Amprentarea

Amprentarea → etapă clinică în cadrul

tratamentului protetic prin care se
realizează şi transferă către laborator
datele necesare realizării piesei protetice
 Etapele tratamentului
protetic
 Prepararea dintelui
 Protezarea provizorie
 Amprentarea ( inclusiv înregistrarea
RMM de ocluzie)
 Model – machetă – piesă finită –
 Proba şi adaptarea piesei protetice
 Fixarea
 Amprentarea
 Amprenta → copia negativă a unor elemente
componente ale câmpului protetic:
 Pentru realizarea unei PFU este necesară
înregistrarea următoarelor date:
 Preparaţia (bontul realizat)
 Raportul preparaţiei cu dinţii vecini ( toată arcada cu
preparaţia)
 Raportul preparaţiei cu parodonţiul marginal
 Raportul preparaţiei cu dinţii antagonişti (RMM de ocluzie,
frecvent IM )
 Arcada antagonistă
 Amprentarea

 Metode de amprentare:
 Clasică :
 tehnici convenţionale directe şi indirecte
 Mecanică, mecano-electronică:
 Dispozitive mecanice/mecano-electronice care
utilizează dispozitive speciale- profilometre
 Optică, electrono-optică:
 Amprentă optică –sistem CAD-CAM
 Amprentarea
metoda clasică
 Tehnici directe:
 Macheta PFU direct pe preparaţie în cavitatea
bucală.
 Indicaţii: incrustaţii, RCR turnate
 Materiale: ceară specială pentru inlay, răşini acrilice
autopolimerizabile
 Tehnici indirecte:
Amprenta unitară
→ înregistrează strict preparaţia ( ex. coroana de
substituţie)
 Portamprentă unidentară – tubul de cupru
 Materiale: termoplastice, siliconi
 Amprentarea
metoda clasică
Tehnici indirecte:
Amprenta globală:
→ înregistrează toată arcada dentară (uneori
doar un sector de arcadă ).
 cu ghidaj unitar → amprentă globală peste
amprenta unitară. Se poate realiza în 3
variante:
 Metoda triplului amestec
 Cu cofraj metalo-acrilic
 Cu cape portamprentă
 Amprentarea
metoda clasică
Amprenta globală:
 Fără ghidaj unitar: → după evicţiunea
gingivală. Se cunosc mai multe variante:
 Tehnica de spălare
 Cu elastomeri injectaţi
 Cu hidrocoloizi reversibili
 Materialul de amprentă este susţinut de un
suport rigid: lingură/portamprentă de diferite
tipuri
 Amprentarea
metoda clasică
Amprenta globală în ocluzie
 Cuprinde în aceeaşi înregistrare toate datele
necesare transferului.
 Se utilizează portamprente speciale care nu
împiedică închiderea gurii în poziţia ocluzală
(IM) → linguri Ketenbach (portamprente
sectoriale)
 Observaţie: amprenta “stents-dentaflex” are
doar caracter istoric.
 Amprentarea
metoda clasică
 Pentru realizarea unei PFU de regulă se
realizează una din variantele:
 A
 Amprenta arcadei cu preparaţia (este o amprentă
globală)
 Amprenta arcadei antagoniste (este o amprentă
globală)
 Inregistrarea RMM de ocluzie ( ceară roz, ceară –
pastă ZOE, siliconi speciali de ocluzie)
 B
 amprenta globală în ocluzie
 Amprentarea
metoda clasică
Amprenta de situaţie
 este o amprentă globală care precizează raportul dintre
preparaţie şi ceilalţi dinţi de pe arcadă după efectuarea
amprentei unitare. Se poate realiza în 2 variante:
 Peste amprenta unitară → Amprenta de poziţie (poziţia
amprentei unitare în amprenta globală)
 Cu cape de transfer : → poziţia modelelor unitare în amprenta
globală
 Amprenta unitară→ model unitar→ capă metalică/acrilică
 Adaptarea clinică a capelor
 Amprenta globală peste capele aplicate pe preparaţii (În
amprentă vor fi retenţionate capele în care se vor introduce
modelele unitare şi apoi se toarnă restul modelului.
 Amprentarea
metoda clasică
 Amprenta câmpului protetic se poate realiza în
diferite scopuri:
 Amprenta documentară→ amprentă globală care
redă situaţia clinică iniţială→ model documentar
 Amprenta de studiu/preliminară → amprentă globală
care redă situaţia clinică după asanarea cavităţii
bucale, calitatea preparaţiei efectuate, pentru
protezarea provizorie prin copiere, pentru
confecţionarea lingurii individuale →model de
studiu/preliminar
 Amprenta finală (după prepararea bontului)→ model
de lucru
 Amprenta duplicat→ model duplicat
Etapele amprentării finale

