PESTICIDELE

NOTIUNI GENERALE
Definitii

Pesticidele - reprezintă o substanţă sau un amestec de substanţe destinate

utilizării în agricultură şi silvicultură în scopul prevenirii acţiunii şi/sau
combaterii unor forme de viaţă vegetală sau animală care aduc pagube
directe şi indirecte culturilor.

 Termenul de “pesticide” a fost preluat din limba engleză în care are sensul de
antidăunător, “pest” însemnând insectă dăunătoare.

Cu alte cuvinte - pesticidele sunt mijloace chimice de protecţie a plantelor obţinute

prin formularea şi condiţionarea unui (unor) ingredient(e) biologic activ(e) ce
sunt, de fapt, ingrediente toxice.

 Importanţa practică a pesticidelor este reliefată de dinamica producţiei: la începutul

acestui secol producţia mondială era neînsemnată (cca 56.000 tone în 1916), iar
astăzi a depăşit 20.000.000 tone/an.
Clasificarea pesticidelor

Pesticidele moderne sunt substanţe chimice de sinteză de natură

anorganică şi organică.
Clasificarea pesticidelor se face după mai multe criterii:
• originea lor,
• acţiunea antidăunătoare,
• forma fizică de prezentare,
• structura chimică, etc.

a) După origine sunt:

 de origine minerală (de exemplu săruri de As, Cu, Hg, Pb);
 de origine vegetală (nicotina, veratrum, stricnină);
 produşi organici de sinteză (esteri organofosforici, derivaţi organohalogenaţi, nitroderivaţi aromatici,
derivaţi carbamici, compuşi fenolici şi compuşi organometalici).

b) După structura chimică, pesticidele se clasifică în:

 pesticide organoclorurate;
 pesticide organofosforice;
 pesticide organocarbamice, respectiv tiocarbamice;
 pesticide nitrofenolice.
Clasificarea pesticidelor

c) După natura daunătorului combătut, pesticidele pot fi:

 insecticide (pentru combaterea insectelor dăunătoare, transmiţătoare de
boli omului sau animalelor domestice);

 erbicide (pentru distrugerea buruienilor din culturi);

 fungicide (pentru combaterea ciupercilor ce provoacă boli plantelor);

 acaricide;

 nematocide (pentru combaterea viermilor dăunători culturilor);

 algicide (pentru distrugerea algelor);

 rodenticide (utilizate împotriva rozătoarelor).

Clasificarea pesticidelor

d) În funcţie de gradul de toxicitate, pesticidele se grupează în:

 grupa I – extrem de toxice, fiind marcate cu etichete roşii;

 grupa II – puternic toxice, marcate cu etichete verzi;

 grupa III – moderat toxice, marcate cu etichete de culoare

albastră;

 grupa IV – toxicitate redusă, marcate cu etichete negre.

Măsurile de protecţie aflate în vigoare prevăd că numai pesticidele din grupa III
şi IV se pot distribui persoanelor fizice în scopuri agricole.
Clasificarea pesticidelor
e) Proprietati fizice
Pesticidele prezintă:
 stabilitate chimică - degradarea lor se produce încet;
- persista mult timp în sol după folosire
(de ex.: DDT-ul are o perioadă de înjumătăţire de 20 de ani).

 sunt greu solubile în apă;

 sunt solubile relativ uşor în grăsimi;

 Pesticidele volatile (Hexaclorbenzenul, clordanul) sunt

absorbite uşor de către particulele din sol, din apă sau aer,
putând fi transportate uneori la distanţe foarte mari.
Pesticide ORGANOCLORURATE

 Compuşii organocloruraţi prezintă degradabilitate redusă,

atât pe cale chimică cât şi biologică în organisme vii şi mediul
înconjurător, datorită unui potenţial de bioconcentrare foarte
ridicat.

 Ca urmare, se realizează o încărcare permanentă a solului,

vegetaţiei şi apei, datorită tratamentelor periodice, repetate şi
acumulărilor tot mai mari a acestora.

 Ingerate de către animale (prin furajele tratate sau poluate), ele

se reţin în ţesutul adipos al acestora (fiind liposolubile) sau se
excretă în lapte şi ouă. În acest fel, ele determină o poluare
generală a alimentelor, care, datorită stabilităţii, se păstrează
timp îndelungat.
Pesticidele ORGANOFOSFORICE

Pesticidele organofosforice, deşi foarte

nocive, din punct de vedere a toxicităţii
acute, nu se acumulează când sunt ingerate
în cantităţi mici (reziduale) sau sunt rapid
degradate în organism, fiind mult mai
instabile, remanenţa lor fiind considerabil
scăzută (câteva zile).
Influenţa pesticidelor asupra organismului
uman

Expunerea corpului uman la pesticide poate fi:

 acută sau cronică,
 profesională sau întâmplătoare,
 deliberată sau involuntară, ca urmare a unui
accident.

Pătrunderea pesticidelor în organism are loc pe

cale:
 orală (alimentară),
 respiratorie
 cutanată.
Influenţa pesticidelor asupra organismului
uman

Odată pătrunse în organism, pesticidele acţionează diferenţiat în funcţie de:

 metabolismul
 excreţia
 toxicitatea lor.
Simptomele unei intoxicaţii acute sunt:
 durerile de cap,
 stările de oboseală,
 surmenajul şi ameţeli.
Dacă expunerea acută s-a făcut la insecticidele organofosfate, simptomele
caracteristice sunt:
 durerile de stomac, voma şi diareea.

Dacă expunerea acută este de lungă durată se resimt dificultăţi de

respiraţie, transpiraţie excesivă, convulsii şi comă.
Adeseori, ca urmare a intoxicării masive cu pesticide survine moartea.
Influenţa pesticidelor asupra organismului
uman

Pesticidele organoclorurate acţionează asupra sistemului

nervos şi a metabolismului hormonilor sexuali, blochează
transportul ionilor de calciu prin membrane, putând avea efecte
mutagene şi cancerigene.

 Otrăvirea cronică presupune expunerea la un nivel redus de

pesticide, dar pe o perioadă îndelungată şi se caracterizează
printr-o simptomatologie vagă, greu de identificat.

