Boala stomacului operat.

Sindromul Dumping precoce și tardiv

Efectuat:Maisteriuc Veronica
Grupa M1504
 Cuprins
1.Boala stomacului opertat.Introducere în temă

2.BS0.Actualitatea temei

3.Sindromul Dumping-definitie,introducere

4.SD-factori de risc

5.SD prococe si tardiv –patogenie

6.SD precoce si tardiv –tablou clinic

7.SD precoce si tardiv-diagnostic

8.SD precoce si tardiv-tratament

 Boala stomacului operat.Introducere în temă
Boala stomacului operat-un concept tot mai frecvent intilnit in rindul pacientilor care se afla in perioada po
stoperatorie tardiva, in urma efectuarii operaţiei pe stomac cu scop de a întrerupe lanţul patogenic de ul
cerogeneză. Frecvenţa BSO variază între 10–25% din cazuri
Din această categorie nu fac parte complicaţiile precoce postoperatorii si stările patologice ce se dezvoltă du
pă:
• suturarea ulcerului perforat
• intervenţii pentru cancer, tumori benigne
• complicaţiile obişnuite ale actului chirurgical, supurări de plagă, tromboflebite, dehiscenţa suturilor, et
c.).

o BSO este în raport direct cu tipul intervenţiei chirurgicale efectuate pe stomac, care este foarte importanta pent
ru consecinţele postoperatorii. Astfel:
• rezecţiile gastrice sunt mai frecvent urmate de sindromul Dumping
• vagotomia - de ulcerul peptic recidivant şi sindromul diareic
• sindromul de ansă aferentă apare în rezecţia gastrică Billroth II (Haufmeister-Finsterer)
• anemia macrocitară – în gastrectomie totală
BSO.Actualitatea temei
În prezent există un număr mare de pacienţi ce au în antecedentele chirurgicale o gastrectomie- intervenţie
chirurgicală practicată pe scară largă în decadele trecute pentru boala ulceroasă. De asemenea, acestora li
se adaugă şi un grup de pacienţi care supravieţuiesc pe termen lung după o gastrectomie efectuată pentru
neoplasm gastric
Sub denumirea de sindroame postgastrectomie regăsim un grup de complexe de simptome care debutează
după intervenţiile chirurgicale de rezecţie gastrică şi sunt cauzate de modificările anatomice şi fiziologice
induse de gastrectomie.
Stomacul are o varietate de funcţii care sunt pierdute după rezecţie
iar cele mai frecvente sunt: . Sindroamele postgastrorezecţionale:
• Modificările de tranzit - sindromul stomacului mic;
• Tulburările metabolice generale - sindromul dumping precoce;
• Deficienţele de digestie şi absorbţie. - sindromul dumping tardiv (hipoglicemic);
- gastrita alcalină de reflux jejuno-,
duodenogastric
şi esofagita de reflux;
- sindromul acut al ansei aferente;
- sindromul cronic al ansei aferente.
 Definiție,introducere
Sindromul Dumping
Primele descrieri ale dereglărilor funcţionale după operaţii la stomac au fost făcute în 1907 şi 1913.
S-a presupus că ele sunt legate de evacuarea rapidă a hranei din stomac după gastroenteroanastomoză.
In anul 1922,a fost propus termenul „dumping stomach” – stomac aruncător ,iar astazi sindromul Dumping
este cunoscut ca o grupare de simptome și semne precoce sau tardive legate de alimentaţia bolnavilor care
au suportat o interventie cirurgicala pe stomac si anume-rezectia acestuia.
Sindromul postprandial poate fi împărțit in 2 forme: tardiv și precoce (în funcție de timpul scurs de la masă
până la apariția simptomelor).
Actualitatea temei:
Sindromul dumping este una dintre cele mai des întâlnite complicaţii după intervenţiile chirurgicale la stomac
.
El se observă la 10–30% din bolnavii operaţi.
Formele grave de SD ce necesită intervenţii chirurgicale se atestă la 1–9% din bolnavi.
Forme grave ale SD după rezecţia Billroth-II şi după rezecţii lărgite se întâlnesc de 2–3 ori mai frecvent la feme
i
 Factori de risc
• Gastrectomia.
• Gastroenterozame: stomacul este conectat direct la intestinul subțire.
• Vagotomie: fibrele nervului vagus către stomac sunt tăiate pentru a reduce nivelurile de acid produse de stomac
• Fundoplicarea: partea superioară a stomacului este înfășurată în jurul esofagului inferior pentru a aplica
presiune care reduce refluxul conținutului gastric în esofag.
• Operația de by-pass gastric: stomacul este împărțit într-o pungă mică superioară
și o pungă reziduală mult mai mare și apoi intestinul subțire este rearanjat
pentru a se conecta la ambele pungi.
• Esofagectomia: Chirurgia efectuată în care întregul său o parte a tubului
dintre gură și stomac este îndepărtat.
• Diabet
• Sindromul de vărsături ciclice
• Sindromul Zollinger-Ellison
 SD .Patogenia
Au fost propuse mai multe teorii ale mecanismului de apariţie a SD, dar niciuna nu explică definitiv esenţa
tulburărilor homeostazice la bolnavi si mecanismul acestora. SD poate fi apreciat ca o reacţie de adaptare a
organismului la schimbările procesului de digestie.
Mecanismul de bază de declanşare a SD este considerat trecerea grăbită a chimului alimentar
insuficient prelucrat, din stomac în jejun.
O însemnătate deosebită în evacuarea prematură din bontul stomacal are poziţia verticală a
bolnavului
 Patogenia SD precoce
Două mecanisme fiziopatologice diferite conduc la sindromul de dumping precoce:

