ŞOCUL TRAUMATIC

În anul 1737 renumitul chirurg

francez Le Dran a propus termenul
„Socccusse” pentru stările după unele
grave stresse corporale, psihice, după
unele grave traumatizări corporale.
Peste un an – în anul 1738 – acest
termen a fost tradus în limba engleză
„Shock” care şi-a obţinut o largă
utilizare internaţională.
 ŞOCUL TRAUMATIC

Şocul traumatic este un proces tipic

patologic care s-a format evolutiv, este
cauzat de leziuni grave corporale si se
dezvoltă în perioada acută a maladiei
traumatice (G. J. Nazarenco, 1997)
 ŞOCUL TRAUMATIC
Frecvenţa şocului traumatic:

În traumatisme izolate: de la 1 până la 3%

În politraumatisme:
• În traumatisme multiple- până la 25%
• În traumatisme asociate – până la 50%
În traumatisme combinate – până la 75%
 ŞOCUL TRAUMATIC
Patogenia şocului traumatic

3 grupe de teorii :
• Hemoragia şi hipovolemia
• Neurogenă
• Toxică
 ŞOCUL TRAUMATIC
Patogenia şocului traumatic
1. Hemoragia şi hipovolemia este
polifactorală:
• hemoragiile în focarele de leziune
(externe, interne)
• deponarea generalizată a sîngelui
• translocaţia extravazală a
componentului lichid a sîngelui şi
limfei ( plasmo- şi limforeea)
 ŞOCUL TRAUMATIC
Dereglările circulatorii în şocul traumatic se
dezvoltă în modul următor:
• În faza compensată a şocului creşte tonusul
sistemului nervos simpatic, se activează
funcţia glandelor endocriniene, prioritar a
hipofizei şi suprarenalelor (noradrenalin,
adrenalină şi alt.) cu spasmatizarea vaselor
sangvine periferice.
• Se declanşează centralizarea hemodinamicei,
care la etapa dată are un efect salvator, cu
ameleorarea circulaţiei sangvine a creerului,
cordului, pulmonilor şi alt.
 ŞOCUL TRAUMATIC
• În ţesuturile periferice se declanşează şi se
agravează hipoxia cu acumularea metabiliţilor
biologic activi, care intoxică organismul. În şocul
relativ uşor şi de o durată nu prea mare, în
tratamentul antişoc efectiv spasmatizarea
periferică se lichidează rapid şi cantitatea acestor
metaboliţi nu ajunge la nivelul critic pentru
organism.
• În hipoxie tisulara indelungată se acumulează şi
sunt asimilate în circuitul sangvin cantităţi masive
de metaboliţi (histamină, serotonin şi alt.) biologic
activi, care cauzează dilatarea arteriolelor,
capilarelor, iar spasmul venulelor se păstrează.
Se crează o deponare patologică a sîngelui în
sistemul capilar a muşchilor, dermei, altor
țesuturi, care în final cu mult agravează
hipovolemia.
 ŞOCUL TRAUMATIC
• Restituţia tardivă a volumului de sînge
circulant cauzează „criza microcirculaţiei” şi
schimbări ireversibile în ţesuturi, organe.
• Circulaţia sangvină limitată în ţesuturi,
acumularea în cantităţi enorme a metaboliţilor,
accidoza ascendentă favorizează agregarea
intravasculară a hematiilor, trombii cărui
obturează micele vase sangvine - CID-sindrom.
În perioadele precoce procesul de
microcoagulaţie este reversibil sub acţiunea
fibrinolizinei şi heparinei endogene. În durata
mai mare a CID-sindromului se crează necroze
focale în ţesuturi, organe.
 ŞOCUL TRAUMATIC
• Hipoxia circulatorie cauzează insuficienţa
acută hepatică, cardiacă, pulmonară, renală
şi altor organe.

