Obiectivele Cursului

Dezvoltarea abilitatilor pentru:

Analiza si înțelegerea principiilor de funcționare ale dispozitivelor electronice

Utilizarea dispozitivelor în diverse circuite electronice

Analiza și (re)proiectarea de circuite electronice simple

Lucrare de An la CDE Biblioteca
Indicatii metodice
# 1499
# 1499 Electronica. # 1756
Circuite electronice cu
componente discrete.
Material didactic de Proiectare
Chisinau 2006
V.Negrescul
+847

Laboratoare la CDE

#1756 (rom) Electronica.

O.Lupan, T. Melnic
Bibliografie

1. G.D. Sandu, Dispozitive si circuite electronice, Editura Didactica si Pedagogica B

2. Vasilescu Gabriel. Electronica. Cahul. 1993

3. E. Damachi, A. Tusoiu ş.a. Electronica – Bucureşti: Editura didactică şi pedagoci

4. Constantin P., Buzuloiu V. s.a. Electronica industrială.-Editura didactică şi pedago

Bucureşti, 1980. P. 22-32.

5. Жеребцов И.П. Основы электроники. Л: Энергоатомиздат, 1985, С. 73 – 87.

6.Гершунский Б.С. Основы электроники и микроэлектроники. – К.: Выща шк., 19
7. Лавриненко В.Ю. Справочник по полупроводниковым приборам. – К.: Техник
8. Негрескул В.В. Электроника. Лабораторный практикум. Часть 1. – Кишинэу:ТУ
9. Гусев В.Г., Гусев И.М. Электроника. М. "Высшая школа", 1991

10 Lupan O., Electronica Îndrumar metodic, pentru lucrări de laborator Partea I , Ch

#1756 Biblioteca
Indicatii metodice
электронные цепи - nr. 2734;
# 1499
circuite şi dispozitive electronice - 2736. # 1756
Reprezentarea unui sistem electronic sub formă de schemă
bloc

sursa de
energie

3V
intrare iesire
informatie: Sistem electronic informatie
prelucrata:
xI
xO
Lectia
1)Sursele și receptorii energiei electrice.

2)Clasificarea circuitelor electrice. Liniare și

neliniare, neramificate și ramificate cu o sursă sau
mai multe surse de alimentare.

3)Teoremele generale ale teoriei circuitelor

electrice.

4)Teoremele lui Kirchhoff , Legile lui Kirchhoff

§ Elemente de circuit active
Surse
 § Sursele și receptorii energiei electrice
Elemente de circuit active
Surse
Elemente de circuit active
Surse
 Elemente de circuit active

. Surse independente
Sursele independente sunt elemente de circuit care modelează generatoarele de
semnal.
Ele se numesc independente pentru că mărimea care le caracterizează
(t.e.m. sau intensitatea curentului electric) este independentă de mărimile electrice din
restul circuitului.

Sursa independentă de tensiune şi

sursa independentă de curent.
Elemente de circuit active
Surse independente
Sursele independente sunt elemente de circuit care modelează generatoarele de semnal.

Ele se numesc independente pentru că mărimea care le caracterizează (t.e.m. sau intensitatea
curentului electric) este independentă de mărimile electrice din restul circuitului.

În continuare vom introduce cele două tipuri de surse independente din teoria circuitelor
electrice: sursa independentă de tensiune şi sursa independentă de curent.

1. Sursa ideală independentă de tensiune este un element activ având simbolul din figura
1.19,a şi următoarea ecuaţie caracteristică (scrisă pentru sensurile de referinţă adoptate):

Ecuaţia (1.73) poate fi dedusă pe baza teoriei câmpului electromagnetic.

Sursa ideală independentă de curent
O sursă de energie electromagnetică având proprietatea de a debita un curent j (t )
independent de reţeaua conectată la bornele ei, se numeşte generator ideal de curent.
Semnificaţia fizică a definiţiei sursei ideale independente de curent este că, de data aceasta,
este prescrisă curba de variaţie a curentului sursei.
 Surse comandate
Spre deosebire de sursele independente prezentate mai sus, care sunt folosite ca mărimi de
intrare (excitaţie) ale unui circuit, sursele comandate sunt utilizate pentru modelarea unor
dispozitive electrice de putere sau electronice, de interes practic deosebit.

