Druga Ionut Cristian Grupa 3503

 Bolitoxiinfecţioase, produse de bacterii din

genul Salmonella, cu răspândire universală,
putând afecta întregul regn animal, inclusiv
omul. La animalele de interes economic, boala
evoluează fie sub formă acută septicemică, fie
sub formă subacută sau cronică, cu localizare
digestivă sau genitală. Se înregistrează şi
localizări pulmonare, articulare şi mai rar
nervoase. In paralel cu entero-genito-tropismul
fundamental, salmonelele prezintă şi un
reticulotropism remarcabil, asociat de un portaj
de germeni prelungit.
 Istoria salmonelozelor începe in 1880 când Eberth şi Koch pun in
evidenţă în limfonoduri la decedaţii de febră tifoida, un bacil
incriminat în etiologia bolii, pe care ulterior Găertner reuşeşte sa-l
cultive. Salmon şi Smith in 1885 izolează din splina porcilor morţi de
pestă o bacterie care au considerat-o eronat ca agent cauzal şi au
denumit-o Bacillus choleraesuis. Dorset şi Schweinitz în 1895 lămuresc
confuzia, demonstrând că pesta porcina era produsă de un virus şi că
o infecţie independenta reprodusă experimental poate fi provocată
de Salmonella Choleraesuis. In 1888 Gaertner, în Germania izolează
din organele unui om decedat in urma unei enterite grave,
consecutivă consumului de care de viţel bolnav şi care a afectat 58
persoane, o salmonelă care a fosf numită mai tarziu Salmonella
enteritidis Gaertner. Aceasta a fost prima semnalare a unei toxiinfecţii
alimentare cu sursa animală şi care a deschis calea a numeroase
cercetări în domeniu. Denumirea de Salmonella a fost atribuită în 1906
de Lignères în onoarea bacteriologului veterinar american Salmon. In
România prima salmoneloză a fost descrisă de Babeş în 1905,
manifestându-se ca o toxiinfecţie alimentară consecutivă consumului
unei fripturi din care de miel.
 Genul Salmonella face pare din familia Enterobacteriaceae şi
cuprinde speciile S. bongori. S. enteritidis, S. typhi, S. typhimurium
şi S. cloleraesuis, cu subspeciile choleraesuis, arizonae,
diarizonae, houtenae, indica şi salamae.
 In cadrul speciilor şi subspeciilor sunt descrise serotipuri
desemnate taxonomic prin nomenclatura din schema Kauffmann-
White. Aceasta nomencalatura este un sistem care clasifica genul
Salmonella in serotipuri pe baza antigenelor de suprafata.
Antigenul de tip "O“(somatic) este deteminat pe baza asocierii
dintre polizaharide cu lipopolizaharide. Apoi antigenul de tip
"H“(flagelar) e determinat pe baza proteinelor flagelare care
poate varia in functie de fenotip. Tulpinile patogene
de Salmonella typhi sunt asociate cu antigenul"Vi“(de înveliş),
care este in asociatie cu capsula bacteriana. Pentru
simplificare, în practică se foloseşte terminologia de gen
Salmonella, urmată de denumirea de serotip.
 Salmonelozele animale constituie pentru majoritatea ţărilor cu
zootehnie dezvoltată în sistem intensiv, una dintre cele mai
importante probleme sanitar veterinare datorită pierderilor
economice cât şi implicaţiilor acestora în sănătatea omului prin
declanşarea toxiinfecţiilor alimentare în urma consumului de
produse contaminate. Datele statistice, acumulate în decursul
timpului situează salmonelozele pe primul loc între zoonoze.
 In 2012 intrun studiu efectuat in S.U.A dintr-un total de 19.089 de
pacienti cu infectii alimentare 4.274 au fost spitalizati si 68 au
murit conform siturilor FoodNet . Intre aceste numere infectia cu
Salmonella a avut cea mai mare incidenta cu 8.256 de infectii
adica 17.6 imbolnaviri la 100000 de persoane .
 Astfel 2290 de pacienti au fost internati si 29 au murit de
Sallmonela. Incidenta mai ridicata au avutt-o copii mai mici de 5
ani 69.5 infectii la 100000 de copii. Cele mai intalnite su fost
infectiile cu Enteritidis (22%), Newport (14%), si Typhimurium
(13%).
