CURENŢII DE ÎNALTĂ

FRECVENŢĂ
 CARACTERISTICI:

• Frecvenţă foarte mare;

• Produc fen. importante capacitive- străbat cu uşurinţă capacităţi pe care
curenţii de joasă frecvenţă nu le pot străbate;
• Produc fen. inductive foarte marcate – cu cât frecv. este mai mare,
variaţia câmpului inductor este mai rapidă şi forţa electromotoare de
inducţie este mai ridicată;
• Produc energie calorică: Q=K I² R t, unde K= 0,24 (ct.);
• Câmpul de înaltă frecvenţă încălzeşte puternic corpurile metalice şi sol.
electrolitice;
• În mediile metalice omogene, cu rezistenţă mică( conductorii metalici),
curentul de ÎF se propagă la spf.=ef. “pelicular”;
• Străbat cu dificultate obstacolul reprez. de impedanţa unei bobine;
• Propagarea într-un mediu heterogen nu urmează legile valabile pt.
curentul continuu;
• Curenţii de ÎF transmit în mediul înconjurător, la dist. f. mari, unde
elctromagnetice de aceeaşi frecv. cu a curentului care le-a generat
( fen. ce stă la baza radiofoniei, radiolocaţiei şi televiziunii);
 UNDELE SCURTE

• Caracteristici: - frecv.= 27,12MHz

- λ = 11,06 m
• Germanul Schliephake , Giessen, 1928
• Prop. fiziologice:
1. Nu au acţ. electrolitică şi electrochimică, nu produc fen
de polarizare;
2. Nu det. excitaţie neuromusculară (la frecv. înalte, durata
stimulului este f. scurtă a.î. nu poate det. excitaţia struct.
nervoase);
3. Au efecte calorice de profunzime fără a produce lez.
cutanate ( proced. de termoterapie cu acţ. profundă)
 UNDE SCURTE

• Penetraţia tisulară şi ef. caloric depind de:

- frecvenţa curenţilor ( creşte odată cu creşterea frecv.)
- ct. electrice
- partic. histobiochimice ale struct. tisulare străbătute
- metodologia de aplicaţie
- dist. electrozilor faţă de spf. corporală tratată;

• Endotermie ( căldura se formează în interiorul ţes. org.) –

ef. remanent, temp. rămâne ridicată 48-72 ore după
procedură;
 ACŢ. FIZIOLOGICĂ A EF. CALORIC

• METABOLISM: - creşte necesarul de oxigen şi substrat

nutritiv, creşte catabolismul;
• CIRCULAŢIE: - activare vizibilă a circ.( hiperemie activă)
prin acţ. directă locală, acţ. reflexă, v.d generală- det.
scăderea TA;
• SN - central: ef. sedativ
- periferic: ↑ excitabilitatea, ↑ viteza de conducere, ↓
reobaza, ↓ cronaxia ( ef. manifestat la aplic. de durată
scurtă);
• MUŞCHI: - scade tonusul muscular, relax. antagoniştii;
+ ef. de creştere a capacităţii imunologice a organismului şi
acţ. asupra gl. endocrine ???
 EF. TERAPEUTIC DERIVAT DIN ACŢ. CĂLDURII

• Hiperemizant
• Analgetic
• Miorelaxant- antispastic
• Activarea metabolismului
 Modalităţi de aplicaţie ale US

1. Metoda în câmp condensator

- se utilizează electrozi de tip Schliephake- plăci metalice rotunde
izolate într-o capsulă de sticlă sau de mat. plastic ( electrozi “rigizi”)-
se aplică la dist. de 2-4 cm de spf. corporală tratată
- electrozi plaţi sau “ flexibili”- din cauciuc, de dimens. diferite,
încorporaţi în pâslă; se aplică direct pe corpul pacientului ( afecţ. cu
zone corporale plane, pacienţi imobilizaţi la pat)

