Universitatea “Ovidius” Constanţa

Facultatea de Medicină
Anul II AMG

ARSURILE
 CADRU NOSOLOGIC
• Boală locală cu manifestări generale produsă de injuria termică

• Arsura este o traumă majoră şi complexă ce presupune pe lângă tehnici chirurgicale şi

măsuri de terapie intensivă, şi înţelegerea profundă a problemelor de fiziopatologie,
nutriţie şi recuperare.

• Reprezintă o entitate aparte cu abord multidisciplinar (echipe de intervenţie rapidă -

SMURD, chirurg, chirurg plastician, reanimator, fizioterapeut, psiholog) şi vindecări
sechelare funcţionale şi estetice în ciuda eforturilor terpeutice, ce presupune spitalizări
prelungite şi costuri ridicate ale sistemului sanitar

• Esenţa în terapia modernă a arsului este reprezentată de intervenţia oportună şi controlul

mecanismelor patogenice declanşate de injuria termică.

• Copil 1-5 ani – arsurile prin expunere la lichide fierbinţi

• Copii > 12 ani şi adolescenţi – lichide inflamabile şi electrocutaţii
• Adulţi – flacără-explozie

• Incendiile sunt o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate prin arsuri

 CLASIFICARE ETIOPATOGENICĂ A
Flacără
ARSURILOR Lichide fiebinţi, lichide vâscoase
TERMICE Vapori fiebinţi
Contact cu obiecte incandescente
Gaze fierbinţi

ELECTRICE

CHIMICE

PRIN RADIAŢII
 RĂSPUNSUL LOCAL ÎN ARSURĂ -
CONCEPTUL DINAMIC, EVOLUTIV,
AL PLAGII ARSE (JACKSON)

• La temperatura peste 45°C şi expunere prelungita, proteinele celulare coaguleaza, îşi

modifica ireversibil structura si apare necroza celulara care evolueaza de la suprafata in
profunzime
• Plaga arsă este o structură tridimensională şi dinamică
- Aria de coagulare – ţesutul afectat direct de
arsură, necrozat, distrus ireversibil
- Aria de stază – înconjoară aria de coagulare,
fiind zona de perfuzie diminuată
- Aria de hiperemie – conţine ţesut viabil

• Injuria termică implică încălzirea ţesuturilor până la un nivel critic la care se produce
denaturarea proteinelor şi depinde de:
- Cantitatea de căldură
- Durata expunerii
- Conductivitatea termică a ţesutului afectat
 Acţiunea căldurii:
 46 ºC → 60 ºC → degradare enzimatică
 >60 ºC → necroze de coagulare
 >180 ºC → caramelizarea glucidelor
 >600 ºC → carbonizare
 >1000 ºC → calcinare

 Gravitatea leziunilor depinde de:

 Gradient termic → diferenţa de temperatură între ţesut şi agentul vulnerant
 Timpul de acţiune
 EVALUAREA GRAVITĂŢII
ARSURII

• Se realizează cu ajutorul a doi parametri esenţiali:

• Profunzimea:
• Grad I
• Grad II
• Grad III
• Grad IV
• Suprafaţa;

+ vârsta, leziunile inhalatorii, comorbidităţile

 ARSURILE DE GRAD I
(SUPERFICIALE)

• Modelul îl reprezintă arsura solară (eritemul solar)

• Afectează doar epidermul superficial
• Pielea este roşie, uscată şi dureroasă
• Raspunsul sistemic este minimal
• Riscul de infecţie este nul
• Tratamentul este simptomatic (analgetice uşoare)
• Vindecarea este regulă (3-5 zile), fără sechele cicatriceale.
 ARSURILE DE GRAD II (ARSURI
PARŢIALE)
• Epidermul este distrus în totalitate
• Se împart în funcţie de nivelul de implicare
al dermului în:
• IIa – parţiale superficiale
• IIb – parţiale profunde
• IIa – afectează dermul papilar, au culoare roşie, umedă, sunt
edematoase, dureroase, cu flictene cu lichid clar
• Vindecare în 7-14 zile, fără cicatrici
• IIb – afectează dermul reticular, aspect polimorf, cu zone de
derm roz şi derm alb-cenuşiu, edem lezional important,
dureroasă
• Vindecare lentă, pâna la 21 zile, cu sechele cicatriceale importante
 ARSURA DE GRAD III
(ARSURA PROFUNDĂ)