 Conform FoodNet in 2009 un total de 17.468 infectii au fost identificate la laborator.
Raportul infectiei la 100000 in fuctie de patogen a fost: Salmonella (7.039;
15.19), Campylobacter (6.033; 13.02), Shigella (1.849;
3.99), Cryptosporidium (1.325; 2.86), STEC O157 (459; 0.99), STEC non-O157 (264;
0.57),Vibrio (160; 0.35), Listeria (158; 0.34),Yersinia (150; 0.32), si Cyclospora (31;
0.07).
 Salmonelele sunt bacili sau cocobacili Gram negativi de 2-4/0.6
nm, de obicei mobili (cu excepţia S. pullorum-gallinarum), cu cili
dispuşi peritrich. Serotipurile de S. enterica subsp. enterica
prezintă fimbrii cu rol în adezivitate la celulele epiteliale
intestinale. Salmonelele din serotipul pullorum-gallinarum au
fimbrii neadezive, ceea ce explică lipsa de patogenitate a acestora
pentru om. Salmonella enterica subspeciile arizonae şi diarizonae
au fimbrii hemaglutinante. Salmonelele prezintă o remarcabilă
adaptare la condiţiile de temperatură, dezvoltându-se între 2 şi
54°C. Au o mare tolerabilitate la pH, proliferând la valori cuprinse
între 4,5 şi 9,5 cu un optim de 6,5-7,5.
 Structura antigenică a salmonelelor este complexă, constând din
antigene "O" (somatice), antigene "H" (flagelare) şi antigene "Vi"
(de înveliş).
 Dispun de exotoxine si endotoxine
 Astfel, temperatura de 60C omoară germenii din culturi în 12-20
minute, iar temperatura de 100C în 5-6 minute.
 Pe păşuni, salmonelele se regăsesc şi după 200 zile, în
fecalele umede de vacă după 6-11 luni, în bălegarul
uscat rezistă până la 24 luni.
 Ph-ul cuprins între 6.5-8.2 este optim pentru dezvoltare,
iar pH-ul sub 3.5 nu permite o supravieţuire mai lungă
de 6-12 ore. Antisepticele şi dezinfectantele obişnuite
sunt foarte active faţă de salmonele.
 Salmonelele sunt sensibile faţă de multe antibiotice
(cloramfenicol, tetracicline, neo-micină, gentamicină,
amoxicilină, colimicină, cefalosporine, apramicină etc.)
şi chimioterapice, (nitrofuran, sulfamctazină,
fiuorochinolonă).
 Utilizare antibioticelor şi chimioterapicelor creează cu
uşurinţă tulpini rezistente faţă de acestea. Explicaţia
fenomenului constă în existenţa factorului, plasmidic
"R" care se transferă cu uşurinţă fde la o bacterie la alta
prin gene extracromozomiale, fenomen cunoscut sub
numele de "R-infecţie" şi care explică insuccesele din
terapie. înlocuirea salmonelelor sensibile cu altele total
sau parţial rezistente se produce chiar în cursul unei
enzootii în circa 2-3 săptămâni.
C
I
R
C
U
I
T
 Numeroşi vectori intercalaţi în lanţul epidemiologie
(insecte, rozătoare, păsări, carnasiere, apele reziduale
din ferme, abatoare etc.), constituie verigi importante
în declanşarea unor enzootii de salmoneloză. S-a
demonstrat că banala muscă domestică, nu numai că
vehiculează pasiv salmonelele, dar le şi transmite
transovarian, iar albinele fac o salmoneloză clinică.
Gândacul de bucătărie, furnica, ixodidele, argasidele,
pot vehicula şi ele infecţia salmonelică. Broaştele
ţestoase, reptilele şi peştii sunt purtători de salmonele
ca şi porumbeii, vrăbiile şi pescăruşii. Nu există
ecosistem în natură în care salmonelele să nu fie
prezente. Rozătoarele silvatice şi peridomestice deţin
supremaţia în întreţinerea lanţului epidemiologie.
Şobolanii, în cercetările întreprinse în ţara noastră, s-au
dovedit a fi unul dintre rezervoarele principale pentru
animalele domestice si om.
