Modulul 6: Evaluarea și validarea

competențelor profesionale
didactice

Formator: Cristina-Anca Danciu

 Proiect cofinanţat din Fondul Social European - Programul Operaţional
Capital Uman 2014 – 2020
Axa Prioritară 6: Educaţie si competenţe / Operațiune compozită OS 6.5, 6.6.
Îmbunătățirea competențelor personalului
didactic din învățământul preuniversitar în vederea promovării unor servicii
educaționale de calitate orientate pe nevoile
elevilor și a unei școli incluzive
Titlu proiect: „Profesionalizarea carierei didactice - PROF”
Cod proiect: POCU/904/6/25/146587
Beneficiar: Partener 1 - Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Perioada de implementare – 1 ianuarie 2021 – 31 decembrie 2023
Motto:
„Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut,
dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.”
- Maya Angelou-
Conținut tematic
• 6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți
6.1.1. Aplicarea metodelor şi instrumentelor de evaluare
6.1.2. Organizarea sesiunilor de evaluare

• 6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat

6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat
6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea sumativă)
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul,
interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)
• 6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare
6.3.1. Cariera didactică în Europa
6.3.2. Cariera didactică în Romania
6.3.3. Standarde profesionale pentru cariera didactică. Competențele cadrului didactic
Rezumat
Modulul 6: Evaluarea și validarea competențelor profesionale didactice

Capitolul Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți cuprinde

prezentarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți, tipuri de itemi și aspecte legate de
procesul de autoevaluare.
Activitățile propuse urmăresc sensibilizarea cursanților față de problematica evaluării în
procesul de mentorat educațional. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat, pot fi
abordate atât din perspectiva mentorului, cât și a persoanei mentorate. Tematica și activitățile
propuse au scopul de formare a capacităților de elaborare și utilizare de către mentori a unor
strategii și instrumente adecvate activităților desfășurate, precum și a capacității de autoevaluare
obiectivă a mentorilor și a persoanelor mentorate. Viziunea strategică și metodologică este adaptată
pedagogiei adulților și integrează facilitățile oferite de mijloacele moderne de instruire și
comunicare.
Capitolul Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare prezintă cadrul general
de formare a cadrelor didactice în Europa și în România. Sunt sintetizate condițiile necesare
diferitelor niveluri de calificare, conform legislației în vigoare.
Obiective specifice
Modulul 6: Evaluarea și validarea competențelor profesionale didactice

-Să construiască strategii eficiente de evaluare a diferitelor forme de activități realizate

de persoanele mentorate;
-Să elaboreze instrumente de evaluare și autoevaluare a activităților desfășurate de
persoanele mentorate;
-Să identifice valențele psihopedagogice ale metodelor și instrumentelor de evaluare a
învățării/formării la adulți;
-Să elaboreze probe de evaluare utilizând mai multe tipuri de itemi;
-Să descrie condițiile necesare obținerii diverselor niveluri de calificare a cadrelor
didactice, conform legislației în vigoare;
-Să se raporteze la standardele profesionale ale cadrelor didactice în evaluarea realizată
în cadrul activității de mentorat.
Competențe specifice
Modulul 6: Evaluarea și validarea competențelor profesionale didactice

-Formarea și dezvoltarea capacității de evaluare și autoevaluare obiectivă a cadrelor

didactice (mentori și persoane mentorate), în cadrul procesului instructiv-educativ;
-Proiectarea şi desfășurarea evaluării la adulți prin folosirea metodelor și instrumentelor
de evaluare;
-Identificarea competențelor necesare cadrelor didactice conform diverselor niveluri de
calificare și formarea unei perspective asupra profesiei în context european.
6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți
6.1.1. Aplicarea metodelor și instrumentelor de evaluare
●Evaluarea include trei componente importante care, chiar dacă se află într-o strânsă legătură,
definesc procese distincte: măsurarea, aprecierea și decizia (Radu, 1981, 2008).

● Măsurarea:
este procesul de stabilire a realizărilor în activitatea de învăţământ, constă în aplicarea
unor tehnici, probe, pentru a cunoaşte efectele acţiunilor instructiv-educative. Măsurarea exprimă,
de obicei, în cifre, mărimea rezultatelor.

