostan, dude, gutui,
avocado, castane, cireşe, banane, nap, castravete, ananas, coacăze, mei, ovăz, orez,
păpădie, struguri, ţelină, aloe
• O cantitate apreciabilă de β-caroten se găseşte în morcovi, unde reprezintă
aproximativ 30% din totalul carotenoizilor
• Necesar zilnic : (2-3 mg/zi - un morcov mediu)
!!! Provitaminele A
• α-carotenul
• Se deosebeşte de β-caroten prin faptul ca la una din extremităţi prezinta un ciclu α-iononic
• Se găseşte în:
• Plante alături de β-caroten, deşi în unele plante lipseşte (spanac, urzică, orz)
• Morcovi, dovlecei, roşii, fasole verde, coriandru
• γ-carotenul
• Conţine numai un singur ciclu β-iononic
• Considerat un însoţitor permanent al β-carotenului din plante,
unde se întâlneşte în cantităţi extrem de mici.
!!! Provitaminele A
Xantofilele
• Pigmenti galbeni
• Au structura similara cu a carotenilor, dar contin atomi de oxigen, spre deosebire
caroteni care au doar catena hidrocarbonata
• b-criptoxantina
• Singurul compus din clasa xantofilelor care are activitate de provitamina A
• b-criptoxantina are o structura similara cu a b-carotenului, cu deosebirea ca are
in plus o grupare OH in pozitia 3
• Se intalneste la: catina, portocale, papaya, mere, galbenus de ou, unt
!!! Vitaminele A (A1, A2, A3)
Vitamina A1
• Forma alcoolica (R-CH2-OH) - sau Axeroftol
• Forma aldehidica (R-CHO) - sau Retinen
• Forma acida (R-COOH) -
b-caroten
CH2OH=Retinol1 -C-OH
CHO=Retinal1 -C=O
COOH=Acid Retinoic1
!!! Vitamina A1
Surse
• Animalele erbivore primesc carotenoizii odată cu hrana şi îi transformă în retinol.
• Animalele carnivore primesc vitamina A din alimentaţia de origine animală.
• Pentru om, sursele de vitamine A exogene sunt sub formă de provitamină A, sau vitamină A din
hrana de origine animală.
• Cantitatea cea mai mare de vitamină A se găseşte în ţesutul adipos al ficatului peştilor marini
(care iau vitaminele A din planctonul marin). De aici este extrasă şi este pusă în vânzare sub
formă de untură de peşte, sau ulei de peşte.
• Ficatul animalelor şi al păsărilor conţine cantităţi apreciabile de retinol.
• Carnea, gălbenuşul de ou, produsele lactate conţin vitamina A1 în cantităţi variabile
Metabolism
• In hrana de origine animala vitamina A se gaseste in principal sub forma esterului retinil
palmitat, care este convertit in intestinul subtire in retinol.
• Absorbtia carotenoizilor are loc la nivelul intestinului subtire
• Carotenoizii si retinolul sunt transportati prin plasma la organele care le depoziteaza.
• Carotenoizii pot fi depozitati in tesutul adipos (80%), ficat (10%), alte tesuturi (glande
suprarenale, testicule, etc. - 10%).
este depozitat, in cea mai mare parte in forma esterificata, in ficat (95%) si la alte
tesuturi (rinichi, pancreas, oase, par, organe reproducatoare – 10%).
• Retinolul depozitat este eliberat pentru a fi utilizat de organele care au nevoie de el (piele, ochi,
glande sexuale)
Necesar zilnic
Adulti (peste 19 ani), micrograme pe zi: Barbati: 900/Femei: 700

!!! Vitamina A1
Rol
Acidul retinoic
• Factor de protecţie al ţesuturilor epiteliale: piele, cornee, mucoasele implicate în
digestie-absorbţie şi cele ale aparatului respirator şi urogenital
• Implicat in dezvoltarea embrionara
• Controleaza transcriptia unor gene, fiind implicat într-o serie de metabolisme
intermediare şi în interacţiunile cu alte vitamine si hormoni
Retinal
• Implicat în mecanismul vederii
Vitamina A (in general)

• Buna functionare a sistemului imunitar
• Activitate antioxidanta
Provitaminele si Vitaminele D (D1, D2, D3, D4, D5, D6, D7)
• Fac parte din clasa sterolilor
• Toti compusii acestei clase deriva de la ciclul ciclopentanperhidrofenantrenic

• Provitaminele si vitaminele D se deosebesc intre ele prin:
• Natura substituentilor nucleului tetraciclic
• Gradul de nesaturare al nucleului tetraciclic
• Reprezentanti importanti:
• Provitamina si Vitamina D2
• Provitamina si Vitamina D3
!!! Provitamina si Vitamina D2
Provitamina D2 (Ergosterol)
• Se gaseste la fungi, drojdii, protozoare, unde indeplineste un rol similar colesterolului
din celulele animale
• Are in plus fata de colesterol 2 legaturi duble (C7=C8, C22-C23) si un substituent CH3
la C24
• Deoarece are un rol esential in supravietuirea unor fungi si protozoare, este o tinta
importanta pentru unele medicamente:
• antifungice: Amfotericina B, Clotrimazol etc.
• antiparazitare: pentru combaterea parazitilor de tipul Trichomonas, Leichmania
• Este extras la scala industriala din drojdia de bere si utilizat pentru fabricarea
Vitaminei D2.
Vitamina D2 (Ergocalciferol)
• Ia nastere prin expunerea la lumina ultravioleta (UV) a Provitaminei D2 (Ergosterol)
• Procesul nu este direct, ci se realizeza printr-o cascada de reactii chimice, ai caror
compusi intermediari sunt lumisterolul si tahisterolul
• Daca se continua iradierea ergocalciferolului, acesta este distrus, dand nastere unor
derivati toxici: toxisterol si suprasteroli I si II
• Daca temperatura creste peste 1200C, apar si pirocalciferolii
• Vitamina D2 poate fi folosita ca supliment, fiind aproape la fel de eficienta ca
Vitamina D3.
Provitmina D3 (7-Dehidrocolesterol)
• Se gaseste la mamifere
• Ia nastere din colesterol prin oxidare
• Are in plus fata de colesterol o legatura dubla C7=C8
• Se gaseste in piele
Vitamina D3 (colecalciferol sau calciferol) – forma inactiva
Uneori termenul de calciferol se refera in mod colectiv la ergocalciferol si colecalciferol
• Vitamina D3 este produsa in mod natural in piele, prin expunerea la lumina ultravioleta
(UV) a Provitaminei D3 (7-Dehidrocolesterol)
• Procesul nu este direct, ci are ca intermediar pre-vitamina D3, care prin izomerizare se
transforma in Colecalciferol (forma inactiva a Vitaminei D3)
Metabolism
• Colecalciferolul este hidroxilat la
nivelul ficatului, transformandu-se in
Calci(fe)diol (25-hidroxivitamina D3)
• Calcifediolul este ulterior hidroxilat in
rinichi, transformandu-se in Calcitriol
(1, 25 dihidroxivitamina D3), care este
forma activa a Vitaminei D3.
• Calcitriolul este transportat la intestin unde este implicat in mecanismele de absorbtie a Ca:
• stimularea transportului Ca prin peretele intestinal
• mobilizarea Ca in oase
!!! Vitamina D3
Surse
• Se găseşte în natură sub formă liberă, alături de provitamina D3, în untura de peşte,
ficat, lapte, gălbenuş de ou, unt, etc.
• Alimentaţia de natură vegetală aduce o cantitate foarte mică de vitamine D.
• O proporţie mai mare decât cea preluată din alimentaţie se formează din 7-
dehidrocolesterol, sub acţiunea razelor ultraviolete, la nivelul tegumentelor.
Necesarul zilnic
• Recomandat 5-20 µg
Rol
• Reglarea concentratiei si a raportului calciu/fosfati
• Procesul de mineralizare a osului
• Intarirea sistemului imunitar
• Posibila conexiune intre consumul de suplimente de vitamina D si scaderea riscului
de dezvoltare a unor cancere
VITAMINE
HIDROSOLUBILE
!!! Vitamina B1 (Tiamina)
Structura
• Tiamina este alcatuita din:
• 2 nuclee care au grefate pe ele substituenti
- un nucleu pirimidinic
(substituenti CH3 – poz. 2 , NH2 – poz. 4)
- un nucleu tiazolic
(substituenti CH3 - 4, CH2-CH2-OH - 5) VITAMINA B1
• nucleele sunt legate intre ele printr-o grupare (TIAMINA)
metilen (CH2) nucleu nucleu