• Afectează integral epidermul şi dermul

• Escara este albă, insensibilă, de consistenţă dură, cu
exsudat minim şi edem variabil
• Nu se vindecă spontan
• Are întotdeauna indicaţie chirurgicală
• Evoluţia naturală este cu detaşarea escarei şi formarea
patului de granulaţie – retracţii importante şi cicatrici
hipertrofice mutilante
ESCARA

= este o plagă deschisă în care proprietăţile pielii au

dispărut, este permeabilă şi duce la pierderi
lichidiene, de electroliţi şi proteine.

• Este un mediu ideal de cultură pentru bacterii.

• Declanşează producţia de mediatori chimici ai
inflamaţiei.
• Escara poate produce compresie locală, sindrom de
compartiment – necesită fasciotomii.
• Tratamentul corect presupune excizia şi grefarea.
Fasciotomii
 ARSURA DE GRAD IV (III+)

• Depăşeşte nivelul dermului şi afectează structurile

profunde: ţesut celular subcutanat, muşchi, oase, nervi
• Are aspect de carbonizare
• Escara este brun-neagră
• Regiunile articulare sunt în flexie fixă
• Extremităţile afectate sunt candidate pentru amputaţie
SUPRAFAŢA ARSURII

• Se exprimă în procente de suprafaţă

corporală
• Se calculează după “regula lui 9”
(descrisă de Wallace):
• 1 membru superior=9%
• 1 membru inferior=18%
• trunchi anterior=18%
• trunchi posterior=18%
• cap=9%
• perineu+organe genitale=1%
 CLASIFICAREA SEVERITATII
ARSURILOR (AMERICAN BURN
ASSOCIATION)

• Se apreciază în funcţie de suprafaţa şi

profunzimea arsurii:
• Arsuri minore – arsuri parţiale mai mici de 15%
• Arsuri moderate – arsuri parţiale 15-25% sau arsuri
profunde 2-10%, fără afectarea unor porţiuni
anatomice cu risc de gravitate
• Arsuri majore – arsuri parţiale mai mari de 25% sau
arsuri profunde 2-10% cu afectarea unor porţiuni
anatomice cu risc de gravitate (faciale, palme, plante,
perineu, arsuri în context politraumatic, asociere de
comorbidităţi importante).
• Procentul lezional global = totalitatea suprafeţei arse exprimate în %:
• > 15 % şocul
• > 50 % cazuri mortale

• Indicele prognostic (IP) =

suprafaţa arsă în % x profunzimea arsurii (gradul)

I.P. < 40 – evoluţie fără complicaţii

I.P. >160 – decese majoritare
 MANAGEMENTUL ARSURILOR

• Componentele atitudinii terapeutice sunt:

• Primul ajutor
• Managementul iniţial al traumei conform protocolului A B C
• Suportul metabolic
• Tratamentul local al arsurilor
• Tratamentul chirurgical al arsurilor
 EVOLUŢIA REACŢIEI
POSTAGRESIVE LA ARŞI

 Boala arşilor apare la > 20 % suprafaţă arsă

EVOLUŢIE STADIALĂ:

 Stadiul I → şocul postcombustional (1-3 zile)

 Cauze de şoc (apare la IP > 40-60):
 Hipoxia
 Hipovolemia
 Durerea
 Toxinele (infecţia)
 Stadiul II → perioada metaagresională, dismetabolică (4-21 zile)
 Zilele 4-6 → resorbţia edemelor, criza poliurică
 Ziua a-9-a → diagnostic precis al gradului arsurilor
 Ziua a-12-a → debutul decompensărilor → IRA organică, etc

