Occitana este vorbită de aproximativ 8 milioane de
vorbitori bilingvi, în jumătatea sudică a teritoriului francez și în câteva insule dialectale din nord-vestul Italiei. O entitate aparte este reprezentată de zona gasconă, cu substrat iberic și morfologie conservatoare (considerată de unii romaniști o limbă romanică, și nu un dialect al provensalei). Occitana reprezintă elementul cel mai conservator al teritoriului galo-roman, fiind inițial vorbită de o populație mai intens romanizată, într-un mediu cultural gregesc, lipsit aproape total de o colonizare germanică profundă. (Note de curs – prof.univ.dr. Cosmin Căprioară) Occitana sau limba òc (occitan, lenga d'òc, cuvântul òc însemnând „da”) este o limbă romanică vorbită în partea de sud a Franței, în Italia de nord-vest (Văile Occitane și Guardia Piemontese) în Spania de nord (Vall d’Aran) și în Monaco. Spațiul lingvistic și cultural occitan se numește Occitania. (https://ro.wikipedia.org) Zona sudică a Franței a fost de timpuriu unitară sub aspect lingvistic, acest teritoriu fiind leagănul liricii trubadurești, răspândită în perioada medievală în toate direcțiile Europei. Unitatea și individualitatea occitanei încep să se piardă după cruciada din secolul al XIII- lea împotriva albigensilor (eretici). În secolul al XIX-lea s-a încercat revigorarea occitanei (Frederic Mistral – Felibrige). În prezent se studiază în școală și beneficiază de presă proprie. Dialectele occitane au început să fie atestate foarte devreme, luând astfel naștere o literatură înfloritoare. Cele mai vechi texte occitane sunt: ⃰ câteva jurăminte de credință din secolul al IX- lea (parțial redactate în latină); ⃰ un jurământ din 1102 (scris în întregime în occitană); ⃰ opera poetică Boecis (sec. al XI-lea), cu particularități limousiene. ⃰ treducere din Evanghelia Sf. Ioan (sec. al XI- lea), trăsături de dialect vaudois. O dublă bipartiție a dialectelor: în primul rând gruparea dialectelor pe axa nord-sud (grupul occitan septentrional), cu dialecte mai apropiate de franceză, iar în al doilea rând grupul occitan meridional. Diferența este sesizată în ceea ce privește k, g+a, păstrate în sud, palatizate în nord. ,,Complexele supradialectale” cuprind axa est-vest (arvern-mediteranean, în est și aquitano-pirineic, în vest). Diferența este reprezentată de evoluția grupului latinesc kt (ch, în est, și it, în vest). 1. Provensal (de la Agen la Nisa); ct> č; n# dispare (fără urme de nazalizare a vocalei precedente); bo; Consoanele finale dispar, cu excepția lui s. 2. Languedocien-guyennais (central, lângă Languedoc și Guyenne); 3. Aquitan (+gascona și bearneza); 4. Auvergnat-limousin; Pl. –as>â (Limousin) Fr. ch>ts, fr. sy> č 5. Alpin-dauphinois (între Alpi și în Dauphine); Gascon;
f>h (ca în spaniolă);
Se păstrează p, tc, intervocalic; Consoanele finale se mențin mai bine, ca și c, g+a; Există h, introdus de vizigoți. ro.wikipedia.org FONETICĂ Sistem vocalic relativ sărac: șapte sau opt vocale (inclusiv ă, prezentă doar în unele dialecte), doar orale. Transforamarea lui –a final în –o (exceptând gascona); Raritatea diftongării în general și chiar a lui ĕ și a lui ŏ latinești (lat. pede(m)>occ. pe); totuși diftongarea are loc dacă în silaba următoare se află un i: lat. heri>occ. ier; Păstrarea lui a accentuat, care în franceză devine e :lat. amare>occ. Amar< Disparițía vocalelor finale din latină, cu excepțía lui a; Numeroși diftongi și triftongi; Păstrarea diftongului au: lat. auru(m)>occ. aur; Păstrarea lui c și a lui g; Grupul latinesc kt>ch ; Sonorizarea și chiar fricatizarea oclusivelor surde (p, t, k>b, d, g); Asemeni limbilor iberoromanice, înaintea grupurilor latinești sp-, st-, sk- apare proteza lui e. Morfologia este destul de conservatoare, mai ales în comparație cu franceza. Desinență –s de plural, mai ales dialectal (flors, portas); Articol partitiv, dialectal (Voli de/del pan). Comparativul adjectivului și adverbului construit fie cu pus, fie cu mai. Dublarea complementului direct și a complementului indirect cu forme neaccentuate ale pronumelui personal; Pronume nehotărât ca în franceză (lat.homo>om); Pronume de adresare cu două grade (tu, vosautres); Pronume adverbiale en, y, ca în franceză; Păstrarea desinnțelor la verb, ceea ce oferă opțiunea nefolosirii pronumelui subiect (parti, partes, part); aver și esser, verbe auxiliare; Construirea imperativului negativ cu condiționalul ((non) cantes pas); Introducerea complementului direct (nume de persoane) prin prepoziția a; Topică fixă. Occitana dovedește o mare putere derivativă și conservă unele cuvinte latinești dispărute din franceză (campana, gallus, piscis) Începând cu secolul al XVI-lea împrumută din limba franceză majoritatea termenilor care au legătură cu viața cotidiană. „Li pople s’amaran, li pople saran libre, Quand je diran enfin, coume fan li felibre, Qu’es de pas e d’amour que vièu la liberta”. „Prouvènço e Roumanìo” E. Jouneau ,,Ailas, tan cuiava saber (Vai! mintea mi-o credeam umblată) d’amor, e tan petit en sai! prin dragoste, (da-i proastă tare,) Quar eu d’amar no’m post tener (căci tocmai ea mi-e dragă, iată,) celleis don ja pro non aurai; (ce nu-i de fel îndurătoare.) tout m’a mon cor e tout m’a se (Gând şi fiinţă-mi ia-n robie,) e mi mezeis e tot lo mon; (ba şi pe ea, şi tot ce-ador,) e quan si’m tolc, no’m laisset re (ci-n loc s-o dobândesc, mă-mbie) mas dezirier e cor volon. (doar cu alean mistuitor.) (Bernard de Ventadour traducerea lui Teodor Bocşa) https://ro.wikipedia.org https://youtu.be/v17UV6BoJXI https://youtu.be/3S5CxQxKfUE (episodul 1) https://youtu.be/80r3HctPkfE (episodul 2) https://youtu.be/Nx5TgqTkalY (episodul 3) https://youtu.be/ReiAlcyV6Fc (cântec) + (episodul 4) https://youtu.be/uh2wgJfkWvg (reportaj) Note de curs https://ro.wikipedia.org https://www.youtube.com ALINA-ECATERINA DELIU ANUL III, I.F.R. LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ/LIMBA ITALIANĂ