 SALMONELOZA ESTE O BOALA DE PORTAJ
 Toate speciile de manifere domestice si salbatice sunt
receptive, ele pot contacta boala din surse de infectie
primare ca animale bolnave, animale purtatoare, prin
lapte si fecale, produse alimentare, fainuri de peste,
rozatoare si oamnei purtatori sau surse secundare ca
solul, furajele, apa, obiectele care au venit in contact cu
sursele primare (fecalele in special in care
salmonelozele au rezistenta foarte mare). Transimterea
se poate realiza prin autoinfectia purtatorilor sau
exogen prin transmitere digestiva ombilicala sau
genitala prin monta.
 Calea obişnuită de pătrundere a germenilor în
organism este cea digestivă. Aceştia
traversează stomacul, fiind protejaţi de
aciditatea locală, fie printr-un tranzit rapid, fie
prin înglobarea în masa alimentară. In intestin
germenii se multiplică şi trec în formaţiunile
limfoide.
 Pătrunde la nivelul microvililor în joncţiunea
intercelulară-zona ocludens. Pe baza
potenţialului invaziv, caracteristic, bacteriile
invadează mucoasa, se multiplică în lamina
propia şi produc boala simptomatică. Prezenţa
lor in sânge se datoreaza multiplicării în unele
focare active şi descărcării ulterioare a acestora
în torentul circulator. Germenii fagocitaţi işi
păstrează intactă morfofiziologia şi se multiplică
in interiorul celulei care i-a inglobat.
 PARATIFOSUL VITEIILOR- prezinta o forma supraacuta care
debuteaza cu sindrom febril, abatere profunda pana la coma, o
forma acuta cu semne digestive, articulare, rar nervoase si o forma
cronica cu tuse dureroasa plus jetaj muco-purulent.
 ENTERITA SALMONELICA A ADULTILOR- manifesta o forma
supraacuta avand fenomene toxice grave si moartea de la cateva
ore pana la 24 o alta forma acuta cu diaree profuza, hemoragica,
avort si forma cronica aparand cu slabire progresiva, tulburari
respiratorii si digestive plus avort, evolueaza intre 2 –4 saptamani
pana la 3 –5 luni.
 TABLOUL LEZIONAL- Exista asemanari intre leziunile de la adulte
si cele de la vitei la forma supraacuta apar congestii si hemoragii
pe seroase si mucoase, inclusiv pe epicard si endocard iar in
forma acuta ceea ce este mai specific ficatul hipertrofiat cu focare
miliare izolate sau grupate de tip granulomatos (noduli paratifici),
 in forma cronica apare splenita hiperplazica, enterita fibrino-
necrotica, splenomegalie, hepatomegalie cu focare necrotice,
bronhopneumonie fibrinoasa sau fibrino-necrotica, artrite,
tenosinovite fibrinoase; la femelele care au avortat apar metrite.
 SALMONELOZA FRANCA INTESTINALA-este grava la
miei prezentand evolutie acuta, septicemica, diaree
profuza cu fecale apoase, urat mirositoare, deshidratare
grava si moarte prin epuizare. Lezional apare diateza
hemoragica, icter gastro-enterita hemoragica,
hiperplazie limfonodulara si splenica.
