BIBLIOGRAFIE

• 1. GEO-6. Global environment outlook . Pan-european

region. 2016.
• 2. UN Conference on the Human Environment
(Stockholm 1972).
• 3. Convention on Biological Diversity (1992).
• 4. Earth Summit 2002 (Rio+10, Johannesburg).
• 5. UN Conf. on Sustainable Development (Rio+20,
2012).
• 6. “Moldova 21”, Strateg. Naţion. p-u Dezv. Durabilă.
Ch., 2000.
• 7. Agenda 21. UN Conference on Environment and
Development. Rio de Janeiro, 3-14 June 1992.
• 8. Raport Naţional privind starea mediului în RM. 2007-
2010
 Dezvoltare durabilă: conceptul de durabilitate

• Termenul "durabilitate" provine din domeniul

silviculturii, desemnând proceduri conform cărora
capacitatea de producţie a pădurilor şi masa
lemnoasă recoltată se află în echilibru, astfel încât, pe
termen lung, să poată fi recoltat cât mai mult material
lemnos, dar, în acelaşi timp, pădurile să nu aibă de
suferit de pe urma defrişărilor.
(http://www.dadalos.org ).
 Evolutia conceptului de dezvoltare durabila:
• Conceptul a fost legat iniţial de problemele de mediu şi de
criza resurselor naturale, în special a celor energetice.
• În 1972, la Conferinţa ONU privind Mediul (ECO I) de
la Stockholm, sunt subliniate probleme sectoriale:
• poluarea apelor, a aerului şi a solurilor; şi
• probleme globale: 
• ploi acide,
• epuizarea stratului de ozon,
• schimbările climatice,
• defrişarea şi deşertificarea,
• conservarea biodiversităţii,
• traficul internaţ. de produse şi deşeuri toxice şi periculoase,
• protejarea mediului în perioadele de conflict armat, şi:
• nevoia de a creşte nivelul de trai al oamenilor, acceptând
legătura indisolubilă între calitatea vieţii şi calitatea mediului
pentru generaţiile actuale şi viitoare.
 Principiile Dezvolt. Durabile, 1992, in Declaratia de la Rio:
1: Oamenii stau in centrul preocuparilor dezvoltarii durabile.
Ei au dreptul la o viata sanatoasa si productiva, in armonie
cu natura.
2: Statele, in acord cu Carta Natiunilor Unite si cu principiile
dreptului international, au dreptul suveran de a-si exploata
propriile resurse …… fără a cauza daune mediului altor state
sau zonelor aflate dincolo de limitele jurisdictiei nationale.
3: Dreptul la dezvoltare trebuie indeplinit astfel incat să
intruneasca nevoile de dezvoltare si de mediu ale
generatiilor prezente si viitoare.
4: Pentru atingerea dezvoltarii durabile, protectia mediului
trebuie sa constituie parte integranta a procesului de
dezvoltare si nu poate fi considerata izolata de acesta.
• 7: Statele trebuie sa coopereze intr-un spirit de parteneriat
global, pentru conservarea, protectia si refacerea sanatatii si
integritatii ecosistemului Pamantul.
• 12: Statele trebuie sa coopereze pentru a promova un sistem
economic international deschis care sa conduca la crestere
economica si dezvoltare durabila in toate tarile…problemelor
de mediu transnaţionale sau globale trebuie să se bazeze pe
un consens internaţional.
• 22: Locuitorii indigeni si comunitatile locale au un rol vital in
manag. med. datorita cunostintelor si obiceiurilor
traditionale. Statele trebuie sa le recunoasca … cultura si
interesele.
• 28: Statele si oamenii trebuie să coopereze in buna credinta
si intr-un spirit de parteneriat la indeplinirea principiilor
cuprinse in aceasta Declaratie si … in domeniul dezvoltarii
durabile.
Regionarea
biogeograficcă
 Bibliografie
1. Begu A. Biogeografie ecologică. Ch., 2006. 180 p.+24 planşe.
2. Begu A. Biogeografia organismelor unicate şi ameninţate. Ch.:
Bons Offices. 2012. 268 p.
3. Călinescu R., Bunescu A., Pătroescu M. N. Biogeografie.
Bucureşti, 1972. 342p.
4. Pop I. Biogeografia ecologică.C-Nap:I-1977,200p.;II-1979, 318p.
5. Mititiuc M.Curs de biogeografie.Iaşi.I-1976,190p.;II-1978, 199p.
6.Costache N. Biogeografie. Bucureşti, 1995, 272p.
7. Muică C., Geacu S., Sencovici M. Biogeografie generală.
Bucureşti, 2006. 313p.
8. Voronov A.G., Drozdov N.N., Mialo E.G. Biogheografia mira.
Moskva, 1985. 272p.
9. Lemée G. Osnovî biogheografii. Moskva, 1976. 309p.
10. Zunino M., Zullini A. Biogeografia. La dimensione spaziale
dell’evoluzione. Milano. 1995. 310p.
11.Millennium Ecosystem Assessment.Washington,DC. 2005. 86p.
 Evoluţia ideilor biogeografice

• Theophrastos – grec, botanist, 500sp.(născut în 372 î.Hr.)

• Alexandru Macedon (sec. IV î.Hr., 330 î.e.n.)a ajuns în
India.
• Veneţianul Marco Polo. Sf. Evul Mediu /1271 cu tatăl şi
unchiul sau – India, China - 24 ani. Genovezii i-l arestează.
• Cr. Columb – navig. ital.-span. America (1492), 4
expediţii;
• Portughezii Vasco da Gama- din SW Africii - India (1498)
şi Fernando Magellan (1519-1522) din Portug. – în
Filipine.
• Grădini botanice: Padova (1525), Piza (1545), Tsurih
(1560)
• K. Linné (1707-1778) - “Sistemul naturii” (1735)
• J.B. Lamarck, Ch. Darwin, A.R. Wallace - ideii
evoluţioniste.
• Alexander von Humboldt-America Centrală şi de Sud
(1799 - 1801), “Idei despre geografia plantelor” apărută
în 1807: zonele vegetale; fizionomicitatea-19; asociaţie.
• Elveţ Augustin şi fiul său Alphonse De Candolle (sec.18-
19) – legături cu condițiile climatice.
• Fr. Schouw (1823) 25 de fitoregiuni, iar regiun. - în
provincii.
• Chiarls Darwin 1859 “Originea speciilor”. Cap. XII şi XIII
repartiz. geografice a plantelor şi animalelor. Material
original -lumea animală a ins. Juan Fernandez, Folkland,
Galapagos.
Adolf Engler (1844-1930) – princip. istoric. 4 regn. flor.: 1)
Nordică extratropicală, 2) Paleotropică, 3) Australiană
(Sudică), 4) Oceanică.
F. Müller (1821 - 1897) – 6 regiuni şi zone de tranziţie.
Ph.L. Sclater , 1858, 6 zooregiuni (păsări)
A.R. Wallace, 1876, 6 zooregiuni (mamifere, păsări ș.a.)
G. Lemée “Osnovî biogheografii” (1976)
Pedologul rus V.V. Docuceaev (1846 - 1903)
A.G. Voronov “Biogheografia s osnovami ecologhii” (1987)
L.S. Berg (originar din Tighina) ştiinţa d-e landşaft/peisaj.
V.G. Gheptner “Zoogeografia generală” (1936),
P. Bănărescu “Principii şi probleme de zoogeografie”
(1970),
Călinescu A. Bunescu M. Pătroescu “Biogeografie” (1972),
Dediu I. “Enciclopedie de ecologie” (2010).