O sursă comandată este un element de circuit constituit din două laturi: o latură de comandă
(C’C”), (care în schema de modelare este fie un scurtcircuit, fie o latură deschisă), şi o latură
comandată (c’c”) (care este fie o sursă de tensiune, fie o sursă de curent).
Forma undei de tensiune sau de curent a sursei este comandată de curentul sau tensiunea de
comandă. Există patru tipuri de surse comandate, care se pot clasifica în două categorii:
1. Sursa ideală independentă de
tensiune este un element activ

poate fi dedusă pe baza teoriei câmpului

electromagnetic
 Fig. 1.21 . Simbolul şi caracteristica (u,i) a unei surse reale independente de tensiune.

Relaţia arată că nu putem conecta în paralel (între aceleaşi borne)

surse ideale de tensiune cu valori diferite ale tensiunilor electromotoare.
 2. Sursa ideală independentă de curent

O sursă de energie electromagnetică având proprietatea de a debita un curent

independent de reţeaua conectată la bornele ei, se numeşte generator ideal de curent.

Fig.1.22. Simbolul şi caracteristica (i, u) a

unei surse ideale independente de curent.
 puterea cedată de sursă circuitului extern
este

Schema echivalentă a unei surse reale de curent este prezentată în figura 1 .23,a,
iar ecuaţia de funcţionare este:

Fig. 1.23. Simbolul şi caracteristica (i, u) a unei surse reale independente de curent.
 Surse comandate
O sursă comandată este un element de circuit constituit din două laturi: o latură de
comandă (C’C”), (care în schema de modelare este fie un scurtcircuit, fie o latură
deschisă), şi
o latură comandată (c’c”) (care este fie o sursă de tensiune, fie o sursă de curent).

Există patru tipuri de surse comandate, care se pot clasifica în

două categorii:
-surse neomogene:
 Sursa de tensiune comandată în curent Ec(IC) ;
 Sursa de curent comandată în tensiune Jc(UC).

-- surse omogene:
 Sursa de tensiune comandată în tensiune Ec(UC) ;
 Sursa de curent comandată în curent Jc(IC).
 MOSFET. (metal-oxide silicon field-effect transistor).

Potentiometer. A variable resistor.

LED. Light Emitting Diode.

Photoresistor.

Supply. The Supply symbol is a diagrammatical shortcut used to indicate

that the wire is connected back to the power.

Ground. The Ground symbol is a

diagrammatical shortcut of the same kind as the supply.

Motor. Conventional DC motor.

электронные цепи - nr. 2734;

circuite şi dispozitive electronice - 2736.

VAl=12V

R1 82K RC 3K3

10n C K2 CCo
+ vo
1
Rs 10p T 100 K4
vs CCi K1 BC190
5,6K 2 RL
K3
3K3
47n 1 2
RE + CE +
R2 22K
1K2
100 1

Biblioteca
Indicatii metodice
# 1499
# 1756
§ 6. CLASIFICAREA CIRCUITELOR ELECTRICE

Fig. 1.25. Circuit n-pol.

Un circuit cu n borne de acces se numeşte

multipol electric sau n-pol electric (Fig. 1.25).
caracteristica dipolului.

dacă , n=2 circuitul se numeşte dipol,

dacă n=3 - tripol şi
dacă n=4 - cuadripol electric.
REGIMURILE DE FUNCŢIONARE ALE CIRCUITELOR ELECTRICE

a) regim de curent continuu;

b)regim variabil;

c) regim periodic.
 Topologia circuitului
• Un circuit este format dintr-o plasă de
bucle mesh of loops
• Reprezentate ca ramuri și noduri într-un
grafic nedirecționat.
• Componentele circuitului se află în ramuri
• Conectivitatea se află în noduri
– Nodurile reprezintă firele
– Firele reprezintă echipotențiale
 Tensiune, curent și putere (1)
• Conceptul de sarcină
– Coulomb [C] - unitatea SI de sarcină
– Un electron poartă -1.6E-19 [C]
– Conservarea sarcinii