 Marea majoritate a pesticidelor sunt clasificate ca fiind

cancerigene, provocatoare de mutatii sau de unele
dereglari ale sistemului hormonal.
Influenţa pesticidelor asupra organismului
uman - Concluzie

Toxicitatea asupra omului este direct legată de structura

chimică a produsului, lucru reliefat de următoarele
aspecte:
– majoritatea pesticidelor pătrunse prin ingestie cauzează colici,
greţuri, vomă şi diaree;
 acţionează asupra sistemului nervos producând tulburări
senzoriale şi de sensibilitate, nevrite, convulsii, paralizii şi
tulburări psihice;
– în cazul anumitor clase de pesticide apar manifestări hepato -
renale, tulburări de ritm cardiac şi respiratorii, modificări
cutanate şi modificări sanguine;
un aspect particular îl constituie tulburările biochimice
enzimatice şi de metabolism întâlnite în intoxicaţiile cu
pesticide.
GHIDUL PESTICIDELOR
POZIŢIA ALIMENT SCOR

1 Piersica 100 (MULT pesticid) 27 Banana 34

2 Mărul 93
Winter Squash (soi de
28 34
3 Soi de ardei de 3 culori 83 dovleac)

4 Ţelina 82 Pepene galben de

29 33
Cantaloupe
5 Nectarine 81

6 Capşuni 80 30 Coacăze 33
7 Cireşe 73

8 Varză furajeră 69 31 Pepene galben 30

9 Slată verde 67 32 Grapefruit 29
10 Struguri de import 66 33 Cartof dulce 29
11 Morcovi 63 34 Roşia 29
12 Pară 63 35 Broccoli 28
Collard Greens (soi de 36 Pepene rosu 26
13 60
varză)
37 Papaya 20
14 Spanac 58
38 Vânăta 20
15 Cartof 56
39 Varza 17
16 Mazăre 53
40 Kiwi 13
Summer Squash (soi de
17 53
dovleac) 41 Mazarea congelată 10
18 Ardei 51 42 Sparanghel 10
19 Castravete 50 43 Mango 9
20 Zmeură 46 44 Ananas 7
21 Struguri 44 45 Porumbul congelat 2
22 Prună 44 46 Avocado 1
23 Portocale 44 47 Ceapa 1 (putin pesticid)
24 Conopida 39

25 Clementine 37

26 Ciuperci 36
Lista celor mai toxice legume şi fructe
 Din decembrie 2006 , limitele pentru reziduurile de pesticide care se găsesc în alimente sunt
armonizate la nivel european –REGULAMENTUL 1881/19.12.2006.
 Noile standarde sunt menite să garanteze protecţia consumatorilor şi să faciliteze comerţul şi
importurile. „Alimentele produse sau importate într-un stat membru trebuie să poată fi consumate în
siguranţă în toate celelalte state membre”, a explicat comisarul pentru sănătate, Androulla Vassiliou.
 Dacă pe produsele recoltate rămân cantităţi mici de pesticide, acestea se regăsesc şi în alimentele
pe care le punem pe masă. Prin urmare, au fost stabilite limite maxime pentru reziduurile de
pesticide, din nevoia de a reduce cât mai mult nivelul de expunere a consumatorilor şi de a evita
riscuri inacceptabile pentru sănătate.
 Regulamentul privind reziduurile de pesticide reglementează aproximativ 1 100 de pesticide  utilizate
în agricultură, atât în interiorul, cât şi în exteriorul Uniunii Europene. Regulamentul include o listă cu
limitele maxime de reziduuri de pesticide pentru o vastă serie de produse – începând de la carne,
lapte, legume şi fructe, până la nuci, condimente şi furaje pentru animale. Limitele se aplică atât
pentru produsele proaspete, cât şi pentru cele prelucrate - în cazul acestora din urmă, limitele sunt
adaptate în funcţie de factori precum diluarea şi concentraţia.
 În trecut, UE prevedea limite numai pentru anumite pesticide, în timp ce ţările membre erau
responsabile pentru altele. Era posibil ca anumite produse, pentru care limita era depăşită într-o ţară,
să poată fi acceptate în alta. Iar pentru unele pesticide nu existau deloc limite maxime. Această lipsă
de uniformitate crea confuzii în rândul comercianţilor şi al consumatorilor.
 Noile limite iau în calcul nevoile celor mai vulnerabile grupuri ale populaţiei, cum ar fi sugarii şi copiii.
Un principiu important este faptul că siguranţa alimentară este prioritară faţă de protecţia plantelor.
 Guvernele statelor membre sunt responsabile cu punerea în aplicare a regulamentului, dar Comisia
va monitoriza respectarea dispoziţiilor acestui act legislativ. Pentru a consulta limitele pentru anumite
pesticide şi culturi, accesaţi baza de date a Comisiei privind reziduurile de pesticide .
Cum scăpăm de pesticide?
 Recomandate de nutriționiști pentru beneficiile pe care le aduc sănătății, fructele și legumele
devin cu adevărat periculoase din cauza substanțelor folosite atunci când sunt cultivate sau
transportate.
 După ce au analizat alimentele, specialiştii au realizat o listă a celor mai nesănătoase fructele şi
legumele:
 Ţelina se situează pe primul loc, cu 67 de compuşi chimici.
 Pentru a se păstra cât mai mult timp în rafturi, piersicile sunt stropite cu substanţe, iar structura
fragilă a acestora predispune la tratamente chimice.
 Căpşunile conţin până la 53 de pesticide și sunt, de fapt, chiar lipsite de substanţe nutritive
pentru că producătorii utilizează substanțe toxice pentru a obține producții mari.
 Merele conţin până la 47 de substanţe toxice, iar afinele, până la 13. Chiar dacă fructele sunt
spălate, experţii menţionează că pesticidele nu vor fi eliminate în totalitate.
 Ardeiul gras este leguma cea mai "nesănătoasă", din cauza celor 63 de tipuri de pesticide pe o
singură bucată.
 Salata, varza, spanacul conţin până la 43 de substanţe toxice.
 Pesticidele ne afectează sănătatea, substanţele chimice generând probleme respiratorii, dar şi
cancer, crescând în același timp riscul bolilor de tiroidă, în special la femei.
 Consumul de pesticide poate crea modificări genetice, intoxicarea organismului, toxicitate
hepatică, dar şi modificarea formulei sangvine.
 Specialiştii Agenţiei Europene pentru Securitate Alimentară spun că prin spălare putem reduce
mult nivelul pesticidelor din alimente.
 Se recomandă spălarea cu apă caldă, în special a cartofilor, morcovilor, citricelor şi a ţelinei.
Roşiile nu trebuie spălate însă mai mult de  trei minute, iar în apă este bine să adăugăm puţin
bicarbonat de sodiu, care anihilează unele dintre pesticidele.
Agenţia Europenă pentru Securitate Alimentară spune că fructele cultivate în extrasezon conțin
multe pesticide şi chimicale și recomandă consumarea alimentelor doar în timpul sezonului,
cantitatea de substanţe chimice fiind mai mică.
Bananele sunt coapte artificial în
depozitele din Buftea
 Doar de trei zile este nevoie pentru a transforma cele mai crude banane
într-o marfă numai bună de vândut. Minunea se petrece în camerele de
"gazare" ale depozitului din Buftea, unde bananele sunt "gazate cu etilenă",
un hormon vegetal de maturare a fructelor. Vânzătorii ştiu şi ei cum sunt
coapte artificial bananele la noi în ţară. Ministrul Agriculturii dă asigurări că
nu e niciun pericol pentru populaţie.
 Există 7 grade de maturare a bananelor. În funcţie de cât sunt de coapte,
bananele primesc aceste numere. În primul stadiu bananele au o culoare
verde închis. În stadiul 7, pe coaja bananei încep să apară mici pete
maronii. În functie de cum le merg vânzările, magazinele comandă de la
importatori banane mai coapte sau mai puţin coapte. Ce se ştie mai puţin
este că fructele în general sunt culese când sunt verzi, iar coacerea lor nu
este una naturala. Dacă aţi auzit ca România este exportator de banane, ei
bine, să ştiţi că este şi locul unde se coc bananele. În aşa numitele "camere
de gazare cu etilenă". Etilena e un hormon vegetal de maturare a fructelor.
Legumele cultivate cu pesticide conţin mai multe vitamine decât cele organice

