Examenul clinic al articulației

umărului

CÎLMĂU DIANA-MIHAELA
BIOINGINERIA REABILITĂRII, AN I
GRUPA 1
 Articulaţiile centurii scapulare

 Se realizează între cele două oase ale centurii scapulare, între

claviculă şi stern, prin care centura scapulară se prinde de trunchi.
 Articulaţia acromio-claviculară, este o diartroză planiformă cu
mişcări limitate, formată de acromion şi extremitatea laterală a
claviculei. Între feţele articulare se găseşte frecvent un disc
fibrocartilaginos, care separă incomplet cavitatea articulară.
 Pe partea superioară, capsula este întărită de un singur ligament,
ligamentul acromioclavicular.
 Contactul între claviculă şi omoplat este menţinut de ligamentul
coracoclavicular, mult mai puternic decât primul, format din două
părţi distincte: ligamentul trapezoid şi ligamentul conoid cu punct de
plecare de pe apofiza coracoidă şi inserţia pe linia şi tuberozitatea
omonimă a claviculei.
 Articulaţia scapulohumerală

 Este o diartroză sferoidă cu mişcări de mare amplitudine, alcătuită din

cavitatea glenoidă a omoplatului şi capul humeral.
 Cavitatea glenoidă este lărgită şi adâncită de un inel fibrocartilaginos,
labrum glenoidale.
 Capsula articulară, laxă şi slabă, de forma unui manşon, se inseră pe labrul
glenoidal, depăşindu-l şi închizând în ea tuberculul supraglenoidian al
humerusului.
 Pe humerus capsula se prinde pe colul anatomic. Muşchii situaţi în jurul
articulaţiei trimit fibre de inserţie pe capsulă, acţionând şi ca muşchi
tensori ai acesteia. Capsula este întărită de fibre 122 longitudinale, care
ajung până la colul chirurgical al humerusului denumite impropriu
ligamente glenohumerale, care limitează mişcările de extensie, rotaţie şi
abducţie.
 Mai important este ligamentul coracohumeral cu originea pe baza apofizei
coracoide a scapulei şi inserţia pe tuberculul mare al humerusului,
limitează mişcările de flexie.
 Muşchii centurii scapulare

Din punct de vedere funcţional, muşchii care mobilizează se

împart în:
 muşchi care unesc membrul superior cu coloana
vertebrală;
 muşchi care unesc membrul superior cu peretele antero-
lateral al toracelui;
 Muşchii vertebrohumerali

 muşchiul trapez îşi are originea pe protuberanţa occipitală externă, pe

apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale şi toracale (până la vertebra Th
12). Fibrele superioare se inseră pe treimea laterală a claviculei, cele
mijlocii pe acromion, iar cele inferioare pe spina scapulei;
 muşchii romboid mare şi mic sunt situaţi pe peretele posterior al toracelui,
sub muşchiul trapez. Pleacă de pe apofizele spinoase ale vertebrelor C6-7
(romboidul mic) şi T 1-4 (romboidul mare), se inseră pe marginea mediană
a scapulei;
 muşchiul mare dorsal, întins ca un larg evantai, are originea pe apofizele
spinoase ale vertebrelor T 6-12, pe cele cinci vertebre lombare şi fascia
toracolombară pe ultimele trei coaste şi treimea posterioară a crestei iliace;
 muşchiul ridicător al scapulei are originea pe apofizele transverse ale
vertebrelor C1-4, iar inserţia pe unghiul superior şi marginea medială a
scapulei;
 Muşchii toracohumerali

 muşchiul pectoral mare, are formă triunghiulară, fiind

situat superficial pe peretele anterior al toracelui. Se
compune din trei părţi cu origine diferită care converg
spre humerus, devin tendinoase şi se inseră împreună pe
creasta tuberculului mare al humerusului;
 muşchiul mare dinţat situat pe partea laterală a toracelui,
acoperit de omoplat, pleacă de pe faţa laterală a coastelor
I-IX şi se inseră pe marginea medială a scapulei;
 Muşchii umărului