• Conceptul de potențial
– Atracția / respingerea sarcinilor
– Câmpul electric
– Energia mișcării unei sarcini într-un câmp
 TOPOLOGIA CIRCUITULUI
• Topologie: Modul în care este așternut un circuit.
• O ramură reprezintă un singur element de circuit
(de rețea); adică orice element cu două terminale.
• Un nod este punctul de conectare între două sau
mai multe ramuri branches.
• O buclă este orice cale închisă într-un circuit
(rețea).
• Se spune că o buclă este independentă dacă
conține o ramură care nu se află în nicio altă
buclă.
Teorema fundamentală a topologiei rețelei
Pentru o rețea cu
b ramuri ,
n noduri și sunt
l bucle independente:

b  l  n 1
Exemplu

1 2
7

6
b 9
DC 3 4 5 2A n 5
l 5 36
Elemente în serie
I

R1

R2
V0
 Elemente în paralel
I

I1 I2
R1 R2
V
 CLASIFICAREA CIRCUITELOR ELECTRICE

Fig. 1.26. Circuit dipol (bipol).

dacă , n=2 circuitul se numeşte dipol,

Fig. 1.25. Circuit n-pol. dacă n=3 - tripol şi
dacă n=4 - cuadripol electric.
Un circuit cu n borne de acces se numeşte
multipol electric sau n-pol electric (Fig. 1.25).
 Relaţia sau se numeşte caracteristica dipolului.

Fig. 1 .28. Circuit diport (cuadripol).

Fig. 1.27. Circuit n-port.
REGIMURILE DE FUNCŢIONARE ALE CIRCUITELOR ELECTRICE

După natura funcţiilor care exprimă variaţia în timp a intensităţilor curenţilor şi tensiunilor,
regimurile de funcţionare ale circuitelor electrice se clasifică în:

a) regim de curent continuu - în care mărimile de excitaţie, intensităţile curenţilor,

tensiunile şi potenţialele electrice sunt constante în timp;

b) regim variabil - în care mărimile de excitaţie, intensităţile curenţilor, tensiunile şi

potenţialele electrice sunt funcţii oarecare de timp;

c) regim periodic - în care mărimile de excitaţie, intensităţile curenţilor, tensiunile şi

potenţialele electrice sunt funcţii periodice de timp.

Un regim periodic particular foarte important în practică este regimul sinusoidal.

Regimurile variabile prin care se face trecerea de la unele regimuri de curent continuu
sau regimuri periodice la alte regimuri de curent continuu sau periodice se numesc
regimuri tranzitorii.
1. Analiza regimurilor de curent continuu, cuprinzând metode de analiză ce
conduc la rezolvarea unui sistem de ecuaţii algebrice care descriu funcţionarea
circuitului.

2. Analiza regimurilor sinusoidale, cu ajutorul metodei simbolice a

reprezentării în complex. Prin intermediul acestei tehnici, numită şi metoda
simbolică, sistemul de ecuaţii diferenţiale ce descriu funcţionarea circuitului în
regim sinusoidal se transformă într-un sistem de ecuaţii algebrice, satisfăcute de
valorile complexe ale necunoscutelor, a cărui rezolvare este mult mai simplă.

3. Analiza regimurilor variabile oarecare, prin metoda operaţională. Tehnica

cea mai utilizată de analiză folosită în acest caz se bazează pe transformata
Laplace şi permite transformarea ecuaţiilor diferenţiale ale circuitului în ecuaţii
algebrice, satisfăcute de transformatele Laplace ale necunoscutelor.
Tema
TEOREMELE GENERALE ALE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE
a) În regim cvasistaţionar legea conservării sarcinii electrice pentru o suprafată închisă 
care înconjoară un nod oarecare (n j ) al circuitului, intersectează toate conductoarele
laturilor l k  (nj ) şi nu trece prin dielectricii condensatoarelor (Fig.1.29), conduce la
relaţia

Fig. 1.29. O buclă de circuit.