Evoluţia bună presupune:

 Arsuri gr. II vindecate
 Arsuri de gr. III detersate cu pat granular constitut
Stadiul III → perioada chirurgicală sau de şoc cronic
(22-60 zile)

 Evoluţie bună → echilibru metabolic → grefare tardivă între zilele

21-28

 Pierderea momentului operator sau arsură gravă → plăgi

granulare pe regiuni întinse → şoc cronic
 TRATAMENTUL ÎN PRESPITAL

Măsuri de prim ajutor la locul accidentului → Evacuare – Transport

 Degajarea bolnavului

 Întreruperea agentului vulnerant

 Produsele petroliere se sting cu spumante cu CO2
 Hainele aprinse se acoperă cu pături
 Apa rece curată

 Transport rapid
 Confort termic, folii izotermice
 Oxigenoterapie
 Antalgice

 Internare în CENTRE SPECIALIZATE (PENTRU MARII ARŞI)

 PRIMUL AJUTOR ÎN ARSURI
• Pentru arsuri limitate:
• Îndepartarea agentului etiologic
• Răcirea zonei arse prin imersia în apă rece sau cu comprese
umede
• Pansarea cu comprese de tifon sterile, fără compresie
excesivă
• NU se aplica topice, NU se decapează flictenele
• nu se folosesc metode empirice, nu se acoperă leziunile cu
miere, lapte etc.
• Antialgice minore
• Pentru arsuri majore:
• Îndepartarea subiectului de sursa de căldură
• Stingerea hainelor cu ajutorul păturilor, NU cu apă
• 112, Transport de urgenţă către un centru specializat
• Verificarea semnelor vitale (protocol ABC)
• asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii
• la nevoie se face IOT intubatie oro-traheala (arsuri de căi
respiratorii)
• instituirea a cel puţin unei linii venoase (Ringer lactat 10-20
ml/kg/ora)
• evaluarea starii de conştienţă
• Nu se îndeparteaza hainele arse
• Ariile expuse se acoperă cu pansamente sterile sau cu folii
protectoare
 INDICAŢIILE SPITALIZĂRII

• Arsurile termice >10%

• Arsurile profunde
• Arsurile ce implică faţa, organele genitale sau articulaţiile
mari
• Leziunile inhalatorii
• Electrocuţiile
• Arsurile chimice
 TRATAMENTUL ÎN SPITAL
 Condiţiile accidentului, antecedente

 Examenul general (funcţii vitale, etc)

 Profilaxie antitetanică

 Analize de urgenţă, grupul sanguin, probe bacteriologice de pe tegumente

 Baia generală (la 28ºC-30ºC cu săpun cu betadine, clătire cu apă sterilă sau ser fiziologic)

 Asigurarea a cel puţin unei magistrale venoase

 Prelucrarea PRIMARA a arsurii (in UPU sau la sala de operaţii)

 Alte măsuri: sondă gastrică (la >40% suprafaţă arsă), sondă urinară, traheostomă sau intubaţie orotraheală etc.

 La salon:
 Temperatură ambiantă 29-33ºC
 Pat special cu cort pentru oxigenoterapie şi aer condiţionat
 Monitorizare puls, T, PVC, diureză, gaze sangvine, etc.
 PRELUCRAREA PRIMARĂ A
LEZIUNILOR DE ARSURĂ
Urmăreşte:
 Îndepărtarea poluanţilor plăgii
 Evitarea suprainfectării leziunilor
 Fixarea leziunilor
 Blocarea formării toxinelor
 Diminuarea durerii

 Badijonaj cu alcool

 Ridicarea (decaparea) flictenelor

 Toaletă cu ser fiziologic

Pansament
 ŞOCUL POST-ARSURA ŞI
• REANIMAREA
Socul dupa arsura severa este rezultanta: LICHIDIANĂ
• distrugerii tisulare mari
• hipovolemiei
• dezechilibrelor hidro-electrolitice si metabolice
• declansarii cascadei de mediatori chimici

• Chiar si cu tratament corect, socul se intrerupe doar cand plaga arsa este epitelizata sau
excizata si grefata.

