CONTABILITATEA

STOCURILOR

Lector univ. dr. Gabriel Jinga

Catedra de Contabilitate, Audit si Control de
Gestiune
ASE Bucuresti
Lect. univ. dr. Gabriel Jinga
 TEME ABORDATE
1. Definitii si structuri
2. Organizarea evidentei operative si contabile
3. Metode specifice de evaluare
4. Cazuri particulare

Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 2

 1. Definitii si structuri
Stocurile sunt active circulante:
a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii;
b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul
desfăşurării normale a activităţii; sau
c) sub formă de materii prime, materiale şi alte
consumabile care urmează să fie folosite în procesul de
producţie sau pentru prestarea de servicii.
În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu
lung de fabricaţie, destinate vânzării (de exemplu,
ansambluri sau complexuri de locuinţe etc. realizate
de entităţile ce au ca activitate principală obţinerea şi
vânzarea de locuinţe).
De asemenea, atunci când un teren este cumpărat în
scopul construirii pe acesta de construcţii destinate
vânzării, acesta este înregistrat la stocuri.

Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 3

 1. Definitii si structuri
Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale,
în sensul că aceasta urmează a fi îmbunătăţită în perspectiva
vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinaţiei,
în contabilitate se înregistrează transferul activului din
categoria imobilizări corporale în cea de stocuri.
Transferul se înregistrează la valoarea neamortizată a imobilizării.
Dacă imobilizarea corporală a fost reevaluată, concomitent cu
reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de
rezerve din reevaluare aferente acestuia.
În cazul activelor de natura ansamblurilor sau complexurilor de
locuinţe care iniţial erau destinate vânzării şi care ulterior îşi
schimbă destinaţia, urmând a fi folosite de entitate pe o perioadă
îndelungată sau să fie închiriate unor terţi, în contabilitate se
înregistrează un transfer de la stocuri la imobilizări corporale.
Transferul se efectuează la data schimbării destinaţiei, la
valoarea la care activele erau înregistrate în contabilitate
(reprezentată de cost)
Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 4
 1. Definitii si structuri
În cadrul stocurilor se cuprind:
a) mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau
produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în
produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru
ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale
consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare
fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
d) materialele de natura obiectelor de inventar;
e) produsele, şi anume:
- semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost
terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul
tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de
fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi
depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
- rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
f) producţia în curs de execuţie. În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de
asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.

Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 5

 1. Definitii si structuri
g) animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de
orice fel (viţei, miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru
reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate,
coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie - lână, lapte
şi blană;
h) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau
fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi
păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în
contracte;
i) bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în
consignaţie la terţi;
j) maşinile folosite numai ca material de demonstraţie pentru
negociere în domeniul automobilelor, cu durată de utilizare de
sub un an. Dacă materialele de demonstraţie au durată de
utilizare mai mare de un an, ele reprezintă imobilizări.
k) stocuri cumpărate în curs de aprovizionare, pentru care s-
au transferat riscurile şi beneficiile aferente(grupa 32 "Stocuri
în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).

Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 6

 2. Organizarea evidentei
Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data
transferului riscurilor şi beneficiilor.
În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietăţii
şi de livrare coincid.
Totuşi, pot exista decalaje de timp, de exemplu, pentru:
– - bunuri vândute în consignaţie sau stocurile la dispoziţia clientului;
– - stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân în
evidenţa debitorului până la vânzarea lor;
– - bunuri recepţionate pentru care nu s-a primit încă factura, care
trebuie înregistrate în activele cumpărătorului;
– - bunuri livrate şi nefacturate, care trebuie scoase din evidenţă,
transferul de proprietate având loc;
– - bunuri vândute şi nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul
proprietăţii. De exemplu, la vânzările cu condiţia de livrare "ex-work",
bunurile vândute ies din stocul vânzătorului din momentul punerii lor
la dispoziţia cumpărătorului etc.
Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de
operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt
interzise
Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 7
 2. Organizarea evidentei
In procedura de organizare este necesar să se
asigure:
a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate şi înregistrarea
acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru
prelucrare, în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează
distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se
înregistrează în conturi în afara bilanţului;
b) în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se
dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entităţii, se procedează astfel:
– - bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la
locul de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor
însoţitoare;
– - bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca
intrare în gestiune;
c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se
înregistrează ca ieşiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea
acesteia, astfel:
– - bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în
contabilitate în conturi în afara bilanţului;
– - bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât
la locurile de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care
confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii;

Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 8

 2. Organizarea evidentei
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin
folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
Inventarului permanent, presupune ca în contabilitate sa se înregistreaze
toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi
cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric.
Inventarul intermitent constă in :
- stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza
inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. Acestea se determină ca
diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale, la care se adaugă valoarea
intrărilor, şi valoarea stocurilor la sfârşitul perioadei stabilite pe baza
inventarului
- de asemenea intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de
stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.

Entităţile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează

inventarierea faptică a stocurilor conform politicilor contabile, dar nu mai
târziu de finele perioadei de raportare pentru care au de determinat
obligaţii fiscale.

Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 9

 2. Organizarea evidentei
Studiu de caz:
O entitate in cursul perioadei prezinta urmatoarea situatie privind materiile
prime:
• Stoc initial: 400 buc evaluat la 9 lei/buc;
• Achizitie: 600 buc la un pret de 9,5 lei/buc, cheltuieli de transport 300
lei, TVA 24 %;
• Consum de materii prime 800 buc, evaluati la cost mediu ponderat.
• Stoc final faptic determinat prin inventariere 150 buc evaluat la cost
mediu ponderat.
Efectuati inregistrarile in contabilitate, in doua cazuri:
a. Societatea utilizeaza metoda inventarului permanent.
b. Societatea utilizeaza metoda inventarului intermitent.

Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 10

 3. Metode specifice de evaluare
Evaluarea iniţială:
Conform regulilor generale la cost de achizitie, productie, valoare de
aport si valoare justa

Evaluarea la data bilanţului: minimul dintre cost si valoarea realizabila

neta
Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o
valoare mai mare decât valoarea care se poate obţine prin
utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se
diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei
ajustări pentru depreciere.

Evaluarea la iesire:
• Identificare specifica pentru stocurile nefungibile
• Metoda epuizarii loturilor: FIFO, CMP, LIFO pentru stocurile fungibile

Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge

în mod substanţial unele Lect.
de univ.
altele
dr. Gabriel Jinga 11
 3. Metode specifice de evaluare
Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice
elementelor identificabile ale stocurilor.
Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din
gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al
primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din
gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al
lotului următor, în ordine cronologică.
Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea
costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor
elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a
costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul
perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare
recepţie. Perioada de calcul nu trebuie să depăşească durata
medie de stocare.
Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din
gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al
ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din
gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al
lotului anterior, în ordine cronologică
Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 12
 3. Metode specifice de evaluare
Studiu de caz:
In cursul lunii octombrie o societate prezinta urmatoarea situatie privind
stocul de marfa:
• Sold initial 300 buc la 8 lei/buc
• Pe 8.10 achizitie 500 buc la 10,5 lei/buc, discount comercial primit 250 lei,
TVA 24%,
• Pe 16.10 vanzare 400 buc la un pret de vanzare de 15 lei/buc, TVA 24%,
• Pe 21.10 achizitie 200 buc la 11 lei/ buc, discount financiar primit 10%,
TVA 24%,
• Pe 28.10 vanzare 100 buc la un pret de vanzare de 15 lei/buc, TVA 24%.
- Sa se determine costul marfurilor vandute, valoarea stocului final si
rezultatul contabil al perioadei, folosind:
a. metoda FIFO
b. metoda LIFO
c. metoda CMP calculat dupa fiecare intrare
- Contabilizati operatiunile in cazul FIFO.

Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 13

 3. Metode specifice de evaluare
În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi
folosite si alte metode specifice, cum ar fi:
• metoda costului standard, în activitatea de producţie; sau
• metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor
şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie.
Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este
necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.
Pretul de vanzare cu amanuntul (pretul de raft) este format din: cost de
achizitie, adaos comercial si TVA.
Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie
trebuie evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în
costul activului.
Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi
asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se
calculează astfel:
K = (Sold initial cont diferente+ Rulaj cont diferente aferent intrarilor) /
(Sold initial cont stoc + rulaj cont stoc reprezentand intrari)
Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 14
 3. Metode specifice de evaluare
Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din
gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se
înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost
înregistrate bunurile ieşite.
Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la
nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II, prevăzute în Planul de
conturi general, pe grupe sau categorii de stocuri.
La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează
cu soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel
încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de
achiziţie sau costul de producţie, după caz.
Diferenţele de preţ se înregistrează proporţional atât asupra valorii
bunurilor ieşite, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.
În comerţul cu amănuntul poate fi utilizată metoda preţului cu
amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole
numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru
care nu este practic să se folosească altă metodă.

Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 15

 3. Metode specifice de evaluare
Studii de caz
1. Metoda costului standard in cazul produselor finite

O societate comerciala are la inceputul perioadei un stoc de produse finite

de 300 buc evaluate la costul standard de 6 lei/buc, diferentele de pret
aferente stocului initial fiind de 200 lei.
In cursul perioadei entitatea a fabricat 700 buc, efectuandu-se urmatoarele
cheltuieli:
 Materii prime – 2.500 lei
 Materiale auxiliare – 700 lei
 Salarii plus contributii – 1330 lei
Vanzarile de produse finite au fost de 800 buc la un pret de 10 lei/buc, TVA
24%. Discount comercial acordat ulterior vanzarii, facturat distinct, 100
lei, TVA 24 %.
Sa se contabilizeze operatiunile in ordine cronologica. Sa se precizeze
valoarea bilantiera a stocului de produse finite la sfarsitul perioadei si
rezultatul contabil obtinut din vanzarea produselor finite.
Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 16
 3. Metode specifice de evaluare
Studii de caz
2. Metoda pretului cu amanuntul in cazul marfurilor

O societate comerciala are la inceputul perioadei un stoc de marfa evaluat la

pret de vanzare cu amanuntul de 1.240 lei (800 lei cost de achizitie, 200
lei adaos comercial si 240 TVA neexigibil).
In cursul perioadei entitatea a achizitionat marfa la pretul de cumparare de
2.500 lei, TVA 24%. Adaos comercial practicat 20% la pretul de
cumparare.
Vanzarile cu amanuntul de marfa in cursul perioadei au fost de 2.480 lei,
inclusiv TVA 24%.
Sa se contabilizeze operatiunile in ordine cronologica. Sa se precizeze
valoarea bilantiera a stocului de marfa la sfarsitul perioadei si rezultatul
contabil obtinut din vanzarea marfurilor.

Lect. univ. dr. Gabriel Jinga 17