 Alegerea materialului de amprentare

 Alegerea portamprentei
 Alegerea metodei de amprentare
 Pregătirea pacientului
 Amprentarea propriuzisă
 Controlul calitativ al amprentei
 Dezinfecţia şi conservarea amprentei
 Pregătirea amprentei în vederea turnării
modelului
 Factori care condiţionează
alegerea materialului, a
tehnicii sau a portamprentei
1.Fidelitatea materialului (redarea detaliilor)
≤ 25 µ la nivelul preparaţiei
≤ 50 µ la nivelul mucoasei
Depinde de:
 modul în care sunt controlate fluidele bucale (cu excepţia
hidrocoloizilor reversibili materialele de amprentare sunt
hidrofobe)
 Geometria şi topografia limitei cervicale
 Tehnica în sine de preparare, amprentare
 Portamprenta aleasă
 Momentul confecţionării modelului.
Factori care condiţionează alegerea
materialului, a tehnicii sau a
portamprentei

2. Oferta de timp pentru manipularea

materialului în raport cu complexitatea
cazului clinic
3. Stabilitatea amprentei după priza
materialului
4. Posibilităţi de conservare/ duplicare
5. Particularităţile câmpului protetic:
 Preparaţii unice/multiple
 Şanţuri/casete/puţuri parapulpare/prag subgingival
Factori care condiţionează alegerea
materialului, a tehnicii sau a
portamprentei
6. Materiale disponibile
7. Experienţa profesională
8. Posibilitatea lucrului asistat (la 4 mâini)
9. Capacitatea de etalare
10. Amplitudinea deschiderii gurii
11. Compatibilitatea materialului de
amprentă cu alte materiale din cabinet
Factori care condiţionează alegerea
materialului, a tehnicii sau a
portamprentei
12. Posibile reacţii alergice,
discomfort, legat de gust, miros
neplăcut, reacţie exotermă,
gabarit.
13. Gradul de retentivitate al câmpului
protetic:
 Lacuri tensioactive aplicate pe preparaţii,
 deretentivizare cu ceară a spaţiilor interdentare,
 obturarea provizorie a cavităţilor, a spaţiilor de sub punţiile
dentare
Factori care condiţionează alegerea
materialului, a tehnicii sau a
portamprentei
14. Dinţi mobili, parodontotici
 Se aleg materiale cu grad de elasticitate crescută, care să permită
îndepărtarea cât mai uşoară a amprentei după priza materialului
15. Tipul portamprentei:
 cu retenţii
 Care să permită aplicarea de adezivi
 Sterilizabile
 Rigide, cu mâner solid
 Adecvate ca topografie ( maxilar/mandibulă)
 Adecvate ca mărime : să acopere în întregime câmpul protetic
propus şi să asigure spaţiu suficient pentru material(- 2-3mm
pentru elastomeri de sinteză, 3-4mm pentru hidrocoloizi)
Materiale de amprentare

