Standardul Internaţional de Contabilitate 40 Investiţii imobiliare (IAS 40)
înlocuieşte IAS 40 Investiţii imobiliare (emis în 2000) şi IAS 25 Contabilitatea investiţiilor financiare (emis în 1986) şi trebuie aplicat pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2005 sau ulterior acestei date. Se încurajează aplicarea anterior acestei date. Prezentare IAS 40- Investiţii imobiliare Standardele Internaţionale (IFRS) reprezintă un set de standarde contabile bazate pe principia pentru că stabilesc reguli generale, dar impugn şi tratamente specifice. Ele sunt emise în prezent de Consiliul de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB) Exemple de investiții imobiliare: terenurile deținute, mai degrabă, în scopul creșterii pe termen lung a valorii capitalului, decât în scopul vânzării pe termen scurt, în cursul activității uzuale; terenurile deținute pentru o utilizare viitoare încă nedeterminată. (Dacă o entitate nu a hotărât dacă va utiliza terenul fie ca pe o proprietate imobiliară utilizată de posesor, fie în scopul vânzării pe termen scurt în cursul activității uzuale, atunci terenul este considerat ca fiind deținut în scopul creșterii valorii capitalului.); clădire aflată în proprietatea entității (sau deținută de entitate în temeiul unui contract de leasing financiar) și închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing operațional; clădire care este liberă, dar care este deținută pentru a fi închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing operațional. Exemple de elemente care nu sunt investiții imobiliare: proprietățile imobiliare deținute pentru a fi vândute în cursul activității uzuale sau în procesul de construcție sau amenajare în vederea unei astfel de vânzări, de exemplu, proprietățile imobiliare dobândite cu scopul exclusiv de a fi cedate ulterior, în viitorul apropiat, sau cu scopul de a fi amenajate și revândute; proprietățile imobiliare care sunt în curs de construire sau amenajare în numele unor terțe părți; proprietățile imobiliare utilizate de posesor inclusive proprietățile deținute în scopul utilizării lor viitoare că proprietăți imobiliare utilizate de posesor, proprietățile deținute în scopul amenajării viitoare și utilizării ulterioare ca proprietăți imobiliare utilizate de posesor, proprietățile utilizate de salariați (indiferent dacă aceștia plătesc sau nu chirie la cursul pieței) și proprietăți imobiliare utilizate de posesor care urmează a fi cedate; proprietățile imobiliare în curs de construire sau amenajare în scopul utilizării viitoare că investiții imobiliare. IAS 16 se aplică acestei categorii de proprietăți imobiliare până în momentul finalizării lucrărilor de construcție sau amenajare, după care devin investiții imobiliare și intră sunt incidența prezentului standard. Cu toate acestea, prezentul standard se aplică investițiilor imobiliare existente care sunt amenajate cu scopul de a fi utilizate în continuare ca investiții imobiliare; proprietățile imobiliare care sunt închiriate unei alte entități în temeiul unui contract de leasing financiar. Concluzii
Tratamentul contabil al imobilelor de plasament în viziunea IAS 40,
presupune că investiţiile imobiliare sunt definite ca fiind acele proprietăţi deţinute de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar mai degrabă în scopul închirierii sau pentru creşterea valorii capitalului sau ambele. O investiţie imobiliară trebuie evaluata, iniţial, la cost. Costurile de tranzacţionare trebuie incluse în evaluarea iniţială. Costul unei investiţii imobiliare achiziţionate este format din preţul de cumpărare al acesteia plus orice cheltuieli direct atribuibile. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale IAS 40 permite evaluarea uni model bazat pe cost său model bazat pe valoarea justă. Bibliografie
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Standarde
Internaţionale de Raportare Financiară. Moisescu Florentina, Contabilitate conformă cu directivele europene şi referenţialul IFRS - Note de curs. Popa Adriana Florina, Pitulice Ileana Cosmina, Nichita Mirela, Jianu Iulia, Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară în România, Editura Contaplus. Ordinul nr. 3.055/2009 privind reglementările contabile conforme cu directivele europene