pirimidinic tiazolic
• Prezinta 3 derivati fosfatati cu rol important in

numeroase procese celulare:
• Tiamin monofosfat (ThMP)
• Tiamin difosfat (ThDP)/Tiamin pirofosfat (TPP)  COENZIMA
• Tiamin trifosfat (ThTP) pentru multe
reactii din organism
Metabolism
Biosinteza TPP - se realizeaza la bacterii, unele protozoare, fungi, drojdii.
tiamin-fosfat sintaza
Pirimidina + Tiazol ThMP
tiamin-fosfat kinaza
Biosinteza TPP are loc in doua moduri, in functie de tipul de organism:  NEURO
TRANSMITATOR
E. coli, enterobacterii: ThMP + ATP ThDP (TPP) + ADP
Majoritatea bacteriilor, eucariotelor: ThMP + H2O Th + Pi
difosfokinaza
Th + ATP ThDP (TPP) + AMP
!!! Vitamina B1 (Tiamina)
Surse
• Toate vietuitoarele utilizeaza tiamina, insa aceasta este sintetizata doar de bacterii, fungi, drojdii si plante.
• Tiamina este esentiala pentru animale si om, care trebuie sa o obtina din alimentatie. Tiamina e absorbita
la nivelul intestinului si transportata prin sange de proteine (albumina) pana la tesuturi (preponderent
ficat, inima, creier), unde poate fi depozitata.
• Cu toate că tiamina poate fi sintetizată de unele bacterii intestinale situate la nivelul cecumului, cantitatea
sintetizată nu poate asigura necesarul de vitamină B1 deoarece absorbţia vitaminelor are loc în regiunea
duodenală a intestinului şi nu la nivelul cecumului.
• Ca orice component al complexului B, tiamina se află în cantităţi apreciabile în drojdia de bere (1-
7mg/100g). Alte surse bogate in vitamina B1 sunt: cortexul şi germenii boabelor de cereale (grâu, porumb,
secară, orez), legumele (soia, mazăre, fasole, sfeclă, spanac), fructele (prune, struguri, nuci).
• Pentru om cele mai importante surse sunt alimentele de origine vegetală, pâinea intermediară şi neagră.
Deoarece mare parte din tiamina se pierde în timpul preparării făinii, alimentele ca pâinea sau pastele sunt
îmbogăţite cu mononitrat de tiamina.
• Tiamina se comercializează ca supliment nutriţional sub formă de tiamina-hidroclorică şi mononitrat de
tiamină.
Rol:
ThMP
• Nu are rol biologic; implicata in sinteza Th si a ThDP
ThDP (TPP)
• Este forma cea mai bine caracterizata a derivatilor tiaminei implicata in metabolismul glucidelor si
aminoacizilor, unde are rol de coenzima pentru alte enzime.
• La drojdii este implicata si in procesul fermentatiei alcoolice.
ThTP
• Este forma neuroactiva a tiaminei, fiind eliberata de celulele nervoase dupa stimulare electrica; implicata
in metabolismul aminoacizilor
Necesar zilnic adulti: barbati: 1,2 mg, femei 1 mg
!!! Vitamina C (Acid ascorbic)
Vitamina C=acid L-ascorbic=acid hexuronic=vitamina antiscorbutica=factor antiscorbutic
• Biosintetizata de microorganisme, organisme vegetale si animale. Exceptie: om, maimuta, cobai,

carora le lipsesc enzimele necesare biosintezei acidului ascorbic, cu toate acestea, exact la aceste
specii acidul ascorbic are rol de vitamina si este esential pentru organism.
Structura
• Acidul ascorbic are o conformatie L
• Este γ-lactona acidului 2,3-dienol-L-gulonic
• Gruparea dienolica din pozitiile 2, 3 este responsabila de:
• caracterul acid al Vitaminei C
• proprietatile reducatoare care stau la baza activitatii
biologice a Vitaminei C
• Acidul ascorbic are gust acru si punct de topire 1920C
• Vitamina C se produce sub forma de ascorbat de Na si
• ascorbat de Ca (forme tamponate, care ii scad aciditatea).
Surse
!!! Vitamina C
Metabolism
• Majoritatea animalelor si plantelor pot sintetiza Vitamina C printr-o cascada de reactii
catalizate enzimatic, care convertesc monozaharidele la Vitamina C.
• La plante manoza sau galactoza sunt convertite la Vitamina C.
• La animale glucoza (eliberata din glicogenul hepatic) este convertita la Vitamina C.
• La reptile si pasari sinteza Vitaminei C se realizeaza in rinichi.
• Omul, maimuta, cobaiul, unele specii de pasari, reptile si lilieci nu poseda enzimele
necesare transformarii glucozei in Vitamina C si trebuie sa preia vitamina, esentiala
pentru organism, din alimentatie.
• Vitamina C introdusa in alimentatie este absorbita in cantitate mica la nivelul mucoasei

bucale si a stomacului si trece in mucoasa intestinala printr-un mecanism de difuzie
pasiva sau activa.
• Dupa absorbite acidul ascorbic este transportat de sange la toate organele si tesuturile,
in functie de necesitatile metabolice ale acestora.
• Vitamina C se depoziteaza preferential la nivelul glandelor suprarenale si creierului.
Necesarul zilnic
• Adult: 40-100 mg
• Necesarul zilnic este asigurat printr-o alimentatie bogata in legume si fructe.
• Se recomanda consumarea legumelor si fructelor crude deoarece prelucrarea prin
fierbere distruge partial Vitamina C, prin oxidarea sa in prezenta aerului.
!!! Vitamina C
Rol
1. Rolul Vitaminei C in formarea colagenului
• Colagenul este o proteina care contine 2 aminoacizi modificati: Hyp si Hyl, a caror
formare necesita enzimele prolil hidrolaza, respectiv lizil hidrolaza.
• Aceste enzime poseda la nivelul situsului catalitic activ un ion feros (II) neheminic.
• Pentru funcţionarea acestor metalo-enzime, ionii metalici activi trebuie să fie în stare
redusă (II).
• Funcţia acidului ascorbic este de a-i menţine în această stare, reducând instantaneu
ionii ferici (III), care tind să se formeze în contact cu oxigenul.
• Ambele hidroxilaze necesită prezenţa acidului ascorbic pentru:
• a menţine atomul de fier, prezent la nivelul situsului activ, în stare de oxidare (II)
• a împiedica oxidarea grupărilor tiolice din apoenzime.
• Colagenul format în absenţa acidului ascorbic are un număr mai mic de fibrile, la
nivelul cărora apare un număr mare de anomalii structurale.
!!! Vitamina C
3. În condiţii fiziologice normale, anionul ascorbat este un bun agent reducător şi poate
ceda doi electroni unui oxidant.
Prin pierderea unui electron şi a unui proton, ascorbatul se oxidează la radical anion-
monodehidroascorbat (intermediar), care prin pierderea celui de al doilea electron se
oxidează la acid dehidroascorbic.
!!! Vitamina C
Acidul ascorbic participa ca agent reducator intr-o serie de procese celulare:
• În cursul oxidărilor celulare, realizate cu participarea oxigenului, se formează anionul
superoxid, O2-, care datorită reactivităţii sale foarte mari poate provoca leziuni la nivelul
ţesuturilor.
• Acţiunea superoxid-dismutazei (SOD) de a distruge acest radical liber, este facilitată de
intervenţia acidului ascorbic care acţioneaza:
• ca sistem de protecţie al SOD
• prin reducerea directă a unei părţi din ionii superoxid
• Puterea reducătoare a acidului ascorbic este utilizată în industria farmaceutică şi
agroalimentară.
• Deteriorarea alimentelor conservate, în prezenţa oxigenului, se face printr-un
mecanism radicalic care implică participarea peroxizilor şi/sau hidroperoxizilor.
• Acidul ascorbic este un agent conservant care distruge peroxizii şi hidroperoxizii prin
reacţii de reducere.
• Alte procese care pot fi corelate cu caracterul reducator al acidului ascorbic sunt:
• Efect antialergic (protector al organismului faţă de şocurile anafilactice)
• Efect antiastenic
• Accelereaza refacerea persoanelor în stare de convalescenţă
4. Implicata in metabolismul histaminei