●Aprecierea: corespunde emiterii unei judecăți de valoare. Aprecierile sunt exprimate prin:
●calificative,
●menţiuni speciale, laude,
●observaţii critice,
●comentarea rezultatelor.

●Decizia:
●este etapa care răspunde la întrebare „De ce evaluăm?”,
●în decizie își găsesc justificare măsurarea și aprecierea,
●este ultima operație a evaluării care evidențiază și scopul demersului evaluativ.
6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți
6.1.1. Aplicarea metodelor și instrumentelor de evaluare
Evaluarea reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, organizează şi interpretează datele
obţinute în urma aplicării unor instrumente de măsurare în scopul emiterii unei judecăţi de valoare pe
care se bazează o anumită decizie în plan educaţional.
În general, evaluarea performanţelor are trei funcţii (diagnostică, prognostică, de certificare). Funcţia:

∙ diagnostică, în sensul de a face cunoscute situaţiile şi factorii care conduc la obţinerea anumitor rezultate
ale cursanților pentru a stabili eventualele proceduri de remediere a punctelor critice.
∙ prognostică, în sensul anticipării performanţelor viitoare ale cursanţilor pe baza rezultatelor înregistrate şi
al planificării secvenţelor următoare ale activităţii de învăţare. De obicei, această funcţie a evaluării se
asociază celei de diagnoză, fiind complementare.
∙ de certificare a nivelului de cunoştinţe şi abilităţi al cursanţilor la sfârşitul unei perioade lungi de instruire.
Aplicație
Activitate individuală/de grup

• Argumentați caracterul complementar al funcțiilor evaluării:

oconstatarea, aprecierea, diagnosticarea, prognosticarea;
ofuncții din perspectiva profesorului, funcții din perspectiva formabilului.
Aplicație
Activitate de grup
• Analizați procesul de evaluare școlară realizat în sistemul românesc de învățământ, argumentând
existența/coexistența caracteristicilor evaluării tradiționale și ale evaluării moderne.
➢Repere în elaborarea răspunsului:
oEvidențiați cel puțin 3 caracteristici ale evaluării tradiționale și/sau moderne specifice învățământului românesc;
oJustificați alegerea caracteristicilor menționate;
oExemplificați cu referire la situații educaționale concrete din învățământul românesc/experiența dvs.;
oRelevați raportul dintre evaluarea tradițională și cea modernă în sistemul de învățământ românesc;
oEvidențiați tendințele evolutive în ceea ce privește procesul de evaluare în școala românească;
oExprimați un punct de vedere personal.
6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți
6.1.1. Aplicarea metodelor și instrumentelor de evaluare

●Funcții specifice ale evaluării (Potolea, Manolescu, 2005):

●din perspectiva profesorului, evaluarea îi permite:
➢culegerea de informații cu privire la măsura în care au fost realizate obiectivele
stabilite;
➢cunoașterea acțiunilor reușite dar și a celor critice.
●din perspectiva persoanei evaluate:
➢evaluarea orientează și dirijează activitatea de învățare;
➢evidențiază ce trebuie învățat și cum trebuie învățat;
➢oferă informații cu privire la gradul de atingere a obiectivelor;
➢are efecte pozitive asupra însușirii temeinice a cunoștințelor, formării priceperilor,
deprinderilor;
➢constituie un mijloc de stimulare a activității de învățare.
Aplicație

Activitate individuală
• Considerând evaluarea pe bază de competențe ca alternativă la evaluarea tradițională
centrată pe cunoștințe, enumerați câteva consecințe asupra activităților de predare-
învățare-evaluare, care derivă din utilizarea evaluării pe bază de competențe.
6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți
6.1.1. Aplicarea metodelor și instrumentelor de evaluare

●Direcţii de perfecţionare a evaluării:

●extinderea actului evaluativ de la verificarea şi aprecierea rezultatelor la evaluarea

proceselor de predare-învăţare, care au generat rezultatele constatate, diagnosticându-se
punctele forte sau slabe ale celor două procese;

