Denisa-Adriana Oprea

denisa.oprea@comunicare.ro
• CURS 1. 14 oct.
Prezentarea planului cursului și a modalității de evaluare.
Conceptul de comunicare (I)
• CURS 2. 21 oct.
Conceptul de comunicare (II). Forme și tipuri de comunicare
• CURS 3. 28 oct.
Direcții în teoria comunicării: teorii obiective
• CURS 4. 4 nov.
Direcții în teoria comunicării: teorii interpretative
• CURS 5. 11 nov.
Comunicarea interpersonală: interacționismul simbolic;
teoria reducerii incertitudinii
• CURS 6. 18 nov.
Comunicarea interpersonală: teoria managementului
coordonat al înțelegerii; perspectiva interacțională
• CURS 7. 25 nov.
Comunicarea de grup și comunicarea publică: rolul constitutiv al
comunicării în organizații; teoria critică a comunicării în
organizații
• CURS 8. 2 dec.
Comunicarea de masă: semiotica; teoria utilizări și gratificații
• CURS 9. 9 dec.
Comunicarea de masă: teoria cultivării; teoria agenda setting
• CURS 10. 16 dec.
Comunicarea în context cultural: culturi invidualiste/culturi
colectiviste
• CURS 11. 13 ian.
Comunicare în context cultural: teoria negocierii feței
• CURS 12. 20 ian.
Recapitulare
• Anderson, James A. (1996). Communication Theory: Epistemological
Foundations. New York: Guilford.
• Barthes, R. (1997). Mitologii. Iași: Institutul Europen (traducere Maria
Carpov).
• Baxter, L.A. & Braithwaite, D.O. (eds.) (2008). Engaging Theories in
Interpersonal Communication: Multiple Perspectives. Thousaund Oaks:
Sage.
• Baylon, C., Mignot, X. (2000). Comunicarea. Iași: Ed. Universităţii
Alexandru Ioan Cuza (traducere Ioana Ocneanu, Ana Zăstroiu).
• Berger. G.R. & Calabrese, R. (1975). Some Explorations in Initial
Interaction and Beyond: Toward a Developmental Theory of Interpersonal
Communication. Human Communication Research, vol. 1, p. 99-112.
• Cobley, P., Schulz, P. J. (2013). Theories and models of
communication (vol. I). Berlin/Boston: De Gruyter Mouton.
• Dinu, Mihai (2014). Comunicarea. Repere fundamentale. București:
Orizonturi.
• Dobrescu, P., Bârgăoanu, A., Corbu, N. (2007). Istoria comunicării.
București: comunicare.ro
• Drăgan, I. (2007). Comunicarea. Paradigme și teorii. București: RAO (vol.
I).
• Fiske, J. (2003). Introducere în științele comunicării. Iași: Polirom
(traducere Monica Mitarcă).
• Griffin, E., Ledbetter, A., Sparks, G. (2014), A First Look into
Communication Theory, McGraw Hill (9th edition)
(http://www.afirstlook.com/book)
• Hall, S. (1997). „Introduction” și „The Work of Representation”. In Hall, S.
(ed.), Representation: Cultural Representations and Signifying Practices.
London: Sage.
• Lohisse, J. ([2001]2002). Comunicarea: de la transmitere mecanică la
interacțiune, traducere din limba franceză de Gabriela Scurtu Ilovan, Iași:
Polirom.
• Mattelart, A. & Mattelart, M. ([1995]2001). Istoria teoriilor comunicării.
Iași: Polirom (traducere de Ioan Pânzaru).
• McCombs, M. (2004). Setting the Agenda. Cambridge: Polity.
• McQuail, D. (1999). Comunicarea. Iași: Institutul European.
• Muller, H.L. & Craig, R.T. (eds.) (2007). Theorizing Communication: Reading
Across Traditions. Los Angeles: Sage.
• Putnam, L. & Nicotera, A.M. (eds.) (2003). Building Theories of
Organizations: The Constitutive Role of Communication. New York:
Routledge.
• Reynolds, L.T. & Herman-Kinney, N.J. (eds.) (2003). Handbook of
symbolic interactionism. Walnut Creek: Altamira.
• Shepherd, G., John, J. St. & Striphras, T. (eds.) (2006). Communication
as ... Perspectives on Theory. Sage: Thousand Oaks.
• Stacks, D.W. & Salwen, M.(eds.) (2008). An Integrated Approach to
Communication Theory and Research. New York: Routledge.
• Stănciugelu I., Tudor, R., Tran, V., Tran, A. (2015). Teoria
comunicării. București: 2015.
• Ting-Toomey, S. (2005). Identity negotiation theory: crossing cultural
boundaries. In W.B. Gudykunst (ed.), Theorizing about Intercultural
Communication. Thousand Oaks, CA: Sage, 211 – 234.
• Watzlawick, P., Bavelas, B.J. & Jackson, D. D. ([1967]2014).
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie, traducere din
limba engleză de Bogdan Boghițoi, București, Editura Trei.
• Wolton, D. ([1997]2012). Despre comunicare, traducere din limba
franceză de Denisa-Adriana Oprea, București: Comunicare.ro.
 50% curs+50% seminar (minim nota 5
pentru fiecare dintre cele două componente
pentru promovarea examenului)
 Curs: examen final (4p grilă+ 4p item
deschis + 1p aplicație + 1p din oficiu)
 Aplicație: o teorie dintre cele discutate la
curs ilustrată printr-o experiență personală
(un text de minim 250, maxim 300 de
cuvinte, pregătit înainte de examen)
 NB: prezența la curs nu este obligatorie
Comunicarea ca aspirație trimite la
fundamentul oricărei experiențe umane (D.
Wolton, Despre comunicare, 1997)

