UN POSIBIL MODEL

AL COMPETENŢEI
DIDACTICE
Cătălin Glava, DPPD,
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
 Conceptul de competenţă didactică
Reprezintă o provocare pentru cercetarea şi reflecţia
pedagogică, în contextul necesităţii conturării profilului
profesional şi de performanţă al cadrului didactic.
Competenţa didactică pendulează încă între perspectiva
epistemologică (înţelegând prin aceasta abordarea ştiinţifică a
fenomenului educaţional, pregătirea cadrelor didactice
reprezentând o formă de profesionalizare ca oricare alta) şi
perspectiva artistică (competenţa didactică fiind mai degrabă
percepută ca un talent nativ, prea puţin formabil prin demersuri
educaţionale).
Nu excludem posibilitatea înzestrării native cu intuiţie
educaţională, însă nu mai putem admite abordarea intuitivă a
educaţiei, drept pentru care propunem întemeierea
profesională şi competentă a cadrului didactic în abordarea
fenomenului educaţional.
 Profilul de competenţă didactică
• Profilul de competenţă didactică este considerat în studiul nostru un
construct dinamic şi complex, dat fiind faptul că în sfera sa
conceptuală sunt incluse achiziţii ale învăţării cu valoare
operaţională, instrumentală care se structurează în jurul unor
acumulări cognitive, dar şi afectiv – atitudinale şi reprezintă obiectul
unor recristalizări, precizări şi evoluţii permanente, generate de
integrarea experienţelor practice şi teoretice care apar pe parcurs
• Competenţa este astăzi principalul indicator în validarea pentru o
profesiune, indiferent de domeniul de activitate sau de status-rolul
dobândit pe parcursul carierei (Chiş, V., 2001). Paradigma
competenţei, valorizată în mod deosebit în prezent în domeniul
pregătirii profesionale iniţiale şi continue, a fost asociată şi
domeniului formării profesorilor, în numeroase ţări existând
preocuparea de formulare a seturilor de competenţe specifice
profesiunii didactice şi, în acelaşi timp de structurare şi optimizare a
programelor de profesionalizare pentru cariera didactică menite să
asigure formarea acestor competenţe.
 Definirea competenţei
• Termenul competenţă a fost definit în domeniul
psihopedagogic prin numeroase corelaţii, de exemplu, prin
compararea lui cu termeni conecşi: capacitate, abilitate,
cunoştinţe procedurale, cunoştinţe strategice (Zlate,
M.,1999), prin aşezarea sa în paralel cu termenul pereche:
performanţă conformă standardelor prestabilite (Doron, R.,
Parot, F., 1999) şi, în relaţie cu aceasta, prin capacitatea de a
răspunde cerinţelor asociate unui rol (eventual profesional),
prin referirea la seturile de achiziţii care stau la baza
manifestării competenţei (Bocoş, M., 2007) ori, dimpotrivă,
prin referirea la caracterul potenţial al manifestării
competenţei, manifestare care este funcţie a contextului
complex în care competenţa este solicitată (Richelle, M., în
Doron, R., Parot, F., 1999, Chiş, 2005).
Definirea competenţei
• Competenţele reprezintă ansambluri integrate de
cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi capacităţi de aplicare şi
transfer a acestora care creează premisele realizării cu
succes a unor activităţi sau sarcini complexe şi ale
funcţionări eficiente într-un context sau rol dat .
• Competenţa didactică este deci, o structură deopotrivă
complexă - organizându-se la intersecţia verbelor a şti, a
şti să faci, a şti să fii, a şti să devii pe parcursul carierei
didactice (Chiş, V., 2005) şi incluzând o potenţială
performanţă în activitate - şi dinamică, manifestarea sa
eficientă sa fiind o funcţie a experienţei asimilate.
Piramida formării competenţelor
profesionale
Competenţe demonstrate

Competenţe
Experienţe de învăţare integrative
 

Abilităţi (Priceperi, deprinderi şi cunoştinţe)

Experienţe de învăţare şi formare profesională

Premise şi caracteristici individuale

Profil de competenţă didactică
• ansamblu integrativ flexibil de cunoştinţe, abilităţi,
atitudini, valori şi capacităţi de aplicare şi transfer
diferenţiat a acestora, care creează premisele realizării cu
succes a rolurilor şi atribuţiilor specifice profesiei didactice
şi care sunt obiectul unor recristalizări, precizări şi evoluţii
permanente în funcţie de achiziţiile şi experienţele
practice şi reflexive ulterioare.
Model grafic al dezvoltării profilului de
competenţă profesională
Activitate de
REFLECŢIE

 achiziţia de noi cunoştinţe

orientată şi abilităţi orientată
extern  optimizarea prestaţiei intern
didactice
 dezvoltarea profesională
 
 
 