●evaluarea modernă este abordată în termeni de „proces”, „activitate evaluativă” care

însoțește permanent procesul de predare-învățare (evaluarea formativă, formatoare), și
nu ca o modalitate de măsurare, verificare, control.
Aplicație

Activitate individuală
• Argumentaţi ideea că, în didactica actuală, evaluarea reprezintă o autentică modalitate
de transmitere şi însuşire de cunoştinţe şi de formare de abilităţi, capacităţi, competenţe
etc.
6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți
6.1.1. Aplicarea metodelor și instrumentelor de evaluare
●Direcţii de perfecţionare a evaluării (continuare)
●creșterea ponderii evaluării formative a generat deplasarea accentului, de pe rezultatele
învățării, pe procesul învățării;
●diversificarea gamei metodelor de evaluare folosite de cadrele didactice prin utilizarea
metodelor moderne (portofoliu, proiect, investigația, autoevaluarea) alături de cele
tradiționale, cele moderne răspunzând cerinței de evaluare a proceselor cognitive ale
cursantului în timpul activității de învățare și nu doar de evaluare a produselor;
●îmbogățirea sistemului tehnicilor și instrumentelor de evaluare, prin integrarea în
probele de evaluare, a itemilor obiectivi, semiobiectivi și subiectivi, în concordanță cu
complexitatea competențelor și performanțelor vizate;
●conştientizarea de către persoanele evaluate, a cerinţelor şi criteriilor de evaluare, ca
bază pentru formarea capacităţii de autoevaluare.
6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți
6.1.2. Organizarea sesiunilor de evaluare
După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, se identifică:

∙ evaluarea iniţială , care se realizează la începutul unui program de instruire în scopul stabilirii nivelului de pregătire al cursanţilor. Prin
intermediul evaluării iniţiale se identifică nivelul achiziţiilor cursanţilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul
asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse. Informaţiile obţinute în urma realizării unei evaluări iniţiale sprijină planificarea
activităţilor viitoare ale formatorului din perspectiva adecvării acestora la posibilităţile cursanţilor sau a iniţierii, dacă este cazul, a unor
programe de recuperare.
∙ evaluarea formativă însoţeşte întregul parcurs didactic . Din acest motiv, efectele sale ameliorative asupra activităţii de învăţare sunt considerabile, oferind
permanent posibilitatea de raportare la obiectivele propuse şi de evidenţiere a progresului înregistrat de la o secvenţă la alta a instruirii.
În cazul evaluării formative, feed-back-ul obţinut este mult mai util şi eficient, ajutând atât cursantul cât şi formatorul să îşi adapteze
activitatea viitoare la specificul situaţiei.
∙ evaluarea sumativă se realizează , de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire (de exemplu, capitol, semestru, an şcolar, ciclu de
învăţământ etc.), oferind informaţii utile asupra nivelului de performanţă al cursanţilor în raport cu obiectivele de instruire propuse.
Evaluarea sumativă se concentrează mai ales asupra elementelor de permanenţă ale aplicării unor cunoştinţe de bază, ale demonstrării
unor abilităţi importante dobândite de cursanţi într-o perioadă mai lungă de instruire. Caracterul ameliorativ al evaluării sumative este
relativ redus, efectele resimţindu-se după o perioadă mai îndelungată, de regulă, pentru seriile viitoare de cursanţi.
6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți
6.1.2. Organizarea sesiunilor de evaluare

Dacă se urmăreşte ca și criteriu cine realizează evaluarea, interesează următoarele

tipuri:

∙ evaluările interne, atunci când acţiunea evaluativă este efectuată de către aceeaşi
persoană/instituţie care este implicată direct şi în activitatea de instruire (de exemplu,
formatorul);

∙ evaluările externe, în care se implică o persoană/instituţie, alta decât cea care a

asigurat realizarea procesului de formare.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat

Sintagma "evaluare didactică" se referă la totalitatea demersurilor evaluative şi

autoevaluative circumscrise diferitelor nivele ale procesului de învăţământ, cu implicarea
de resurse umane diverse – cadre didactice, elevi, studenţi, părinţi, manageri, personal
nedidactic, factori de decizie; astfel se explică faptul că în literatura de specialitate se mai
utilizează sintagmele supraordonate "evaluare educaţională" şi "evaluare
pedagogică"(Bocoș, 2007).
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat

Caracteristici ale evaluării:

✓ caracterul ştiinţific: evaluarea are la bază anumite norme, criterii, principii docimologice;
✓ caracterul multidimensional: evaluarea vizează rezultatele educaționale, sub diferite forme ale acestora:
cunoştinţele asimilate (cantitate, calitate); capacităţile intelectuale (nivel de dezvoltare); stilul cognitiv;
capacitatea de aplicare a cunoştinţelor; trăsăturile de personalitate;
✓ caracterul sistematic: evaluarea trebuie să se realizeze continuu, să însoţească permanent desfăşurarea
procesului de învăţământ;
✓ caracterul procesual: evaluarea este un proces, parcurge mai multe etape:
- definirea şi cunoaşterea obiectivelor procesului de învăţământ;
- crearea unor situaţii de învăţare, care să favorizeze apariţia comportamentelor anticipate de obiective;
- alegerea metodelor de evaluare;
- evaluarea şi analiza datelor culese;
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat

În ceea ce privește evaluarea în activitățile de mentorat, poate fi abordată având în

vedere două direcții: evaluarea mentorului și evaluarea persoanei mentorate (M.
Moldoveanu, M. Mircescu, R. Pachef, S. Chircu, „DE LA DEBUT LA SUCCES –
program naţional de mentorat de inserţie profesională a cadrelor didactice”) prezintă
următoarele repere specifice pentru cele două direcții de evaluare în activitățile de
mentorat:
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat

Evaluarea persoanei mentorate Evaluarea mentorului

Evaluatori (Cine - Mentorul;
evaluează?) - Managerii şcolari;
- Inspectorul scolar;
- Persoana mentorată însăși
(autoevaluare).
Obiectul evaluării (Ce - Nevoi de formare;
se evaluează?) - Comportamentul didactic;
- Atitudini (faţă de elevi,
profesie, colegi, instituţia
şcolară, propria carieră);
- Aptitudinile didactice (în mod
deosebit competenţele de
comunicare);
- Motivaţia.
- Managerii şcolari;
- Inspectorul şcolar;
- Persoana mentorată
- Mentorul însuşi (autoevaluare).
- Calitatea activităţii de mentorat;
- Eficienţa strategiilor utilizate;
- Atitudinea faţă de persoana
mentorată;
- Rezultatele obţinute.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat

Evaluarea persoanei mentorate Evaluarea mentorului

Beneficiarii evaluării (Cui serveşte Persoanei mentorate Mentorului
evaluarea?) - facilitarea integrării profesionale; - pentru perfecţionarea propriei
- afirmarea comportamentului activităţi;
didactic; Managerilor
- Conştientizarea progresului - pentru cunoaşterea calităţii activităţilor
profesional; de mentorat.
- corectarea unor discuncţionalităţi.

Cum se valorifică evaluarea? Mentor

- pentru perfecţionarea activităţii;
Manageri şcolari
- pentru monitorizarea procesului
de inserţie profesională.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat
Trebuie subliniate particularitățile funcțiilor de constatare, apreciere, diagnosticare și prognosticare pe care le îndeplinesc
evaluările din cadrul activităților de mentorat:
➢Din perspectiva mentorului:
oConstată și apreciază rezultatele obţinute de debutant, prin raportare la obiectivele propuse;
oIdentifică aspectele pozitive, reușite, dar și nerealizările, lacunele, precum și cauzele care le determină, putându-se lua măsuri
de ordin ameliorativ;
oPoate lua măsuri de reglare și autoreglare atât a procesului didactic, cât şi a celui de mentorat;
oRezultatele evaluărilor oferă mentorilor posibilitatea perfecţionării propriei activităţi de cadru didactic şi îndrumător al
persoanei mentorate.
➢Din perspectiva persoanei mentorate:
oEvaluările efectuate de către mentori au impact asupra personalităţii acestora;
oO evaluare corect realizată permite acestora dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi autoevaluare, stimulează în
continuare motivaţia şi interesele profesionale ale acestora;
oAprecierile mentorilor stau la baza reglării și autoreglării activității didactice viitoare.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea
sumativă)