Pronosticul în şoc mult depinde nu

numai de graviditatea traumatismelor
suportate, dar şi de profunzimea şi
durata hipoxiei tisulare, celulare.
 ŞOCUL TRAUMATIC
Patogenia şocului traumatic
2. Teoria neurogenă - reflectorie
• aferentaţia masivă din focare spre sistemul
nervos central
• excitaţia regională, generală a scoarţei
cerebrale apoi inhibaţia proceselor
neurogene cu decompensarea cerebrală
3. Teoria toxică:
• endotoxemia cauzată de dereglări metabolice
şi hipoxemice
 ŞOCUL TRAUMATIC
Patogenia şocului traumatic

La momentul actual şocul traumatic

este recunoscut ca polifactoral:
- el este hipovolemic, neuroreflector
şi toxic.
 ŞOCUL TRAUMATIC

Clinica şocului traumatic

Pentru prima dată descrierea
clinicei şocului traumatic a fost
expusă de Jeims Latte în 1795,
dar, spre regret, nu s-a păstrat
până în timpul nostru.
 ŞOCUL TRAUMATIC
Clinica şocului traumatic

Renumitul chirurg rus N. Pirogov foarte detalizat

a expus clinica şocului traumatic la ostaşii grav
traumatizaţi în războiul ruso-turc (1853-1854) în
lucrarea sa clasică „Начала общей военной
хирургии” (1865, cтр. 71): „Amorţitul culcat stă
nemişcat, nu strigă, nu oftează, nu plânge, nu
participă la nimic şi nu cere nimic; corpul lui
este rece, faţa palidă-surie, privirea fixă în
depărtare; pulsul filiform, respiraţia este aproape
insesizabilă, plăgile şi pielea – asensibile”.
 ŞOCUL TRAUMATIC
Clinica şocului traumatic
Fazele şocului traumatic:
I - faza erectilă - se epuizează foarte rapid (de la câteva clipe
– pînă la 20-30 minute) şi are următoarele manifestări
clinice:
• agitaţia traumatizatului;
• comportarea neadecvată;
• excitaţie motorică şi logoree;
• hipertonus muscular;
• hiperestezie generalizată;
• hiperreflexie tendinoasă, dermală;
• respiraţia mai frecventă decât în normă;
• pulsul mai expresiv, uşoară tahicardie;
• lenta majorare a tensiunei arteriale sistolice sau
normotonia;
• uneori pot avea loc involuntar acte de defecaţie, urinare.
 ŞOCUL TRAUMATIC
Clinica şocului traumatic
Fazele şocului traumatic:
II – faza torpidă, divizată în trei grade în funcţie de
starea generală a bolnavului şi manifestările locale:
Gradul 1 - uşor:
• starea generală de gravitate medie, puţin obnubilat
• paliditatea tegumentelor
• tº pielei nu este schimbată
• simptomul ”petei albe” – până la 3 sec
• GTRD (gradientul temperaturii recto-dermale)-pină la 7º
• respiraţia normală sau uşoară tahipnoe
• TA sistolică scăzută pînă la 100 mmHg.
• pulsul frecvent, tahicardie până la 100 pe 1 min.
 ŞOCUL TRAUMATIC
Clinica şocului traumatic
Fazele şocului traumatic:
II – faza torpidă, divizată în trei grade în funcţie de starea
generală a bolnavului şi manifestările locale:
Gradul II - grav:
• starea generală gravă
• în conştiinţa, omnubilaţia este mai vădită
• hiporeflexie, hipotonie musculară
• paliditate - cianotizarea tegumentară
• tº pielei este scăzută
• simptomul “petei albe” – până la 5 sec
• GTRD - 7° - 10 °
• TA sistolică scăzută pînă la 70 mmHg.
• tahicardie - 130-140 pe 1 min.
 ŞOCUL TRAUMATIC
Clinica şocului traumatic
Fazele şocului traumatic:
II – faza torpidă, divizată în trei grade în funcţie de starea
generală a bolnavului şi manifestările locale:
Gradul III - extrem de grav:
• starea generală extrem de gravă
• cunoştinţa profund omnubilată sau lipseşte
• tegumentele sure - palide - cianotizate
• hiporeflexie şi hipotonie musculară vădită
• t° tegumentelor este foarte scăzută
• simptomul “petei albe” – peste 5 sec
• GTRD - 10°-14°
• respiraţia superficială frecventă
• TA sistolică scăzută sub 70 mm col.Hg.
• tahicardie peste 150 pe 1 min.
 ŞOCUL TRAUMATIC