 muşchiul deltoid, voluminos de formă triunghiulară, este aşezat

superficial, dând forma umărului. La origine are trei fascicule: clavicular,
acromial, spinal care converg spre humerus, inserându-se pe tuberozitatea
deltoidiană;
 muşchiul supraspinos are originea pe fosa supraspinoasă a scapulei, trece
pe sub acromion şi se inseră pe faţa superioară tuberculului mare;
 muşchiul infraspinos cu originea în fosa infraspinoasă a scapulei, se inseră
pe faţa mijlocie a tuberculului mare;
 muşchiul rotund mic porneşte de pe marginea laterală a scapulei,
inserându-se pe faţeta inferioară a tuberculului mare;
 muşchiul rotund mare are originea pe unghiul inferior al scapulei şi
împreună cu tendonul marelui dorsal se inseră pe creasta tuberculului mic;
 muşchiul subscapular are formă triunghiulară, cu originea pe toată faţa
anterioară a scapulei, de unde fibrele se adună într-un tendon lat, ce se
fixează pe tuberculul mic al humerusului.
 Biomecanica articulaţiei umărului

 Mişcări de ridicare şi coborâre a umărului. Aceste mişcări se

execută în jurul unui ax anteroposterior care trece prin punctul
de inserţie al ligamentului costoclavicular. Când umărul se
ridică, braţul lateral (extremitatea laterală a claviculei) se
ridică şi el odată cu scapula, iar când umărul coboară,
extremitatea laterală a claviculei coboară şi ea împreună cu
scapula, în timp ce extremitatea sa sternală se deplasează în
sus.
 Mişcarea de ridicare a umărului se realizează prin contracţia
muşchilor: trapez şi ridicător al scapulei, iar în cea de coborâre
intervine muşchiul subclavicular.
 Mişcarea de proiecţie înainte şi înapoi a umărului. Se execută,
de asemenea, în jurul unui ax anteroposterior care trece prin
acelaşi punct de inserţie a ligamentului costoclavicular.
 În cazul proiecţiei înainte a claviculei, aceasta sa va deplasa
împreună cu umărul, în timp ce extremitatea ei medială suferă o
uşoară alunecare înapoi în articulaţia sternoclaviculară.
 Muşchii ce proiectează umărul înainte sunt: pectoralul mic, dinţatul
mare şi pectoralul mare. Această mişcare este limitată prin
întinderea ligamentului anterior al articulaţiei sternoclaviculare. În
mişcarea de proiecţie înapoi se petrec fenomene inverse. Ea este
realizată prin contracţia muşchiului romboid. Limitarea acestei
mişcări se datoreşte ligamentului posterior al aceleiaşi articulaţii
sternoclaviculare.
 Circumducţia rezultă dintr-o însumare a mişcărilor anterioare
executate succesiv: ridicare, proiecţie înainte, coborâre şi proiecţia
înapoi a umărului
 Mişcări proprii ale scapulei – de ridicare şi coborâre, alunecare
laterală şi medială – se execută în jurul unui ax care trece prin
articulaţia acromioclaviculară. Atunci când unghiul
superomedial se ridică, cel superolateral (articular) coboară.
 De asemenea, când acesta din urmă coboară, unghiul inferior
se apropie de coloana vertebrală. Când, dimpotrivă, unghiul
superolateral se ridică, cel inferior se depărtează de coloana
vertebrală.
 Mişcările scapulei, cu deosebire ale acestui unghi articular, se
transmit umărului ce urmăreşte fidel deplasările în sus sau în
jos ale unghiului amintit. Datorită mişcărilor scapulei este
posibilă ducerea braţului chiar şi dincolo de poziţia orizontală.
 Mişcările în articulaţia scapulohumerală

