ochiul Ciutacu Andreea mediul inconjurator si creier, facand parte din sistemul vizual ce este integrat Lazar Laura in sistemul senzorial. Acesta este unul dintre cele mai importante organe ale corpului, lucrand constant la acumularea de informatie vizuala prin receptarea imaginilor noi pe suprafata retinei.- Prezentare generala Cristalinul – este structura transparenta din Sclera – este ultimul strat exterior care interiorul ochiului situata in spatele irisului. inveleste ochiul si este formata dintr-un Functia acestuia este de a concentra tesut conjunctiv alb stralucitor cu rol razele de lumina pe retina de protectie si de sustinere a globului Macula (pata galbena)– este o parte mica ocular, asigurandu-i stabilitatea si si sensibila a retinei, responsabila cu forma vederea centrala detaliata, permitandu-ne Membrana coroida – constituie un strat sa apreciem detalii tisular fragil, ale carui vase de sange Retina – este o membrana subtire si alimenteaza partea exterioara a transparenta a globului ocular pe care se retinei cu oxigen si substante nutritive formeaza imaginea vizuala Pleoapele – rolul acestora este de a Corp ciliar – este format din muschi care proteja ochiul de leziuni, de reglare a permit ochiului sa focalizeze la distante cantitatii de lumina care patrunde in diferite. In interiorul corpului ciliar se ochi, dar si de raspandire a lichidului produce lichidul apos care umple ochiul lacrimal pe toata suprafata oculara Corpul vitros – este o substanta clara, Corneea – membrana transparenta a gelatinoasa care umple centrul ochiului, ochiului cu rol de protectie, ce compusa in cea mai mare parte din apa. intervine in procesul de refractie Acesta ajuta ochiul sa isi pastreze forma Irisul – este partea colorata a ochiului rotunda si ajuta la reglarea cantitatii de lumina Nervul optic – este situat in partea din spate ce intra in ochi a ochiului si este raspunzator pentru Camera anterioara – intre cornee si transmiterea de la retina la creier a cristalin se afla doua camere, camera imaginilor pe care le vedem anterioara si camera posterioara, Pupila – este un orificiu intunecat din centrul separate intre ele de iris. Ambele irisului cu functia de a regla cantitatea de camere sunt umplute de umoarea lumina care intra in ochi. Marimea acesteia apoasa, secretata de corpul ciliar variaza automat pentru reglarea cantitatii de lumina care intra in ochi Alte părți, care nu fac parte din ochiul propriu-zis dar care au diverse roluri în buna funcționare a ochiului ar fi: aparatul lacrimal, format din glandele lacrimale, situate sub pleoapele superioare și ducturile care conduc lacrimile către suprafața oculară. Lacrimile îndeplinesc mai multe funcții, de la umezirea conjunctivei (stratul posterior al pleoapei) și până la înlăturarea corpurilor străine de la suprafața ochiului. Lacrimile sunt drenate, după folosire, în cavitatea nazală (acesta este motivul pentru care atunci când plângem ne curge și nasul). pleoapele, care au rolul de a distribui secrețiile lacrimale pe întreaga suprafață a ochiului, de a înlătura corpurile străine, de a proteja împotriva diverselor corpuri care ar putea altfel intra în ochi și de a proteja ochii în cazul schimbărilor bruște în intensitatea luminoasă. De asemenea, clipitul ajută la secreția lacrimilor. În plus, genele, care sunt parte din pleoape, ajută la filtrarea micilor corpuri străine (praf, insecte) care altfel ar ajunge mai ușor pe suprafața ochiului și au și rolul unor antene, avertizând asupra proximității unui obiect (dacă atingeți genele veți observa că pleoapele se închid automat). sprâncenele protejează ochii de ploaie sau transpirație, în anumite circumstanțe ajută la umbrirea ochilor și, la fel ca genele, împiedică pătrunderea în ochi a micilor corpuri străine și acționează ca niște antene, sensibilizând considerabil pielea în acel loc. În plus față de rolul pe care îl au în protejarea ochilor, sprâncenele au un rol important în comunicarea dintre oameni și în recunoașterea facială. Vederea Vederea este unul dintre cele cinci simțuri care ne ajută să obținem informații despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Vedem cu ajutorul ochilor, care sunt organe ce primesc lumină și imagini, pe care le treansformă în impulsuri electrice pe care creierul nostru le poate înțelege.