Clasificare FDI
 Grupa M3
 Termoplastice (altele decât hidrocoloizii reversibili)
 Compound (Stents, Kerr)
 Ceară pentru amprentă
 Gutapercă pentru amprentă
 Hidrocoloizi
 Reversibili → agar-agar
 Ireversibili → alginat
Materiale de amprentare
 Materiale de amprentă multicomponent cu priză
chimică
 Pasta ZOE
 Pasta ZO non eugenol (clorotimol)
 Răşini
 Polisulfuri
 Siliconi
 Polieteri → unele fotopolimerizabile
 Materiale pentru amprentă funcţională pe bază de
gel polimeric
 Ghipsul
Materiale de amprentare
 Materiale pentru amprentarea modelelor în vederea
duplicării
 Agar-agar
 Alginat
 Gel sintetic
 Grupa M7
 Răşină autopolimerizabilă pentru modelarea
intraorală
Materiale de amprentare
 Grupa M8
 Ceară pentru inlay
 Materiale pentru înregistrarea ocluziei
 Ceară
 ZOE
 Răşină autopolimerizabilă
 Siliconi de ocluzie, ghipsuri speciale (ulterior apărute)
 Grupa M12
 Adezivi pentru portamprentă
 Grupa M13
 Soluţii pentru curăţarea lingurilor de amprentare
 Calităţile unui material
ideal de amprentare
1. Durată de conservare mare
2. Gust, miros plăcute/neutre
3. Netoxic
4. Neiritant
5. Echipament tehnic minim
6. Reacţie de priză atermică
7. Elasticitate mare
8. Deformaţie permanetă redusă
9. Fidelitate în reproducerea detaliilor
10. Timpul de priză intraoral scurt (convenabil)
11. Stabilitate dimensională
12. Culoare favorabilă pentru controlul amprentei
13. Compatibilitate cu materialele de confecţionare a modelelor
14. Raportul preţ-calitate convenabil
15. Dezinfecţie fără alterarea calităţii amprentei
 Ghipsul
Material cu caracter istoric
Ghipsuri moderne pentru înregistrări de ocluzie
Supraamprenta peste amprentele unitare la coroana de
substituţie

 Avantaje:  Dezavantaje:
 Rigiditate  Fracturare inevitabilă.
 Stabilitate De obicei controlată
 Fidelitate  Repoziţionarea
 Preţ redus fragmentelor dificilă
 Probleme în zonele
retentive
 Răşinile acrilice
 Tehnica directă de amprentare
 Macheta incrustaţiilor, RCR
 Înregistrarea RMM
 Amprentarea elementelor separate ale unei punţi în
vederea lipirii
 Solidarzarea inelelor de Cu, a capelor de transfer
 Tehnica FGP (model funcţional obţinut prin
înregistrarea în dinamică a RMM de ocluzie)
 Dezavantaje:
 coeficient de contracţie mare după polimerizare
 Duritate mare, poate deteriora ghipsul utilizat la confecţionarea
modelului
 Materiale Compound

 Amprenta unitară (cu tub de Cu)

 Amprenta arcadei antagoniste
 Observaţii:
 Plastifierea în baie – termostat (nerecomandată la
flacără)
 Vaselinarea degetelor operatorului
 Temperatura optimă pentru amprentare: 50°C
 Precauţii pe dinţii vitali (răcire lentă)
 Reutilizarea contraindicată
Materiale termoplastice
ceruri
 Tehnici directe de amprentare (macheta)
 Înregistrarea ocluziei
 Plastifierea: la flacără, în apă caldă,
cuptor cu termostat
 Alginatele
 Hidrocoloizi ireversibili
 Utilizare foarte largă:
 Amprentă preliminară/de studiu
 Amprenta arcadei antagoniste
 Duplicarea modelelor
 Amprenta finală PFU (alginat injectabil)
 Necesită portamprente cu retenţii
 Îndepărtarea din cavitatea bucală prin mişcare
unică (se evită basculările, torsionările)
 Alginatele

