RECOLTAREA

PRODUSELOR
BIOLOGICE
 Recoltarea produselor
 adecvate, în momentul corespunzător, cu
respectarea regulilor de asepsie, transportul în
condiţii optime şi cât mai rapid spre laborator
sunt absolut necesare.
 Principii generale
 Recoltarea probelor trebuie făcută de medic sau
sub îndrumarea acestuia.
 Se utilizează numai recoltoare sterile,
 pe care vor fi menţionate datele de identificare:
numele pacientului, secţia, produsul şi data
recoltării,
 Recoltarea produselor
 Recoltarea unui produs biologic în vederea
evidenţierii florei microbiene trebuie efectuată, pe
cât posibil, înaintea administrării
tratamentului cu antibiotice.
 Din produsul biologic se va recolta porţiunea sau
fragmentul cu aspect patologic, caracteristic.
 Prelevarea trebuie făcută în momentul optim, în
sensul posibilităţii prezenţei unui număr cât mai
mare de microorganisme şi în funcţie de evoluţia
clinică a bolii.
 Cantitatea de produs trebuie să fie suficientă
pentru a permite efectuarea mai multor
examene.
 Transportul probelor
 recoltate la laborator trebuie să fie făcut în timp
cât mai scurt, pentru a evita modificările
cantitative şi calitative ale florei, sub acţiunea
deshidratării, modificărilor de temperatură, pH,
etc. În probele păstrate prea mult timp,
microorganismele mor datorită deshidratării,
temperaturii prea scăzute sau, din contră, altele
(urina) sunt medii favorabile multiplicării excesive
a florei iniţiale.
 În cazul în care transportul poate dura mai mult
timp sau nu există posibilitatea însămânţării
imediate a probelor, se folosesc recoltoare cu
medii de conservare şi transport.
 Exudatul faringian

 Exudatul faringian se recoltează cu

tamponul steril, de unică folosinţă.
 Recoltarea se face dimineaţa pe
nemîncate, înainte ca pacientul să se spele
pe dinţi, să-şi facă toaleta bucală sau să
bea ceva. De asemenea, recoltarea se
face înaintea oricărui tratament cu
antibiotice sau local (badijonări cu
substanţe antiseptice, antifungice sau
antibacteriene).
 Exudatul faringian
 Pacientul este aşezat cu faţa spre lumină, i se
indică să deschidă gura cât poate de mult şi cu
ajutorul unui apăsător de limbă se presează
limba astfel încât să se evidenţieze peretele
posterior al oro-faringelui şi tonsilele palatine. Se
examinează macroscopic rapid oro-faringele şi cu
o mişcare rapidă, blîndă dar precisă se şterg cu
tamponul peretele faringian şi tonsilele. Nu se
ating peretele superior al palatului şi nici limba.
(Secreţia linguală este o investigaţie aparte, când
se recoltează tot cu tamponul strict de pe
suprafaţa limbii).
 Exudatul nazal
 Exudatul nazal se recoltează în mod
similar, cu tampon steril, din fiecare fosă
nazală.
 Exudatul faringian şi cel nazal se
transportă la laborator şi se însămânţează
în cel mai scurt timp posibil, evitându-se
uscarea tamponului şi efectul temperaturii
scăzute, care duc la moartea florei
bacteriene, în special a streptococilor şi
pneumococilor. Pentru a evita aceste
neajunsuri se pot folosi tuburi cu medii de
conservare şi transport.
 Secreţiile conjunctivale, otice,
secreţiile de plagă
 Secreţia conjunctivală se recoltează cu
tamponul steril, dimineaţa, înaintea efectuării
toaletei şi înaintea aplicării de coliruri sau de
creme oftalmice. Prelevarea se va face din
sacul conjunctival intern, eventual cu tamponul
umezit în ser fiziologic steril.
 Secreţia otică se recoltează cu tamponul steril
din conductul auditiv, înainte de aplicarea
oricărui tratament cu antibiotice sau
antiseptice. Secreţiile de plagă se vor recolta cu
tamponul steril, înainte de toaleta plăgii. Dacă
plaga este profundă şi secreţia abundentă, se
va recolta cu seringa sterilă şi o probă pentru
cultură în anaerobioză.
 Sputa
 poate fi recoltată prin expectoraţie într-un recipient
steril (gradat, de unică folosinţă). Pacientul este instruit
ca dimineaţa, după un acces de tuse, să expectoreze în
recipientul steril, evitând să amestece sputa cu saliva.
 Acest lucru este dificil de realizat, principalul neajuns al
metodei este că produsele sunt frecvent contaminate
cu floră din cavitatea bucală. Se poate face toaleta
bucală cu ser fiziologic steril.
 Probele de spută recoltate în cursul bronhoscopiei sunt
ferite de acest inconvenient, contaminarea cu floră
bucală fiind practic neglijabilă. Această metodă este cea
mai recomandabilă.
 La copiii mici, care nu ştiu să expectoreze şi înghit
sputa, aceasta poate fi recoltată prin tubaj gastric
urmat de introducerea a 10-20 ml ser fiziologic, urmat
de aspiraţie.
 Urina
 Recoltarea urinei pentru urocultură este indicată în suspiciunea de
infecţie urinară. Recoltarea se poate face în mai multe moduri.În
majoritatea cazurilor, urina se recoltează în timpul primei
micţiuni de dimineaţă, “din mijlocul jetului”.
 Pacienţii sunt instruiţi ca înainte de prima micţiune să efectueze o
toaletă genitală riguroasă, cu apă şi săpun. Aceste măsuri sunt
absolut necesare pentru a evita contaminarea probei de urină cu
floră de la nivelul mucoasei genitale.
 Recoltarea se face în flacoane steile, de unică folosinţă. Pacientul
va începe să urineze, pentru ca prima porţiune a jetului să elimine
flora existentă la nivelul uretrei terminale; apoi va întrerupe
voluntar micţiunea; va deşuruba flaconul steril şi a doua parte a
jetului (mijlocul jetului) o va urina direct în flacon – 10 ml. Va
astupa flaconul. Va termina micţiunea normal, în toaletă.
Urocultura
 Materiile fecale

