Varancau

Satul Vărăncău este o localitate in Raionul Soroca

 situata la latitudinea 48.0654 longitudinea 28.5103 si
altitudinea de 60 metri fata de nivelul marii. Aceasta
localitate este in administrarea or. Soroca. Conform
recensamintului din anul 2004 populatia este de 1 714
locuitori. Distanța directă pîna în or. Soroca este de
27 km. Distanța directă pîna în or. Chişinău este de
110 km.
 Satul Vărăncău a fost menționat
documentar la 20 februarie 1607. În
anii 1772-1773 satul se află în
proprietatea mănăstirii Golia, avînd
25 de gospodării. În 1789 la Vărăncău
a fost ridicată din lemn biserica
„Adormirea Maicii Domnului”, iar în
1832 ea este rezidită din piatră.
În anul 1891 își deschide ușile școala
at cu o clasa. Către 1923 localitatea
are două școli primare mixte, două
biserici, post de jandarmi, poștă,
primărie, două cîrciumi. În 1949 se
organizează gospodăria colectivă,
care mai tîrziu se unește cu cele din
Slobozia Vărăncău și Slobozia
Cremene, formînd gospodăria
colectivă „Octombrie”.
 Satul Vărăncău este un loc pitoresc  și  binecuvântat de Dumnezeu.
Ascuns printre dealuri, este locul unde soarele e mereu luminos și unde
vântul șoptește  vechi povești păstrate cu dragoste și grijă de bătrânii
satului care par rupți din mirajul acelor vremuri de demult.
       Vărăncău-părintele cretei
Vărăncăul este un sat bogat  în
minereuri de fier (constituite din
piroxen, magnetit şi cuarţ), pietre
pentru construcţii, calcare cretacice
(utilizate în industria vopselelor şi
fabricarea cretei de scris), motiv
pentru care este considerat părintele 
crete
    Credința - forța de coeziune a
locuitorilor din Vărăncău
Un aspect esențial din viața locuitorilor
satului Vărăncău îl reprezintă credința în
Dumnezeu. Aceasta e demonstrată prin
rugăciune, slujble care au loc de trei-
patru ori pe săptămână(inclusiv
duminica), cât și posturile pe care
oamenii le țin regulat și cu strictețe.
Prima menţionare istorică a acestei
localităţi datează secolul al XV-
lea. Denumirea satului a fost
preluată de locuitori din limba rusă
şi ucraineană, în cadrul convieţuirii
îndelungate cu vorbitorii acestora.
În rezultatul asimilării, denumirea
a fost schimbată din „Voroncovo” în
„Vărăncău".