Dacă se atribuie semnul (+) curenţilor (n j ) care ies din nodul nj (au sensul de referinţă
acelaşi cu al normalei n) şi semnul (-) celor care intră în nod, relaţia (1 .85) conduce la

Relaţia (1.86) reprezintă prima teoremă a lui Kirchhoff, care se enunţă astfel:
suma ( l n k j ) algebrică a intensităţilor curenţilor din laturile incidente în nodul al unui
circuit este nulă.

Teoremele lui Kirchhoff

b) Aplicând legea inducţiei electromagnetice pe conturul , în ipoteza localizării
câmpului magnetic numai în bobine (având o valoare nulă în afara elementelor de
circuit) se obţine

Descompunând curba închisă  într-o sumă de curbe deschise ce urmăresc liniile

tensiunilor la bornele laturilor lk ce formează bucla (b h ) a circuitului, relaţia (1.87)
conduce la

relaţie ce reprezintă teorema a doua a lui Kirchhoff: suma algebrică a tensiunilor la

bornele laturilor lk aparţinând buclei bh a unui circuit este nulă.

Din modul de deducere al ecuaţiei (1.88) rezultă că semnul (+) se atribuie tensiunilor la
borne al căror sens de referinţă coincide cu cel al curbei  şi semnul (-) celorlalte.
Teoremele lui Kirchhoff
Observaţie
Teoremele lui Kirchhoff obţinute sub formele (1.86) şi (1.88) sunt independente de
natura elementelor de circuit şi de modul de variaţie în timp a tensiunilor şi curenţilor.
Ele sunt consecinţe ale structurii topologice (derivând din modul de interconexiune a
elementelor de circuit) a reţelei.
 Teorema lui Tellegen

Aceasta este o teoremă generală, reprezentând o consecinţă directă a teoremelor

lui Kirchhoff.

Fiind date două regimuri oarecare de funcţionare ale unui circuit electric, notate cu (')
respectiv (''), curenţii şi tensiunile corespunzătoare, care verifică independent cele
două teoreme ale lui Kirchhoff, satisfac următoarele relaţii:

şi

unde ul este vectorul tensiunilor laturilor (porţilor) circuitului, iar il este vectorul
intensităţilor curenţilor laturilor (porţilor) circuitului.
Demonstrarea celor două relaţii se bazează pe proprietatea de ortogonalitate a
matricelor de
incidenţă laturi-secţiuni şi laturi-bucle,

ceea ce le conferă valabilitate atât pentru regimuri

diferite, produse de excitaţii sau condiţii iniţiale diferite,

într-un acelaşi circuit, cât şi pentru

regimuri diferite ale unor circuite diferite,

dar având aceeaşi structură topologică (acelaşi graf).

Teorema conservării puterilor

Relaţia (1.91 ) reprezintă teorema conservării puterilor instantanee. Dacă numărul total
al porţilor (elementelor) circuitului este np, relaţia (1.91 ) poate fi exprimată în forma:

unde reprezintă puterea instantanee primită prin poarta k a (elementului)

circuitului, când sensurile curentului şi tensiunii la bornele porţii sunt
asociate după convenţia de la receptoare.
Din (1.91) şi (1.92) rezultă expresia

cu enunţul: suma algebrică a puterilor instantanee primite la porţile (bornele elementelor)

unui circuit este în fiecare moment nulă.
Teorema surselor ideale cu acţiune nulă (Vaschy)

a) Teorema surselor ideale de tensiune cu acţiune nulă: dacă se introduc în

serie cu fiecare element conectat într-un nod al unui circuit surse ideale de
tensiune, având aceeaşi t.e.m. şi orientate la fel faţă de nod (fig.1.30), tensiunile
şi curenţii prin elementele circuitului nu se modifică.