- ţes. bogate în apă şi proteine ( muşchii, org. interne) au o rezistenţă

mai mică decât ţes. gras şi măduva osoasă; en. de ÎF trece ca un
curent de deplasare, fără a produce căldură;
- coef. de încălzire pe unit. de volum de ţesut gras faţă da acelaşi
volum de ţes. muscular este de 10/1;
- dacă dorim încălzirea profundă a ţes. şi evitarea încălzirii strat. cu
ţes. gras, trebuie mărită distanţa dintre electrozi şi tegument;
2. Metoda în câmp inductor
- energia se transmite reg. tratate printr-un cablu de
inducţie, electrodul solenoid ( 1,5- 3 m)- cablu înfăşurat în
spirale în jurul reg. tratate, electrod “diplodă” ( 2 cabluri-
bobină dispuse în două planuri ce formează un diedru),
electrozi de tip monodă ( d= 14-15 cm) sau minodă (d= 5,5
cm), la care cablul- bobină este amplasat în carcase
rotunde din material plastic;
- metoda realizează o încălzire profundă mai eficientă la
nivelul ţesutului muscular, ajungând la un raport de 1/1 faţă
de încălzirea ţes. gras( dacă stratul adipos supraiacent nu
depăşeşte 3-4 cm grosime);
 Metodologia de tratament

• Alegerea şi utilizarea electrozilor:

- tipul şi natura electrozilor- electrozii flexibili încălzesc mai
superficial decat cei rigizi; există electrozi speciali – axilar,
vaginal;
- dimensiunea electrozilor- în funcţie de suprafaţa tratată;
aplic. în camp condensator se fac cu electrozi de aceeaşi
mărime (realizarea unui camp uniform), se pot aplica şi
electrozi de dimens. diferite (cel mic devine activ, cu ef.
termogen mai pronunţat);
- distanţa electrozilor faţă de spf. reg. tratate, de obicei 2-4
cm, variaţia distanţei electrod- tegument modifică
profunzimea expunerii (peste 3 cm încălzire mai profundă);
- poziţia electrozilor- fie că se aplică bipolar, fie monopolar,
trebuie să fie aşezaţi paralel cu spf. tratată pt. a realiza un
camp uniform de transmisie şi încălzire- ef. de
“oblicitate”( concentrare a campului în zonele mai apropiate;
Electrozii pot fi poziţionaţi în 3 modalităţi:
1. transversal- trat. artic.
2. longitudinal- aplic. la niv. spatelui, trunchiului, mb.
3. în unghi drept
 Dozarea intensităţii campului de US

• Doza intensităţii adm. variază în fcţ. de:

- sensibilitatea individuală la cădură
- natura reg. tratate
- felul, dimensiunea şi distanţa electrozilor faţă de spf.
corporală
- ef. şi scopul terapeutic urmărit
- stadiul de evoluţie al afecţiunii tratate

Struct. diferită a ţes. tratate ( cutanat, adipos, muscular) det.