 În articulaţia scapulohumerală, mişcările membrului superior

se efectuează în raport cu cele trei axe de orientare spaţială
(frontal, sagital şi transversal), descriindu-se o mişcare de
flexieextensie, adducţie-abducţie, rotaţie internă-externă şi
circumducţie.
 Mişcările de flexie-extensie se desfăşoară în plan sagital şi
înseamnă 1070 din care 700 flexie şi 370 extensie. Flexia este
asigurată de 8 muşchi dintre care cei mai importanţi sunt:
deltoidul, bicepsul brahial, suprasinosul şi mare pectoral, care
participă cu aproximativ 50%, 10%, 8% şi respectiv 5% din
forţa însumată a muşchilor flexori exprimată în kg/m.
 Extensia este asigurată de 5 muşchi dintre care cei mai
importanţi sunt: deltoidul, marele rotund şi marele dorsal care
participă cu aproximativ 30%, 27% şi respectiv 10% din forţa
însumată a muşchilor extensori exprimată în kg/m.
 Mişcările de adducţie-abducţie se desfăşoară în plan fron
aducţie şi 880 abducţie. Adducţia este asigurată de 10 muşchi
dintre care cei mai importanţi sunt: marele pectoral, marele
rotund, triceps brahial şi marele dorsal care participă cu
aproximativ 23%, 10%, 7% şi respectiv 3% din forţa
consumată a muşchilor aductori exprimată în kg/m.
 Abducţia este asigurată de 6 muşchi, cei mai importanţi fiind: deltoidul şi
supraspinosul care participă cu aproximativ 62% şi respectiv 14% din forţa
însemnată a muşchilor abductori exprimată în kg/m.
 Mişcările de rotaţie internă-externă însumează 960 dintre care 600 rotaţie
internă şi 360 rotaţie externă.
 Rotaţia internă este asigurată de 6 muşchi, dintre care cei mai importanţi
sunt: subscapularul, bicepsul brahial şi marele pectoral, care participă cu
aproximativ 40%, 16% şi respectiv 15% din forţa însumată a muşchilor
rotatori interni exprimată în kg/m.
 Rotaţia externă este asigurată de 5 muşchi dintre care cel mai important
este subspinosul care participă cu aproximativ 73% din forţa însemnată a
muşchilor rotatori externi exprimată în kg/m.
 Mişcarea de circumducţie rezultă prin executarea alternativă a mişcărilor
precedente
 Bilanț articular

1. Flexia umărului
 Definirea mişcării: mişcare anterioară a braţului într-un plan
sagital.
 Valoarea normală: 1800 (Chiriac), 1600-1800 (Magee), 1800
(Sbenghe).
 Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism, cu membrul de
testat în poziţie anatomică.
 Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism ajunge cu braţul
pe lângă ureche.
 Determinarea planului în care se execută mişcarea: sagital.
 Bilanț articular

Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului plasat la nivelul articulaţiei
scapulohumerale, pe partea laterală.
 Braţul fix urmăreşte epicondilul lateral humeral, paralel
cu linia medio-axilară a trunchiului.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei laterale a
braţului, urmărind epicondilul lateral humeral.
 Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este de
aceeaşi parte a membrului.
 Bilanț articular

2. Extensia umărului
 Definirea mişcării: mişcarea posterioară a braţului într-un plan
sagital.
 Valoarea normală: 450 (Chiriac), 50-600 (Magee), 50-600 –
activ, 900 – pasiv (Sbenghe).
 Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism/decubit ventral,
cu membrul de testat în poziţie anatomică.
 Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism/decubit ventral
îşi deplasează braţul spre înapoi, până la limita de mişcare.
 Determinarea planului în care se execută mişcarea: sagital.
 Bilanț articular

Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului plasat la nivelul articulaţiei
scapulo-humerale, pe partea laterală.
 Braţul fix urmăreşte epicondilul lateral humeral, paralel
cu linia medioaxilară a trunchiului.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei laterale a
braţului, urmărind epicondilul lateral humeral.
 Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este
de aceeaşi parte a membrului.
 Bilanț articular

3. Abducţia umărului
 Definirea mişcării: mişcarea de depărtare a braţului de corp.
 Valoarea normală: 1800 (Chiriac), 170-1800 (Magee), 1800
(Sbenghe).
 Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism, cu membrul
superior de testat în poziţie anatomică.
 Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism, braţul ajunge în
unghi de 900 faţă de trunchi.
 Determinarea planului în care se execută mişcarea: frontal.
 Bilanț articular

Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează pe faţa posterioară a
articulaţiei scapulo-humerale, în centrul acesteia.
 Braţul fix pe linia laterală a trunchiului.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a
braţului, urmărind mediusul. În cazul prezenţei cotului în
valg, se urmăreşte olecranul.
 Poziţia examinatorului este în spatele membrului
testat.
 Bilanț articular