 AVORTUL SALMONELIC AL OILOR-Provocat de
Salmonella abortus ovis avand tropism pentru uterul
gestant si se transmite digestiv. Clinic apare avortul in
lunile 2, 3, 4 sau 5 de gestatie fiind secondat de un
sindrom prodromal. Avorteza in jur de 30-50% din
efective
 SALMONELOZA FRANCA INTESTINALA-Apare la varsta
de 6-18 luni si prezinta o forma acuta clinic manifestata
cu sindrom febril, diaree cu fecale apoase, fetide,
manifestari de bronhopneumonie iar lezional diateza
hemoragica, hiperplazie splenica, hiperplazie
limfonodulara, enterita cataral-hemoragica si o forma
cronica cu slabire progresiva leziuni articulare-artrite
sinovite
 AVORTUL SALMONELIC AL IEPELOR-provocapt de
Salmonella abortus equi care prezinta specificitate de
gazda, tropism pentru uterul gestant iar la mascul se
elimina prin sperma deci se transmite prin monta dar
si digestiv
 Este specia cel mai fregvent afectata, cel mai frecvent
cu Salmonella choleraesuis si la varste de 1-3 luni dar
si mai mari. Prezinta o forma acuta si subacuta cu
hipertermie,tulburari digestive (diaree cu fecale
galbui, spumoase ce devin usor hemoragice) tulburari
circulatorii (hiperemia si cianoza pielii din regiunea
capului, membrelor, cozii, abdomenului si una cronica
consecinta a celei acute care apare frecvent la tineretul
la ingrasat si evolueaza cu diaree, dermatita varioloida
si cahexie. Lezional apar diateza hemoragica, cianoza
cutanata, limfadenita hemoragica, splenita
hiperplastica, hepatita nodulara necrotica, gastrita si
enterita catarala sau hemoragica.
 Serotipul ce-l mai des incriminat in manifestarile
clinice este Salmonella typhymurium. Apare frecvent in
gastro-enteritele virale ca infectie secundara grefata
pe leziunile determinate de virusuri. Apare in urma
consumului de deseuri de abator.Boala se manifesta
clinic la catei si pisoi si poate imbraca forme grave,
pisoii fac o forma acuta de salmoneloza cu splenita
hiperplastica gastroenterita cu necroza vilozitatileor
intestinale sau hiperplazia limfonodurilor mezenterici.
 Puloroza-Este provocata de salmonele imobile S.
pullorum, S. gallinarum si salmonele mobile numite si
paratifoze. Surse de infectie pot si frimase si secundare
iar transmiterea poate fi verticala si orizontala. Puii de
gaina si gainile outoate au manifestariclinice diferite
puii de gaina prezinta somnolenta polidipsie ptoza
aripii diaree cu fecale alb-cretacee aglutinarea pufului
cloacal cuobstruarea anusului si ocluzii ale cloacei care
duc la piuit plangator. Pasaril ouatoare prezinta o
simptomatologie mai stearsa cu slabire, tulburari ale
ouatului si adopta pozitie de pinguin. Lezional toate
galinaceele prezinta NODULI NECROTICI in pulmon
ficat si miocard stomac muscular si prete intestinal.
 Sunt receptive gaina, curca, bibilica,
paunul, fazanul; toate pasarile in varsta
de peste 3 luni. Clinic manifesta
inapetenta, anemia mucoaslor aparente
si diaree cu si fecale apoase fetide alb
portocalii iar lezional ficat bonzat,
splenomegalie, esnterita si tiflita catarala
si noduli pulorici in miocard ficat
pulmon.
 Febra tifoidă este o boală infectioasa specifică
omului.Agentul etiologic este bacteria Salmonella typhi sau
enterica. Poate fi transmisa de catre persoanele bolnave sau mai
ales de purtatorii sanatosi. Acestia elimina salmonele la nivelul
tractului digestiv sau prin urina. Poarta de intrare este digestiva
prin alimente sau apa contaminate. Clinic boala prezinta o
perioada deincubaţie de 1-3 săptămâni, o perioadaprodromală(de
invazie) –de1-3 zile si Perioada destare. Debutl este brutal, cu
frison, febră 39-41 grade, cefalee, stupoare,somnolenţă, delir, comă.
Erupţii cutanate(rozeole) apar pe abdomen, torace, spate în ziua a 8-
9 de boală (embolii limfatice cubacterii). Diaree, constipaţie,
tulburăricardiovasculare. Durata 7-10 zile. Po aparea si complicatii
ca hemoragii intestinale,perforarea intestinului, peritonită,miocardită,
meningită, psihoză
 Faţa bolnavului este, de regulă, palidă, pielea uscată şi fierbinte, limba
îngroşată, acoperită cu un strat cafeniu-albicios. Vestibulul faringian este
puţin hiperemiat, uneori se măresc amigdalele. În a-8a sau a10-a zi de
boală pe abdomen (câte o dată şi pe piept), spinare şi membre apar erupţii
rozeolice, splina şi ficatul se măresc, abdomenul se balonează. Dereglarea
activităţii cardiovasculare se manifestă prin bradicardie relativă (încetinirea
ritmului contracţiilor inimii), dicrotizm (dedublarea undei pulsatile) şi tensiune
arterială scăzută.