impedanţe diferite, gr. de vascularizaţie infl. dozele
terapeutice ( un ţes. mai bogat vascularizat pierde mai
repede căldură, se pot aplica doze mai mari);
1. METODA OBIECTIVĂ
- măsurarea temp. pielii, ţesuturilor s.c sau a cavităţilor
mucoase, într-un mediu ambiant cu temp. = 20- 24°C, cu
diverse mijloace ( cupluri termoelectrice, termisori de
diferite forme);
- se urmăreşte cu cate grade creşte temp. ţesutului tratat;
- dozele slabe cresc temp. cutanată cu 1 gr., dozele medii
cu 1-3 gr., dozele puternice cu peste 3 gr.;
- mucoasele suportă o doză mai crescută datorită
vascularizaţiei mai abundente;
- creşterea temp. cutanate este mai accentuată la
aplicaţia în camp inductor;
2. METODA SUBIECTIVĂ
- constă în caracterul senzaţiei percepute de pacient la
diferite doze de intensitate aplicată;
◊ doza I – atermică/ rece, nu produce nici o senzaţie, este
sub pragul de excitaţie termică,(5-10W)
◊ doza II – oligotermică, produce o senzaţie de căldură
abia perceptibilă, (35-50W)
◊ doza III – termică, produce o senzaţie de căldură
evidentă, suportabilă, plăcută, (50-100W)
◊ doza IV – hipertermică, produce o senz. de căldură
puternică, uneori greu suportată, (110-180-250 W)
- În stadii ac. – doze mici (I-II) cu durată scurtă 3-5 min., serii scurte, ritm
zilnic sau la două zile;
- În stadii cr. – doze mari (III-IV), cu durată prelungită 20-30 min., zilnic
sau la interval de 2-3 zile, 12 şedinţe;
- Doza I poate fi aplicată ca “intensitate de introducere” la pacienţii
sensibili sau la cazurile acute sau hiperalgii;
- Dozele II-III au acţiune antispastică;
- Dozele mari (IV) şi scurte au acţiune revulsivă în aplicaţiile superficiale;
- Dozele mari şi preelungite pot fi utilizate în scop de elctro-
hiperpirexie în aplicaţiile generale;
Durata şedinţelor – în funcţie de ef. terapeutic urmărit, stadiul de
evoluţie al afecţiunii, dozele utilizate – în afecţiuni ac. → durate surte( 3-
10 min.), în afecţ. cr. → durate mai lungi (20-30 min.);
Nr. şedinţelor – dep. de std. evolutiv al bolii, în general nu se depăşesc
12-15 şedinţe;
 Recomandări la aplicaţiile de US

• Se va explica pacientului ce senzaţie cutanată trebuie să

aibă(în funcţie de doza terapeutică);
• Pacientul va sta într-o poziţie relaxată;
• Patul sau scaunul nu va conţine părţi sau elemente
metalice;
• Se vor îndepărta toate obiectele metalice (inele, ceasuri,
agrafe, ace ) pt. a evita supraîncălzirea locală, regiunile cu
implante metalice nu vor fi tratate ( endoproteze, tije, broşe
etc.);
• La metoda în câmp condensator se poate aplica
tratamentul pe regiuni acoperite de vestimentaţie ( se vor
îndepărta lenjeria şi îmbrăcămintea din texturi sintetice şi
îmbrăcămintea umedă);
• Se evită zonele cu tulburări de sensibilitate cutanată;
• La aplicaţiile în câmp condensator la ambii genunchi se va
interpune o bucată de pâslă între aceştia;
• La primele şedinţe, durata tratamentului se va creşte
progresiv;
• Durata şedinţelor este condiţionată şi de evoluţia favorabilă
a afecţiunii sub efectul şedinţelor premergătoare;
• Este interzisă utilizarea ap. de ÎF în spaţii şi secţii de terapie
fizicală, în vecinătatea ap. de JF ( minim 6 m);
 INDICAŢII