1.Pătrunderea bruscă a unei cantităţi crescute de lichid hiperosmolar

în intestinul subţire ce determină resorbţia unui volum plasmatic
de 400-800 ml provocând tahicardie şi hipotensiune

2. Stimularea eliberării de la nivelul mucoasei intestinale de factori ca

neurotensina,bradikinina, peptidul intestinal vasoactiv, serotonina de către
bolul alimentar hiperosmolar ce declanşează simptomele digestive
 Patogenia SD tardiv(hipoglicemic)

Absorbţia rapidă a glucozei la nivelul jejunului

proximal determină nu doar o hiperglicemie dar şi o
hipersecreţie a hormonului glucagon-like GLP-1 la nivelul
celulelor L din tractul intestinal.
Hiperglicemia şi GLP-1 determină un răspuns disproporţionat al
secreţiei de insulina ce conduce în final la apariţia hipoglicemiei
SD.Patogenia
Tablou clinic.SD precoce
Peste 10–15 min. după primirea hranei, în special a produselor alimentare dulci, lactatelor,pacienţii acuză:
• vertij
• cefalee
• somnambulism
• lipotimie
• dureri în regiunea inimii
• transpiraţie abundentă
• senzaţia de greutate, hipertensiune în epigastru
• greţuri, vome cu conţinut minor
• crampe abdominale
• diaree
Simptomatica este ameliorata de pozitia clinostatica
Tabloul clinic
După gravitatea manifestărilor clinice se evidenţiază

SD gradul I – uşor.

• Accese periodice de oboseală cu vertijuri,greţuri, durata până la 20 min

• Apare cel mai des după alimentare cu glucide, lactate.
• Ps se intensifică cu 10–15 bătăi/min.; TA se măreşte, iar uneori scade cu 10–15 mm Hg
• Volumul de sânge circulant se micşorează cu 200–300 ml.
• Deficitul masei corporale constituie circa 5 kg.
• Capacitatea de muncă e păstrată.
• Tratamentul medicamentos şi dietetic aduce rezultate bune.
Tablou clinic

SD gradul II – mediu

• Accese permanente de slăbiciune cu vertijuri, dureri pericardiale, transpiraţii şi diaree

• Durata 20–40 min.
• Ps creşte cu 20–30 bătăi, TA se măreşte (ori uneori scade) cu 15–20 mm Hg.
• Volumul sângelui circulant se micşorează cu 300–500 ml.
• Deficitul masei corporale – 5–10 kg.
• Capacitatea de muncă scade.
• Tratamentul conservator nu dă efect de durată
 Tablou clinic
SD gradul III – sever

• Accese permanente cu stări colaptoide şi hipotonice pronunţate, diaree ce nu depinde de cantitatea

hranei primite.
• Durata aproximativă – o oră.
• Ps creşte cu 20–30 bătăi/ min. TA coboară cu 20–30 mm Hg.
• Volumul sângelui circulant se micşorează cu mai mult de 500 ml.
• Deficitul masei corporale – peste 10 kg.
• Bolnavii nu sunt capabili de muncă.
• Tratamentul conservator este fără efect.
Tablou clinic.SD tardiv(hipoglicemic)
Peste 2–3 ore după masă apare simptomologia unei hiperglicemii si se caracterizeaza prin:
• fatigabilitate
• transpiraţie rece, paliditate tegumentară
• foame pronunţată
• vertij,lesin
• TA↓, bradicardie,palpitatii
• stare de confuzie cu pierderea concentrării

Se jugulează cu alimente, dulciuri.