Pupila și irisul: Focalizare:
Ochii sunt organe uimitoare și complexe. Pentru ca Pentru ca lumina să fie focalizată pe retină, ochiul nostru noi să putem vedea, lumina intră în ochi printr-un are lentile. Creierul trimite semnale de reacție către mușchii punct negru din mijlocul ochiului, care este de fapt o din jurul lentilelor pentru a le spune cum să focalizeze gaură, numită pupilă. Pupila își poate schimba lumina. La fel cum funcționează o cameră foto sau un mărimea cu ajutorul unei părți colorate din împrejurul microscop, atunci când ajustăm lentilele aducem imaginea în ei – un mușchi numit iris. Prin închiderea și focus, o facem clară. Când lentilele și mușchii nu pot focaliza deschiderea pupilei, irisul poate controla cantitatea de lumina cum trebuie, ajungem să ne punem ochelari sau lumină care intră în ochi. Dacă lumina este prea lentile de contact, care să ne ajute ochii. strălucitoare, pupila se va micșora pentru a limita Către creier: cantitatea de lumină care intră și pentru a proteja Bastonașele și conurile retinei preschimbă lumina în ochiul. Dacă este întuneric, irisul va deschide pupila semnale electrice trimise către creierul nostru. Nervul optic pentru ca mai multă lumină să intre în ochi. este cel care duce aceste semnale către creier. Creierul ajută Retina: de asemenea la controlarea ochiului pentru ca acesta să își Odată ce lumina ajunge în ochiul nostru, aceasta păstreze focusul și unde să se uite. Ambii ochi se mișcă în trece prin fluide și “aterizează” pe retină, în spatele același timp cu viteză și precizie, pentru a ne permite să ochiului. Retina transformă razele de lumină în vedem, cu ajutorul creierului. semnale pe care creierul nostru le poate înțelege și descifra. Retina folosește celule fotosensibile numite bastonașe și conuri, pentru a permite să vedem. Bastonașele sunt extra sensibile la lumină și ne ajută să vedem când e întunecat. Conurile ne ajută să vedem culorile. Există trei tipuri de conuri, fiecare ajutându-ne să vedem o culoare diferită a luminii: roșu, verde și albastru. Afectiuni Miopia Factorii de risc ai miopiei sunt strans legati de istoria medicala a familiei, dar si de lecturile prelungite. In acest caz vor aparea probleme la condus si greutati cand va uitati la televizor sau cand faceti sport. Simptome: vedere incetosata si oboseala. Miopia poate fi tratata cu ochelari , lentile de contact sau, in unele cazuri, cu interventii chirurgicale. Ce se intampla In mod normal, in cazul miopiei unul dintre globurile oculare este prea lung. O alta cauza poate fi si o cornee cu o forma anormala. Razele de lumina se focalizeaza doar in fata retinei, nu direct pe aceasta. Miopia apare, in general, la copii si la adolescenti si se stabilizeaza in jurul varstei de 20 de ani. Hipermetropia Cei mai multi oameni se nasc cu o forma usoara a hipemetropiei, dar cresterea normal din copilarie corecteaza problema. Atunci cand aceasta persista, este posibil sa vedeti obiectele indepartate foarte clar, iar cele apropiate in ceara. Hipermetropia este genetica. Simptome: probleme cu cititul, oboseala ochilor si dureri de cap. Hipermetropia poate fi tratata cu ochelari, lentile de contact sau, in unele cazuri, cu interventii chirurgicale. Ce se intampla In hipermetropie, cauza este un glob ocular prea scurt. Razele de lumina se focalizeaza in spatele retinei. In cazurile severe de hipermetropie, mai ales dupa varsta de 40 de ani, si vederea la distanta poate deveni neclara. Forma anormala a corneei sau a cristalinului poate cauza, de asemenea, hipermetropia. Copiii cu hipermetropie semnificativa au mai multe sanse sa dezvolte strabism sau ambliopie (ochi lenes) Prezbiopia La fel ca parul carunt sau ca ridurile, problemele la citire apar pe masura ce imbatranim. Simptomele apar, in general, dupa 40 de ani. Lentilele ochilor devin mai putin flexibile si nu isi pot schimba forma pentru a se concentra pe obiectele care se afla la departare. Prezbiopia poate fi tratata cu ochelari de citit sau bifocali, care corecteaza atat vederea la apropiere, cat si cea la distanta. Astigmatismul In cazul astigmatismului, persoanele afectate pot avea probleme atat cu vederea la distanta, cat si cu cea de la apropiere. Astigmatismul se produce atunci cant corneea este diforma. Razele de lumina pot fi imprastiate in diferite puncte pe retina. Simptome: vedere incetosata, dureri de cap, oboseala, pete Optiunile de tratament sunt ochelarii sau interventia chirurgicala. Glaucomul Deteriorarea nervului optic poate duce la pierderea completa a vederii. Glaucomul poate sa nu prezinte simptome pana in momentul in care vederea centrala este pierduta (dupa pierderea treptata a vederii periferice). Din fericire, glaucomul poate fi tratat cu medicamente sau interventii chirurgicale. Ce se intampla In cea mai comuna forma de glaucom, cresterea presiunii asupra ochilui duce la deteriorarea nervului optic si la pierderea vederii. Ochiul este umplut cu lichid circulant, care hraneste structurile sale interne. Uneori, echilibrul dintre creare de lichid si eliminarea acestuia este anormal. O cantitate prea mare de lichid creste presiunea si distruge nervul optic, un "pachet" de 1 milion de fibre nervoase care transporta informatiile la creier. Fara tratament, glaucomul poate duce la orbire totala. Sfarsit!