 Noile studii arată că mâncarea organică nu ne face mai sănătoşi şi nici

produsele obţinute astfel nu sunt mai gustoase, potrivit dailymail.co.uk
Studiul controversat, realizat de Which? Gardening arată că creşterea
legumelor cu ajutorul metodelor moderne, artificiale pot fi mai bune
pentru oameni.
Studiile au durat doi ani, în care cercetătorii au crescut cartofi, brocolii şi
roşii. Rezultatele i-au alarmat pe producătorii şi consumatorii care
preferau mâncarea naturală.
Producătorii de mâncare organică au respins rezultatele acestui studiu,
justificând că probele sunt prea puţine pentru a da un rezultat
semnificativ. Oricum acest studiu vine ca o lovitură pentru reputaţia
industriei organice.
Studiul arată că brocoli non-organic conţine mai mulţi antioxidanţi decât
brocoli organic. Şi după cum se ştie antioxidanţii au efecte benefice
asupra sănătăţii şi previn cancerul.
Potrivit cercetărilor cartofii non-organici conţin mai multă vitamina C,
decât cei obţinuţi organic.
O echipă de degustători susţine că roşiile obţinute non-organic au un
gust mai puternic şi sunt mai dulci decât roşiile organice.
Nivelul pesticidelor
Cancerigen Mutagen Reprotoxin Dereglator Frecventa in alimente
endocrin testata cu Programul
Coordonator a UE
Maneb X X 8,7%

Procymidone X X X 8.2%

Iprodione X 5.1%

Carbendazim X X 3.9%

Deltamethrin X 0.8%
 TOXICE CARE SE
FORMEAZA IN TIMPUL
PREPARARII
ALIMENTELOR
 INTRODUCERE
Prin dezvoltarea tehnologiilor de procesare a
alimentelor- racire, prajire, coacere, uscare,
afumare, sterilizare, pasteurizare, iradiere,
murare, congelare, conservare- s-a extins
portentialul de stocare al alimentelor.
 Unele metode de procesare a alimentelor sunt
clasificate sub categoria de aditivi alimentari
deoarece pot conduce la alterarea formei sau
naturii alimentelor.
 Modificarile chimice prin care trec diferitele
INTRODUCERE
componente alimentare- aminoacizii, proteinele,
zaharurile, carbohidratii, vitaminele si lipidele-
datorate tratamentului produselor alimentare la
temperaturi inalte, pot conduce la reducerea
valorii nutritive, dar si la formarea unor substante
chimice cu potential toxic cum ar fi :
hidrocarburile policiclice aromatice (HPA),
aminoacizii sau proteinele pirolizate si
nitrozaminele.
HIDROCARBURI POLICICLICE AROMATICE
 HPA se gasesc in toate componentele
mediului, apa, sol, praf si alimente.
 Potentialul cancerigen al HPA a fost descris in
1775 de catre fizicianul englez PERCIVAL
POTT facand corelatia dintre cancerul scrotal
la cosari si contactul continuu cu cenusa
bogata in HPA.
 HIDROCARBURI POLICICLICE
 AROMATICE
Cea mai importanta sursa de HPA este uleiul
vegetal. Nivelul mare de HPA in uleiurile vegetale
se datoreaza productiei endogene , contaminarea
de in mediu este minima.
 Aparitia HPA in margarina si maioneza se
datoreaza contaminarii uleiurilor folosite pentru
producerea acestora.
 Concentratiile de HPA din sol pot fi mare chiar si
pe terenurile aflate la distanta de unitatile
industriale.
HIDROCARBURI POLICICLICE AROMATICE
 Afumarea alimentelor poate conduce la
contaminarea cu HPA.
 HPA sunt formate in principal din carbohidratii
din alimente, la temperaturi inalte si in lipsa
oxigenului. Frigerea carnii la gratar permite
grasimii topite sa arda, proces in care se
formeaza HPA, care prin fumul rezultat se
depoziteaza in carne.
 Concentratia HPA in carnea fripta la distanta
mai mare de carbuni este mai mica decat in
carnea fripta mai aproape de carbuni.
 HIDROCARBURI POLICICLICE
AROMATICE
 Cea mai cunoscuta HPA cu actiune cancerigena
este benzopirenul gasit in multe alimente.
 Benzopirenul se fomreaza din amidon in
concentratii de 0,7-17 ppb la 370-390°C si
respectiv 640°C.
 Benzopirenul are actiune cancerigena, care se
poate realiza foarte usor prin contact dar si prin
ingerare. Actiunea cancerigena nu se datoreaza
substantei ca atare, ci metabolitilor formati in
organism.
 CONCENTRATIA BENZOPIRENULUI IN
DIFERITE
Aliment
PRODUSE ALIMENTARE
Concentratie (ppb)
Legume proaspete 2,85-24,5
Ulei vegetal 0,41-4,15
Cafea 0.31-3,1
Ceai 3,9
Carnati prajiti 12,5-18,8
Carnati afumati 0,8
Curcan afumat 1,2
Friptura la gratar 0.8
Coaste de porc la gratar 10,5
 HIDROCARBURI POLICICLICE AROMATICE