În comparaţie cu dumpingul precoce lipsesc fenomenele vasomotorii şi diareea.
Tablou clinic
Profilul persoanei cu sindromul Dumping!

Aproximativ 75 % dintre
persoanele cu sindrom
de dumping raportează
simptome ale sindromului
de
dumping precoce

Aproximativ 25 %
raportează
simptome ale sindromului
de
dumping tardiv.

Unele persoane au
simptome ale ambelor
 SD. Diagnostic
La un pacientul care este suspectat de prezenta Sindromului Dumping este important anamnesticul,acesta
ne va induce la acest diagnostic din contul efectuarii în antecedente a interventiei chirurgicale pe stomac, în
special daca acesta consta in rezectia gastrica.
Astfel, frecvenţa şi severitatea sindromului de dumping este mai mare după reconstrucţia tip Billroth II faţă
de Billroth I. Publicaţiile recente raportează în funcţie de tipul reconstrucţiei rate ale dumpingului
cuprinse între 1,1 şi 9,2%.
Tabloul clinic în dependenta de timpul apariției si caracterului simptomelor ne sugereaza prezenta acestui
sindrom și ne ajuta la efectuarea diagnosticului diferential în determinarea formei precoce sau tardive
Pentru stabilirea diagnosticului definitiv se recurge și la
metode de diagnostic.
 Diagnosticul SD precoce
• Proba de administrare intrajejunală peroral a 150 ml glucoză 50%, ulterior se va fixa schimbarea
frecvenţei Ps ,scăderea TA sistolice.

• Pasaj gastric baritat cu determinarea semnul prăbuşirii.

În Dumping s-m pasajul e grăbit de 5 ori,15 min de la administrarea Ba
se manifestă diaree.

• Un test scintigrafic al golirii gastrice presupune consumul unei mese

blande care conține o cantitate mică de material radioactiv.
O cameră externă scanează abdomenul pentru a localiza materialul radioactiv.
Radiologul măsoară rata de golire gastrică la 1, 2, 3 și 4 ore după masă.
Testul poate ajuta la confirmarea diagnosticului sindromului de dumping.
 Diagnosticul SD tardiv(hipoglicemic)
Pentru a stabili un asemenea diagnostic e necesar a a determina manifestările clinice tipice
hipoglicemiei,cu o perioadicitate a aparitie la circa 1-3 ora dupa alimentatie.
Diagnosticul definitiv e stabilit in urma explorarea glicemiei la momentul manifestărilor clinice cu
ajutorul glucometrului.
Scaderea nivelului glucozei in sange sub 70 mg/dl - valoare acceptata pentru hipoglicemie
 Tratament conservator
Modificarea stilului de viata
Primul pas pentru reducerea la minimum a simptomelor sindromului de dumping implică modificări în alimentație, dietă
și nutriție și poate include:
• Consum de 5-6 mese mici pe zi, în loc de trei mese mai mari
• Intârzierea aportului de lichide până la cel puțin 30 de minute după masa
• Creșterea aportului de proteine, fibre și carbohidrați complecși - care se găsesc în alimentele cu amidon,
precum fulgii de ovăz și orez
• Evitați laptele și produsele lactate dacă declanșează simptome de dumping; o alternativă ar fi laptele fără lactoză, lap
tele de soia sau laptele de migdale.
• Evitarea zaharurilor simple, cum ar fi zahărul de masă, care poate fi găsit în bomboane, sirop, sodă și băuturi cu suc
• Limitarea utilizarii cafeinei,ceaiului,alcoolului,acestea pot stimula activitatea gastrica.
• Evitarea alimentelor,bauturilor,prea reci sau fierbinti
• Creșterea grosimii alimentelor prin adăugarea de pectină sau gumă de guar - extracte de plante utilizate ca agenți de
îngroșare
• O cantitate mică de grăsime poate fi inclusă în dietă, deoarece grăsimea întârzie golirea stomacului. Exemple includ u
nt, margarină, maioneză, uleiuri vegetale
• Pozitie clinostatica dupa masă, aproximativ 30 de minute
Tratament conservator
 Tratament farmacologic
Dacă modificările dietetice sunt ineficiente, intervențiile farmacologice sunt următorul pas.