4. Adducţia umărului
 Definirea mişcării: mişcarea de apropiere a braţului de corp
(revenire din abducţie).
 Valoarea normală: adducţia pură este imposibil de realizat din
cauza trunchiului. Ea se poate asocia cu flexia umărului sau cu
extensia acestuia (50-750, Magee). În continuare este
prezentată măsurarea adducţiei din poziţia de abducţie de 900,
în acest caz amplitudinea maximă fiind de 900.
 Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism, braţul în unghi
de 900 faţă de trunchi.
 Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism, braţul pe lângă
corp.
 Determinarea planului în care se execută mişcarea: frontal
 Bilanț articular

Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează pe faţa posterioară a
articulaţiei scapulohumerale, în centrul acesteia.
 Braţul fix pe linia laterală a trunchiului.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a
braţului, urmărind mediusul. În cazul prezenţei cotului în
valg, se urmăreşte olecranul.
 Poziţia examinatorului este în spatele membrului testat.
 Bilanț articular

 5. Rotaţia externă a umărului

 Definirea mişcării: mişcare care se executa în jurul unui ax
vertical, care trece prin centrul capului humeral. Valoarea
normală: 80-900 (Chiriac), 80-900 (Magee), 80-900
(Sbenghe). Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu
braţul în abducţie de 900, cotul flectat la 900, antebraţul în
pronaţie, palma priveşte spre cap.
 Poziţia finală: în decubit ventral, antebraţul se deplasează
cranial. Pentru variantă: subiectul în ortostatism/şezând, braţul
rămâne lipit de corp, în timp ce antebraţul descrie un arc de
cerc într-un plan orizontal înspre lateral. Determinarea
planului în care se execută mişcarea: transversal.
 Bilanț articular

Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulaţiei
cotului, pe partea posterioară.
 Braţul fix urmăreşte mediusul, rămâne în această poziţie
pe tot parcursul mişcării (perpendicular pe braţ).
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a
antebraţului, urmăreşte mediusului.
 Poziţia examinatorului este de aceeaşi parte a membrului
de testat. Pentru variantă: poziţia examinatorului este în
faţa membrului de testat.
 Bilanț articular

6. Rotaţia internă a umărului

 Definirea mişcării: mişcare care se executa în jurul unui ax
vertical, care trece prin centrul capului humeral.
 Valoarea normală: 80-900 (Chiriac), 60-1000 (Magee), 90- 950
(Sbenghe).
 Poziţia iniţială: subiectul în decubit ventral cu braţul în
abducţie de 900, cotul flectat la 900, antebraţul în pronaţie
atârnă în afara mesei, perpendicular pe sol.
 Poziţia finală: antebraţul se deplasează caudal.
 Determinarea planului în care se execută mişcarea: transversal.
 Bilanț articular

Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulaţiei
cotului, pe partea posterioară.
 Braţul fix urmăreşte mediusul, rămâne în această poziţie
pe tot parcursul mişcării (perpendicular pe braţ).
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei posterioare a
antebraţului, urmăreşte mediusului.
 Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este de
aceeaşi parte a membrului.
 Bilanț articular

7. Abducţia orizontală a umărului

 Definirea mişcării: depărtarea braţului de linia mediană a
corpului, într-un plan transversal, păstrându-se flexia din umar
de 900.
 Valoarea normală: 1300 (Magee).
 Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism cu umărul în
flexie de 900, cotul extins, antebraţul în supinaţie.
 Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism, braţul ajunge în
unghi de 900 faţă de trunchi, prin lateral.
 Determinarea planului în care se execută mişcarea: transversal.
 Bilanț articular

Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulaţiei
scapulohumerale, pe partea superioară.
 Braţul fix urmăreşte mediusul.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei anterioare a
braţului, urmareşte mediusul în cazul patologiilor cotului
(de ex. cot în valg sau var) braţul mobil va urmări plica
cotului.
 Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este în
spatele membrului.
 Bilanț articular