• Afecţiuni ale ap. locomotor: reumatism degenerativ, inflamator cr. ( în

afara puseului), abarticular ( bursite, tendinite, tenosinovite, PSH,
miogeloze), sechele posttraumatice;
• Afecţiuni ale SNP- nevralgii Arnold, NCB, nevrite, pareze şi paralizii ( n.
facial, circumflex, plex brahial, radial, cubital, sciatic) şi ale SNC-
sechele după poliomielită, scleroză în plăci ( metodă adjuvantă de
favorizare a vascularizaţiei locale cu rol trofic muscular);
• Afecţiuni C-V: sdr. Raynaud, degerături, tulburări ale circ. periferice
venoase ale mb., arteriopatii periferice ale mb. (stadii incipiente);
• Afecţiuni ale ap. respirator: br. cr., sechelele pleureziilor
netuberculoase, pleurite, AB ( în afara crizelor);
• Afecţiuni ale ap. digestiv: spasme esofagiene, G-D şi intestinale cu
caracter mai ales funcţional; constipaţii cr., diskinezii biliare,
colecistopatii cr. nelitiazice, sdr. aderenţiale;
• Afecţiuni ale ap. uro-genital: hipertrofii de prostată, prostatite,
pielocistite, unele nefrite ac., epididimite, orhite;
• Afecţiuni ginecologoce: metroanexite, parametrite cr., sterilităţi
secundare;
• Afecţiuni ORL: sinuzite frontale, fronto- etmoidale, rinite cr., faringite,
laringite, otite externe, otite medii cr.;
• Afecţiuni oftalmologice: dacriocistite, orgelet, coroidite, iridociclite 8 se
recomandă protejarea cristalinului prin dozare atentă a aplicaţiilor);
• Afecţiuni stomatologice: dureri postextracţii, dentare, gingivite,
stomatite, abcese peridentare, unele parodontopatii,
• Afecţiuni dermatologice: furuncule, panariţii, hidrosadenite;
• Afecţiuni endocrine: dereglări ale hipofizei, tiroidei, suprarenalei,
pancreasului ( utilizarea unor doze slabe cu scop reglator);
• În actul de decizie prin care alegem o procedură de US-
importantă valoarea reprezentată de aceasta ca factor
terapeutic:
- prioritar faţă de alte proceduri de termoterapie
- adjuvant faţă de alte mijloace terapeutice
- permisiv faţă de posibilitatea asocierii cu alte
proceduri fizicale eficace;
 CONTRAINDICAŢII

• Procese inflamatorii acute cu supuraţii;

• Manifestări acute ale af. reumatice;
• Afecţiuni cu tendinţe la hemoragii: hemoptizii, UGD activ;
• Procese neoplazice;
• Prezenţa de piese metalice intratisulare ( materiale de
osteosinteză);
• Implantarea de pace- maker cardiac;
• Perioadele de ciclu menstrual şi sarcina;
 TERAPIA CU ÎNALTĂ FRECVENŢĂ PULSATILĂ
(DIAPULSE)

• Impulsurile sunt separate de pauze ce variază în trepte, de

la o durată de 25 ori mai mare decat durata impulsului;
• Frecvenţa imp. este dozată în 6 trepte, între 80- 600 imp./s
(80- 160- 300- 400- 500- 600); penetraţia este împărţită în 6
trepte, de la 1 la 6;
• Intensitatea en. de lucru a aparatului este cuprinsă între 293
şi 973 W;
• Durata mare a pauzei în raport cu durata impulsurilor face
ca ef. calorice sa se disperseze pană la dispariţie, ef.
biologice au o durată mai lungă şi o estompare mai lentă;
• Penetraţia campului este în funcţie de intensitate,
prezentand un maximum de 20 cm, care corespunde I max.
de 975 W;
• Dozarea penetraţiei depinde de greutatea şi constituţia
organismului, se alege o penetraţie mai mare (treptele 5,6)
la organismele mai robuste;
• Emiţătorul – localizator al ap. se aplică la distanţă foarte
mică de corp ( de la contactul intim la 2-3 cm);
• Emiţătorul – localizator se poate aplica deasupra regiunilor
şi porţiunilor acoperite de îmbrăcăminte, ap. gipsate,
materiale sintetice, pansamente, asupra reg. ce conţin
elemente metalice de contenţie şi osteosinteză;
 MODUL DE ACŢIUNE

• Campul electromagnetic realizat de diapulse influenţează mişcările

ionice intra- şi extracelulare, det. echilibrarea pompelor de sodiu în
celule dereglate, aflate în stare de depolarizare parţială ( contribuie
astfel la refacerea potenţialelor bioelectrice de la nivelul mb. celulare şi
la repolarizarea celulelor);
• Stimulează procesele anabolice celulare;
• Creşte afluxul sanguin periferic prin amplificarea vascularizaţiei locale
( contribuie evident la procesul de vindecare);
• Influenţează favorabil procesele de regenerare ale ţes. nervos;
• Creşterea capacităţii de apărare şi regenerare prin: stim. activ. sist.
reticulo- histiocitar, creşte nivelul sgv. al gamaglobulinelor, creşte
infiltraţia leucocitară, stimulează hematopoieza, fevorizează formarea
colagenului în procesele reparatorii tisulare;
 EF. FIZIOLOGICE