Demonstraţia teoremei este evidentă, căci introducerea surselor de tensiune nu

schimbă ecuaţiile lui Kirchhoff: prima nu se modifică, iar în a doua termenii noi care
apar (e ), se anulează reciproc.

Aplicaţii ale teoremei: pasivizarea unei laturi (element) din circuit, anularea tensiunii
iniţiale a unui condensator (echivalentă cu o sursă de t.e.m.), anularea fluxului
magnetic iniţial, respectiv a curentului iniţial al unei bobine (condiţia iniţială nenulă
fiind reprezentată printr-o sursă echivalentă de tensiune).

Fig. 1.30. Referitor la

teorema surselor ideale
independente de tensiune
cu acţiune nulă.
b) Teorema surselor ideale de curent cu acţiune nulă: dacă în paralel cu
fiecare element bh (latură) de circuit ce formează un contur închis (bucla ) se
conectează câte o sursă ideală de curent, orientată în sensul buclei şi având
aceeaşi intensitate (fig.1.31), tensiunile şi curenţii prin elementele circuitului nu
se modifică.

Fig. 1.31. Referitor la teorema surselor ideale

independente de curent cu acţiune nulă.
Validitatea teoremei este evidentă, căci introducerea surselor de curent nu schimbă
ecuaţiile Kirchhoff:

în prima termenii noi (j ) care apar se anulează reciproc, iar a doua nu se modifică.

Aplicaţii ale teoremei:

pasivizarea unei laturi (element) din circuit, anularea sarcinii electrice iniţiale, respectiv a
tensiunii iniţiale a unui condensator
(condiţia iniţială nenulă fiind reprezentată printr-o sursă echivalentă de curent),

anularea curentului iniţial al unei bobine (echivalent cu o sursă de curent).

CIRCUITE ELECTRICE DE CURENT CONTINUU

Circuitele de curent continuu (c.c.)

sunt circuite care conţin rezistoare dipol, multipol (n- pol), rezistoare multiport ( n-
port) şi surse independente de tensiune şi de curent constante în timp.

În categoria rezistoarelor multipol şi multiport sunt incluse

elemente ideale de circuit precum

gyratoarele,
sursele comandate,
tranzistoarele şi
amplificatoarele operaţionale modelate prin circuite de c.c.
Un circuit de c.c. este liniar dacă,
după pasivizarea surselor independente,
el conţine numai rezistoare dipol, multipol şi/sau multiport liniare (având relaţia între
tensiunile şi curenţii bornelor sau porţilor exprimată prin ecuaţii liniare) şi este
neliniar dacă, după pasivizarea surselor independente, conţine cel puţin un rezistor
neliniar.

În teoria circuitelor electrice, circuitele de c.c. au un rol fundamental, deoarece:

- sunt utilizate în modelarea multor probleme inginereşti;
- analiza circuitelor nerezistive
- invariabile sau variabile în timp (parametrice)
- în regim dinamic se reduce, după substituirea tuturor bobinelor şi condensatoarelor cu
modele discrete de circuit asociate unui algoritm implicit de integrare, la analiza, la
fiecare pas de timp, a unui
şir de circuite rezistive (liniare sau neliniare) asociate algoritmului ales.
 RELAŢII DE BAZĂ ALE CIRCUITELOR ELECTRICE REZISTIVE LINIARE

O categorie importantă de circuite electrice sunt circuitele rezistive liniare care

funcţionează în regim de curent continuu.

Ele sunt importante atât pentru aplicaţiile tehnice în care intervin cât şi pentru facilităţile
pe care le oferă introducerii metodelor de analiză ale teoriei circuitelor electrice.

Studiul circuitelor rezistive liniare în curent continuu oferă posibilitatea introducerii

conceptelor de echivalenţă şi modelare, care vor fi apoi utilizate pentru
simplificarea analizei circuitelor complexe.
În continuare sunt prezentate cele mai importante relaţii şi teoreme ale circuitelor
de curent continuu.
Legea lui Ohm generalizată
Forma integrală a legii conducţiei electrice pentru o porţiune neramificată de
conductor, a cărei reprezentare cu parametri concentraţi este dată în figura 3.1,
este

unde U este tensiunea la bornele laturii,

I curentul care o parcurge,
R rezistenţa electrică a laturii, iar
E - t.e.m. a sursei independente de
tensiune din latură.