5. Rol în biosinteza interferonului
ACIZI NUCLEICI
NUCLEOTIDE
• Baza azotata
Nucleozida
• Glucida Nucleotida
• 1-mai multe grupari fosfat
!!! Nucleotide - Structura
• Baza azotata
Nucleozida
• Glucida Nucleotida
• 1-mai multe grupari fosfat
1. Baza azotata
• Poate fi un derivat de la o purina sau de la o pirimidina
• Baze azotate Purinice – Pur - R :
• Adenina (6-amino-purina) – Ade - A
• Guanina (2-amino-6-oxo-purina) – Gua - G
• Baze azotate Pirimidinice – Pyr - Y:
• Citozina (2-oxo-4-amino-pirimidina) – Cyt - C
• Uracil (2, 4-dioxo-pirimidina) – Ura - U
• Timina (2, 4-dioxo-5-metil-pirimidina) – Thy -T
2. Glucida – Pentoza:
• b-D-riboza  Intra in structura Ribonucleotidelor  ARN
• b-2-deoxi-D-riboza  Intra in structura De(z)oxiribonucleotidelor  ADN
b-D-riboza b-2’- de(z)oxi-D-riboza

!!! Nucleozide
• Prin atasarea unei baze azotate la glucida se formeaza o NUCLEOZIDA (N, dN)
• Baza azotata este atasata printr-o legatura N-b-glicozidica intre:
• C1’ de la b-D-riboza
• N9 de la purina (Adenina, Guanina): Adenozina (Ado), Guanozina (Guo)
• N1 de la pirimidina (Citozina, Uracil): Citidina (Cyd), Uridina (Urd)
Adenozina Guanozina Citidina Uridina
9 9 1 1
1’ 1’ 1’ 1’
• C1’ de la b-2’- deoxi-D-riboza

• N9 de la purina (Adenina, Guanina): Deoxiadenozina (dAdo), Deoxiguanozina (dGuo)
• N1 de la pirimidina (Citozina, Timina): Deoxicitidina (dCyd), Deoxitimidina (dThd)
Deoxiadenozina Deoxiguanozina Deoxicitidina Deoxitimidina
9 9 1 1
1’ 1’ 1’ 1’
!!! Nucleotide – Structura, Nomenclatura
3 3. Cand la Nucleozid se ataseaza una sau mai multe grupari Fosfat se formeaza o
NUCLEOTIDA.
• 1-mai multe grupari fosfat pot esterifica una dintre gruparile OH de la C2’ sau 3’ sau 5’ a
pentozei.
• Cel mai frecvent este esterificata gruparea OH de la C5’ a pentozei.
Adenozin 2’-monofosfat Adenozin 3’-monofosfat Adenozin 5’-monofosfat
Pentoza
Baza
Fosfat
azotata
!!!
Nucleotide – Structura, Nomenclatura
RIBONUCLEOTIDE DEOXIRIBONUCLEOTIDE
Riboza Deoxiriboza
Adenina (Ade) Adenina (Ade)

Fosfat Fosfat Fosfat Fosfat Fosfat Fosfat
Adenozina (Ado) Deoxiadenozina (dAdo)

NUCLEOZIDA NUCLEOZIDA
Adenozin 5’ monofosfat (AMP) Deoxiadenozin 5’ monofosfat (dAMP)
NUCLEOTIDA NUCLEOTIDA
Adenozin 5’ difosfat (ADP) Deoxiadenozin 5’ difosfat (dADP)

Adenozin 5’ trifosfat (ATP) Deoxiadenozin 5’ trifosfat (dATP)

!!!
Nucleotide – Structura, Nomenclatura
• La pH 7, nucleotidele exista predominant ca anioni datorita sarcinii negative a gruparilor
fosfat, baza azotata fiind neincarcata.
• Din acest motiv nucleotidele sunt denumite: (deoxi)adenilat, (deoxi)guanilat,
(deoxi)citidilat, deoxitimidilat, uridilat. Nucleotide
Baza Nucleozida Nucleozid 5’- Nucleozid 5’- Nucleozid 5’-trifosfat

azotata (N, dN) monofosfat (NMP) difosfat (NDP) (NTP)
Adenina Adenozina Adenozin 5’-monofosfat Adenozin 5’- Adenozin 5’-
(Ade, A) (Ado) (AMP) - Adenilat difosfat (ADP) trifosfat (ATP)
Guanina Guanozina Guanozin 5’-monofosfat Guanozin 5’- Guanozin 5’-
(Gua, G) (Guo) (GMP) - Guanilat difosfat (GDP) trifosfat (GTP)
Citozina Citidina Citidin 5’-monofosfat Citidin 5’- Citidin 5’-
(Cyt, C) (Cyd) (CMP) - Citidilat difosfat (CDP) trifosfat (CTP)
Uracil Uridina Uridin 5’-monofosfat Uridin 5’- Uridin 5’-
(Ura, U) (Urd) (UMP) - Uridilat difosfat (UDP) trifosfat (UTP)
Adenina Deoxiadenozina Deoxiadenozin 5’-monofosfat Deoxiadenozin 5’- Deoxiadenozin 5’-
(Ade, A) (dAdo) (dAMP) - Deoxiadenilat difosfat (dADP) trifosfat (dATP)
Guanina Deoxiguanozina Deoxiguanozin 5’-monofosfat Deoxiguanozin 5’- Deoxiguanozin 5’-
(Gua, G) (dGuo) (dGMP) - Deoxiguanilat difosfat (dGDP) trifosfat (dGTP)
Citozina Deoxicitidina Deoxicitidin 5’-monofosfat Deoxicitidin 5’- Deoxicitidin 5’-
(Cyt, C) (dCyd) (dCMP) - Deoxicitidilat difosfat (dCDP) trifosfat (dCTP)
Timina Deoxitimidina Deoxitimidin 5’-monofosfat Deoxitimidin 5’- Deoxitimidin 5’-
(Thy, T) (dThd) (dTMP) - Deoxitimidilat difosfat (dTDP) trifosfat (dTTP)
!!! Nucleotide - Rol
Rol Observatii
1. Elemente ADN si ARN sunt compusi din resturi de nucleotide, asamblate prin legaturi 3’, 5’-
constitutive ale acizilor fosfodiesterice
nucleici
2. Implicare in ATP
metabolismul energetic • Furnizeaza energie pentru majoritatea cailor anabolice (contractia musculara,
transportul activ, mentinerea integritatii membranelor celulare)
• Serveste ca donor de grupri fosfat (Pi)
• Participa la sinteza altor nucleozid trifosfati: GTP, UTP, CTP
GTP subventioneaza energetic procese ca:
• Translatia (sinteza catenelor polipeptidice)
• Activarea unor proteine implicate in cai de semnalizare
3. Mediatori chimici in • AMPc, GMPc sunt mediatori ai multor procese metabolice
caile de semnalizare • ADP are rol in agregarea plachetelor sangvine
celulara
4. Cofactori in reactii • NAD, NADP sunt substrate in numeroase procese metabolice
enzimatice • FAD este o grupare prostetica a unor oxidoreductaze
• Coenzima A (CoA) este implicata in numeroase procese metabolice
5. Intermediari in • UDP-glucoza: precursor in sinteza glicogenului
sinteza unor compusi • CDP-diacilglicerolul: precursor in sinteza fosfogliceridelor
6. Efectori alosterici Multe cai metobolice sunt controlate de concentratiile intracelulare ale unor
nucleotide: AMP, ADP, etc.
ACIZI NUCLEICI
• ADN
• ARN
!!! Acizi nucleici - Clasificare
Acid de(z)oxiribonucleic (ADN)
• Localizat in principal in nucleul celulelor daca acesta este individualizat, cum este cazul EK
• Clasificare
• Localizare:
• ADN nuclear
• ADN mitocondrial
• ADN cloroplastic
• Structura:
• ADN A
• ADN B
• ADN Z
• Forma:
• Liniar
• Circular
Acid ribonucleic (ARN)