ACŢIUNE
 Modelul construcţiei şi dezvoltării profilului de competenţă didactică
propus de noi se structurează în jurul a două atribute esenţiale ale profesiei
didactice: acţiunea şi reflecţia. Cele două au ca obiect componente ale
mediului extern, ale contextului în care profesia didactică este practicată, dar şi
ale mediului intern, personal.
Astfel, acţiunea orientată extern este, în mod concret, activitatea
didactică ce presupune un anumit set de competenţe profesionale şi implică
interacţiunea didactică cu elevul, domeniul de cunoaştere şi contextul mai larg
al comunităţii profesionale şi sociale. Această interacţiune implică, la rândul ei:
proiectarea activităţilor didactice, comunicare, organizarea şi conducerea
activităţii de învăţare, managementul clasei şi al situaţiilor excepţionale.
Acţiunea orientată intern este în fapt acţiunea pentru dezvoltarea
profesională şi socială. Aceasta este determinată de preocuparea profesorului
pentru propria evoluţie profesională prin acumulări şi rafinări continue şi pentru
respectarea indicatorilor de calitate a prestaţiei didactice, respectiv a
standardelor profesionale oficiale.
În strânsă corelaţie cu acţiunea, activitatea de reflecţie este o
componentă competenţială prezentă în toate modelele de descriere a
competenţelor care recunosc paradigmele şi tendinţele contemporane ale
acţiunii educaţionale. Reflecţia este considerată o verigă cheie a ciclului de
dezvoltare personală şi profesională şi este în prezent imperativă, date fiind
numeroasele variabile care intervin în definirea oricărui proces profesional.
Domeniile de competenţă didactică şi
competenţele aferente acestora
COMPETENŢE Preponderent Preponderent
DIDACTICE acţionale reflexive
GENERALE
orientate extern 1. Competenţe de 5. Competenţe de
proiectare curriculară reflecţie
2.Competenţe pedagogică şi
interpersonale didactică
3.Competenţe de
management al
învăţării şi al
clasei de elevi I II
orientate intern  4. Competenţe III IV 6. Competenţe
de managementul de reflecţie
carierei asupra dezvoltării
profesionale şi
personale
 Acţiunea şi reflecţia orientate extern respectiv intern creează
patru domenii – I, II, III, IV –de manifestare a competenţei didactice
care impun competenţe generale şi specifice aparte şi alcătuiesc ceea
ce numim profilul de competenţă didactică.
Profilul de competenţă didactică dezvoltat de noi integrează
şase domenii generale de competenţă unele prezente, sub denumiri
diferite, în modelele de competenţă didactică naţionale şi
internaţionale analizate în acest capitol, însă structurate în alte
maniere decât cea propusă în contextul de faţă.
Astfel, am grupat setul de competenţe pedagogice care asigură
eficienţa interacţiunii didactice în patru categorii, corespunzătoare
planurilor acţionale de intervenţie didactică aflate la îndemâna cadrului
didactic: proiectarea didactică, ghidarea învăţării şi managementul
clasei, interacţiunea socială, managementul propriei cariere
didactice. De asemenea, am acordat o atenţie specială competenţelor
de reflecţie ale cadrului didactic.
Concluzii
• Profilul de competenţă didactică propus de noi a fost
structurat în jurul a două atribute esenţiale ale profesiei
didactice: acţiunea şi reflecţia, ambele orientate spre
asigurarea eficienţei prestaţiei didactice. În consecinţă,
am identificat un set de competenţe didactice
preponderent acţionale: de proiectare curriculară,
interpersonale, de management al învăţării şi al clasei de
elevi şi de management al carierei didactice şi un set de
competenţe preponderent reflexive: de reflecţie
pedagogică şi didactică şi de reflecţie asupra propriei
dezvoltări profesionale şi personale. Cuprinse într-un
model unitar, competenţele didactice care alcătuiesc
profilul de competenţă profesională al cadrului didactic se
află într-o relaţie de evidentă interdependenţă.
Repere bibliografice
• Bocoş, M. (2007), Didactica disciplinelor pedagogice. Un cadru constructivist,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
• Chiş, V., (2001), Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare, Ed. PUC,
Cluj-Napoca
• Chiş, V., (2005), Pedagogia contemporană – pedagogia pentru competenţe, Ed.
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
• Duron, R., Parot, F., (1999), Dicţionar de psihologie, Ed. Humanitas, Bucureşti
• Glava, C., (2009), „Formarea competenţelor didactice prin intermediul e-learning.
Modele teoretice şi aplicative”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca
• Glava, C., Morar Stoian E., (2010), „Analiza profilului de competenţă didactică.
Profesionalizarea carierei didactice”, capitol în volumul colectiv „Cercetări şi
aplicaţii în ştiinţele educaţiei”, volum coordonat de Chiş, V., Albulescu, I., Editura
Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
• Glava, C., Glava A., (2010), „Teaching skills trening trough e-learning”, în
Procedia – Social and Behavioral Sciences, Volume 2, Issue 2, 2010, Pages
1752-1756  
• Zlate, M., (1999), Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iaşi