Comunicarea – omniprezentă în viața socială

(D. McQuail, Comunicarea, 1999)
 „Deși vorbim adesea de societate ca și când aceasta ar fi o
structură statică, definită de tradiție, într-un sens mai
intim, ea este o rețea extrem de complexă de înțelegeri
parțiale sau complete între membrii unităților
organizaționale de orice anvergură (...). Numai în
aparență societatea este o sumă statică de instituții
sociale; în realitate, ea este reanimată sau reafirmată
creator în fiecare zi de acte particulare de natură
comunicativă care au loc între indivizii ce o alcătuiesc...
orice structură culturală, orice act individual care ține de
comportamentul social implică, într-un sens explicit sau
implicit, comunicare” (D. McQuail, 1999).
Comunicarea ca proces de transmitere

Comunicarea ca proces de receptare

Comunicarea – proces linear/circular și

interactiv

Intenționalitatea (semiologia: doar semnalele (un țipăt), nu și

indiciile (paloarea), presupun o intenție din partea
emițătorului; Școala de la Palo Alto: orice comportament
are o valoare comunicativă; intenția emițătorului contează
mai puțin)
Comunicarea – sursă de ordine, unitate și
coeziune

Comunicarea – cauză de schimbare,

fragmentare și conflict

Comunicarea - efect sau cauză a unei anumite

mulțimi de relații sociale și structuri
interacționale
 Simboluri/Vorbire/Limbaj Comunicarea este schimbul
verbal de gânduri ori idei (Hoben, 1954)
 Înțelegere Comunicarea este procesul prin care îi
înțelegem pe ceilalți și prin care ne silim în schimb să fim
înțeleși de ei. Este dinamică, se schimbă în continuu și
evoluează în funcție de situație (Andersen, 1959)
 Interacțiune/Relație/Proces social Interacțiunea, chiar și
la nivel biologic, este un fel de comunicare; altfel, nu ar
putea avea loc acte comune (Mead, 1963)
 Reducerea incertitudinii Comunicarea se naște din nevoia
de a reduce incertitudinea, de a acționa efectiv, de a
apăra sau întări eul (Barnlund, 1964)
 Proces Comunicarea: transmitere de informații, idei, emoții,
priceperi etc. cu ajutorul simbolurilor – cuvinte, imagini, tabele
etc. Acest act sau proces de transmitere este numit îndeobște
comunicare (Berelson & Steiner, 1964)
 Transfer/Transmitere/Schimb ...ideea a ceva care este transmis
de la un lucru sau persoană la alt lucru sau persoană. Folosim
cuvântul „comunicare” uneori pentru a ne referi la ceea ce este
astfel transmis, alteori la mijloacele prin care este transmis,
alteori la întregul proces. De multe ori, ceea ce este astfel
transmis este împărtășit mai departe... se ajunge astfel la
participare, așa cum, în sens se spune despre persoanele
religioase că comunică (Ayer, 1955)