• Localizat in principal in citoplasma celulelor, dar si in nucleu
• Clasificare (functie):
• Clase majore de ARN:
• ARN mesager (ARNm)
• ARN de transfer (ARNt)
• ARN ribozomal (ARNr)
• In natura exista si alte tipuri de ARN implicate in:
• Splicing si modificari post-translationale (small nuclear RNA - ARNsn)
• Reglarea diferitelor procese (small interfering RNA - ARNsi; microRNA – ARNmi; ARN CRISPR)
• ARN “parazitic”
• ARN cu functie de expulzare a substantelor xenobiotice
!!! Acizi nucleici -Rol
• Dogma centrala in Biochimie si Biologie Moleculara:

ADNARNmProteine
(ADN este transcris in ARN mesager, care este apoi translatat in proteine)
• Acizii nucleici sunt responsabili de dictarea ordinii in care aminoacizii se leaga intre ei
pentru a da nastere unei proteine specifice.
• Acizii ribonucleici (ARNm, ARNt şi ARNr) sunt moleculele implicate in realizarea directa a
sintezei proteice (translatiei).
• Informatia genetica continuta in ADN este conservata si transmisa descendentilor prin

procesul de replicare.
• In celula, acizi nucleici se gasesc asociati cu proteinele in complexe numite

nucleoproteine. Prin tratare, in anumite conditii, cu acizi sau cu saruri, acizii nucleici se
pot separa de proteinele respective.
!!! Acizi nucleici - Structura
• Acizii nucleici sunt molecule neramificate (liniare sau circulare), cu dimensiuni foarte
mari, formate din unitati repetitive numite nucleotide.
• Nucleotidele care intra in compozitia acizilor nucleici au urmatoarele caracteristici:
• Acid fosforic
• Pentoza (riboza in ARN si deoxiriboza in ADN)
• Baza azotata
• purinica (adenina si guanina)
• pirimidinica (citozina si timina in ADN, respectiv citozina si uracil in ARN).
• Unitatea structurala formata prin

legarea unei pentoze de o baza azotata
prin intermediul legaturii N-glicozidice
se numeşte nucleozida.
• Prin legarea unei grupari fosfat la o
nucleozida se va obtine o nucleotida.
• In structura acizilor nucleici, unitatile
nucleotidice sunt inlantuite prin
legaturi fosfo-diesterice stabilite intre
hidroxilul din pozitia 3’ al unei
nucleotide si gruparea fosfat din
pozitia 5’ a nucleotidei urmatoare
(Levene, 1925).
!!! Acizi nucleici
• Faptul ca acizii nucleici sunt polimeri fosfodiesterici ai (deoxi)nucleozid-

monofosfaţilor (d)NMP are urmatoarele consecinte directe:
• asemeni polipeptidelor, catena este orientata (vectorizata). Sensul convenţional
5’-3’ a fost adoptat atat pentru lectura si scrierea polinucleotidelor, cat si pentru
reprezentarile prescurtate sau simbolice.
• bazele azotate diferite in functie de secventa specifica speciei moleculare, sunt
purtate de un schelet pentozo-fosfat.
• Catenele acizilor nucleici prezinta o serie de diferente fata de catenele polipeptidice:

• la pH 7, catena unui acid nucleic este un polianion, cu o sarcina (-) pe unitate;
catenele polipeptidice pot avea diferite incarcari electrice (+, - sau 0)
• varietatea bazelor este mult mai redusa in cazul acizilor nucleici comparativ cu
aminoacizii: 4 baze azotate fata de 20 de aminoacizi standard. Din acest motiv,
pentru codificarea aminoacizilor de catre secventele nucleotidice nu este nevoie
numai de o simpla echivalenta baza/aminoacid, ci de un limbaj ternar format
din ansambluri de trei baze adiacente (codon), a caror asociere determina
existenta a 64 de combinatii posibile, care stau la baza codului genetic.
!!! Acizi nucleici - Caracteristici
Marimea acizilor nucleici se exprima prin trei tipuri de unitati:
• lungime (Å)
• masa moleculara (Da=1.67*10^(-27) Kg)
• numar:
• nucleotide (nt)
• baze (b) din compozitia nucleotidelor - pentru monocatene
• perechi de baze (pb) daca molecula este constituita din doua catene asociate
• Multiplul cel mai folosit este cel de kilobaze (kb) sau kilo-perechi de baze (kpb):
• 1kb = 1000 b
• 1kpb = 1000 pb
• Marimea ARN:
• ARN ribozomal (ARNr): 100 - 5000 b
• ARN de transfer (ARNt): 73 - 90 b
• ARN mesager (ARNm): nr depinde de marimea genei copiate
• Marimea ADN:
• Variaza in functie de regn si specie, de la 5000 pb la mai mult de un milion de pb.
ADN
!!! Acidul deoxiribonucleic (ADN)
An Savanti Descoperire
1944 Avery, Mac Leod, Mac Carty • Au demonstrat ca ADN este purtator al
informatiei genetice
1953 Watson, Crick, Wilkins, Franklin • Wilkins, Franklin: Studii ale moleculei de ADN
utilizand cristalografia cu raze X
• Watson, Crick: Descopera structura ADN dublu-
catenar complementar, utilizand informatiile
furnizate de studiile de cristalogafie si prezinta
un model de replicare a ADN
• ADN se gaseste in celulele tuturor organismelor vii.
• Specific fiecarui organism; confera identitate fiecarui organism.
• ADN contine regiuni numite gene, care care detin informatia genetica necesara
pentru a sintetiza proteine in celule.
• ADN se replica, transmitand informatia genetica la descendenti.