• Modificarile hemodinamice initiale presupun:

• scaderea volumului plasmatic
• scaderea debitului cardiac
• scaderea diurezei
• scaderea fluxului sangvin periferic (hipoxie celulara)
• cresterea rezistentei vasculare sistemice
 ŞOCUL POST-ARSURA ŞI
REANIMAREA LICHIDIANĂ

• Cel mai important aspect al ingrijirii initiale a

arsului este initierea prompta a compensarii
volemice

• Scopul resuscitarii lichidiene este refacerea

volumului circulant efectiv, evitarea ischemiei
periferice si mentinerea functiilor organelor vitale

• Resuscitarea lichidiana (24-72h postarsura) se

bazeaza pe diferite formule, in functie de
greutatea pacientului si suprafata arsa
Cu cristaloizi:
formula Parkland:
• In primele 24h primeste 4ml/kg/% suprafata arsa solutie
Ringer lactat
• Jumatate din cantitatea estimata se administreaza in primele
8h de la accident, cealalta jumatate in urmatoarele 16h.

Cu coloizi:
formula Evans: SF 1ml/kg/%SA + coloizi 1ml/kg/%SA +
2000ml dextroza 5%
• proteinele limiteaza pierderile de lichide in tesuturi
• se administreaza dupa primele 8-12 ore de la arsura
RESUSCITAREA
VOLEMICĂ
• Soluţii cristaloide: Glucoză, Ringer,
Ringer-lactat

• Soluţii coloide – plasma expanders:

Gelofusine, Voluven, Dextran 40

• Transfuzii de sânge integral şi produse

de sânge: plasmă, MER, MT

• Medicaţie vasopresoare şi inotrop

pozitivă
• Cel mai important parametru de monitorizare a
resuscitării lichidiene este diureza orară de cel puţin
30ml/oră

• Alte semne clinice:

• Puls periferic prezent
• AV în limite normale
• Starea de conştienţă în limite normale

• Date de laborator de urmărit în dinamica: HLG,

electroliţi, glicemie, albumină serica, gaze sanguine.
 SUPORTUL METABOLIC

• Arsurile peste 30% determină un raspuns

hipermetabolic grav caracterizat prin creşterea ratei
metabolice bazale cu până la 100-200% faţă de rata
fiziologică şi pierderi de căldură prin plaga arsă

• Principii:
• Suport nutriţional
• Temperatura ambientală adecvată (29-33°C – cort)
• Controlul durerii (sedative, narcotice, AG)
• Prevenirea sepsisului (antibioterapie sistemică)
• Măsurile de vindecare a plăgilor
• Aportul exogen de proteine si aminoacizi este obligatoriu
pentru a compensa catabolismul proteic crescut.

• Suport nutritional hipercaloric, supliment de proteine,

arginina, glutamina, acizi grasi, vitamine, minerale,
reluarea precoce a alimentatiei enterale

• Arsurile care nu au fost tratate corect chirurgical se complica

şi duc după 30-45 de zile la casexie, epuizare metabolica si
hematologica, imunodepresie severa = ŞOC CRONIC
(necesita excizia escarelor si grefare).
• Transfuziile de sânge şi produse de
sânge nu se administreaza de la
început, ci atunci cand exista manevre
chirurgicale sângerande sau 2 probe
de laborator succesive recoltate la 24
de ore evidenţiază o anemie
importantă
 TRATAMENTUL LOCAL AL
ARSURILOR

• Are 3 principii de bază:

• Debridarea si toaleta plagii

• Aplicare de topice antibacteriene (Sulfadiaziană - Dermazine)
• Pansament
• Dermazin™ este un chimioterapic local pentru prevenirea si tratarea arsurilor
infectate.