 Turnarea modelului se face cât mai

repede pentru a evita:
 Ratatinarea (pierderea apei în contact cu
aerul)
 Dilatarea (prin imbibiţie datorită conservării
în apă)
 Sinereza (ieşirea apei din gel şi depunerea
la suprafaţa amprentei)
 Tipuri de alginate

 Alginate cu gelificare rapidă tip I

 Alginate cu gelificare normală tip II
 Alginate clasa A → proteze fixe
 Alginate clasa B → amprentă de arcadă
 Alginate clasa C →amprente de
studiu/preliminare
 Hidrocoloizii reversibili
 Preparare specială în baie-termostat
 Linguri speciale cu circuit pentru apă
 Variante moderne- alginat-agar nu sunt necesare linguri speciale,
cu rezultate comparabile cu elastomerii de sinteză.
 Indicaţii:
 Proteze fixe şi mobilizabile
 Duplicarea modelelor
 Dezavantaje:
1. Material friabil
2. Stabilitatea dimensională a amprentei redusă
3. Preţ de cost crescut în varianta clasică
4. Necesită evicţiune gingivală importantă
5. Discomfort termic
 Polisulfurile
(tiocauciucuri)
 Reacţia de priză uşor exotermică
 Hidrofobe
 Miros neplăcut la polimerizare
 Fidelitate excelentă (10µ )
 Indicat în orice situaţie clinică
 Compatibil cu orice material de model
 Stabilitate dimensională superioară
hidrocoloizilor, inferioară siliconilor,polieterilor
 Polieteri

 Materiale monofază(nuse pot folosi tehnici de

amestec)
 Formă de prezentare: pastă-pastă
 Polimerizare uşor exotermă
 Hidrofile, dar stabile în mediu uscat
 Pentru fidelitate necesită grosime de 4mm
 Indicaţii:
 Protezare fixă şi parţială mobilizabilă
 Amprente de poziţie pentru transfer
 Unele materiale sunt fotopolimerizabile
 Siliconii
Cele ma utilizate, în consistenţe variate, nu au contraindicaţie

Siliconi de condensare Siliconi de adiţie

Polixiloxani Polivinilxiloxani
 Fidelitate 25µ  Polimerizarea nu generează
 Polimerizare uşor exotermă elemente volatile (mai stabile)
 Modelul trebuie turnat în  Nu sunt compatibili cu
câteva ore pentru a nu apare polixiloxanii
modificări volumetrice  Grosime optimă pentru
 Se pot obţine mai multe fidelitate- 2-3mm
modele  Hidrofobe
 Relativ scumpe
 Se pot obţine mai multe
modele
 Portamprentele
 Definiţie:
 Suporturi rigide pentru susţinerea materialului de amprentare
în vederea aplicării pe cîmpul protetic
 Caracteristici:
 Rigiditate
 Mâner de manipulare solid
 Sterilizabile
 Cu retenţii pentru materialul de amprentă
 Adecvate ca topografie ( maxilar/mandibulă)
 Adecvate ca mărime : să acopere în întregime câmpul protetic
propus şi să asigure spaţiu suficient pentru material(- 2-3mm
pentru elastomeri de sinteză, 3-4mm pentru hidrocoloizi)
 Formă care să asigure comfortul pacientului
 Portamprentele
 Clasificare:
 Standard/universale:
 De arcadă (maxilare şi mandibulare)
 Pentru amprente bimaxilare în ocluzie (Ketenbach)
 Pentru înregistrări RMM
 Parţiale (laterale /frontale)
 Cu circuit pentru apă
 Metalice/ material plastic/acrilat/compozite fotopolimerizabile ,
 opace/transparente
 Individuale (confecţionate pe modelul preliminar din acrilat/
placă de bază
 Sterilizabile/de unică folosinţă
 Etapele clinice ale
amprentării
 Pregătirea pacientului:
 Informare
 Poziţionare comodă
 Anestezie (uneori)
 Izolare (rulouri, aspirator)
 Evicţiunea gingivală (cu excepţia cazului în care se realizează
amprentă unitară)
 Alegerea portamprentei, pregătirea portamprentei
 Alegerea, pregătirea materialului de amprentare
 Amprentarea propriuzisă
 Controlul şi dezinfecţia amprentei
 Informaţii pentru laborator
Controlul fluidelor bucale