!!! Acidul deoxiribonucleic (ADN)
• ADN este o macromolecula polinucleotidica neramificata, lunga, formata din unitati
repetitive numite nucleotide, legate intre ele prin legaturi 3’, 5’ fosfodiesterice, stabilite
intre gruparea hidroxil din poziţia 3’ a unei nucleotide si gruparea fosfat din pozitia 5’ a
nucleotidei urmatoare.
• Catena de ADN are extremitatile 5’ si 3’ libere.
• In mod conventional secventa de polinucleotide este scrisa in directia 5’-3’.
• Catena 5’-3’: catena sens
• Catena 3’-5’: catena antisens
catena sens catena antisens ADNdc cu
structura
Extremitate 5’ libera dublu helicala
Citirea si
scrierea Legatura 3’, 5’ 3’
secventei de fosfodiesterica 5’
ADN se face in
directia 5’-3’:
5’-TGCA-3’
Extremitate 3’ libera
!!! Modelulul structural al ADN
Acidul deoxiribonucleic (ADN) propus de Watson-Crick (ADN-B)
a) Majoritatea moleculelor de ADN sunt alcatuite din 2 a) Bazele azotate (purinice si pirimidinice) sunt
catene polinucleotidice helicoidale, rasucite in jurul orientate spre interiorul helixului.
unei axe comune = ADN dublu catenar (ADN dc) b) Resturile de fosfat si deoxiriboza se afla la
1 b) Catenele sunt orientate in directii opuse (5’-3’ si 3’-5’) 2 exterior
c) Acest aranjament antiparalel, cu punti de H intre c) Planurile bazelor azotate sunt perpendiculare
bazele azotate ale catenei sens si bazele azotate ale pe axa helicala.
catenei antisens, produce o asociere stabila intre d) Planurile deoxiribozelor sunt aproape la unghi
catene. drept fata de cel al bazelor.
c) Baze azotate perpendiculare pe axa helicala d) Planurile
a) Baze azotate deoxiribozelor
axa 5’ 3’ la interior sunt aproape la

unghi drept fata
helicala de cel al bazelor.
catene
helicoidale
=Tur
de
curbura spira
(fosa)
minora
curbura
majora
b) Scheletul pentozo-fosfat la exterior

3’ 5’
!!! Modelulul structural al ADN
Acidul deoxiribonucleic (ADN) propus de Watson-Crick (ADN-B)
a) Diametrul helixului este de ˜2 nm
3 b) Bazele vecine sunt separate de 0.34 nm
c) Structura helicala se repeta dupa ˜10 resturi ale fiecarei catene,
deci la intervale de ˜ 3,4 nm = tur de spira
a) Cele 2 catene sunt mentinute impreuna prin punti de hidro-

4 gen intre perechile de baze A=T si GΞC (complementaritate de
secventa.
b) Formarea perechilor de baze A=T si GΞC se realizeaza cu mare
specificitate: cele 4 baze nu se pot combina decat intr-un singur mod: A=T
(T=A) si GΞC (CΞG).
c) Teoria imperecherii unei baze purinice de pe o catena cu o baza
pirimidinica complementara de pe cealalta catena este sustinuta de factori
sterici: distanta dintre legaturile glicozidice ale celor 2 catene acomodeaza
perfect o pereche de baze purina-pirimidina. Acest mod de imperechere a
fost sustinut si de Chargaff, 1950, care a gasit ca raporturile A/T si G/C sunt
aproape egale cu 1 la toate speciile. Astfel, intr-o molecula de ADNdc
numarul de A = T si numarul de G = C.
Secventa de baze de-a lungul unei catene polinucleotidice poarta informatia

genetica ce confera genotipul si fenotipul specific fiecarei celule
• ADN se intalneste la toate regnurile: virusuri, organisme unicelulare
(bacterii, protozoare), organisme pluricelulare (fungi, organisme
vegetale, organisme animale).
• ADN se gaseste in fiecare celula din organism (exceptie eritrocitul,
celulele cristalinului).  legatura
• Secventa ADN este specifica fiecarui individ in parte.

glicozidica
• Ordinea secventei de nucleotide conteaza: 5’-ATGC-3’ nu este acelasi
lucru cu 5’-CGAT-3’.
DEOXIRIBONUCLEOPROTEINE
!!! Deoxiribonucleoproteine
Deoxiribonucleoproteine
• Complexe de ADN cu proteine
• Exemple: • Nucleozomi (ADN+histone)
• Protamine: inlocuiesc histonele in timpul spermatogenezei
Nucleozomi:
• Complexe in care ADN genomic este infasurat in jurul unui cluster de 8 proteine 2X(H2A, H2B, H3, H4) numite histone
• Nucleozomii sunt legati intre ei prin ADN linker formand o fibra ca un sirag de margele cu diametrul de ˜11 nm
• Nucleozomii formeaza impreuna cu histona H1 o structura mai compacta (fibra cu diametrul de 30 nm). Histona H1
se leaga la ADN linker in dreptul situsului de intrare si iesire al ADN.
• Fibra de 30 nm se aranjeaza sub forma unor bucle in jurul unor proteine structurale formand activa
transcriptional (eucromatina). Cand aceasta structura este impachetata mai compact formeaza cromatina inactiva
transcriptional (heterocromatina).
• Cromatina se asambleaza compact cu alte proteine structurale formand un cromozom in nucleul celulelor EK.
+ Histona H1 + proteine structurale

!!! Acidul deoxiribonucleic (ADN) la EK
- Totalitatea genelor unui Cromozom
organism formeaza genomul
Impachetat intr-o structura condensata:
si sunt stocate in cromozomi.
- Continutul in ADN este
acelasi in toate celulele care
Cromatina
au un set diploid de
cromozomi si este redus la
jumatate in celulele haploide. Nucleozomi Proteine structurale
Nucleu
ADNdc Histone
Regiuni Regiuni Regiuni