Indexul Algover ( 1977)

pentru gradarea şocului traumatic

Ind. Algover P / TA sistolică N - 0,5 - 0,6

• gr. I 0,6 - 0,8
• gr.ll 0,9 - 1,2
• gr.lll mai sus de 1,2
 ŞOCUL TRAUMATIC
CARACTERISTICA SOCUL COMPENSAT
( faza erectilă, şoc gr. 1 )
• Paliditatea pielei şi a mucoaselor
• simptomul "petei albe“ - până la 3 sec
• GTRD nu este mai mare de 7º ( N - 3 - 5º C)
• TA sistolică normală, puţin ridicată sau hipotonie
uşoară pînă la 100-110 mm. col. Hg
• Tahicardie moderată - 90 - 100 pe 1 min.
• Lipsa manifestărilor de hipoxie a miocardului după
datele ECG
• Lipsa simptoamelor de hipoxie cerebrală
• Tensiunea centrală venoasă nu este schimbată sau
puţin scăzută
 ŞOCUL TRAUMATIC
CARACTERTSTICA ŞOCULUI DECOMPENSAT
( şoc gr. II - III )
• Hipovolemia progresivă polifactorală
• Hipotensiune arterială sub nivelul 100 mm/Hg
• Anurie
• Criza microcirculatorie cu fenomenul exprimat de
agregaţie intravasculară a hematiilor,
refracteritatea microvasculară la aminele presorii
endogene şi exogene
• Acidoza metabolică decompensată
• GTRD - peste 7º
• Simptomul “petei albe”- peste 3 sec
 ŞOCUL TRAUMATIC
COMPONENTELE ASISTENŢEI MEDICALE PRIMARE
(primul ajutor, asistenţa premedicală)
1.) Unele momente organizatorice:
• eliberarea traumatizatului de acţiunea agentului
mecanic
• asigurarea securităţii pacientului şi personalului
medical
• eliberarea de compresia hainelor, unor elemente a lor
• asigurarea liniştei, aerului curat
2.) Hemostaza provizorie prin procedee simple şi
atraumatice (după indicaţii - pansament compresiv,
aplicarea garoului, pense hemostatice pe capetele
vaselor în plagă)
 ŞOCUL TRAUMATIC
COMPONENTELE ASISTENŢEI MEDICALE PRIMARE
(primul ajutor, asistenţa premedicală)

3.) Aplicarea pansamentului aseptic în leziunile deschise

4.) Imobilizarea sau instalarea raţională a pacientului
pentru evacuare
5.) Hipotermia locală cu asigurarea normotermiei generale
6.) Administrarea antidoloranţilor, enteral sau parenteral în
funcţie de traumatism şi de etapă
7.) Asistenţa simptomatică:
• saturarea cu lichid alcalin
• cardiotonice şi alt.
 ŞOCUL TRAUMATIC
Volumul asistenţei medicale în şocul traumatic acordată
de medicul de familie, echipelor de urgenţă, de
medicul-generalist:
• Infuzia intravenoasă a soluţiilor antişoc: poliglucină,
reopoliglucină, gelofuzin, refortan şi alte dextrane cu
greutate moleculară mare;
• Administrarea intravasculară a preparatelor antidolorante;
• Aplicarea (sau corectarea) imobilizaţiei calitative pentru
transportarea gravului traumatizat;
• Asistenţa simptomatică în funcţie de manifestările clinice;
• Continuarea terapiei infuzionale pe parcursul evacuării
traumatizatului spre instituţia madicală traumatologică
(chirurgicală).
 ŞOCUL TRAUMATIC
TRATAMENTUL ŞOCUL TRAUMATIC
( acţiuni de ordin local )

1.) Anestezie locală în focar sau trunculară, regională

2.) Imobilizarea perfectă cu restabilirea maximal
posibilă a poziţiei segmentului traumatizat.
3.) Hemostază locală in leziunile deschise
4.) Profilaxia asimilării produselor necrozei locale in
leziunile masive, grave prin hipotermie, pansamente
compresive şi alt.
5.) Profilaxia proceselor infecţioase locale prin
administrarea locală şi generală a antibioticelor,
preparatelor antiseptice.
 ŞOCUL TRAUMATIC
TRATAMENTUL ŞOCULUI TRAUMATIC
( Terapia generală antişoc )

