CANCERUL PROFESIONAL

Realizat:Scutaru Victor gr.M1511

 Definitie
= proces neoplazic datorat unor factori specifici anumitor profesiuni
denumiti agenti cancerigeni profesionali, prezenti in conditii
obisnuite la anumite locuri de munca.

Epidemiologia:
Cancerul este considerat principala cauză a deceselor legate de
muncă în Uniunea Europeană. Anual pe continent se înregistrează
peste 100.000 decese provocate de cancerul profesional, ceea ce
reprezintă 53% din decesele determinate de accidentele de muncă și
de bolile profesionale împreună.
Carcinogenii profesionali-reprezintă orice agent chimic,fizic sau biologic prezent la
locul de muncă care determină un risc crescut de cancer pentru persoanele expuse.

Agenti cancerigeni profesionali

 Agenti fizici si chimici variati la care lucratorul este expus in conditii obisnuite de
lucru,capabili sa provoace aparitia unei neoplazii sau sa creasca numarul acestora.
 Agenti biologici.
Clasificare dupa starea de agregare:
 Pulberi
 Vapori
 Gaze
 Aerosoli
 Lichide
Clasificarea lui Weisberg:
 Cu actiune directa (nitrozamine, gaz mustar)
 Procarcinogeni (amine aromatice, hidrocarburi aromatice)
 Cocarcinogeni (gudroane, uleiuri minerale)
 După mecanismul de acţiune.
Cea mai actuală clasificare a carcinogenilor profesionali este realizată de Agenţia Internaţională de
Cercetări asupra Cancerului:

Grupa 1- cuprinde agenţii sau amestecurile sigur cancerigene pentru om. (există dovezi pentru argumentarea
acestei afirmaţii,ex.Siliciu O2, —Arsenul ţi compuşii săi, —Azbest, —Benzen, —Benzidina, —Cadmiu şi
compuşii săi, —Smoala, —Gudronul de cărbune, —Oxidul de etilen, —Radiaţia ionizantă)

Grupa 2-cuprinde agenţii,amestecuri de substanţe şi circumstanţe de expunere profesională pentru care există
date suficiente referitoare la efectul carcinogen pentru animale de laborator,în timp ce informaţiile legate de
efectele carcinogene pentru om nu sunt convingatoare. Această grupe presupune existenţa a doua subgrupe :

2A-cuprinde agenţii şi amestecurile de substanţe probabil cancerigene pentru om ( —Acrilamidă, —Acrilonitrilul

—Creozot, —Gazele de eşapament ale motoarelor Diesel, —Dietil sulfat, —Epiclorhidrină).

2B-cuprinde agenţii şi amestecurile de substanţe posibil cancerigene pentru om. ( —Acetaldehida, —Tetraclorura
de carbon, —Fibre ceramice, —Cloroform, —Ierbicide pe baza de acid feboxiacetic, —Diclormetan, —Fibra de
sticlă, —Hidrazina, —Nichel metalic)

Grupa 3-cuprinde agenţii şi amestecurile de substanţe care nu pot fi clasificate ăn ceea ce priveşte
carcinogeneza pentru om.

Grupa 4-include agenţii sau amestecurile de substanţe chimice care,probabil,nu sunt cancerigene pentru om.
Criteriul agresivitatii si certitudinii efectului
 Riscuri recunoscute- agenti identificati, amestecuri si grupe de
carcinogeni, operatii industriale carcinogene.
 Riscuri potentiale- carcinogeni suspecti si carcinogeni experimentali.
Identificarea agentilor cancerigeni profesionali
 Observatia clinica;
 Metoda epidemiologica;
 Metoda experimentala;
 Teste de mutagenitate;
 Confirmarea actiunii carcinogenetice;
 Reproductibilitatea rezultatelor;
 Confirmarea relatiei temporale expunere- efect prin studii
longitudinale;
 Concordanta date epidemiologice si experimentale;
 Confirmarea experimentala prin eliminarea agentului profesional ;
Patogenie
-Patrundere- cale respiratorie, digestiva, cutanata
-Actiune- locala sau absorbtie in organism,tumorile-pe-creier
-Localizare- “specifica”- UV la piele, radon -la plaman,clorura de vinil- ficat

Locul de actiune
*La locul de contact primar;
*La locul de depozitare selectiva;
*Afinitate functionala pentru anumite organe “tinta”;
*La nivelul organelor excretoare;

Mecanism de actiune
*Carcinogeni profesionali completi (uretan)
*Carcinogeni profesionali incompleti (tetraclorura de carbon, cloroform)

Mecanism de carcinogeneza
*Stadiul de initiere- modificare ADN- mutatie somatica- multiplicare celulara- transmitere
*Stadiul de promotie- multiplicarea selectiva a populatiei de celule modificate genetic
Cele mai cunoscute cancere profesionale sunt cele ale:
 vezicii urinare din industria coloranţilor (prin expunere la amine
aromatice: benzidină, derivaţi de anilină);
 carcinomul de rinofaringe în urma expunerii la praful de rumeguş
din industria lemnului, care,determină neoplasm al foselor nazale la
tâmplari);
 cancerele din sfera ORL provocate de pulberile metalice de nichel şi
crom la nivelul foselor nazale şi laringelui) ;
 cancerul pulmonar (prin expunere la azbest: mezoteliomul pleural,
fumuri de sudură).