Strategiile de evaluare utilizate în evaluarea performanțelor școlare, sunt aplicate și în evaluările

realizate în activitatea de mentorat, punându-se accent, în concordanță cu o rientările moderne în
domeniul evaluării educaţionale, mai ales pe procesul care a condus la obţinerea
rezultatului și mai puțin pe rezultatul în sine.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea
sumativă)

Evaluarea inițială
Se realizează la începutul unei perioade de instruire pentru a furniza mentorului informaţii utile în elaborarea strategiei didactice, în
proiectarea conţinutului etapei următoare şi în stabilirea direcţiilor de acţiune corectivă şi ameliorativă. Îndeplineşte o funcţie de
diagnosticare.
Prin acest tip de evaluare, se urmăreşte obţinerea unor informaţii referitoare la:
- nivelul de dezvoltare a proceselor intelectuale, ale persoanei mentorate;
- nivelul de pregătire al celui mentorat (volumul şi calitatea cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor, capacităților, lacunele în
pregătire, gradul în care stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează);
- motivaţia persoanei mentorate pentru perfecționare în carieră.
În activitatea de mentorat educațional, evaluarea inițială vizează obținerea unor informații despre: nevoile de formare ale
persoanelor mentorate și nivelul de cunoștințe, capacități, competențe metodologice, didactice pe care le dețin aceste cadre didactice.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea
sumativă)
Evaluarea formativă (continuă)
Constă în măsurarea şi aprecierea rezultatelor, pe parcursul perioadei de instruire, în mod sistematic, la
intervale mici de timp. Îndeplineşte rol de diagnosticare şi ameliorare, în sensul că, dacă se constată că
rezultatele nu sunt cele aşteptate, se stabileşte un diagnostic precizându-se dificultăţile, nerealizările, cu
scopul adoptării măsurilor de corectare necesare. Evaluarea formativă însoţeşte permanent desfăşurarea
procesului de instruire, este implicată în proces, asigură feed-back-ul atât pentru cei evaluați, cât şi pentru
evaluatori (I.T.Radu, 1981, 2008, C. Cucoș, 2008).
Spre deosebire de evaluarea sumativă, care realizează un sondaj, evaluarea formativă presupune verificarea
tuturor persoanelor mentorate şi a asimilării întregului conţinut, realizând în plus şi o informare acestora în
legătură cu cele constatate. Cunoaşterea de către profesorul mentorat a rezultatelor, a gradului de îndeplinire a
obiectivelor se realizează imediat.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea
sumativă)

Evaluarea formativă (continuă)

Evaluarea formativă se caracterizează printr-o frecvenţă mult mai mare a verificărilor pe parcursul unei perioade de instruire şi
scurtarea intervalului dintre verificări şi ameliorările aduse procesului. Fiind implicată în proces, aceasta evaluează nu numai
rezultatele activității de învățare, ci şi procesul prin care s-a ajuns la un anumit rezultat, permiţând ameliorarea lui pe viitor.
Ritmul optim cu care trebuie să se realizeze evaluările pe parcursul mentoratului va fi stabilit de către fiecare mentor, în funcţie de o
serie de factori:
- specificul colectivului de persoane mentorate (profesori debutanți / cu experiență);
- timpul disponibil;
- specificul disciplinei predate;
Din perspectiva activității de mentorat, evaluarea formativă vizează identificarea și favorizarea progresului persoanei mentorate,
implicarea acesteia în actul evaluării și dezvoltarea capacității de autoevaluare.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea
sumativă)