 Formarea HPA in alimente depinde de

modalitatile de prelucrare termica, corelate si cu
compozitia chimica a produsului.
 In carnea fripta se formeaza HPA prin piroliza
grasimii cand se pune in libertate oxigenul si
carbonul care, in final duc la formarea compusilor
policiclici.
 Pentru a evita formarea HPA in cantitati mari,
carnea fripta la gratar nu trebuie sa fie in contact
cu flacara, procesul sa dureze mai mult,
grasimea sa fie in cantitate cat mai mica.
 HIDROCARBURI POLICICLICE AROMATICE
Un alt procedeu generator de HPA este afumare ,
masura de conservare a unor alimente ce a fost
corelata cu incidenta crescuta a cancerului
faringian, observat la pescarii din Islanda, mari
consumatori de peste afumat, in care HPA au
fost identificate in concentratii crescute.
La temperaturi cuprinse intre 400 si 1000 °C,
continutul de HPA creste liniar, iar fenolii si acizii
grasi ating cantitatea maxima la 600°C.
Temperatura de afumare cuprinsa intre 20 si 55°C
nu influenteaza semnificativ producerea HPA iar
cea de 40 °C permite obtinerea unor arome
superioare la jambon, fata de cele de 20 si
55°C .
 HIDROCARBURI POLICICLICE AROMATICE
Pestele afumat si produsele din peste contin
cantitati mai mari de HPA, fata de carnea
prelucrata in aceleasi conditii, pielea acestuia
acumuland cantitati mult mai mari decat
musculatura.
Au fost identificate HPA si in condimentele folosite
la obtinerea unor alimente; condimentele care
contin cantitati mari de HPA cresc si efectul
cancerigen al acestora, marind factorii de risc
pentru alimentatie.
 REACTIA MAILLARD
 Prin reactia Maillard in timpul procesarii
alimentelorse obtin produsi toxici.
 Reactia Maillard reprezinta reducerea zaharurilor
si condensarea cu aminoacizi, rezultand un
amestec de pigmenti, polimeri insolubili, de
culoare bruna-negricioasa, numiti
MELANOIDINE.
 In anul 1912, chimistul francez Maillard a lansat
ipoteza pigmentilor si polimerilor bruni prin
reactia de condensare a gruparii amino a unui
aminoacid cu gruparea carbonil a unui glucid.
 REACTIA MAILLARD
 Datorita formarii unor compusi prin reactia
Maillard in timpul procesarii alimentelor se
initiaza anumite tulburari ale sistemelor biologice,
precum si efecte mutagene, care sugereaza
initierea bolii canceroase.
 Produsii reactiei Maillard sunt pigmenti bruni ce
determina culoarea caracteristica unor alimente
coapte, cum ar fi painea precum si compusi
volatili care imprima mirosuri diferitelor
alimentelor (miros de friptura)
 REACTIA MAILLARD
 Proportia si cantitatea produsilor Maillard din
alimentele procesate difera in functie de durata
procesarii, temperatura, cantitatea de apa si pH,
formandu-se astfel o varietate foarte mare de
gusturi,mirosuri si culori.
 Atat in alimentele negatite, cat si in cele
depozitate se gasesc compusi Maillard deoarece
reactia poate avea loc la temperatura camerei
insa compusii din alimentele negatite se gasesc
in concentratii mai mici decat in cele preparate.
 Aminoacizii pirolizati
 Aminoacizii pirolizati sunt produsi in timpul
pirolizei alimentelor si sunt derivati din
triptofan,acid glutamic, fenilalanina si lizina.
Sunt produsi de piroliza ai carbolinelor,
quinolinelor si quinoxalinelor.
 In 1977, in Japonia s-a demonstrat ca extractul
din suprafata carnii si a pestelui gatite, era mult
mai mutagen decat HPA singure. Aceste
cercetari arata ca exista mult mai multe
substante cu actiune mutagena produse in
timpul prepararii alimentelor.
 Aminoacizii pirolizati
 Astfel de substante au fost gasite in carnea de
vita, porc, miel, pui, peste si in oua, sunca si
bacon pregatite la gratar sau prajite.
 Aceste substante se formeaza ca rezultat al
reactiilor ce implica proteinele, aminoacizii si alti
constituenti alimentari ce contin azot sau
alimente proteice.
 Un alt factor determinant este reprezentat de
temperaturile inalte de peste 500°C care
determina combustia incompleta a carnii,
ramanand la stadiul de creatina sau a formei
ciclice de creatinina si carbohidrati.
 Aminoacizii pirolizati
 Temperaturile de gatire mai mici de 150°C
conduc la formarea unor cantitati mai mici de
aminoacizi pirolizati. Cantiatea de creatinina din
muschi este direct proportionala cu concentratia
de substante mutagene formate, constatandu-se
ca frigerea si piroliza aminoacizilor din carnea de
peste determina frecvent cancer gastric.
 Produsele de piroloza a carbolinelor si
triptofanului sunt mult mai mutagene decat
bezopirenul.
 Aminoacizii pirolizati
 Toti compusii de piroliza ai aminoacizilor pot fi
gasiti in carnea de vita si de peste la gratar, in
coaja de paine, paine prajita, cartofi prajiti si
cafea, fiind demonstrata actiunea lor cancerigena
la toate animalele de laborator.
 Toti acesti compusi se absorb bine la nivelul
tubului digestiv, se distribuie in toate organele si
tesuturile si ajung la niveluri nedetectabile in 72
de ore. Organele tinta sunt: ficatul, intestinul,
cavitatea bucala, pulmonii, vasele sangvine,
pielea si glanda mamara, fiind apoi excretate prin
urina si fecale.
 Aminoacizii pirolizati
 Efectele mutagene sunt potentate de grasimile in
hrana, iar fibrele(in special tarata- paine graham)
absorb acesti compusi , facandu-I mai putin
absorbabili.
 Formarea aminelor heterociclice este influentata
de: tipul de alimente, metoda de gatire si
temperatura.
 Cantitatea cea mai mare de amine heterociclice
se gaseste in carne, lapte oua, ficat.
 Temperatura este cel mai important factor pentru
formarea aminelor heterociclice.
 Gatirea la cuptor si coacerea se realizeaza la
temperaturi mai mici, de aceea concentratia de
amine heterociclice este mai mica.
 Aminoacizii pirolizati
 Prin fierbere sau gatire cu aburi, prepararea
realizata la temperaturi mai mici de 100°C, se
formeaza cantitati neglijabile de aminoacizi
pirolizati.
 Pregatirea partiala a carnii la microunde, inainte
de gatirea propriu-zisa, conduce la reducerea
concentratiei de amine heterociclice pe baza
inlaturarii precursorilor acestor substante , odata
cu lichidul format in timpul procesarii la
microunde.
 Astfel, mentinerea carnurilor la microunde 2
minute inainte de gatire au un continut de amine
heterociclice cu 90% mai scazut.
SENSIBILITATI SI ALERGII
ALIMENTARE
 INTOLERANTE SI ALERGII
ALIMENTARE