necodificatoare codificatoare: reglatoare ale
Gene expresiei genice
Transcriptie
pre-ARNm
Splicing (Maturare) Secvente Secvente Secvente
Enhancer/ Promotor 5’UTR/
ARNm matur
Citoplasma
Silencer 3’UTR
Translatie
Proteina
!!! Acidul deoxiribonucleic (ADN) - ADN la EK
ADN la EK
• Gene: regiuni asociate cu o anumita functie si codifica proteine
• Secventa START: ATG
• Secvente alternante:
• Exoni: secvente codificatore care vor fi transcrise in pre-ARNm, care va fi maturat in urma
procesului de splicing intr-un ARNm matur, ce va fi translatat ulterior intr-o proteina specifica
• Introni: secvente necodificatoare care vor fi transcrise in pre-ARNm, vor fi ulterior excizate prin
splicing, neregasindu-se in ARNm matur si nu vor fi translatate intr-o proteina
• Secventa STOP: TAA, TAG, TGA
• Regiuni necodificatoare (netranscrise in pre-ARNm), care pot include regiuni reglatoare
• Regiuni reglatoare: flancheaza regiunile codificatoare, avand rol de a controla expresia genei respective
• Secventa 5’UTR (UnTranslated Region) regiune situata in amonte de secventa genica (inaintea genei;
upstream), in apropierea acesteia si contine situsul de legare a ribozomului (Ribosomal Binding Site - RBS)
• Secventa 3’UTR (UnTranslated Region) in aval de secventa genica (dupa gena; downstream), in apropierea
acesteia, care contine secventa de terminare a transcriptiei
• Secventa Promotor: are rol de a initia transcriptia, pot fi unul sau mai multi si sunt de regula secvente
consensus aflate la distante bine definite de gena
• Secventa 5’ sau 3’ Enhancer: regiune situata la distanta mare fata de gena, cu rol de a activa transcriptia
• Secventa 5’ sau 3’ Silencer: regiune situata la distanta mare fata de gena, cu rol de a inhiba transcriptia
Regiuni necodificatoare Regiuni necodificatoare
Gena
intron 1 intron 2
exon 1 exon 2 exon 3
!!! Acidul deoxiribonucleic (ADN) - ADN la PK
ADN la PK
• Gene: regiuni asociate cu o anumita functie, care sunt transcrise in bloc intr-un ARNm care va fi “tradus”
(translatat) in proteinele coresunzatoare fiecarei gene. Inaintea fiecarei gene se afla o secventa UTR care
contine situsul de legare a ribozomului. Gena PK are urmatoarele particularitati:
• Secventa START: ATG (83%), GTG (14%), TTG (3%); ATT si CTG (rar)
• Secvente codificatore
• Secventa STOP: TAA, TAG, TGA
• Regiuni necodificatoare (netranscrise in ARNm), care pot include regiuni reglatoare
• Regiuni reglatoare: flancheaza regiunile codificatoare, avand rol de a controla expresia genelor
• Secventa 5’UTR regiune situata inaintea primei gene si contine situsul de legare a ribozomului
• Secventa UTR, regiune situata inaintea fiecarei gene (cu exceptia primei gene) si contine situsul de legare
a ribozomului
• Secventa 3’UTR dupa regiunea codificatoare si contine secventa de terminare a transcriptiei
• Secventa Promotor: pot fi unul sau mai multi, au rol de a initia transcriptia si sunt de regula secvente
consensus aflate la distante bine definite de gena
• Secventa 5’ sau 3’ Enhancer: regiune situata la distanta mare fata de gena, cu rol de a activa transcriptia
• Secventa 5’ sau 3’ Silencer: regiune situata la distanta mare fata de gena, cu rol de a inhiba transcriptia
• Regiunile codificatoare si reglatoare sunt organizate intr-o unitate functionala numita operon, aflat sub
controlul unui domeniu reglator numit operator (leaga factori de transcriptie, regland expresia genica)
Gena 1 Gena 2
!!! Tipuri de ADN
• ADN monocatenar (ADNmc)
• unele virusuri (Parvovirusuri)
• ADN dublu catenar (ADNdc)
• Circular
• unele virusuri, cromozomii de la PK, plasmide bacteriene, ADN
mitochondrial, ADN cloroplastic
• Liniar
• unele virusuri (Adenovirusuri, Herpes virus), cromozomii de la EK
ADNdc poate avea diferite geometrii:
ADN A ADN B ADN Z
• Se gaseste in celule in regiuni • Descrisa de Watson & Crick • Apare in secvente alternante de
dublu catenare hibride de tip • Forma cea mai frecvent purine si pirimidine (ex. GCGCGC)
ADN-ARN sau dublu catenare intalnita in celule in conditii • Forma mai alungita comparativ cu
ARN. Forma mai scurta si lata fiziologice formele A si B
comparativ cu forma B
ARN
!!! Acidul ribonucleic (ARN)
• ARN este o macromolecula polinucleotidica neramificata, lunga, formata din unitati repetitive numite nucleotide
legate intre ele prin legaturi 3’, 5’ fosfodiesterice, stabilite intre hidroxilul din poziţia 3’ al unei nucleotide si
gruparea fosfat din pozitia 5’ a nucleotidei urmatoare.
• Catena de ARN are extremitatile 5’ si 3’ libere.
• In mod conventional secventa de polinucleotide este scrisa in directia 5’-3’.
• Bazele azotate din structura ARN sunt: Adenina, Guanina, Citozina, Uracil | Pentoza este riboza.
• Cu exceptia unor virusuri, moleculele de ARN sunt 5’
monocatenare, numarul de nucleotide din ARN
variaza de la 75 la cateva mii (nefiind o molecula
dublu catenara, ARN nu trebuie sa aiba un raport
echimolecular intre bazele complementare - ca in
cazul ADNdc)
• Moleculele de ARN contin regiuni cu structura dublu

catenara, care conduc la formarea unor structuri de
tip “hairpin” (ac de par), in care exista perechi de
baze de tip A=U si GΞC. Imperecherea bazelor ARN
este frecvent imperfecta, G putand forma perechi de
baze cu U, dar care sunt mai putin stabile decat cu C.
• Proportia de regiuni helicale in diferite tipuri de ARN

variaza mult, fiind de circa 50%.
Acid ribonucleic (ARN) 3’
• Clase majore de ARN:
• ARN mesager (ARNm)
• ARN de transfer (ARNt)
• ARN ribozomal (ARNr)
!!! ARNmesager
ARNmesager (ARNm)
(ARNm)
ARN mesager joaca un rol cheie atat in procesul de transcriptie, cat si in procesul de translatie.
1. Transcriptia este procesul prin care informatia continuta intr-o gena din structura ADN este
copiata intr-o molecula de ARN.
• Daca gena codifica pentru o proteina se sintetizeaza o molecula de ARN mesager (ARNm)
care poarta mesajul continut in ADN (din nucleu, la EK) la locul de sinteza al proteinelor (in
citoplasma). Daca gena nu codifica pentru o proteina, se sintetizeaza alte tipuri de ARN: ARN de
transfer (ARNt); ARN ribozomal (ARNr); microARN (ARNmi), ARN de interferenta (small interfering ARN -
ARNsi); ARN specific nuclear (small nuclear ARN - ARNsn), etc.
2. Translatia este procesul prin care ARNm sintetizat pe baza ADN e folosit ca matrita pentru a
sintetiza o noua catena polipeptidica, la nivelul ribozomilor aflati in citoplasma.
Rolul ARNm in transcriptie