Evaluarea formatoare – o evaluare formativă puternic personalizată

Funcția dominantă a evaluării formatoare este cea de a însoți și de a ajuta învățarea, fiind, din acest punct de
vedere, o formă desăvârșită a evaluării formative. Această etapă a evaluării formative va fi atinsă odată cu asumarea
de către persoana mentorată, a propriei învățări: la început conștientizarea obiectivelor de atins, apoi integrarea de
către subiect a datelor furnizate prin demersul evaluativ în administrarea propriului parcurs (reglarea/auoreglarea
activității de învățare).
Practic, realizarea evaluării formatoare devine posibilă în momentul în care persoana mentorată:
✓a conştientizat şi interiorizat/ internalizat obiectivele urmărite şi le-a transformat în propriile obiective;
✓a valorificat şi integrat informaţiile obţinute prin evaluare în gestionarea propriului parcurs de învăţare şi
formare.
Evaluarea formativă devine eficace când se transformă în autoevaluare și reglează procesul învățării.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare,
evaluarea sumativă)

Scopul deplasării terminologice de la evaluarea formativă spre evaluarea formatoare este de a centra
demersul mentoratului pe reglarea asigurată prin însăși persoana mentorată (evaluarea formatoare), spre
deosebire de evaluarea formativă în care reglarea privește cu prioritate strategiile pedagogice ale
mentorului. În acest caz, evaluarea este un instrument de formare, pentru îndeplinirea obiectivele personale
și pentru construirea propriul parcurs de învățare. (M. Bocoș, 2007)
În concluzie, la activitatea de mentorat, evaluarea formatoare vizează, alături de obiectivele evaluării
formative, conștientizarea de către persoanele mentorate a obiectivelor procesului/stagiului de mentorat,
interiorizarea acestora și dezvoltarea capacității de gestionare a propriului parcurs de formare.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare,
evaluarea sumativă)

Evaluarea sumativă
Reprezintă forma tradiţională de evaluare, efectuându-se la sfârşitul unor perioade mai
lungi de instruire (mentorat). Acest tip de evaluare furnizează informaţii relevante despre
nivelul pregătirii persoanei mentorate raportate la competențele profesionale cerute.
Îndeplineşte o funcţie constatativă, de inventariere a unor rezultate globale (Radu, 1981,
2008).
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare,
evaluarea sumativă)

Evaluarea sumativă (continuare)

Critici aduse evaluării sumative:
- este globală, nu oferă informaţii complete cu privire la măsura în care toţi subiecţii
cunosc conţinutul supus evaluării;
- nu permite ameliorarea continuă a procesului de învățare;
- nu foloseşte celorcare au parcurs perioada de instruire, aceasta fiind încheiată din
punctul de vedere al schimbărilor, ameliorărilor posibile ;
- este stresantă, poate produce emoţii negative.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare,
evaluarea sumativă)

Evaluarea sumativă (continuare)

Totuşi, informaţiile furnizate de acest tip de evaluare, pot fi utilizate în scopul ameliorării
procesului de instruire, de către factorii de decizie. Ele constituie puncte de plecare,
sugestii pentru luarea unor decizii privind ameliorarea sistemului şi procesului de
învăţământ.
Din perspectiva activității de mentorat, scopurile evaluării sumative au în vedere
evidențierea progresului realizat de către persoana mentorată, pe parcursul
procesului/stagiului de mentorat și identificarea calității activității mentorului.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Observarea sistematică a activității și comportamentului persoanei mentorate

Observația constă în urmărirea și consemnarea atentă, fidelă și sistematică a
comportamentului unei persoane și a faptelor, așa cum se manifestă ele în mod natural,
cu scopul de a sesiza aspectele caracteristice.
Constă în investigarea sistematică, pe baza unui plan dinainte elaborat şi cu ajutorul
unor instrumente adecvate, a acţiunilor, evenimentelor, relaţiilor şi proceselor dintr-un
câmp social dat.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Observarea sistematică a activității și comportamentului persoanei mentorate

(continuare)
Există o diversitate de forme ale observației:
- după gradul de explicitare a ipotezei: observație spontană, observație sistematică;
- după obiectul și modul de realizare: observație directă, observație indirectă;
- după criteriul „timp”: observație transversală, observație longitudinală;
- după criteriul „loc”: observație de teren, observație de laborator;
- după modul de organizare: observație integrală, observație selectivă.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Observarea sistematică a activității și comportamentului persoanei mentorate