 Sunt reactii adverse afecteaza un numar mare de

oameni. Desi simptomele acestor alergii si
intolerante sunt resimtite doar de o mica parte a
populatiei, oamenii pot privi aceste boli ca pe o
amenintare grava la sanatatea lor.
 Alergiile alimentare reprezinta un raspuns imunologic
anormal la un aliment sau component al unui
aliment, reprezentat aproape de o proteina (reactii
alergice la alimente comune cum ar fi arahidele si
laptele)
  Imunologice (alergii alimentare)
SENSIBILITATI ALIMENTARE
Mediate umoral
Alergii alimentare tipice
Reactii alergice imediate
Reactii alergice intarziate
Induse de efort
Mediate celular
Boala Celiac
 Neimunologice
Intoxicatii asemanatoare alergiilor
Reactii anafilactice
Reactii metabolice
Idiosincrazii alimentare
 Sensibilitati alimentare secundare
Apar secundar unei afectiuni sau in urma unui tratament
medicamentos.
Rectii de hipersensibilizare
 Reactiile de hipersensibilitate imediate sunt mediate
umoral si apar de la cateva minute pana la maxim cateva
ore de la consumul alimentului daunator.
 Reactiile de hipersensibilitate intarziate sint mediate
celular si presupun raspunsul celulelor sensibilizate , de
obicei limfocitele, la substanta straina care a determinat
reactia. Rezultatul final este reprezentat de inflamatia
diferitelor regiuni ale organismului, care apare de la sase
pana la 24 de ore de la consumul produsului daunator.
 Reactiile alimentare neimunologice sau intolerantele
nealimentare, in contrast cu adevaratele alergii alimentare
nu implica raspunsuri anormale ale sistemului imunitar.
 Reactiile anafilactice reprezinta eliberarea de mediatori
chimici ai reactiilor alergice din organisme. Alimentele
precum capsunile, scoicile sau ciocolata pot cauza astfel
de reactii insa nu exista dovezi ale intolerantei de acest
tip.
Rectii de hipersensibilizare
Intoleranta la lactoza apare datorita unui deficit al unei
enzime intestinale, lactaza, esentiala pentru
metabolizarea lactozei din lapte.
Dietele bazate pe evitarea anumitor compusi sunt singurele
metode sigure de prevenire a alergiilor alimentare, Nu
exista tratamente medicamentoase de prevenire a
alergiilor alimentare, desi anumite medicamente, cum ar fi
adrenalina si antihistaminicele pot fi folosite pentru
tratarea anumitor simptome care apar in timpul unor
reactii alergice.
Eforturile lor sunt cu atat mai mari cu cat la anumiti indivizi
reactiile alergice apar si in urma consumului unor cantitati
nesemnificative in produsul daunator.
Hipersensibilitatea alimentara imunologica
(alergia alimentara adevarata)

 Principala functie a tractului gastro-intestinal este

procesarea alimentelor ingerate intr-o forma care poate fi
absorbita si utilizata de catre organism pentru producerea
energiei si dezvoltarea celulelor.
 Tesutul limfoid asociat tubului digestiv trebuie sa fie
pregatit pentru un raspuns prompt si eficient impotriva
virusurilor, bacteriilor sau parazitilor sau a altor substante
straine.
 Sistemul imunitar reactioneaza eficient la diferite
substante straine daunatoare, deseori prin anticorpi sau
raspunsuri celulare imunitare impotriva anumitor proteine
specifice prezente in materialul strain.
 O mica parte din propulatie(5% dintre copii si 2-2,5%
dintre adulti) prezinta alergii alimentare adevarate ca
urmare a unei predispozitii genetice, dezvolta raspunsuri
imunologice anormale la anumite substante, reprezentate
de proteine: polen, spori de mucegai,par de animale,
venin de albine sau din anumite alimente.
 Mecanisme de producere

 Reactiile alergice sunt bazate pe patru mecanisme

imunologice diferite (tip I, II,III, IV) asa cum au fost
clasificate de Cooms si Gell.
 Mecanismul de tip I mai este numit si hipersensibilitatea
imediata si presupune formarea de IgE. Reactiile mediate
umoral sunt cel mai importante tipuri de alergii alimentare.
 Mecanismul de tip II nu sunt asociate cu
hipersensibilitatea alimentara.
 Mecanismul de tip III sau raspunsurile imune complexe
pot fi implicate in alergiile alimentare.
 Mecanismul de tip IV sau reactia mediata celular sau
hipersensibilitatea intarziata joaca un rol important in
hipersensibilizarea alimentara. Boala Celiac poate fi o
forma de hipersensibilitate intarziata mediata celular.
 Reactii alergice mediate umoral
(hipersensibilizarea imediata)

 Imunoglobulina E este una dintre cele cinci clase de

anticorpi prezenti in sistemul imunitar uman.
 In cadrul alergiilor alimentare mediate de IgE, anticorpii
antialergici specifici sunt produsi ca raspuns la stimulii
produsi de alergenul alimentar asupra celulelor
formatoare de anticorpi. Anticorpii IgE ajung la suprafata
mastocitelor tisulare sau la suprafata bazofilelor sanguine.
Cand acelasi alergen alimentar este intalnit de mai multe
ori, acesta se asociaza cu mastocitele si bazofilele si
formeaza legaturi incrucisate cu doua molecule de IgE.
Acest lucru duce la producerea unei reactii biochimice in
lant care determina ruperea membranei celulare si
eliberarea mai multor tipuri de mediatori chimici, sub
forma unor granule existente la nivelul mastocitelor si
bazofilelor (histamina).
 Efectele produse de histamina sunt: inflamatii,
vasoconstrictie, crampe intestinale si bronhospasm.
 Reactii alergice mediate umoral
(hipersensibilizarea imediata)

 Expunerea la o proteina alimentara a unui individ care nu

este alergic, nu va produce un raspuns.
 Conditiile care determina cresterea permeabilitatii
intestinale la macromolecule cum ar fi: gastroenterita
virala, nasterea prematura sau fibroza chistica pot creste
riscul aparitei alergiilor alimentare.
 Crizele anafilactice sistemice sunt cele mai severe
manifestari-denumite si soc anafilactic se manifesta
polimorf prin: inghitirea limbii, prurit palatin, greata, dureri
abdominale, voma, diaree, cianoza, dureri la nivelul
pieptului, urticarie si hipotensiune.
 Reactii alergice induse de efort