• Sulfadiazina de argint se descompune pe arsura, eliberand lent si continuu ioni de

argint.

• Ionii de argint impiedica cresterea si inmultirea celulelor bacteriene, fara a afecta

celulele pielii si tesutul subcutanat.

• Crema Dermazin are un spectru larg antibacterian, incluzand toate speciile de

microbi cu potential de infectare: escherichia coli, pseudomonas aeruginosa,
Staphylococcus aureus, unele specii de Proteus si Klebsiella; de asemenea,
actioneaza si impotriva Candidei albicans si a altor fungi.

• Dermazin penetreaza in tesutul necrozat si in exsudat.

 PRINCIPII DE TRATAMENT LOCAL

• tratamentul local al plagii arse este hotarator pentru evolutia locala si generala a
bolnavului

• in arsurile partiale – IIB-III, epitelizarea spontana lenta (peste 3 saptamani) duce la

rezultate functionale si estetice precare
 PRINCIPII DE TRATAMENT
LOCAL
• Pansamentele plagii arse trebuie:

sa asigure protectia impotriva infectiei

sa reduca pierderile lichidiene si de caldura
sa impiedice aprofundarea plagii
sa asigure confortul pacientului
sa permita mobilizarea precoce
 PRINCIPII DE TRATAMENT
LOCAL
• pansamentele ocluzive:
tulle-gras (hidrocoloizi – pansamente
impregnate cu unguent pe suport tip plasa de poliester
– Immerci H1, H3)
comprese sterile si faşă sau bandaj
elastic
pozitionarea functionala a articulatiilor
sunt adevarate interventii chirurgicale
necesita anestezie si antialgice
baia terapeutica – extrem de utila
• Comprese pe suport din poliuretan alveolar, destinate tratamentului arsurilor
 PRINCIPII DE TRATAMENT
LOCAL
• lasarea la expunere a leziunii se
face in:
arsurile superficiale
arsurile partiale ale fetei
infectiile cu Pseudomonas
conditii bune de spitalizare
• Indicatii: TRATAMENTUL
• In leziunile profunde; CHIRURGICAL
• In leziunile partiale care nu dau semne de vindecare spontana in 14-21 zile;
• In arsurile infectate
• Consta in:
• Debridare chirurgicala (excizia escarei);
• Grefare precoce a leziunilor profunde
• Standardul de aur in acoperirea leziunilor de arsura excizate este
autogrefa de piele libera despicata (PLD - prelevata din orice
zona disponibila a corpului, de electie coapse, fese, scalp);
• Alternative – allogrefe (donator in moarte cerebrala), xenogrefe
de piele de porc, substituenti biologici (piele artificiala),
substituenti sintetici (Integra™ - matrice poroasa de colagen
bovin si silicon).
 COMPLICAŢII
Tulburări funcţionale necompensate → agravare → leziuni
degenerative ireversibile → MSOF
Septice:
 Locale
 Traheo-bronşice
Urinare:
 Pulmonare  IRA
 Rinichiul de şoc
 Urinare
 IRC
 Septicemii
Digestive: Hepatice:
 Hemoragii digestive  Icter toxic
 ↑ transaminazelor
 Dilataţii gastrice
 Ulcere de stres Neuropsihice:
 Enterocolite, etc.  Modificări
de comportament
Trombembolice:  Nevroze
 Tromboflebite  Psihoze
 Delir
 Embolii pulmonare  Come
 SECHELE
 Cicatriciale:
 Cicatrici:
 Hipopigmentate
 Hiperpigmentate
 Hipertrofice
 Cheloide
 Retracţii:
 Tegumentare în pliurile de flexie
 Tendinoase