(continuare)
Din perspectiva activității de mentorat, prin observarea sistematică a comportamentului
persoanei mentorate, mentorul va obține informații despre activități, abilități, cunoștințe,
atitudini, aptitudini ale profesorului mentorat.
Se poate observa activitatea acestuia în cadrul lecţiilor, activităților extracurriculare,
etc.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Observarea sistematică a activității și comportamentului persoanei mentorate (continuare)

Etape în desfăşurarea observării:
- pregătirea, stabilirea obiectivelor, a condiţiilor de realizare a observării, alegerea şi construirea
intrumentelor;
- desfăşurarea observării;
- prelucrarea şi interpretarea datelor;
- valorificarea datelor (prin comunicarea lor debutantului si adoptarea unor măsuri de ameliorare).
Avantajele metodei: permite investigarea unor comportamente complexe.
Dezavantajele metodei: subiectivitatea.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Observarea sistematică a activității și comportamentului persoanei mentorate (continuare)

Instrumentele specifice Metodei Observării sunt fişa de observare, lista de control şi grila de apreciere.
Fişa de observare a activităţii poate avea ca reper fişa de evaluare a lecţiei.

Lista de control conţine o serie de indicatori de urmărit, cu consemnarea preferinţei sau absenţei fiecăruia.

Grila de apreciere evidențiază, pe de o parte, o serie de criterii de luat în considerare, grupate pe domenii de
activitate şi, pe de altă parte, o scală de evaluare cu mai multe trepte (exemplu: insuficient, suficient, bun,
foarte bun) pentru aprecierea fiecărui criteriu.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Interviul de evaluare
Are la bază o convorbire între mentor, manager educațional şi debutant, prin care:
- se oferă un feed-back pentru activitatea desfăşurată;

- se semnalează posibile disfuncţionalităţi;

- se realizează o mai bună cunoaştere a debutantului;
- este îndrumată / monitorizată persoana evaluată.
Tipuri de interviu: structurat şi nestructurat.
Cerinţe:
- pregătirea prealabilă a interviului, pentru clarificarea obiectivelor, construirea planului de formare, formularea întrebărilor de bază;

- desfăşurarea interviului într-un climat de încredere şi respect reciproc;

- predominarea elementelor de feed-back pozitiv.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Portofoliul
Reprezintă un instrument, prin care profesorul mentor poate să-i urmărească progresul
debutantului - în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental, de-a lungul unui interval mai
lung de timp (un semestru sau un an şcolar).
La începutul demersului educativ se realizează un diagnostic asupra necesităţilor de
învăţare ale debutantului, pentru a stabili obiectivele şi criteriile de evaluare.
Diagnosticul este realizat de către profesorul mentor şi este discutat cu debutantul
implicat în evaluare.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Portofoliul debutantului este unul de progres şi cuprinde un ansamblu de documente semnificative care ofera informatii despre
cunoştinte, capacităţi şi abilităţi, stimulează şi susţine învăţarea şi înregistreză progresul în învăţare.
Conţinutul protofoliului debutantului:
- prezentarea studiiilor şi activităţilor de formare iniţiale ale debutantului;
- documente curriculare întocmite de debutant;
- probe/instrumente de evaluare;
- autoevaluări;
- jurnalul reflexiv;
- liste bibliografice;
- fişe din literatura de specialitate;
- fişe de observare a activităţii mentorului;
- evidenţa discuţiilor cu mentorului.
Avantajele metodei: complexitate, flexibilitate, evidenţierea progresului.
Criterii pentru evaluarea portofoliului: completitudine, prezentare, corectitudine, elemente personale, elemente de autoreflecţie.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Portofoliul mentorului, este unul de prezentare, o resursă importantă în activitatea de