Georg Simon Ohm (1787-1854)

 După cum se observă, sensurile de referinţă ale tensiunii la borne şi curentului
sunt asociate după convenţia de la receptoare.
Relaţia (3.1) poate fi scrisă sub forma:

sau

cunoscute sub numele de ecuaţiile caracteristice respectiv ale laturii.

 Teoremele lui Kirchhoff

Rezolvarea circuitelor electrice de curent continuu constă în determinarea valorilor

intensităţilor curenţilor din laturi şi a tensiunilor la bornele acestora, când se cunosc
rezistenţele laturilor, t.e.m. ale surselor independente de tensiune sau intensităţile
surselor independente de curent şi parametrii surselor comandate. Cum între
tensiunea şi curentul unei laturi există relaţia (3.2) –
excepţie fac laturile cu sursă de curent - rezolvarea acestor circuite revine, în ultimă
instanţă, la rezolvarea unui sistem de l ecuaţii pentru determinarea curenţilor din
laturile circuitului, aleşi ca necunoscute fundamentale.
 Regulile lui Kirchhoff
Ecuații de pornire

I = 0 at any junction

V=0 around any closed loop

simplu ... dar sunt detalii de care să-ți faci griji ...
Regula joncțiunii lui Kirchhoff și analogia cu fluidul care curge

I1 I2

I3=I1+I2

Notă: evident, trebuie să identificăm cu atenție semnele parțiale

curenții la aplicarea regulii de joncțiune I1+I2+I3=0

Convenția de semn este necesară:

Numărăm curentul care curge într-o joncțiune (I1,2 în exemplul nostru de mai sus)
pozitiv și cele care curg în afară (I3 în exemplul nostru de mai sus) negativ
Convenția semnelor: Curenții care intră în nod sunt pozitivi,
curenții care ies din nod sunt negativi.

i n 0 i2
n 1 i1 i3
i5 i4

i1  i2  i3  i4  i5  0
62
 Legea curenților a lui Kirchhoff
(KCL)
Suma algebrică a curenților care intră
(sau iese) din un nod este zero.
i2
intra în: i1  i2  i3  i4  i5  0 i1 i3
i5 i4
iese: i1  i2  i3  i4  i5  0
Suma curenților care intră într-un nod este
egală cu suma curenților care părăsesc un nod.
i1  i2  i4  i3  i5 63
Rule #2: Regula curentului (conservarea
sarcinii electrice)


Junction
I 0

I1 I2

I3

I1 + I2 + I 3 = 0
Regula de joncțiune
Regula de joncțiune. Suma mărimilor
curenților direcționați într-o joncțiune este
egală cu suma mărimilor curenților
direcționați afară din joncțiune.
Forța electrostatică este conservatoare Regula buclelor lui
Energia potențială și potențialul sunt funcții unice Kirchhoff
ale poziției
Kirchhoff’s loop rule
b
Vab   E ( r )d r   dV   E ( r )d r  0
a

V
n
n 0 suma diferențelor de potențial în orice
buclă (inclusiv cele cu emfs-FEM) este zero
 Legea de tensiune a lui
Kirchhoff (KVL)
Suma algebrică a tensiunilor din jurul
oricărei bucle este zero.
M

v
m 1
m 0

unde M = numărul de tensiuni din buclă și

vm = a mth tensiune în buclă.
68
 Convenția semnelor: Semnul fiecărei tensiuni este polaritatea
terminalului întâi întâlnit în călătoria în jurul buclei.

I Direcția de deplasare este arbitrară.