 se recoltează în scopul efectuării coproculturii sau

a examenului coproparazitologic.
 Coprocultura este indicată în bolile diareice, în
febra tifoidă şi paratifoidă şi pentru depistarea
portajului de enterobacterii obligat patogene.
Recoltarea se face în coprorecoltoare sterile, cu
mediu de conservare şi transport.
1. La bolnavii cu diaree, materiile fecale se
recoltează din scaunul emis spontan, într-un
recipient steril, fără urme de detergenţi sau
dezinfectanţi. Cu linguriţa cu care este prevăzut
coprorecoltorul special, pacientul va recolta o
cantitate mică din probă, în special cu sânge sau
mucus, dacă există. Proba va fi introdusă în
coprorecoltor, în mediul de conservare şi
transport Carry-Blair.
 Coprocultura
2. Materiile fecale mai pot fi recoltate prin
sondal rectal, cu sonda Nelaton,
introdusă 10-12 cm la copil şi 16-18 cm
la adult, şi aspirând prin presare la
capătul distal al sondei. Aceasta va fi
apoi descărcată în ser fiziologic steril sau
în mediul Carry-Blair din coprorecoltor.
3. Pentru suspecţii de portaj de
enterobacterii patogene, recoltarea
materiilor fecale se va face după
administrarea unui purgativ salin (sulfat
de sodiu şi de magneziu).
Coprocultor
 Bila
 Recoltarea bilei se poate face prin tubaj duodenal sau,
după colecistectomie, direct din vezica biliară cu
tamponul steril sau în seringă.
 Tubajul duodenal se efectuează dimineaţa pe
nemâncate, cu sonda Einhorn introdusă pe nas sau pe
gură, după ce bolnavul a făcut gargară cu ser fiziologic.
Se introduce sonda până la diviziune 45, apoi se culcă
bolnavul pe parte dreaptă şi se continuă introducerea
sondei până la diviziunea 60. Se aspiră pe sondă iniţial
bila A, bilă amestecată cu suc duodenal. Se introduc pe
sondă 30 ml soluţie de sulfat de magneziu sau sulfat de
sodiu 40%, cu efect coleretic şi colagog. Se aspiră apoi
bila B, de culoare verde închis, vâscoasă (bila
veziculară), apoi bila C, mai deschisă la culoare şi mai
fluidă (bila hepatică). Pentru examenul bacteriologic
se foloseşte bila B, 10-20 ml.Din bila B se fectuează
culturi aerobe şi anaerobe.Din eşantioane de bilă A, B
şi C se efectuează preparate între lamă şi lamelă
pentru examenul parazitologic.
 HEMOCULTURA