• 1961, Jacob & Monod formuleaza conceptul de ARNm:
• Sa aiba un timp de viata scurt
• Sa fie un polinucleotid
• Sa fie heterogen ca dimensiuni deoarece si genele variaza ca lungime
• Sa fie asociat cu ribozomii, sediul sintezei proteice
• ARNm reprezinta copia informatiei genetice (a genelor) continute intr-o catena de ADN; o
molecula de ARNm poate fi produsa de o gena sau de un grup de gene.
• Secventa de nucleotide continuta intr-o molecula de ARNm este organizata in codoni (1 codon =
3 nucleotide) si este flancata de secvente aditionale necesare functionarii si reglarii translatiei.
Un codon codifica pentru un aminoacid specific, astfel incat ordinea codonilor din molecula de
ARNm da ordinea secventei de aminoacizi din proteina care va fi sintetizata.
• ARNm este de regula monocatenar si are o lungime variabila, in functie de lungimea genei (ADN)
pe care a transcris-o.
!!! Transcriptie – mecanism
• Open reading frame (ORF) sau Cadru deschis de citire reprezinta o regiune de ADN unde
teoretic poate incepe transcriptia in vederea sintetizarii unui ARNm si ulterior codificarii unei
peptide/proteine
• Un ORF nu codifica intotdeauna o proteina.
• Pentru a fi exprimat, un ORF trebuie sa aiba in apropierea situsului de start o secventa
.
Gena 1 Gena 2
Regiuni necodificatoare Regiuni necodificatoare
Gena
!!! Transcriptie - Initiere: ARN polimeraza
1. Initierea - Consta in legarea unei enzime numita ARN polimeraza ADN dependenta si a unui factor de
transcriptie la o regiune specifica din ADN numita , in scopul sintezei ARNm pe baza mesajului
inscris in ADN.
ARN polimeraza ADN dependenta
• Enzima care sintetizeaza ARN pe baza informatiei inscrise in ADN
• Caracteristici: tiparul optim este un ADNdc, poate functiona ca tipar si ADNmc, nu este tipar hibridul
ADN-ARN si nici ARNmc sau ARNdc. Precursorii activati sunt: GTP, CTP, ATP, UTP, ionii metalici
divalenti: Mg2+ (in vivo) sau Mn2+
• La PK (bacterii), ADN este transcris de o singura molecula de ARN
polimeraza, de regula fara ajutorul factorilor de transcriptie.
• La EK, sunt necesari atat factori de transcriptie, cat si mai multe
5’ Catena sens 3’
tipuri de ARN polimeraza:
• Genele care codifica proteine sunt transcrise de ARN polimeraza II ARN
ADN
5’ 3’
• Genele care codifica pentru ARNr sunt transcrise de ARN polimeraza I 3’ 5’
• Genele care codifica pentru ARNt sunt transcrise de ARN polimeraza III Catena antisens
(Organitele celulare de tipul mitocondriilor si cloroplastelor au propriile
ARN polimeraze, care transcriu ADN in aceste structuri celulare)
Mecanism de actiune al ARN polimerazei
• Catalizeaza initierea sintezei si alungirea catenei ARNm conform reactiei:
(ARN)n + rNTP  (ARN)n+1 + PPi
• Sinteza are loc in directia 5’-3’, gruparea 3’-OH terminala a catenei in crestere realizand un atac
nucleofil asupra gruparii fosfat a rNTP care urmeaza a fi adaugat conform mesajului tiparului. Sinteza
devine ireversibila prin hidroliza pirofosfatului (PPi) sub actiunea pirofosfatazei anorganice.
• ARN polimeraza nu necesita un primer la care sa adauge resturi rNMP, putand cataliza sinteza primei
legaturi fosfodiesterice.
!!! Transcriptie - Elongarea
2. Elongarea Se da urmatoarea secventa de ADNdc:
• ADNdc este desfacut de factorii de transcriptie, 5’ ATGCCATAA 3’
3’ TACGGTATT 5’
permitand astfel ARN polimerazei sa transcrie doar o Scrieti secventa de ARNm care se sintetizeaza in urma
singura catena de ADN in ARNm. Catena de ADN care procesului de transcriptie.
serveste ca matrita in sinteza ARNm este catena antisens Rezolvare 1 (situatie ce are loc in mod normal in celula).
ARN polimeraza va sintetiza o copie a informatiei
3’-5’, Catena care nu e transcrisa este catena sens 5’-3’. continute in catena de ADN 3’5’: ARNm 5’3’ devine:
• ADN este transcris de ARN polimeraza in ARNm dupa 5’ AUGCCAUAA 3’
urmatoarele reguli: A=U, GΞC, T=A si CΞG Rezolvare 2: shortcut la Rezolvarea 1.
In catena de ADN 5’ 3’ se inlocuieste T cu U, restul
3. Terminarea secventei ramanand acelasi:
• ARN polimeraza se misca de-a lungul ADN pana cand ADN: 5’ ATGCCATAA 3’
intalneste o secventa terminator. In acel moment ARN ARNm 5’ AUGCCAUAA 3’
Cati codoni sunt?
polimeraza elibereaza polimerul de ARNm si se detaseaza
de pe ADN.
!!! Transcriptie la PK
• La PK transcriptia se realizeaza in citoplasma.
• Durata de viata a unui ARNm la PK este scurta - cateva minute (pentru transcriptii foarte
lungi, translatia poate incepe la capatul 5’, in timp ce capatul 3’ al ARNm este inca transcris)
• Multe gene de la PK sunt organizate in operoni - genele dintr-un operon sunt transcrise ca
un ARNm continuu (ARNm policistronic) care va da nastere proteinelor codificate de genele
din operon
!!! Transcriptie la EK
• La EK transcriptia se realizeaza in nucleu.
• Durata de viata a unei molecule de ARNm la EK variaza de la cateva minute la cateva zile.
• Molecula de ARNm sintetizata de ARN polimeraza se numeste transcript primar (pre-ARN
mesager sau pre-ARNm) si este alcatuita din exoni (secvente codificatoare de proteine) si
introni (secvente care nu codifica proteine).
• Molecula de pre-ARNm este procesata inainte de a fi exportata in citoplasma pentru a fi
translatata in proteine.
• Procesarea pre-ARNm in ARNm matur consta in urmatoarele etape:
• 1. Adaugarea structurii “cap” -
• 2. Procesul de splicing
• 3. Clivarea unei portiuni 3’UTR si poliadenilare la extremitatea 3’
1. Adaugarea structurii “cap” (Capping)
• Structura cap este o grupare
• Este atasata la primul nucleotid transcris
• Primul nucleotid transcris prezinta urmatoarele caracteristici:
• contine de regula o baza azotata purinica (m6A, A, G), dar poate fi si C, U
• este metilat la gruparea 2’-OH a ribozei
• Structura “cap” este adaugata inainte ca pre-ARNm sa fie complet sintetizat (dupa unele studii insa,
structura “cap” este adaugata dupa sintetizarea pre-ARNm)
legatura 5’-5’ trifosfat

7 metil guanozina H
, A)
Structura “cap”
• Rol:
• reprezinta un semnal pentru initierea translatiei
• structura m7G5’ppp are o conformatie rigida care, favorizand
stivuirea bazelor, promoveaza formarea unor complexe de initiere
stabile. Un mesaj cu un capat m7G5’pppN este mai eficient decat
unul nemetilat G5’pppN sau necapat 5’pppN
• blocheaza actiunea ARN exonucleazelor si fosfatazelor, care pot
ataca aceasta extremitate
2. Splicingul intronilor: inlaturarea intronilor si sudarea exonilor
• In urma eliminarii intronilor din pre-ARNm rezulta ARNm matur (Exonii 1, 2, 3, 4).
• Splicingul poate avea loc fie inainte, fie dupa clivarea portiunii 3’ a transcriptului si poliadenilare
(dupa unele studii insa, inlaturarea intronilor are loc intotdeauna inainte de poliadenilare)
• In unele cazuri molecula de pre-ARNm sufera un proces de splicing alternativ, in urma caruia
sunt eliminati selectiv nu doar intronii, ci si anumiti exoni. Mecanismul de splicing alternativ are
drept rezultat producerea a diferite molecule de ARNm matur (ex. format din exonii 1, 2, 4, 5 sau
din exonii 1, 2, 3, 5 etc.) determinand producerea unor proteine cu secvente de aminoacizi
diferite, cu structuri diferite si uneori cu functii biologice diferite (izoforme proteice).
• Concept initial: O gena codifica o proteina.
• Concept actual: Genele pot codifica mai multe proteine deoarece in urma transcriptiei rezulta un pre-ARNm
matur care poate fi supus unui mecanism de splicing alternativ.
3. Clivarea unei portiuni 3’ UTR si Poliadenilare la extremitatea 3’
• O parte din regiunea 3’UTR este inlaturata
• Coada poli A este adaugata de enzima poli A polimeraza la aproximativ 20 nt dupa
secventa 5’AAUAAA3’ din 3’UTR.
• Sunt adaugate:
• ˜ 100 A la drojdie
• ˜250 A la mamifere
• Rolul cozii poliA:
• ajuta la transportul ARNm matur din nucleu in citoplasma (prin membrana
nucleara)
• confera stabilitate transcriptului
• impiedica atacul exonucleolitic la capatul 3’
• interactioneaza cu proteinele ribozomale si alte proteine
• Exista si exceptii in care ARNm nu are o coada poliA.
Structura ARNm matur la EK:
care blocheaza extremitatea 5’
• Regiunea “leader” (5’UTR)
• nu va fi translatata in proteine
• contine situsul de atasare la ribozom
• are o lungime variabila (30-sute de nt)
• Regiunea codificatoare
• va fi translatata in proteine
• prezinta o secventa START (AUG) si se termina cu o secventa STOP (UAA - ochre, UAG -
amber, UGA - opal)
• contine exonii sudati in urma procesului de splicing; rar contine introni
• lungime ˜300-3000 nt
• Regiune “trailer” (3’UTR)
• nu va fi translatata in proteine
• lungime ˜50-300 nt
!!! Transcriptie - mecanism
• ARNm:
• Monocistronic
• Policistronic
(Cistron=Gena)
ARNm monocistronic ARNm policistronic