 Legătură/Unire Comunicarea este procesul care leagă între ele
părți discontinue ale lumii vii (Ruesch 1957)
 Punere în comun Comunicarea este un proces prin care
ceea ce era monopolul unei/unor persoane devine comun
pentru două sau mai multe persoane (Gode, 1959)
 Schimbare de comportament/Răspuns/Schimbare
Comunicarea este răspunsul (...) unui organism la un
stimul (Stevens, 1950)
 Intenție În esență, comunicarea are ca interes central
acele situații comportamentale în care o sursă transmite
un mesaj unui receptor cu intenția conștientă de a afecta
comportamentul acestuia (Miller, 1966)
 Putere ... comunicarea este mecanismul prin care este
exercitată puterea (Schacter, 1951)
 E. O. Wilson (biolog): „Comunicarea este o
acțiune a unui organism sau a unei celule
care alterează modelele probabile de
comportament ale altui organism sau ale
altei celule, într-o manieră adaptativă
pentru unul sau ambii participanți”

 (psihologia și sociologia nu concepe

comunicarea în absența unui subiect dotat cu
conștiință)
 Hovland et al.: „Comunicarea este un proces
prin care un individ (comunicatorul)
transmite stimuli (de obicei, verbali) cu
scopul de a schimba comportarea altor
indivizi (auditoriul)”

 (postularea preponderenței comunicării verbale contrazice

cercetările din domeniul kinezicii – non-verbale și
paraverbale; mutismul; muzica și artele plastice nu
intenționează să schimbe comportamentul
ascultătorului/privitorului)
 Ch. Morris: „punerea în comun,
împărtășirea, transmiterea unor proprietăți
unui număr de lucruri”

 (cuprinde tipuri de interacțiuni ce nu mai au

nimic de-a face cu informația – un radiator
își „comunică” căldura obiectelor din
încăperea respectivă)
 Comunicarea este procesul relațional prin
care se creează și interpretează mesaje
ce pot primi un răspuns (Em. Griffin)

 (interdisciplinaritate)
 Emițător: construiește/inventează conținutul și forma
mesajului; face o alegere conștientă cu privire la acestea

 Receptor – interpretează mesajele

 (Școala funcționalistă – R mai influent decât E prin

capacitatea de a selecta și de a utiliza în moduri variate
mesajele venite de la E; capacitatea sa de a selecta și de
a reacționa determină finalmente alegerile și
direcționările mesajelor concepute de emițător)
 Mesaj – esențial

 Proces relațional (între două sau mai multe

persoane+afectează natura relațiilor dintre acestea)

 Mesaje → răspuns – dacă mesajul nu trezește o reacție

cognitivă/emoțională/comportamentală, atunci ≠
comunicare)

 Mesaj – nu doar verbal/scris/vizual, ci și: obiceiuri,

ritualuri,vestimentație, gesturi, clădiri, ambiente
planificate, grădini, ceremonii, steaguri, monede,
spectacole, genuri și forme culturale etc.