 Malignizarea cicatricilor postcombustionale → cicatrici vicioase, retractile, hipercheratozice →

ablaţie chirurgicală profilactică

 Sechele organice tardive

 Hepatice
 Renale
 Deformări orificiale → ureche, nas, buze. etc.
 ARSURILE CHIMICE
 Leziuni diferite de arsurile termice atât prin mecanism declanşant (iritante,
toxice, necrozante) cât şi prin tratamentul individualizat în funcţie de noxă.
 frecvenţă 5-8 %
 Etiopatogenie – 5 categorii:

 Agenţii oxidanţi:
 Peroxizi  Agenţii citotoxici
 Hipoclorit de Na  Produc esteri (acid
formic, acid acetic)
 Inhibitori sau competitori
 Agenţi corozivi: metabolici (HCl, HFl)
 Fenol
 Fosforul alb  Agenţii vezicanţi
 Alcaline tari- hidroxizii de Na, K, Ca  compuşi de arseniu
(γperita)
 agenţi alkilanţi (distrug
 Agenţi desicanţi (deshidratarea
ADN-ul celular)
celulară rapidă):
 Acizi minerali (H2SO4)
 Acizi organici
 Aldehide
 MECANISM

 Factori de gravitate:

 Natura agentului
 Concentraţia
 Durata contactului
 Penetraţia
 CLASIFICAREA CLINICĂ
ARSURILE CHIMICE PRODUSE DE ACIZI (minerali tari pH < 2, organici slabi)

 Acizi tari:
 HCl Deshidratare celulară severă, rapidă
 H2SO4
 Escară uscată cartonată, insensibilă (cenuşie, galbenă, gri etc) – în final neagră
 HNO3
 Escara limitează acţiunea acidului şi absorţia sistemică
 H3PO4

 Acizi slabi – esteri acizi:

 ac. acetic
 Escară moale evolutivă
 ac. oxalic
  Evoluţie septică lentă, torpidă
ac. carbonic
 Permite resorbţia sistemică
 ARSURILE PRODUSE DE ALCALINE (BAZE)

 Formează proteinaţi bazici, săruri bazice, saponificarea grasimilor şi

lichefierea părţilor moi lezate

 Escara umedă, mucilaginoasă evolutivă în profunzime

 Suprainfecţie
 TRATAMENT
 Îndepărtare + inactivare:
 Lavaj cu apă călduţă
 Lavaj cu antidotul specific
 Îndepărtarea mecanică (oxidul de calciu)

 Calmarea durerii

 Combaterea şocului

 Reechilibrarea hemohidroelectrolitică şi metabolică (sânge, soluţii micro şi

macromoleculare)

 Monitorizare (gaze sg., ionogramă serică, echilibrul acido-bazic, pH-ul, etc.)

 Alte măsuri: dializa, tratament specific depresiei miocardice, etc.

 TRATAMENTUL LOCAL

 Îndepărtarea hainelor

 Irigaţii cu apă sau ser fiziologic

 Irigaţii cu antidoturi, neutralizante

 Pansamente protectoare cu soluţii antiseptice şi pomezi

 Excizia necrozelor cu grefă imediată

 Prevenirea sechelelor:
 Cicatrici cheloide instabile cu aspect tumoral şi risc ↑ de malignizare
 LEZIUNILE PRIN CURENT ELECTRIC
Mecanism lezional:
 Arcul voltaic → căldură → arsură termică
 Pasajul curentului electric prin ţesuturi → electrocuţia
 Asociate → ↑ gravitatea

ARSURA → degajare de energie termică maximă la porţile de intrare şi ieşire a

curentului electric → marca electrică

LEGEA LUI OHM I=U/R:

 I – intensitate
 U – tensiune
 R – rezistenţă

 “I” se măsoară în amperi → “A omoară”

 “U” tensiunea – volţi → “Volţii ard”
 “R” rezistenţa → direct proporţională cu cantitatea de colagen
 LEZIUNILE PRIN CURENT ELECTRIC