Acarboza este tratamentul farmacologic inițial recomandat pentru DS tardiv .Este administrata pentru a încetini
digestia carbohidraților și a ajuta la menținerea glicemiei normale. Pacienților li se prescriu de la 50 până la
100 mg de trei ori pe zi. Cu toate acestea, unele persoane nu pot tolera efectele secundare ale GI, care includ
flatulență, disconfort abdominal și diaree.

Octreotid îmbunătățește atât dumpingul precoce, cât și cel târziu. Se administrează injectând de la 50 până la
100 de micrograme subcutanat de trei până la patru ori pe zi, cu 30 de minute înainte de fiecare masă.
Aceasta provoacă o întârziere în golirea gastrică, ceea ce duce la o cantitate mai mică de alimente care intră în
intestin la un moment dat. Octreotida este, de asemenea, disponibilă ca o formulare cu acțiune lungă, care este
injectată intramuscular la fiecare 4 săptămâni.
Efectele secundare includ injecții dureroase, creștere în greutate, steatorree (exces de grăsime în materiile fecal
e) și formarea de pietre biliare
Tratament farmacologic
 Tratament.Interventia chirurgicala
Ca o ultimă soluție, intervenția chirurgicală poate fi necesară bolnavilor de DS care respectă terapia dietetică sau
farmacologică de cel puțin 1 an, dar continuă să fie tulburați de simptomele lor.
Se considerat că unele dintre procedurile chirurgicale au succes în tratarea DS, dar acestea nu sunt întotdeauna
curative
Alegerea intervenției chirurgicale depinde de simptomele pacientului. De exemplu, o reconstrucție pilorică poate fi
utilizată pentru pacienții care au suferit anterior o piloroplastie (procedura de lărgire a pilorului),pentru a permite
golirea crescută în intestinul subțire.

Tehnicile chirurgicale mai frecvent aplicate în SD sunt:

1. Operaţii ce frânează evacuarea din bontul stomacal:
a) micşorarea dimensiunilor GEA;
b) îngustarea ansei aferente;
c) reconstrucţia piloroplasticii după Gheineche-Miculich;
d) reversiunea segmentului jejunului.
 Tratament chirurgical
2.Reduodenizarea 3. Reduodenizarea cu micşorarea evacuării din stomac
Reconstrucţia anastomozei din Billroth-II în Billroth-I (gastrojejunoplastia izoperistaltică)

4. Operaţii pe intestinul subţire şi nervii lui:

a) reversiunea segmentului jejunal;
b) miotomia;
c) miectomia;
d) vagotomia.
 Tratamentul SD în functie de gravitatea

o Tratament conservator prin modificarea stilului de viata este absolut necesat si practit unica metoda
de tratament al Sindromul Dumping de grad usor.Este corijat prin intermediul:
• Dieta 2800 – 3000kkal pe zi
• Alimentare în rate de 5-6 ori
• Se exclude întrebuinţarea lactatelor şi dulciurilor. Înainte de masă se administrează insulină s/c.
• Se administrează tratament de restituţie: suc gastric, fermenţi pancreatici, vitamine, plasmă, albumin
ă.
• Tratamentul semnelor psihopatice la psihiatru.
o Sindromul Dumping de grad mediu necesita o asociere a tratamentul farmacologic si cel
chirurgical,tratamentul conservativ insa,este ineficient.
o Sindromul Dumping de grad sever- unica metoda de tratament este interventia chirurgicală.
Sindromul Dumping nu este o sentință
pentru pacient sau pentru medicina m
odernă.O colaborare armonioasa dintr
e pacient- medic constă în responsabili
tate,grija față de sanatatea proprie a
pacientului și profesionalism,devotam
ent din partea medicului.
Mulțumesc pentru atenție.

P.s Am tot așteptat fericirea,dar n-a venit...așa că a trebuit să mă duc

să o caut eu.