• Intalnit la EK • Intalnit la PK
• ARNm copiaza informatia genetica a unei • ARNm copiaza informatia genetica a mai
singure gene (transcriptie monocistronica). multor gene situate alaturat care alcatuiesc
un operon (transcriptie policistronica)
• Are un codon de initiere si terminare, • Are mai multi codoni de initiere si de
corespunzator unei gene terminare, corespunzatori genelor din
operon
• Contine codoni pentru o singura gena • Contine codoni pentru mai multe gene
• Codifica pentru o singura catena • Codifica pentru mai multe catene
polipeptidica (pentru o proteina) polipeptidice (pentru mai multe proteine)
!!! ARNmesager (ARNm)
2 Rolul ARNm in Translatie
• La EK: Dupa ce este sintetizat

in nucleu, ARNm traverseaza
membrana nucleara pentru a
ajunge in citoplasma.
• La PK: procesul de transcriptie
si translatie are loc in
citoplasma. Pentru transcriptii
foarte lungi, translatia incepe
la capatul 5’ al ARNm, in timp
ce capatul 3’ este inca
transcris.
• In citoplasma, ARNm se
asociaza cu ribozomii si ARNt
pentru a sintetiza proteine.
• Aceeasi molecula de ARNm
poate fi citita de mai multe ori
la nivelul ribozomilor.
• Fiecare secventa de trei baze
(codon) din ARNm codifica un
anumit aminoacid.
Semnalul start din secventa ARNm de incepere a sintezei proteice:
PK
• o secventa de ribonucleotide bogata in purine centrata in pozitia -10 avertizeaza asupra
unui codon start
• codoni START: frecvent (AUG), mai putin frecvent (GUG), rari UUG, AUU, CUG
• codoni STOP: UAA, UAG, UGA
EK
• codonul START se afla in vecinatatea capatului 5’ al ARN, care are o structura cap
(m7G5’ppp)
• codon START: AUG
• codoni STOP: UAA, UAG, UGA
-10 +1
5’ (Pur)n AUG ARNm
5’ Cap AUG ARNm

Codul genetic (Crick, Brenner, 1961)
Informatia genetica continuta in ADN si copiata ulterior in ARNm in urma procesului de transcriptie, este
“tradusa” in proteine prin intermediul codului genetic.
Caracteristicile codului genetic:
- Un aminoacid este codificat de un grup de 3 nucleotide numit codon. Exista 64 codoni: 61 codoni
specifica pentru cei 20 aminoacizi standard3 codoni (UAA, UAG, UGA,) nu specifica pentru aminoacizi, ci
indica sfarsitul translatiei (codoni STOP)
- Codul genetic este constituit din codoni nesuprapusi partial: AUG GAC Met UCC…Asp Ser
- Secventa de baze este citita secvential de la un punct fix de start. Codul genetic este fara punctuatie;
nu exista semnale care sa indice inceputul si sfarsitul citirii mesajului unui codon. Citirea secventei se
face in directia 5’-3’. Astfel, codonul UCA specifica Ser, iar codonul ACU specifica Thr.
- Codul genetic este aproape universal: organismele vii utilizeaza aceiasi codoni in specificarea
aminoacizilor (exceptii: mitocondii, ciliate).
- Codul genetic este degenerat: pentru unii aminoacizi exista mai aa codoni
mult decat un codon care ii specifica. Codonii care specifica Ser, Arg 6
acelasi aminoacid se numesc codoni sinonimi (majoritatea difera
Val, Pro, Ther, Ala, Gly 4
doar prin ultima baza a tripletei astfel incat: primele doua litere
ale unui codon reprezinta determinantii principali ai specificitatii Ile 3
mesajului genetic, a treia litera a codonului, mai putin specifica, Phe, Tyr, His, Gln, Asn, Lys, Asp, 2
se numeste baza wobble) Glu, Cys
Degenerarea codului genetic minimalizeaza efectul Met, Trp 1
mutatiilor.
RIBONUCLEOPROTEINE
!!! Ribonucleoproteine
Ribonucleoproteine
• Complexe de ARN cu proteine
• Exemple:
• Telomeraza
• RNazaP
• hnRNP
• snRNPs
• Ribozom:
• macromolecula alcatuita din > 50 proteine atasate de 3 tipuri de ARN la PK si 4 tipuri de ARN
la EK.
• sunt particule intracitoplasmatice, de natura ribonucleoproteica, implicati in sinteza proteica

Curs Biochimie Generala, Anul I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Biochimie Generala, Anul I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROTEINE

un atom de hidrogen (H)

o grupare amino (NH2)

R = catena laterala a comune fiecarui aminoacid

Derivati ai a-L-aminoacizilor proteici

Monoamino monocarboxilici Amide

Aminoacizi nepolari Aminoacizi polari ionizati Aminoacizi polari neionizati

1 Monoamino monocarboxilici – R: grupari hidrofobe alifatice

Glicina (Glicocol), Gly, G Alanina, Ala, A Valina, Val, V

acid aminoacetic acid a-amino-propionic

acid a-amino izocapronic; acid a-amino b-metil pentanoic

2 Monoamino monocarboxilici – R: grupari heterociclice

acid pirolidin-2-carboxilic a-amino b-imidazolil propionic acid a-amino b-indolil propionic

Iminoacid Aminoacid aromatic

3 Monoamino monocarboxilici – R: grupari aromatice

Fenilalanina, Phe, F Tirozina, Tyr, Y Triptofan, Trp, W

4 Monoamino monocarboxilici – R: gruparea hidroxil (Hidroxiaminoacizi)

acidului a-amino succinic acidului a-amino glutaric

7 Monoamide ale acizilor monoamino-dicarboxilici – R: contine o

amida acidului a-amino succinic; amida acidului a-amino glutaric;

Lizina, Lys, K Arginina, Arg, R

acid a, e-diamino capronic acid a-amino d-guanidino pentanoic

5 • Cisteina este oxidata la Cistina, dimer

• Intre doua Cys din structura unei

acid a-amino g-S-metil butiric

1 Selenocisteina (Sec, U) 2 Pirolizina (Pyl, O)

• Al 21-lea aminoacid • Al 22-lea aminoacid

• rezulta in urma modificarilor posttranslationale ale proteinelor

6-N-Metillizina Lizina Miozina (proteina contractila din muschi)

acid g-carboxi Acid Protrombina (proteina implicata in

• Nu intra in alcatuirea proteinelor

AMINOACID NEPROTEIC ROL

Caracter acid (donor de H)

Starea de ionizare variaza in functie

Structura Catena principala

Conformatiile legaturii peptidice:

HORMON (SECVENTA) NR AA ROL

Rol in conjugarea unor compusi xenobiotici pentru organism Glutation S-transferaza

2 Combaterea stresului oxidativ

Elemente de structura secundara

• O proteina are in general

(*) Reprezinta structura tridimensionala (conformatia) proteinelor

Precizati care sunt diferentele intre

2’ Elemente de SUPERstructura secundara a proteinelor (Motive structurale)

2’.1. Superstructuri secundare cu a-helix

• Heterotetramer cu structura cuaternara avand 2 subunitati A (150 aa) si 2

1 Masa moleculara 3 Solubilitatea

2 Caracterul acido-bazic 4 Denaturarea si renaturarea

• Este exacta, determinata genetic

• 1 Da = 1 unitate atomica de masa (u) ~ 1.67 x 10-27 kg

• Metode de determinare exacta a masei moleculare a unui proteine:

Peptidele contin cate o singura

• Efectul pH-ului asupra solubilitatii proteinelor

• Efectul sarurilor asupra solubilitatii proteinelor:

Scade solubilitatea si PRECIPITA proteina

Punct de solubilitate maxima a proteinei

• alterarea conformatiei proteinei (structura secundara, tertiara, cuaternara) datorita

Proteina • isi pierde conformatia nativa

Substante organice miscibile cu apa Deshidrateaza proteina

Agent caotrop - compus chimic care denatureaza proteina

Rol: structural, dinamic c. Proteine cu functie de aparare:

Etapele formarii colagenului

Tip Maladie Simptome