• Amel. evident OP , în special cele posttraumatice

(AND);
• Accelerează proc. de calusare al fracturilor;
• Accelerează resobţia hematoamelor;
• Reduce edemul tisular;
• Accelerează cicatrizarea plăgilor;
• Grăbeşte vindecarea arsurilor;
• Previne şi reduce cicatricile cheloide;
• Fav. vindecarea ulcerelor varicoase;
• Reduce calcificările din structura părţilor moi (tendinite,
bursite);
• Fav. vindecarea ulcerului peptic;
• Diminuă şi combate spasmele musculaturii netede;
 INDICAŢII TERAPEUTICE

• AF. ALE AP. LOCOMOTOR: calusarea fracturilor

(scurtează procesul de consolidare osoasă cu peste 50%),
AND, stări postraumatice ale părţilor moi (contuzii,
hematoame), osteomielite, bursite, capsulite, tenosinovite,
artrite cu diferite localizări, artroze reactive, hidartroza;
• AF. VASCULARE: ulcere varicoase ale gambelor,
arteriopatii periferice (trombangeite Burger, arteriopatii
ATS);
• AF. RESPIRATORII: bronşite, faringite ( rezultate
spectaculoase în cele ac.);
• AF. ORL: sinuzite;
• AF. DIGESTIVE: ulcer peptic, colite ac., pusee de RCUH,
diverticulite intestinale;
 INDICAŢII TERAPEUTICE

• AF. UROGENITALE: pielonefrite ac., cistite ac. hemoragice,

inflamaţii pelvine ( anexite, metroanexite, parametrite),
mase aderenţiale;
• AF. STOMATOLOGICE: gingivite, stomatite, stări
postintervenţii stomatologice şi bucomaxilofaciale;
• AF. ALE TEGUMENTULUI: herpes zoster, arsuri;
 METODOLOGIA DE APLICAŢIE

• Alegerea treptei de penetraţie (1-6) dep. de: localizarea procesului

patologic, tipul constituţional, grosimea str. celulo- adipos sc.; valori mai
mari sunt utilizate la persoane robuste, cu ţesut celuloadipos mai bogat;
• Frecvenţa 400- 600/s;
• Nr. şedinţelor: 4- 8 aplicaţii în suferinţe ac.-sac., 10-14 în suferinţe cr.;
• Ritmul aplic. este de obicei zilnic;
• Durata procedurii este de regulă 15 min. pt. aplic. localizatorului
emiţător pe regiunea afectată; apoi amplasarea emiţătorului pe una din
regiunile – hipocondrul drept (pt. activarea bogatei vascularizaţii
hepatice), epigastru (probabil prin acţiune reflexogenă) sau lombar
( prin acţiune asupra gl. suprarenale) – această secvenţă durează de
obicei 10 minute şi se utilizează valori ale frecvenţei şi penetraţiei cu 1-
2 trepte mai mici decat în prima parte;
 AVANTAJE

• Nu produce efecte calorice locale, hipertermie sau arsuri

putand fi aplicat în inflamaţiile şi congestiile existente în
procese infecţioase şi neinfecţioase;
• Contraindicaţiile şi efectele secundare sunt minime, se
menţionează numai pace- makerul cardiac!!!;
• Poate fi aplicat la orice varsta, fără riscul de aprovoca
tulburări trofice;
• Arie largă de indicaţii terapeutice;
• Scurtează substanţial timpul de vindecare în multe dintre
afecţiunile tratate, implicit durata spitalizării;
• Reduce necesitatea utilizării şi consumul diferitelor
medicamente( AINS, antibiotice, antialgice);
• Combate rapid durerea;
 AVANTAJE

• Poate fi tratată orice regiune a corpului;

• Pacientul nu trebuie dezbrăcat;
• Nu produce nici o stare de disconfort;
• Pacientul nu trebuie supravegheat decat la începutul
aplicaţiei;
• Tratamentul poate fi aplicat de un cadru mediu;
• Aparatul poate funcţiona 16 ore din 24;