8. Adducţia orizontală a umărului

 Definirea mişcării: mişcarea de apropiere a braţului de
umărul opus, păstrându-se flexia umărului de 900.
 Valoarea normală: 135-1400 (Chiriac), 1300 (Magee).
 Poziţia iniţială: subiectul în şezând/ortostatism cu braţul
în abducţie de 900, cotul extins, antebraţul în supinaţie.
 Poziţia finală: subiectul în şezând/ortostatism braţul
ajunge în flexie de 900, printr-un plan transversal.
 Determinarea planului în care se execută mişcarea:
trasnversal.
 Bilanț articular

Poziţia goniometrului:
 Centrul goniometrului se plasează la nivelul articulaţiei
scapulohumerale, pe partea superioară.
 Braţul fix urmăreşte mediusul.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei anterioare a
braţului, urmăreşte mediusul (în cazul patologiilor cotului
(de ex. cot în valg sau var) braţul mobil va urmări plica
cotului).
 Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este în
spatele membrului.
 Bilanț muscular

1. Flexia umărului
 Muşchi principali: deltoid anterior, coracobrahial, biceps
brahial (capul lung).
 Muşchi accesori: trapez superior.
 Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit heterolateral,
cu braţul de testat susţinut.
 Stabilizarea se realizează la nivel scapular.
 Bilanț muscular

 F1: Deltoidul anterior se palpează pe faţa anterioară a umărului,

coracobrahialul este un muşchi profund şi se palpează pe faţa internă a
braţului în 1/3 superioară, medial faţă de bicepsul brahial, bicepsul brahial
se palpează în partea de mijloc a braţului, pe faţa anterioară.
 F2: Din decubit heterolateral, cu braţul susţinut de examinator, subiectul
execută flexia braţului. Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând/
ortostatism, cu braţul de testat în poziţie anatomică.
 F3: din poziţia antigravitaţională, execută activ flexia braţului fără
rezistenţă, până la 900.
 F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în treimea
distală a braţului la jumătatea cursei de mişcare. Stabilizarea se face la
nivelul umărului.
 F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.
Substituţii: ridicarea umărului homolateral, adducţia orizontală a braţului,
extensia trunchiului.
 Bilanț muscular

2. Extensia umărului
 Muşchi principali: deltoid (fasciculele posterioare),
rotundul mare, marele dorsal, triceps brahial (capul
lung).
 Muşchi accesori: subspinos, rotundul mic.
 Poziţia fără gravitaţie: decubit heterolateral, cu braţul de
testat susţinut, cotul poate fi flectat (în situaţii patologice)
sau extins.
 Stabilizarea: se realizează la nivel scapular
 Bilanț muscular

 F1: Deltodiul posterior se palpează pe faţa posterioară a umărului;

Tricepsul brahial se palpează în 1/3 superioară a braţului, pe faţa
posterioară; Rotundul mare se palpează sub axilă, pe marginea laterală a
omoplatului.
 F2: Din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută extensia braţului. 147
Poziţia antigravitaţională: subiectul în şezând sau decubit ventral, cu braţul
de testat în poziţie antomică, cotul poate fi flectat (în situaţii patologice)
sau extins.
 F3: Din poziţia antigravitaţională, subiectul execută activ extensia braţului
fără rezistenţă.
 F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în 1/3 distală
a braţului la jumătatea cursei de mişcare.
 F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.
Substituţii: rotaţia trunchiului de aceeaşi parte, înclinarea trunchiului de
aceeaşi parte, flexia trunchiului, ridicarea umărului, adducţia omoplatului.
 Bilanț muscular

3. Abducţia umărului
 Mişcarea: abducţia umărului.
 Muşchi principali: deltoidul (fasciculele mijlocii),
supraspinos.
 Poziţia fără gravitaţie: decubit dorsal.
 Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului, partea
superioară.
 Bilanț muscular

 F1: Deltodiul mijlociu se palpează pe faţa laterală a umărului;

Supraspinosul se palpează deasupra spinei omoplatului.
 F2: Din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută abducţia
braţului. Poziţia antigravitaţională: Şezând, cu braţul de testat
în poziţie antomică.
 F3: Din poziţia antigravitaţională, subiectul execută activ
abducţia braţului fără rezistenţă, până la 900.
 F4: Respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în
1/3 distală a braţului la jumătatea cursei de mişcare.
 F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau
excentrică. Substituţii: ridicarea umărului, rotaţia externă a
braţului, înclinarea trunchiului de partea opusă, flexia
umărului.
 Bilanț muscular

