Nisa Ecologica

Partea structurala de baza a ecosistemelor

este nisa ecologica. Ideea in sine despre
existenta unei asemenea formatiuni, chiar daca
nu a fost denumita, a existat si mai dinainte
(WALLACE 1879 (aut.cit. in SMITH 1974). In
primele investigatii locul de viata al speciei
(nisa) era considerata ca un punct din spatiu, o
parte elementara a biotopului si chiar a fost
denumita ca atare (GRINELL 1904, 1917).
Conceptul modern a fost introdus putin mai tarziu
(ELTON 1927). Pornind de la principiul ca fiecare specie
este activa pe mai multe nivele trofice si deci ea are
multiple relatii cu intreaga structura a biocenozei s-a
considerat caansamblul de relatii trofice ale unei specii cu
biocenoza se numeste nisa ecologica (ELTON 1927).
Un punct de vedere ulterior (GUNTHER 1950) concepe nisa
ca rezultat al interactiunii dintre specie si biotop (Fig. 6-
14, a).
Fig. 6-14. Conceptul lui Gunther despre nisa (a) (dupa GUNTHER,
1950)si conceptul lui Hutchinson de reprezentare a spatiului de nisa
(spatiu ecologic) ca hiperspatiu (in functie de 2 factori de mediu)
(b) (dupaHUTCHINSON 1959)
O conceptie mai noua (HUTCHINSON 1957) abordeaza nisa corelata de
biotop, ea fiind un domeniu in care specia este tolerata in functie de
principalii factori de mediu. Astfel nisa este conceputa ca
un hiperspatiu (daca sunt doi factori) (Fig. 6-14, b) sau ca
un hipervolum (in cazul a cel putin 3 factori) (Fig. 6-15, a,b; 6-16). In
conceptie mai larga, nisa ecologica cuprinde atat relatiile trofice ale
speciei cu biocenoza, relatiile spatiale cat si relatii de alta natura si
reflecta pozitia speciei in ecosistem (HUTCHINSON 1959). Acesta este
conceptul unitar al nisei, pentru a nu mai exista deosebiri intre
ecologia vegetala si ecologia animala.
MACARTHUR (1960) defineste nisa ca fiind un nod
intr-o retea trofica, adica sensul este strict trofic: ce
consuma o specie si de cine este consumata.
Initial, in lumea animalelor notiunea de nisa avea
semnificatie trofica. In domeniul plantelor conceptul
de nisa avea semnificatie spatiala (“nisa este locul
ocupat de o planta in biotop” – SENNIKOV 1964) (de
ex. fisura dintr-o stanca este nisa florii de colt). In
ecologia din SUA, nisa are un concept unitar, cel
spatial, valabil si pentru ecologia animala si cea
vegetala (KENDEIGH 1974).
Nisele sunt suprafete ocupate sau sunt formate de catre
organisme ?.Conceptiile vechi considerau nisa ca fiind o
formatiune de biotop care exista deja de dinainte si erau
ocupate ulterior de catre biocenoza, in cursul constituirii
lor.Conceptiile noi: nisa este rezultatul interactiunii dintre
specie si biotop. Nisele nu sunt ocupate ci ele se formeaza
prin actiunile dintre  specii si biotop, dintre specii si mediu.
Fig. 6-16. Un model abstractizat de reprezentare a spatiului
de nisa (spatiu ecologic) ca un hipervolum.  (a) – hipervolum
ocupat de o singura specie; (b) - hipervolum ocupat de 2
specii; (c) – hipervolum ocupat de mai multe
specii (dupa SMITH 1974).
Alte concepte mai moderne (ODUM 1959) pun accent pe rolul
speciei in biocenoza si implicit in ecosistem. Nu este vorba
deci de o localizare pasiva si nici un rol simplu intr-o retea
trofica ci un rol activ intr-o retea de interactiuni. Habitatul
(sau biotopul) reprezinta “adresa”, iar nisa ecologica
reprezinta “profesia” organismului respectiv (ODUM 1959,
1993).
Nisa ar reprezenta pozitia unei specii intr-o retea trofica,
functia sa in biocenoza si ecosistem, locul ocupat in
habitat (STUGREN1965).
Caracteristicile si particularitatile unei nise ecologice a unei
specii depind de mediul fizic, de sistemul de interactiuni in
ansamblu dintre specii si de populatia locala (abundenta,
evolutia marimii etc). Adesea, in cadrul unei nise, o specie isi
modifica abundenta, iar daca intr-un anume context aceasta
atinge o abundenta minima, rolul sau poate fi luat de o alta
specie, denumita vicarianta (care se substituie) [lat.vicarius =
inlocuitor]. Se poate constata de multe ori in cadrul
biocenozelor ca exista multe specii care au o abundenta
redusa dar care pot sa-si sporeasca aceasta abundenta si pot
inlocui specii care initial erau dominante dar au fost inlaturate
sau au disparut. Acestea sunt speciile redundante (un exces
de specii pentru a transmite o anumita informatie)
[lat. redundantia = revarsare, abundenta]
Nisele ecologice se pot de asemenea modifica divers, ca
raspuns la o serie de fenomene legate de evolutia marimii
populatiilor biocenozei sau ca urmare o modificarii
comportamentului (ex. lacustele migratoare isi schimba
morfologia, comportamentul si nisa ecologica in functie de
nivelul de densitate al populatiei.
Introducerea unor specii noi (in mod voit sau accidental)
poate determina eliminarea unor specii preexistente. Dupa
aceasta prima faza care poate fi uneori de durata mai mare,
urmeaza o a doua faza  in care populatiile noii specii se
echilibreaza, iar noua specie se integreaza in biocenoza. Ea va
ocupa evident o alta nisa sau aceasta este nisa modificata a
speciei inlocuite.