1.) Restituţia volumului sîngelui circulant se

efectuează prin infuzia soluţiilor coloidale şi
cristaloide şi transfuziei sîngelui şi
preparatelor sanguine:
• În şoc de gr. I – infuzia în volum de 1500-
2000 ml a soluţiilor coloidale – cristaloide
în raport 1:1, cu o viteză medie de 200
ml/oră;
 ŞOCUL TRAUMATIC
TRATAMENTUL ŞOCULUI TRAUMATIC
( Terapia generală antişoc )
• În şoc de gr. II – infuzia-transfuzia soluţiilor
coloidale –cristaloide- sînge şi preparatele lui în
raport 1:1:1 în volum de 2000-3500 ml cu o
viteză medie de 300 ml/oră;
• În şoc de gr. III – transfuzia-infuzia sângelui –
colidale- cristaloide în raport 2:1:1 în volum de
până la 6000 ml cu o viteză medie de 600
ml/oră.
 ŞOCUL TRAUMATIC
2.) Tratamentul antialgic şi corecţia funcţiei sistemului
nervos central:
• antidolorante, inclusiv şi preparate narcotice
• trancvilizatori şi alte preparate anarcotice
• blocaje cu anestetice
• cetamine somnifere, sedative
3.) Menţinerea sistemului de transportare a O :
• sînge şi preparatele sîngelui (plasmă, masă eritrocitară
şi alt.)
• substituenţi ai sîngelui coloidali şi cristaloizi.
4.) Compensarea activităţii cardiace: preparate cardiotonice
( sol. CaCl2, glucozide cardiace )
• preparate cardiostimulatoare ( izadrin şi alt.)
• vazopresori (noradrenalină, metazon, dopamin)
 ŞOCUL TRAUMATIC
TRATAMENTUL ŞOCULUI TRAUMATIC
( Terapia generală antişoc )
5.) Combaterea stresului psihoemoţional:
• trancvilizatori ( fenozepam, seduxen, dlazepam, etc. )
6.) Restabilirea metabolismului proteic şi carbonic:
• plasma nativă, proteină, albumină, plasma secca.
7.) Licidarea hipoxiei:
• Vit C, B 6, B 12
• soluţii de glucoza
• O2
• ventilaţia pulmonară asistată
 ŞOCUL TRAUMATIC
TRATAMENTUL ŞOCULUI TRAUMATIC
( Terapia generală antişoc )
8.) Normalizarea activităţii endocriniene
• corticosteroide şi alt.
9.) Normalizarea funcţiei renale
• diuretice osmotice - manitol, sorbitol
10.) Corecţia echilibrului acido - bazic şi dereglărilor
electrolitice:
• substituenţi cristaloizi
• soluţii - bufer
• soluţii 2 - 4% de NaHCO3
 ŞOCUL TRAUMATIC
TRATAMENTUL ŞOCULUI TRAUMATIC
( Terapia generală antişoc )
11.) Normalizarea calităţilor reologice a sîngelui
12.) Lichidarea hipercuagulaţiei ( anticoagulanţi )
13.) Restabilirea metabolismului transcapilar
• preparate antihistaminice
14.) Combaterea intoxicaţiei
• substituenţi ai sîngelui cu destinaţie detoxica
(hemodeză, polideză)
• hemosorbţia, limfosorbţia, plasmoforeza
• imunomodulatori
 ŞOCUL TRAUMATIC
TRATAMENTUL ŞOCULUI TRAUMATIC
În stare de şoc este admisă efectuarea numai
unor intervenţii chirurgicale, care au destinaţie antişoc:
1. Trefinaţiile, trepanaţiile craniene în cazurile prezenţei
manifestărilor clinice de accelerată dezvoltare a
hematoamelor epi- subdurale şi altele cu
compresia creerului;
2. Toracotomia în masive hemoragii intra- şi
extrapleurale, în leziuni grave de cord, pulmoni;
3. Laparatomii – în hemoragii masive intra abdominale
cu leziuni a organelor parenhimatoase, marelor
vase sangvine şi alt.
4. În leziuni complete a vaselor sangvine magistrale
periferice cu restituţia lor şi restabilirea circulaţiei
sangvine.