4. Adducţia umărului
 Muşchi principali: subspinos, subscapular,
pectoralul mare, rotundul mare, marele dorsal.
 Poziţia fără gravitaţie: decubit dorsal, cu braţul de testat
înafara mesei, în abducţie de 900.
 Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului, partea
superioară.
 Bilanț muscular

 F1: subspinosul se palpează în fosa infraspinoasă, tendonul

pectoralului mare se palpează pe faţa anterioară a toracelui.
 F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută adducţia
braţului.
 F3: din această poziţia, subiectul execută adducţia braţului,
împotriva unei rezistenţe uşoare, în 1/3 distală a braţului.
Examinatorul se plasează în spatele pacientului.
 F4: respectând aceeaşi poziţie subiectul execută adducţia
braţului, împotriva unei rezistenţe medii în 1/3 distală a
braţului.
 F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau
excentrică. Substituţii: înclinarea trunchiului de partea
homolaterală, coborârea omoplatului.
 Bilanț muscular

5. Rotaţia externă a umărului

 Muşchi principali: subspinos, deltoid posterior,
rotund mic
 Poziţia fără gravitaţie: subiectul în şezând/ortostatism
braţul lipit de trunchi, cotul flectat la 900, antebraţul în
prono-supinaţie.
 Stabilizarea: se realizează în 1/3 distală a braţului, pe
partea postero-laterală.
 Bilanț muscular

 F1: deltoidul posterior se palpează pe faţa posterioară a braţului, în

1/3 proximală, subspinosul se palpează în fosa infraspinoasă.
 F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută rotaţia externă a
umărului. Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit ventral,
braţul abdus la 900, antebraţul atârnând în afara mesei, în prono-
supinaţie.
 F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută rotaţia externă a
umărului (deplasarea antebraţului în sens caudal), fără rezistenţă.
 F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în 1/3
distală a antebraţului la jumătatea cursei de mişcare.
 F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau
excentrică. Substituţii: adducţia omoplatului, ridicarea omoplatului.
 Bilanț muscular

6. Rotaţia internă a umărului

 Muşchi principali: pectoral mare, marele dorsal, rotund
mare.
 Muşchi accesori: subscapular, deltoid anterior.
 Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit ventral, cu
membrul superior în afara mesei, cu cotul extins.
 Stabilizarea: se realizează la nivelul omoplatului.
 Bilanț muscular

 F1: tendonul pectoralului mare se palpează pe faţa anterioară a

toracelui; rotundul mare se palpează pe marginea axilară a
omoplatului.
 F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută rotaţia internă a
umărului.
 Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit ventral, braţul abdus
la 900, antebraţul atârnând în afara mesei, în pronosupinaţie. 155
 F3: din poziţia antigravitaţională subiectul execută rotaţia internă a
umărului (deplasarea antebraţului în sens caudal), fără rezistenţă.
 F4: respectând aceeaşi poziţie, se opune o rezistenţă uşoară în 1/3
distală a antebraţului la jumătatea cursei de mişcare.
 F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau
excentrică.
 Substituţii: abducţia omoplatului, coborârea omoplatului.
 Bibliografie

 BACIU, CL., (1977), Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului

locomotor, Ed. Sport – Turism, Bucureşti,
 CHANUSSOT, J-C., DANOWSKI, R-G., (1999), Reeducation en
traumatologie du sport - Membre superior, Ed. Masson, Paris;
 DRĂGAN, I. şi colab., (1994), Medicina sportivă aplicată, Ed. Editis,
Bucureşti;
 PAPILIAN, V., (1974), Anatomia omului, Vol.I, Aparatul locomotor, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
 PLAS, F., HAGRON, E., (2001), Kinetoterapie activă, Ed. Polirom, Iaşi;
 SBENGHE, T., (1999), Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Ed.
Medicală, Bucureşti.
 BALINT, T., DIACONU, I., MOISE, A., (2007), Evaluarea aparatului
locomotor, Ed. Tehnopress, Iași.
Mulțumesc pentru atenție!