 Nu exista prea multe informatii despre aparitia in mod

natural a reactiilor alergice induse de efort. Acest sindrom
caracterizat prin simptome asemanatoare alergiilor a fost
descris prima oara in 1936. Cu timpul, la anumiti indivizi
s-a observat ca simptomele au aparut doar dupa
consumul unor alimente specifice care pot determina
aparitia reactiilor alergice.
 Anumite crustacee, piersicile si graul sunt cele mai
importante alimente care produc reactii alergice induse de
efort alimentare.
 Simptomele acestor alergii sunt caracteristice dar similare
cu cele produse de alte alergii alimentare.
 Reactii alergice mediate celular
(hipersensibilizarea intarziata)

 Simptomele acestor reactii apar de la 6-24 de ore de la

ingerarea alimentului daunator. Apogeul este la 48 de ore
de la ingerare scazand ca intensitate dupa 72-96 de ore .
 Alergiile alimentare mediate celular presupun
interactiunea dintre anumite antigene specifice –alergeni-
din alimente si limfocitele T sensibilizate. Stimularea
limfocitelor care elibereaza citokine si limfokine produce
aparitia unui raspuns inflamator localizat.
 Limfocitele T sunt un component major al tesutului limfoid
asociat tubului digestiv. Au rol in reactiile mediate celular
in cazul alergiilor la laptele de vaca. Exista un numar
mare de limfocite la nivel intestinal in aceste alergii.
 Natura si proprietatile chimice ale
alergenilor alimentari

 Alergenii sunt aproape intotdeauna proteine naturale care

se gasesc la nivelul alimentelor. Orice aliment care
contine proteine are potentialul de a produce sensibilizare
iar in cazul expunerilor repetate sa produca reactii
alergice la indivizii sensibili.
 Alimente alergene sunt: lapte de vaca
 crustacee
 oua
 peste
 alune
 soia
 nuci
 grau.
 La sugari si copii mici, alergiile la laptele de vaca sunt
cele mai obisnuite dar nu dureaza toata viata.
 Alte alergii la aceeasi grupa de varsta sunt la alune, oua
si soia.
 La adulti alunele si crustaceele produc frecvent alergii.
 Natura si proprietatile chimice ale
alergenilor alimentari

 Unele dintre cele mai comune alimente care pot provoca

alergii contin proteine alergenice multiple-laptele de vaca,
oua si alune.
 Laptele de vaca contine o serie de alergene majore din
care cele mai importante sunt: cazeina, β-lactoglobulina si
α-lactalbumina. Celelalte proteine din lapte sunt
considerate minore,afecteaza o mica parte dintre indivizii
care prezinta alergii la laptele de vaca.
 Alergenele majore din laptele de vaca isi mentin
proprietatile alergenice chiar daca acesta este supus unor
tratamente la temperaturi ridicate sau altor tratamente
comune cum ar fi: pasteurizarea, evaporarea si uscarea.
 La oua, albusul pare a fi mai alergen decat galbenusul.
Alergenele majore identificate sunte gal d 1 (ovomucoid),
gal d 2 (ovalbumina) si Gal d 3(conalbumina).
 Ovomucoidul este alergenul major din ou.Sunt foarte
stabili la temperaturi ridicate, de aceea indivizii care
prezinta alergie la oua pot manifesta reactii alergice si
dupa ce au consumat oua gatite.
 Natura si proprietatile chimice ale
alergenilor alimentari

 Alergenii alimentari purificati si caracterizati

– Laptele de vaca: cazeina, β-lactoglobulina,α-lactalbumina
– Oua:Gal d 1 (ovomucoid), Gal d 2 (ovoalbumina), Gal d 3
(ovotransferina), Gal d 4 (lizozima)
– Creveti : tropomiozina
– Cod: Gad c 1 (parvalbumina)
– Alune: Ara H1, Ara h 2, Ara h3 (proteine de la depozitarea
semintelor)
– Soia: Gly m1 (oleozina)
– Nuci braziliene: Ber e 1 (proteine de depozitare la nivelul
semintelor)
– Mustar: Sin a 1, Bra j1 (proteine de depozitare la nivelul
semintelor).

 Reactii adverse au fost raportate si la hrisca, orez,

migdale,
 Evitarea alergiilor alimentare adevarate

 Singurul tratament eficient pentru toate alergiile alimentare este

dieta specifica de evitare a compusilor daunatori.
 Metodele de minimalizare a contaminarii incrucisate sunt:
– Orice modificare a ingredientelor trebuie sa fie noua pe etichete
– Etichetele trebuie sa cuprinda toate ingredientele produsului.
– Verificarea ingredientelor care urmeaza sa fie folosite pentru a se
asigura ca au fost luate toate precautiile necesare
– Inspectarea ingredientelor nou sosite, in functi de documentele
insotitoare.
– Aruncarea ingredientelor nefolosite, care si-au depasit termenul de
garantie.
– Asigurarea ca exista posibilitati limitate pentru producerea
contaminarii incrucisate si ca echipamentul de productie si designul
acestuia nu favorizeaza acest lucru.
– Examinarea echipamentului de curatat folosit pentru ca acesta sa nu
fie contaminat cu produsi care pot determina alergii.
– Programarea produsilor alergeni spre finalul fluxului tehnologic,
urmata de curatenie generala, inchiderea aparatelor si inspectie.
– Instruirea angajatilor in legatura cu alergiile alimentare si reactiile
anafilactice.
 Contaminarea incrucisata cu alergeni si
controlul acesteia