 R mare:
 Cedare de energie termică ↑
 Distrugeri tisulare maxime la membre (diametru ↓ al conductorului)

↓
 Oase
 Tendoane
 Tegumente
R
 Muşchi
 Vase
 Nervi
 ALŢI FACTORI MODULATORI AI
LEZIUNILOR

 Durata contactului

 Traseul parcurs ( ↑ gravităţii - mână stg. → picior stg. cu traversarea cordului –

poate genera tahiaritmii şi stop cardiac)

 Suprafaţa de contact
 TABLOUL CLINIC
 Stare generală gravă până la şocul electric

CORDUL:
 Cel mai sensibil la trecerea CURENTULUI ELECTRIC:
 Tulburări de ritm
 Tulburări de conducere
 Grav: FiV şi STOP CARDIAC

 Leziuni coronariene ischemice – IMA

 Suferinţa organelor de epurare – ficat, rinichi (eliminarea de produşi rezultaţi din distrucţiile tisulare: Hb, proteine
denaturate, toxine)

 Leziuni viscerale directe: cerebrale

 Afazie
 Ataxie
 Comă
 Convulsii
 Pareze
 Etc.
 LEZIUNILE LOCALE
 Marca de intrare (necroza de coagulare):
 Gri albicioasă sau gălbuie cu zonă de carbonizare centrală
 Subdenivelată
 Perilezional:
 Congestie
 Edem

 Marca de ieşire:
 Tegumente rupte radiar
 Carbonizări
 Explozii tisulare

 Cea mai afectată este masa musculară cu apariţia miozitei necrozante

 Suprainfecţiia cu anaerobi dtermină gangrena gazoasă extensivă

 Escare prin carbonizare în cazurile grave

 Evoluţie gravă progresivă:

 Tromboze secundare
 Caracter extensiv al necrozelor musculare
 TRATAMENT

ŞOCUL ELECTRIC:
 Resuscitare cardiorespiratorie
 Defibrilare electrică
 Analeptice cardio-respiratorii (stimulante)
 Reechilibrare volemică şi electrolitică

LOCAL:
 Asistarea eliminării escarei – debridări largi
 Necrectomii repetate
 Amputaţii (cu bont deschis)
 Intervenţii reparatorii (7-8 luni)
DEGERĂTURILE
• Expunerea sistemică la frig = HIPOTERMIA

• Expuneri localizate:
• Piciorul de tranşee (expunerea prelungită la umezeală şi
temperatură scăzută a membrelor pelvine)
• Pişcătura de frig – paloarea şi anestezia tegumentelor la
expunerea la vânt rece
• Pernio (bubele de frig) – la nivelul extremităţilor expuse la
frig şi umezeală (mâini, picioare, nas, urechi)
• Degerătura
• Degerătura = leziune gravă ce determină distrucţii tisulare în zonele cu flux sangvin
scăzut sau neprotejate, după expunere la temperaturi sub limita de îngheţ

• Factori favorizanţi: vântul, umiditatea, altitudinea, îmbrăcămintea, imobilizarea,

alcoolul, malnutriţia
 SEVERITATEA DEGERĂTURILOR

• Grad I - se caracterizează prin albirea ariei

afectate. Eritemul si edemul pot fi prezente.
Leziunile sunt reversibile şi se vindecă în câteva
zile sub tratament eficient, fără sechele.

• Grad II - caracterizat de apariţia flictenelor cu

conţinut seros. Eritemul şi edemul înconjoară
flictenele. Poate fi afirmată la câteva zile de la
reîncălzire. Epidermul se regenerează fără
cicatrice.
• Grad III - caracterizat de apariţia flictenelor cu
conţinut sangvinolent sau sero- sangvinolent,
reprezintă o necroză superficială. Vindecarea se
face cu sechele, după săptamâni sau luni de
evoluţie spontană.