 Prelevarea unei probe de sânge pentru cultivarea pe

medii adecvate – hemocultura are indicaţie în
suspiciunea de bacteriemie, septicemie sau endocardită
bacteriană. De asemenea hemocultura este indicată în
stările febrile prelungite fără o cauză decelabilă.
 Este foarte important ca puncţia venoasă să fie făcută
în condiţii de asepsie, folosind pentru dezinfectarea
pielii la locul puncţiei venoase compuşi iodaţi: tintură
de iod sau betadină şi alcool, ce vor fi lăsaţi să
acţioneze pe piele minim 1 minut. Persoana care
recoltează va purta mănuşi sterile.
 Vor fi recoltate cel puţin trei probe, fie într-un interval
de 24h, în suspiciunea de endocardită, fie la intervale
de timp determinate de evoluţia clinică, în general în
plin puseu febril, timp de 2-3 zile consecutiv. O singură
probă este insuficientă pentru stabilirea unui diagnostic
corect, indiferent de rezultatul acesteia.
 Volumul de sânge indicat a se recolta pentru
hemocultură este de 10 ml la adult şi 1-5 ml la copii, în
funcţie de vârsta acestora.
 Sângele se recoltează cu seringa şi se descarcă imediat
în mediile de cultură lichide speciale. Se foloseşte de
regulă un set de două medii de cultură: aerobe şi
anaerobe. Raportul optim sânge: mediu de cultură este
de 1: 10 (flacoanele cu medii pentru hemocultură au în
general 100 ml, pentru adulţi şi 20 ml pentru copii ). În
cazul în care pacienţii au primit deja antibiotice, există
medii de cultură aerobe şi anaerobe cu inhibitori de
antibiotice. Totuşi este de preferat ca măcar primele
prelevări să se facă înaintea instituirii tratamentului
antibacterian sau antifungic.
 Incubarea hemoculturilor se face la 370 C, timp de 7
zile. În sistem clasic, se fac treceri pe medii solide.
 Hemocultoarele automate efectuează citiri cu ajutorul
unei fotocelule ce înregistrează modificarea turbidităţii
mediului prin creşterea bacteriană, la intervale de timp
de 15-30 minute. Confirmarea pozitivării hemoculturii
precum şi identificarea tulpinii izolate se face tot prin
trecere pe medii de cultură solide. Dacă după 7 zile
Bact-Alert
Medii hemocultură
Vitek – sistem de identificare a
bacteriilor
Card identificare
 Lichidul cefalorahidian (L.C.R.)

 Examenul lichidului cefalorahidian este indicat în

suspiciunea de meningită: febră, cefalee,
fotofobie, redoarea cefei, etc.
 Recoltarea L.C.R. se face prin puncţie lombară, în
condiţii de asepsie strictă, după dezinfecţia pielii
cu betadină sau alţi compuşi iodaţi. Prelevarea se
face în seringă, apoi se descarcă în flacoane
sterile cu dop, sau/şi în medii de cultură lichide
pentru hemocultură.
 Este de preferat să existe flacoane diferite:
pentru cultură, examenul biochimic şi examenul
microscopic. Dacă nu există decât un singur
flacon, atunci mai întâi se efectuează
însămânţarea (cultura), apoi examenul biochimic
şi cel microscopic.
 La examenul macroscopic LCR normal este
incolor, limpede, transparent. În meningitele
bacteriene apare tulbure, gălbui sau verzui. Culturile
se fac pe medii solide, dar pot fi făcute şi în medii
lichide de hemocultură, în special la analizorul
automat.
 Apoi, din L.C.R. se numără elementele (celulele), în
camera de numărat Fuchs-Rosenthal. Valoarea
normală a numărului de elemente celulare este mai
mică de 5 elemente la 1 ml, acestea fiind în special
limfocite. Dacă numărul de celule depăşeşte limitele
fiziologice, este necesară efectuarea unui frotiu
colorat Giemsa pentru aprecierea raportului dintre
mononucleare şi polinucleare. În meningitele
bacteriene, numărul de celule creşte la câteva sute
sau chiar mii la 1ml, predominante fiind
polinuclearele. În meningitele virale, fungice şi în
meningita tuberculoasă, numărul de elemente este
mai redus şi chiar dacă în primele ore există o
predominenţă a polinuclearelor, ulterior raportul se
inversează cu predominenţa mononuclearelor.
 L.C.R.
 L.C.R. este apoi centrifugat la 1500 g timp de 15
minute. Supernatantul este separat şi va fi folosit
la examenul biochimic: dozarea proteinelor,
glucozei, clorurilor.
 Din sediment se efectuează 2-3 frotiuri, colorate
A.M., Gram şi la nevoie Ziehl-Neelsen.
 Teste imunologice, de detectare a antigenelor
bacteriene sau fungice în LCR sunt recomandate
atunci când există modificări semnificative ale
LCR: leucocite, glucoză scăzută, proteine
crescute, dar pe frotiu nu se observă floră sau
pacientul a fost tratat în prealabil. Pot fi detectate
antigene de Streptococcus pneumoniae, Neisseria
meningitidis, Haemophylus influenzae,
Streptococcus agalactiae sau Cryptococcus
neoformans.
Entamoeba histolytica
chist
 Diagnostic
 Examen coproparazitologic repetat
care evidenţiază trofozoiţi, chişti,
hematii.
 Examene ecografice pentru localizări
extraintestinale.
 Detecţia de antigene .

 PCR.
Giardia lamblia
Forma chistică
Forma vegetativă
 Diagnostic
 Examenul coproparazitologic
evidenţiază trofozoiţi şi chişti.
 Necesare repetate examene
microscopice la interval de cel puţin
3 zile.
 Se poate examina aspiratul
duodenal.
 ELISA, imunofluorescenţă