 Poducatorii trebuie sa fie constienti ca transferul de

reziduuri de produsi alergeni de la un aliment la altul si
etichetarea gresita a produselor poate determina aparitia
unor reactii adverse care pot pune in pericol viata umana.
 Cantitatea de alergen care poate declansa un raspuns
alergic grav este foarte mica si cu mult sub limita vizibila,
desi detectarea vizuala este uneori singura metoda de
inspectie.
 Potentialul alergiilor la alune si arahide de a porduce
manifestari severe este mai mare decat a altor produse
alimentare.
 Unele mancaruri traditionale sunt prajite in uleri de alune,
caz in care este posibila contaminarea incrucisata prin
intermediul uleiului.
 Etichetarea detaliata este cea mai buna metoda de
prevenire a reactiilor alergice severe la produsele
alimentare ambalate.
 Boala Celiac (sensibilitatea
enteropatica la gluten)
 Boala Celiac este un sindrom manifestat prin
malabsorbtie, care apare la indivizii cu sensibilitate
ridicata, in urma ingerarii de grau, secara sau in unele
cazuri de ovaz. In urma ingerarii acestor cereale, celulele
epiteliale ale intestinului subtire sunt afectate conducand
la o scadere a numarului acestor celule cu rol important in
procesele de digestie si absorbtie.
 Activitatea enzimelor de la nivelul acestor celule ale
mucoasei digestive este in scadere.
 Aceasta afectare a functiei de absorbite a intestinului
subtire determina aparitia unui sindrom de malabsorbtie
sever caracterizat prin diaree, scaderea greutatii
corporale, dureri osoase, anemie, slabiciune si crampe
musculare iar la copii incapacitatea de crestere in
greutate si dezvoltare corporala.
 Boala Celiac (sensibilitatea
enteropatica la gluten)
 Boala Celiac este o afectiune care se mosteneste , insa porcesul
de transmitere este complex si foarte putin inteles.
 In SUA boala apare la unul din 3000 de indivizi. Cea mai mare
incidenta este in Tara Galilor si Iralnda. Apare mai frecvente la
europeni decat la americanii care descind din europeni. Apare
foarte rar la descendentii chinezi si africani.
 Afectarea intestinala este asociata cu raspunsul imunologic
anormal la fractiunile proteice din grau,secara, orz si uneori ovaz.
 In grau aceasta fractiune este denumita gliadina insa fractiuni
proteice inrudite apar si la secara, orz si ovaz.
 Un studiu recent demonstreaza ca persoanele care sufera de
boala Celiac pot consuma ovaz fara ca acesta sa determine
reactii adverse.Cu toate acestea, in comert, ovazul este
contaminat cu grau, asa ca evitarea ovazului ar fi o idee buna
pentru cei afectati de boala.
 Evitarea completa este frecvent practicata de cei care sufera de
boala Celiac.
REZIDUURI MEDICAMENTOASE IN
ALIMENTE
 Introducere
 Existenta reziduurilor medicamentoase în lapte sau în
ţesuturile comestibile ale animalelor de măcelărie
constituie o preocupare de interes sanitar public.
 Reziduurile pot apare , nu doar datorită proprietăţilor
fizico-chimice ale substanţelor în sine, ci şi datorită
eficacităţii acelor dispozitive farmaceutice şi
bioinginereşti care încearcă să mărească timpul de
înjumătăţire plasmatc al medicamentelor în cauză
(boluri cu eliminare secvenţială sau continuă,
implanturi).
 Pentru a reduce la minim pericolul implicat
de reziduurile din alimente de origine animală
pentru anumiţi compuşi se defineşte o
perioadă numit-perioadă de aşteptare, de
interzicere sau de retragere, care trebuie să
treacă de la ultima administrare a
medicamentului până la sacrificarea
animalului sau pân la introducerea în
consumul uman a lapelui sau ouălor.
 Implanturile hormonale sau alte formulări
medicamentoase au eliberare lentă
administrate prin implanturi unor pelet solide
sub pavilionul urechii sau în alte zone
accesibile, ce sunt detaşate de carcasă la
sacrificarea animalului.
 Intervalul trebuie stabilit pentru fiecare specie
în parte, pentru fiecare medicament, pentru
fiecare regim de administrare şi pentru
fiecare cale de administrare.
 Consecinţele prezenţei reziduurilor în
organismul animal şi produsele alimentare de
origine animală constituie un subiect
controversat şi de actualitate, în condiţiile
diversităţii tot mai mari a categoriilor de
substanţe medicamentoase utilizate în
terapia animalelor.
 Reziduurile medicamentoase intalnite in
produsele alimentare de origine animala,
cuprind :
– compusi de baza, derivati si impuritati asociate
produselor medicamentoase de uz veterinar,
utilizate in scop terapeutic in timpul vietii
animalului.
 Riscurile asociate consumului produselor cu
asemenea reziduuri sunt diferite in functie de
structura chimica si actiunea medicamentelor
implicate, fiind intalnite reactii alergice, efecte
cancerigene si teratogene, tulburari ale
ecologiei microbiene digestive.
 Tehnicile de analiza de mare sensibilitate
utilizate in ultimii ani pentru detectarea
reziduurilor medicamentoase in produsele de
origine animala, au dus la concluzia
imposibilitatii absentei acestor substante in
produsele analizate, rezultatele exprimate ca
“reziduuri absente” fiind considerate utopice.
 Este acceptata prezenta reziduurilor sub
anumite limite maxime –LMR, comune pentru
toate statele membre ale Comunitatii Europene,
fiind fixate de Agentia Europeana a
Medicamentului (EMEA).
 In scopul limitarii prezentei reziduurilor
medicamentoase in produsele alimentare de
origine animala, se fixeaza timpi de asteptare
pentru substantele implicate.
 Timpul de asteptare este INTERVALUL DINTRE
ULTIMA ADMINISTRARE A MEDICAMENTULUI
LA ANIMAL SI OBTINEREA PRODUSELOR
ALIMENTARE PROVENITE DE LA ACESTEA, IN
SCOPUL GARANTARII FAPTULUI CA ELE NU
CONTIN REZIDUURI IN CANTITATI CARE
DEPASESC LMR STABILITA.
 Respectarea timpilor de aşteptare este
contrlată prin sodaj, după abatorizare
 Acestea sunt prevăzute în Anexa la Ordinul
preşedintelui Autorităţii Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor nr. 82/2005
pentru aprobarea Normei Sanitare Veterinare
privind măsurile de supraveghere şi control a
unor substane şi al reziduurilor de
medicamente de uz veterinar în produsele de
origine animală.
 Consecinţele pentru sănătatea publică a prezenţei
reziduurilor hormonale în produsele alimentare de
origine animală se traduc prin probleme grave de
sănătate, chiar şi în cazul unor niveluri reduse.