 Simptomele salmonelozelor includ diareea, febra si
crampele abdominale. Acestea se dezvolta la 12-72
ore dupa infectie si boala persista in mod normal
timp de 4-7 zile. Majoritatea oamenilor isi revin fara
nici un tratament. Totusi, diareea si deshitratarea pot
fi grave si este uneori necesara internarea in spital.
Varstnicii, copiii mici si cei cu sistem imun deficitar,
prezinta cel mai mare risc. In cazul aparitiei diareei,
in mod normal recuperarea este completa, chiar
daca pot trece cateva luni pana ce habitusul
intestinal se normalizeaza complet. Un numar mic
dintre persoanele infectate cu Salmonella
dezvolta sindromul reiter,o boala care persista luni
sau ani si duce la aparitia artritei cronice.
 Examenul bacteriologic si bacterioscopic se face prin
prelevarea de vezica biliara, ficat, os lung nedeschis,
linfonoduri, splina si insamantarea pe mediu de
imbogatire Muller Kauffmann (contine bila), selenit
acid de Na; C medii de diagnostic se pot folosi Mc
Conkey, agar SS, albastru de bromtimol. Se mai poate
face examene biochimice-API cu godeuri.
 Examene serologice:
 reactia de aglutinare rapida pe lama cu
sange integral (RSAR): salmonelele sunt
aglutinate de serul de grup D;
 reactia de seroaglutinare lenta in tuburi
(RSAL): se foloseste pentru verificarea
indemnitatii efectivelor care livreaza oua
pentru incubat
 Pentru febra tifoida
 ancheta epidemiologică
 date clinice
 date paraclinice
 hemoculturi: pozitive în 100% din cazuri în S1 de la debut
 medulocultură
 coprocultură: S2-S3
 urocultură
 culturi din secrețiile osoase purulente
 examinare serologică:
determinarea anticorpilor împotriva antigenilor bacterieni:
• Rreactia widal
• Rfc
• contraimunofloreza
• ELISA
• latex aglutinare

 Pentru enterita salmonelica diagnosticul
se bazeaza pe anamneza si pe examenul
obiectiv. Medicul intervieveaza pacientul
in legatura cu simptomele, alimentele
consumate recent si cu factorii de mediu
de la locul de munca si de la domiciliu. O
cultura din scaun si analize sanguine,
trebuie efectuate pentru a confirma
diagnosticul.
 Sepot administra neomicina, polimixina,
cefalosporine, gentamicina, quinolone.
 Pentru febra tifoida se iau urmatoarele masuri:
 Izolarea pacientului
 dezinfecția excrețiilor
 repaus la pat, în special în perioada febrilă
 dietă hidrică, în special în perioada febrilă
 tratament etiologic: medicamente ce acționează pe sistemul limfatic
administrate per os
 cloramfenicol: bacteriostatic ce se concentrează bine în sistemul limfatic; 50
mg/kg/zi pe durata febrei + 7-10 zile exista tulpini rezistente
 amoxicilină
 fluoroquinolone: concentratii optime la nivel intestinal, biliar, formatiuni
limfatice
 norfloxacincin
 pefloxacin
 cefalosporine, generația a III-a
 Pentru enterita salmonelica Salmoneloza
se trateaza prin controlul oricaror
complicatii pana la disparitia
lor. Deshidratarea cauzata de diareee
este cea mai obisnuita
complicatie. Antibioticele nu sunt
necesare in mod curent, ci doar in cazul
in care infectia s-a raspandit.
 Boli infectioase ale animalelor-Bacterioze-; Radu
Moga Manzat
 http://www.scribd.com/doc/22459983/GENUL-
SALMONELLA09
 http://www.cdc.gov/salmonella/reportspubs/m
mwr.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Kauffman%E2%80
%93White_classification
 http://www.youtube.com/watch?v=q4OVNRLw9f
M
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Febr%C4%83_tifoi
d%C4%83
 http://medenciclopedie.com/?page_id=4158
 http://www.terapiamedicala.ro/febra-tifoida