• Grad IV – reprezintă o necroză profundă, cu

pierdere importantă de ţesuturi; constă în cianoza
intensă a zonei afectate, fără apariţia flictenelor.
După câteva ore de la expunerea la frig apar
leziunile de gangrenă.
• După profunzime, degerăturile se împart în:

a. Degerături superficiale (corespunzător gradelor de

severitate I si II)

b. Degerături profunde (corespunzător gradelor de

severitate III si IV).
 TRATAMENT

A. Tratament profilactic:

- constă din măsuri de protecţie a indivizilor expuşi timp

îndelungat la frig şi umezeală - echipament de protecţie
special, îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată,
alimentaţie corespunzătoare, vitaminizare.
B. Tratament curativ:

a.Primul ajutor
• scoaterea victimei de sub influenţa frigului înlăturarea factorilor mecanici care
produc staza venoasă- încălţăminte şi haine strâmte

• evacuarea cât mai rapidă a degeratului

b.Tratamentul în unitatea spitalicească

1. Reîncălzirea – imersie în băi cu apă caldă la 40-43oC, timp de 20-30 minute

până dispare paloarea extremităţilor şi se instalează o roşeaţă intensă. După
baie, regiunile sunt pansate steril.

2.Debridarea flictenelor cu conţinut seros (cele cu conţinut sangvinolent nu se

debridează, deoarece ele trădează lezarea plexurilor subdermice, putându-se
produce disecarea dermului profund şi necroza acestuia).

3. Profilaxia antitetanică

4. Administarea de antialgice IM sau IV

5. Administrarea de antibiotice injectabil

6. Reechilibrare hidro-electrolitică

7. Elevarea segmentelor afectate pentru reducerea edemului.

c. Tratament chirurgical:

• In faza acută este limitat la incizia de decompresiune

în cazul unor escare constrictive sau la excizia escarei
atunci când există un proces infecţios sub aceasta.

• Tratamentul chirurgical al degerăturilor este util după

încheierea fazei acute şi după delimitarea clară a
zonelor de necroză.
• Se practică debridarea necrozelor sau amputaţii ale
unor segmente ale extremităţilor.

• Tardiv se pot efectua şi proceduri chirurgicale

reconstructive.
 HIPOTERMIA
• Hipotermia este definită arbitrar ca fiind o temperatură corporală centrală de 350C
sau mai mică şi este clasificată ca:

• uşoară (de la 35 la 320C),

• moderată (< 32 până la 280C),
• severă (< 280C).
• Diagnostic:
• Termometru pentru temperaturi joase
• PLASAT INTRARECTAL, INTRAESOFAGIAN SAU INTRAVEZICAL

• MANIFESTĂRI:
• Pierderea stării de conştienţă
• Aritmii cardiace
• Stop cardiorespirator
 TRATAMENT

RESUSCITARE REÎNCĂLZIRE

Se bazează pe principiul:

NOT DEAD UNTIL WARM AND DEAD

 HIPOTERMIA

• Tehnicile de reincalzire pot fi active sau pasive, interne

sau externe.
• Reincalzirea pasiva externa cuprinde acoperirea pacientului cu
paturi si haine intr-un mediu cald
• Reincalzirea activa externa implica aplicarea directa a surselor
de caldura (paturi de incalzire, imersie in apa calda)
• Reincalzirea activa interna poate fi obtinuta prin reincalzirea
cailor respiratorii, in care pacientul inspira oxigen umidificat
incalzit la 420C printr-o masca faciala sau tub endotraheal.
Lichidele administrate intravenos trebuie incalzite pana la 40 0C,
dar folosirea lor are efecte minime pe reincalzirea centrala.
• Cea mai eficienta tehnica de reincalzire este incalzirea sanguina
extracorporala prin hemodializa sau bypass cardiopulmonar.
Ambele metode implica indepartarea continua a sangelui, care
este circulat si incalzit in exterior inainte de a fi reintrodus in
corp.