+
R1 V1 Clockwise-în sensul acelor unui ceasornic:
-
A
+
V0  V1  V2  0
R2 V2
V0 Counter-clockwise-
- în sens contrar acelor de ceas:
V2  V1  V0  0
V0  V1  V2
Aplicarea regulii de joncțiune

Q: Un galvanometru cu o limită la
scară completă de 0,100 mA trebuie
utilizat pentru a măsura un curent de
60,0 mA. Cât de mult curent va trece
prin rezistența la șunt R?
A: 60.0 – 0.1 = 59.9 mA
 Regula buclelor

Regula buclelor. În jurul oricărei bucle de circuit închis, suma căderilor

potențiale este egală cu creșterea potențialului.
 Aplicarea regulii de buclă

Circuitul prezentat mai jos conține două baterii și două rezistențe.

Determinați curentul I din circuit.
Pentru un circuit cu laturi, conţinând numai rezistoare, surse de tensiune
independente şi surse de tensiune comandate (ambele tipuri putând fi ideale sau nu),
deci un circuit de tipul (R, E, Ec), numărul de necunoscute curenţi de laturi este egal
cu l.

Pentru circuite conţinînd în plus faţă de elementele de mai sus, surse independente şi
comandate de curent (care impun curentul în latură), deci în cazul general, pentru
circuite de tipul (R, E, Ec, J, Jc), numărul minim de necunoscute reprezentând curenţi de
laturi, este

unde lJ şi lJc reprezintă numărul laturilor cu surse independente, respectiv comandate de

curent.
Prima teoremă a lui Kirchhoff.
Legea conservării sarcinii electrice în
curent continuu
capătă forma

Pentru un circuit cu un număr total n de noduri, se pot scrie n-1ecuaţii

independente, de forma relaţiei (3.4), în tot atâtea noduri.
 A doua teoremă a lui Kirchhoff are forma

numită forma în tensiuni a teoremei a doua a lui Kirchhoff.

Această relaţie poate fi aplicată în b = l – n + 1 bucle independente ale
circuitului.

Cu ajutorul ecuaţiei caracteristice a laturii sub forma (3.2), ecuaţia (3.5) poate fi
scrisă ca

numită forma în curenţi a teoremei a doua a lui Kirchhoff şi având enunţul:

Suma algebrică a căderilor de tensiune pe laturile lk aparţinând buclei bh a unui
circuit este egală cu suma algebrică a t.e.m. din laturile buclei.

Se consideră pozitivi termenii şi RkIk şi Ek în cazul când sensul curentului Ik, respectiv
al t.e.m. Ek, coincide cu sensul convenţional de parcurgere a buclei.

Relaţiile (3.4) şi (3.6) conduc la un sistem de ecuaţii în necunoscute curenţi

de laturi.
Prelucrând relaţia (3.4) în funcţie de relaţia (3.3), se obţine forma în tensiuni
a primei teoreme a lui Kirchhoff

Termenii pozitivi din sumele algebrice corespund tensiunilor Uk respectiv

surselor Ek ce ''ies'' din nodul (nj).
Relaţiile (3.5) împreună cu relaţiile (3.7), formează un sistem de ecuaţii în care
necunoscutele sunt tensiunile la bornele laturilor.

Dacă circuitul conţine şi surse de tensiune comandate, relaţia (3.6) devine

iar t.e.m. ale surselor comandate (Eck) se exprimă prin ecuaţiile de comandă prelucrate
în funcţie de necunoscutele curenţi de laturi. În cazul circuitelor care conţin şi surse de
curent independente şi/sau comandate, numărul de necunoscute curenţi de laturi este
l-lJ. Acestea se obţin prin rezolvarea unui sistem de ecuaţii obţinut prin aplicarea primei
teoreme a lui Kirchhoff în n-1noduri independente şi a celei de-a doua ecuaţii într-un
număr de bucle independente redus la br= l-n+1- (lJ+lJc), unde lJ reprezintă numărul de
laturi cu surse de curent independente, iar lJc reprezintă numărul de laturi cu surse de
curent comandate. Acestui sistem i se adaugă ecuaţiile de comandă ale surselor
comandate prelucrate în funcţie de necunoscutele curenţi de laturi.