 Atât păsările cât şi mamiferele de interes economic
pot fi expuse intenţionat sau neintenţionat contactului
cu o mare varietate de hormoni.
 Substanţele hormonale sunt administrate animalelor
prin hrană, parenteral sau prin implanturi , ca
promotori de creştere sau pentru a preveni sau trata
diferite afecţiuni. O parte din hormoni sau metaboliţi ai
acestora se regăsesc în carne, lapte, ouă şi alte
produse de origine animală.
 Dozele mari au fost asociate apariţiei cancerului ,
malformaţiilor şi modificărilor sistemului imunitar.
 Dintre hormonii sintetici utilizaţi fraudulos
pentru îngrăşarea animalelor se remarcă
substanţele estrogene obţinute prin sinteză
chimică cum este DIETILSTILBESTROLUL.
 Acestea sunt adăugate în nutreţuri pentru a
creşte capacitatea de valorificare a
nutrienţilor, pentru a accelera creşterea,
pentru marirea sporului de carne şi pentru o
mai bună eficienţă economică.
 Controlul prezenţei hormonilor naturali şi
sintetici se realizează prin efectuarea
analizei probelor de ser, urină şi carne prin
tehnica ELISA.
 Pentru depistarea fraudei de utilizare a
substanţelor hormonale în scopul îngrăşării
animalelor, date importante pot fi obţinute
prin examinarea prostatei la asculi sau a
ovarelor şi trompelor uterine la femele.
 La tăuraşi, în cazul administrării pe cael orală
a unor doze minime de estrogeni(max. 10-20
mg-animal-zi) nu este de aşteptat
identificarea reziduurilor în musculatură sau
organe dacă administrarea e sistată cu 48
ore înainte de sacrificare,în timp ce la
păsările şi porcii care au primit doze mari şi
au suferit o castrare hormonală, se constată
prezenţa reziduurilor de estrogeni.
 Estrogenii administraţi sub formă de implant
persistă în organismul animalelor tratate
până la 168 de zile iar după administrare se
concentrează în ficat, ţesutul adipos şi zona
de implant.
 Estrogenii ca şi alţi hormoni sunt substanţe
care produc modificări la nivelul aparatului
genital chiar şi în cantitate mică.
 Este interzisă abatorizarea animalelor la care
s+a constatat prezenţa uor rezduuri active,
evitându-se comercializarea unor produse de
origine animală nocive pentru
consumatori.
 O altă categorie de substanţe utilizată în
terapia animalelor de interes economic, cu
remanenţă în produsele obţinute de la
acestea este reprezentată de SULFAMIDE.
 Sunt folosite atât preventiv cât şi curativ,
introducându-se de de obicei în nutreţuri
combinate dar şi pe ale căi.
 După absorbţie, sulfamidele se răspândesc
uniform în toae ţesuturile, iniţial cu
concentraţiimari în sânge şi lichidul cefalo-
rahidian.
 Cea mai iportană cale de eliminare este cea
renală (50-60%) iar restul prin salivă,
transpiraţie,lapte, bilă, suc pancreatic,
secreţii bronhice.
 În lapte, sulfamidele se pot identifica după 4
ore de la ingerarea nureţului combinat.
Insuficienţa renală duce la acumularea de
sulfamide în organismul animal, forma activă
terapeutic este totodată şi toxică.
 Efectul sulfamidelor este neurotoic l citotoxic,
acumulându-se în ţesuturi, în special organe
parenchimatoase, manifestările secundare
fiind reprezentate de tulburări cardio-
vasculae, nervoas, enile, sanguineşi leziuni
cutanate.
 Ficatul ş rinichii conţin cantităţi însemnate de
sulfamide , în timp ce în oase şi grăsime , se
găsesc canităţi mai mici.
 Laptele muls dup 48 de ore de la încetarea
administrării nutreţului sulfamidat, se poate
da în consum.
 Metoda cea mai folosită pentru determinare
sulfamidelor din produsele de origine animală
este cromatografia în strat subţire, cu o
sensibilitate de 0,05 ppm iar sensibilitatea
cea mai mare pentru determinarea
dimetridazolului in produsele de origine
animală este dată de spectrofotometria în UV
(sensibilitate de 0,01 ppm).
 Prezenţa antibioticelor în produsele
alimentare de origine animală se poate
datora mixării antibioticelor din diferite
nutrerţuri în vederea stimulări creşterii şi
ameliorării randamentului, îmbunătăţirii în
scop profilactic şi terapeutic.
 Au fost folosite în cantităţi mici pentru
valorificarea superioară a furajelor,garantând
o economie a acestora de cca. 5% şi un spor
de greutate de 10%.
Cele mai importante antibiotice întâlnite sub formă de
reziduuri sunt TETRACICLINA,OXITETRACICLINA,
BACITRACINA ŞI FLAVOMICINA.
Conţinutul cel mai mare de reziduuri de antibiotice se
găseşte în rinichi, iar cel mai mic în ţesutul muscular.
În lapte, antibioticele ajung în urma tratamentului
mastitelor şi mai puţin în urma furajării.
Reziduurile de antibiotice s-au identificat în lapte şi după
tratamente termice ceeea ce înseamnă că acestea se
caracterizează prin rezistenţă ridicată la temperaturi
crescute.
Un aspect important este faptul că un nmăr însemnat de
persone prezintă alergii la antibiotice.
 Antibioticele folosite ca aditivi alimentari
trebuie sa nu fie înrudite cu antibioticele
utilizate în terapia umană, să aibă absorbţie
redusă sau absentă după administrarea per
os şi impact redus sau absent asupra
mediului.
 Efectele probioticelor(bacterii enzime, fungi,
levuri, acidifianţi) la animale constau în
stimularea sporului de creştere, ameliorarea
conversiei hranei preum şi efectuarea nutriţii
chimice.
 Subtanţele antiparazitare , ca
anticoccidienele, se introduc profilactic sau
curativ în hrană, mai ales la tineretul
animal+unele sunt strict antiparazitare , alele
sunt în acelaşi timp şi antibacteriene
(nitrofuranii.)
 La păsări în urma folosirii excesive, pot
surveni accidente nervoase, vasculare şi
osoase.
 Factorii de creştere sunt substanţe folosite în
exploatarea animalelor de interes economic în
scopul ameliorării unor critrii de producţie şi sunt
reprezentaţi de hormonii sexuali naturali (estradiol,
progesteron, testosteron) sau de sinteză
(trembolone, zeranol) folosiţi în egală măsură în
scopuri terapeutice, hormonii de ceştere
(somatotropina) sau substanţele beta-antagoniste
(clenbuterol) cu efecte anablizante la doze foarte
mari.
 Factorii de creştere sunt incriminaţi în etiologia unor
îmbolnăviri la consumatori, unii find recunoscuţi
drept cancerigeni (17-beta-estradiol) dar pentru
majoritatea rezultatele studiilor ştiinţifice sedovedesc
insuficiente, fiind descrise posibile efecte
imunotoxice, neurotoxice, endocrine, alergice şi
tulburări de dezvoltare.