Muncitorii din minele de uraniu au o frecvenţă crescută a cancerului

bronhopulmonar, prin expunerea la radon.
Creşterea frecvenţei cancerelor cutanate ocupaţionale este generată de
expunerile la uleiuri minerale, a leucemiilor în industria chimică prin
expunerea la benzen şi a angiosarcomului hepatic provocat de clorura de
vinil.
ACEST TABEL PREZINTĂ OCUPAȚIILE ÎN CARE S-A IDENTIFICAT O INCIDENȚĂ CRESCUTĂ A
CAZURILOR DE CANCER. PENTRU UNELE DINTRE ACESTE OCUPAȚII SE CUNOSC
SUBSTANȚELE CHIMICE SPECIFICE CARE CAUZEAZĂ CANCER, ÎN TIMP CE PENTRU ALTE
OCUPAȚII SUBSTANȚELE SPECIFICE NU AU FOST IDENTIFICATE ÎN MOD CLAR.

Tipuri de cancer (sau de organe

Ocupația sau industria afectate) pentru care există dovezi suficiente
ale caracterului carcinogen la om

Fabricarea aluminiului Plămân, vezică urinară

Fabricarea auraminei Vezica urinară
Gazeificarea cărbunilor Plămân
Distilarea gudronului de cărbune Piele
Fabricarea cocsului Plămân
Extragerea de minereu de hematit (din subteran) Plămân

Turnătorie de fontă și oțel Plămân

Fabricarea alcoolului izopropilic Cavitatea nazală și sinusurile paranazale
Fabricarea magentei Vezica urinară
Vopsitorie Plămân, mezoteliom, vezică urinară
Fabricarea cauciucului Leucemie, limfom, plămân, stomac, vezică
urinară
Stabilirea diagnosticului de cancer profesional
nu diferă de etapele diagnostice ale neoplaziei generale şi cuprinde
următoarele etape:
- anamneza profesională (din păcate, frecvent ignorată de către
clinicieni),
-examenul clinic şi paraclinic, care confirmă neoplazia (examenul
morfopatologic) şi permit stadializarea preterapeutică (extinderea bolii).
Pot exista însă şi erori diagnostice ocupaţionale, prin atribuirea
nejustificată a unei etiologii profesionale, care nu se potriveşte cu
localizarea, sau atribuirea nejustificată a unei etiologii profesionale,
după o perioadă prea scurtă de expunere (exemplu mezoteliomul apare la
minimum 15 ani de la expunere).
Agenţii carcinogeni profesionali induc anumite localizări neoplazice,
cu o histopatologie specifică fiecărui tip de expunere (mezoteliomul
pleural în expunerile la azbest, carcinomul sinusurilor nazale în
expunerile la pulberile de lemn esenţă tare, hepatocarciomul prin
expunerea la clorura de vinil, carcinomul tranziţional al trigonului
vezicii urinare, prin expunerea la amine aromatice,leucemii şi limfoame
prin expunerea la benzen şi radiaţii ionizante,etc.
DIAGNOSTICUL DE CANCER PROFESIONAL
Diagnosticul fiecărui caz de tumoră profesională, considerat izolat, este mai dificil decât în alte boli
profesionale, deoarece cancerul profesional nu se deosebeşte clinic şi anatomohistologic de tumorile
„spontane” cu acelaşi punct de plecare.
Indiferent de agentul cauzal care le dă naştere, de forma clinică sau sediul lor, tumorile maligne
profesionale posedă, totuşi, anumite caracteristici comune care constituie elemente de bază ale
diagnosticului etiologic:

- localizarea tumorii este remarcabil constantă pentru fiecare agent carcinogen şi pentru profesiunea
respectivă ( cancerul cutanat la transportatorii de cărbune, cancerul scrotal la filatori, cancerul
produs de izopropilul brut interesează etmoidul, sinusurile maxilare şi frontale etc.)
- spre deosebire de formele obişnuite ale cancerului, tumorile sunt adesea multiple.
- contactul cu agentul carcinogen este semnificativ atât ca intensitate cât şi ca durată.
- în unele cazuri tumora este precedată sau coexistă cu manifestări necanceroase care dovedesc
expunerea la agentul respectiv, fie ca boala cronică profesională pe care acesta o produce (tumorile
aparatului respirator prin cromaţi sunt precedate sau însoţite de iritaţia cronică a aparatului
respirator, ulceraţii ale mucoasei nazale şi ale tegumentelor, cancerul pulmonar datorit azbestului se
grefează totdeauna pe fibroza pulmonară azbestozică).
- agentul carcinogen chimic poate fi cel mai adesea pus în evidenţă în sângele, ţesuturile bolnavului
sau la nivelul tumorii (arsen, crom, fibre de azbest).
- neoplasmele apar după un interval mare de lucru în profesiunea de risc (perioada de latenţă este de
obicei cuprinsă între 10 şi 25 de ani). Dacă expunerea a fost suficient de intensă sau prelungită,
tumora poate apare la încetarea contactului cu agentul respectiv, chiar la mai
mulţi ani după aceasta.
- tumora poate fi reprodusă experimental prin aplicarea la animal a agentului carcinogen de la locul
de muncă.
Estimarea riscului expunerii profesionale la carcinogeni este dificilã deoarece: cancerul
profesional nu are manifestări clinice diferite de neoplazia generală; nu se cunoaşte cu
exactitate gradul expunerii la carcinogenul ocupaţional, care conduce la creşterea riscului de
cancer profesional.
Distribuţia expunerii în rândul populaţiei active se bazează de obicei pe date retrospective,
statistice; existenţa unor cofactori carcinogeni profesionali, sau de altă natură(genetici, fumat,
dietă, alcool, factori de mediu), care face dificilă stabilirea ponderii etiologice a agentului
profesional. Perioada de latenţă, de obicei de 15­20 de ani întârzie mult, documentarea
expunerii la carcinogen.

Identificarea agentului carcinogen este o etapă esenţială în comunicarea riscului cancerigen

la locul de muncă şi necesită implementarea măsurilor de prevenţie şi control. Comunicarea
riscului cuprinde deopotrivă informarea angajatorului şi angajatului despre existenţa factorului
de risc identificat, în vederea instituirii de măsuri, pentru eliminarea sau reducerea pericolului
expunerii la agentul cancerigen.
În urma comunicării pericolului expunerii la locul de muncă se impun o serie de măsuri de
prevenţie şi control, menite să elimine sau să reducă riscul, fie prin eliminarea carcinogenilor
profesionali din procesul tehnologic, prin interzicerea substanţelor carcinogene, sau înlocuirea
lor cu altele mai puţin nocive ; de exemplu: interzicerea fabricării şi utilizării benzidinei, beta­
naftil aminei în unele ţări; înlocuirea benzenului cu toluenul.
În cazul în care carcinogenul nu poate fi înlăturat, sau înlocuit este izolarea aparaturii
generatoare de noxe sau separarea proceselor tehnologice de locul unde lucrează muncitorii:
automatizarea procesului tehnologic, robotizarea manipulării unorcarcinogeni, etanşeizarea
perfectă a aparaturii.
 Preventia
Sunt necesare controale medicale periodice cu urmărirea stăriigenerale, funcţiei
aparatului respirator, doza biologic activă a factorului carcinogen.
Este importantă participarea la programe medicale de screening pentru
determinarea leziunilor precanceroase.
Screening­ul constituie o importantă componentă a prevenţiei secundare, pentru
reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin cancer profesional.
Metodele de depistare precoce sunt simple şi au un
raport cost­eficenţă net în favoarea eficienţei.
Pentru cancerul pulmonar profesional : citologia sputei la grupurile cu risc crescut
în
condiţiile în care acest test nu este obligatoriu prin lege (bărbaţi fumători, cu vârsta
peste 40 de ani, cu sau fără expuneri ocupaţionale anterioare). Corelarea citologiei
poate fi făcută, în cazuri selecţionate cu risc cescut cu radiografia pulmonară, probe
funcţionale respiratorii, tomografie computerizată (metodă mai scumpă) ;
Pentru cancerul sferei ORL : examen clinic cu laringoscopie indirectă şi
directă pentru lucrătorii cu risc crescut de neoplazie (expunere la carcinogeni,
fumători, consumatori de alcool) ;
Pentru cancerul vezicii urinare : citologia urinară şi în cazuri selecţionate cu risc
crescut, examenul cistoscopic.
 Monitorizarea locului de muncă asigură faptul că Ierarhie tradițională a
expunerea la substanțele cancerigene prin inhalarea practicilor de control al
substanțelor atmosferice, prin contact cu pielea sau expunerii.
prin ingestie, este redusă la minimum. Măsurile
esențiale întreprinse, de regulă, de un specialist
igienist sunt:

-inspectarea proceselor în care sunt utilizate sau pot fi

generate substanțele;
-asigurarea respectării procedurilor de operare în
condiții de siguranță;
-măsurarea nivelului substanțelor atmosferice;
-asigurarea faptului că echipamentul individual de
protecție este adecvat (de exemplu, mănuși, ochelari
de protecție, îmbrăcăminte de protecție etc.) și este
utilizat și întreținut în mod corespunzător;
-asigurarea unei igiene personale corespunzătoare,
acolo unde este necesar, măsurarea expunerii
lucrătorilor la substanțele chimice (biomonitorizare) și
inițierea și menținerea unor procese de înregistrare, de
notificare și de revizuire corespunzătoare.
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE!!!