 Izolare cu rulouri ,aspirator de salivă

 Medicaţie anticolinergică
 Precauţii la interacţiuni medicamentose cu:
antihistaminice, tranchilizante, analgezice
corticosteroizi
 Interzisă la pacienţi cu: glaucom, astm
bronşic, alergie,
 Evicţiune gingivală cu substanţe
hemostatice, astringente,
 Evicţiunea gingivală

 Definiţie: metodă de îndepărtare a gingiei

aderente de dinte (lărgirea şanţului
gingival) şi eliminarea temporară a
fluidelor gingivale, cu scopul de a asigura
spaţiul necesar pentru pătrunderea
materialului de amprentare în şanţul
gingival şi amprentarea corectă a limitei
cervicale subgingivale.
 Evicţiunea gingivală
 Metode şi tehnici de evicţiune gingivală:
 Mecanice:
 şnur de bumbac simplu, diferite grosimi
 aţă de cusut piele (neagră)
 Coroana provizorie
 Tubul de cupru
 Chimice:
 Caustice: clorura de zinc, acid tricloracetic
 Vasoconstrictoare: epinefrina, decogestionanţi
nazali/oftalmici
 Astringente: clorura de aluminiu, sulfat feric
 Evicţiunea gingivală

 Metode mecano-chimice:
 Şnur de bumbac preimpregnat
 Şnur de bumbac impregnat după aplicare
 Benzi de retracţie Merocel
 Inele de cuciuc impregnate
 Amestec de caolin şi clorură de
aluminiu(Expansyl)
 Hidrocoloid reversibil
 Evicţiunea gingivală

 Metode chirurgicale:
 Chiuretaj rotativ (cu freze speciale)
 Electrocauterizarea ( bisturiul electric)
 Contraindicaţii
 gingie aderentă, subţire (frecvent vestibular la caninul
maxilar)
 Pace-maker
 Evitarea contactului cu instrumente metalice
(oglindă dentară, sondă, spatulă bucală)
Evicţiune gingivală mecanică cu şnur
de bumbac
Alegerea portamprentei

 După mărimea, forma arcadei

 Să cuprindă tot câmpul protetic
 Să nu jeneze pacientul
 Să asigure spaţiu suficient pentru
material
 Să prezinte retenţii pentru materialul de
amprentare
Amprentarea propriuzisă
 Centrarea lingurii pe câmpul protetic
 Menţinerea în poziţie până la priza finală (în
unele tehnici, de amestec, se îndepărtează
înainte de priză)
 Îndepărtarea părţilor moi în vederea
dezinserţiei amprentei după priză
 Controlul amprentei: fără plusuri, minusuri,
reproducerea fidelă a detaliilor câmpului
protetic.
 Tehnici de amprentare
uzuale
 Wash-technic (amprenta de spălare) în 2 timpi
 Cu materiale elastice (siliconi)
 Timpul I amprentă globală în lingură cu silicon
chitos
 Timpul II amprentă de corectare a primei amprente
cu silicon fluid
 Amprentă în dublu amestec
 Silicon chitos apoi silicon fluid, cele 2 materiale
polimerizează împreună
 Amprentă într-un singur timp (cu alginat)
Dezinfecţia amprentelor
 Metode:
 sterilizare prin radiaţii →cazuri speciale, exclus
alginate
 Sterilizare cu etilen oxid→exclus alginate
 Soluţie cu formaldehidă-imersie
 Soluţie de glutaraldehidă alcalină2% 10 minute→
hidrocoloizi reversibili
 Hipoclorit de sodiu iodoform, fenoli→ siliconi
 Autodezinfectarea → alternativă la dezinfecţia prin
imersie. Substanţa activă: sare cuaternară de
amoniu