mentorat pentru exemplificări, studii de caz. Conţine modele de elemente curriculare,
instrumente de evaluare şi liste bibilografice.
Avantajele portofoliului pentru mentor: oferă un material demonstrativ, complexitate şi
favorizează dezvoltarea profesională a mentorului. Este întotdeauna un reper pentru
evaluarea mentorului de către manager.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Jurnalul reflexiv cuprinde însemnările şi reflecţiile debutantului cu privire la aspectele pe

care le trăieşte în timpul procesului de cunoaştere, a dificultăţilor întâmpinate şi a
modalităţilor de depăşire a acestora.
Debutantul trece în mod regulat în jurnalul reflexiv, sentimentele, gândurile şi opiniile sale cu privire
la propriul proces de învăţare. Constituie o modalitate de valorificare a experienţei personale care devine
astfel o resursă în învăţare în condiţii în care este supusă unei reflecţii şi aprecieri critice.
Jurnalul reflexiv favorizează dezvoltarea abilităţilor metacognitive ale debutantului, prin faptul că
dezvoltă deprinderea acestuia de a-şi examina propriul nivelul de cunoaştere atins.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Jurnalul reflexiv (continuare)

Structura unui jurnal reflexiv:
- descrierea unei situații;
- analizarea situaţiei;
- identificarea dificultăţilor şi a stărilor afective legate de acestea;
- evidenţierea modalităţilor de soluţionare;
- sesizarea aspectelor învăţate: ce s-a învăţat, unde s-a greşit, ce mai este de învăţat.
6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat
6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului,
chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Jurnalul reflexiv (continuare)

Metoda Jurnalului reflexiv este avantajoasă deoarece permite mentorului să cunoască şi să ia în
considerare aspectele care pot influenţa progresul debutantului.
Pentru debutant, jurnalul reflexiv stimuleaza autoreflecţia, autocontrolul şi autoreglarea. Este nevoie însă
de timp şi de disciplină din partea debutantului, pentru elaborarea părerilor privind sarcinile de învăţare.
Fiecare profesor mentor are libertate deplină în stabilirea criteriilor pe baza cărora se vor realiza
aprecierea activităţilor desfăşurate de către debutanţi, în funcţie de metodele de evaluare alese, de
caracteristicile debutanţilor săi şi nu în ultimul rând de conţinuturile supuse evaluării.
6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare
6.3.1. Cariera didactică în Europa

Cerinţele oficiale pentru a

deveni un cadru didactic
complet calificat în
învățământul primar şi
secundar general, european
(ISCED 1-3) (2016/17;
Eurydice, 2018)
6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare
6.3.1. Cariera didactică în Europa

Statutul mentoratului pentru

cadrele didactice din
învățământul primar si
secundar general (ISCED 1-
3) în conformitate cu
reglementările autorităților
de cel mai înalt nivel
(2016/17; Eurydice, 2018)
6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare
6.3.1. Cariera didactică în Europa

Statutul dezvoltării profesionale continue pentru cadrele didactice din învățământul primar si secundar general (ISCED 1-3) în
conformitate cu reglementările autorităților de cel mai înalt nivel (2016/17; Eurydice, 2018)
6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare
6.3.2. Cariera didactică în Romania

În Romania, Legea educației naționale, nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011), la Capitolul IV Statutul personalului
didactic, stipulează condițiile care trebuie îndeplinite în vederea desfășurării și evoluției
cadrului didactic, în carieră.
6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare
6.3.3. Standarde profesionale pentru cariera didactică. Competențele cadrului didactic

Profesionalizarea carierei didactice impune stabilirea unor standarde profesionale

specifice. Consiliul Național pentru Pregătirea Profesorilor, a elaborat în 2002
următoarele principii pentru elaborarea standardelor profesionale pentru cariera didactică
(preluate din L. Serbănescu, 2011):
Principiul I. Cadrul didactic este un bun cunoscător al domeniului şi al didacticii
disciplinei pe care o predă.
Principiul II. Cadrul didactic cunoaşte elevul şi îl asistă în propria dezvoltare.
6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare
6.3.3. Standarde profesionale pentru cariera didactică. Competențele cadrului didactic

Principiul III. Cadrul didactic este membru activ al comunităţii.

Principiul IV. Cadrul didactic are o atitudine reflexivă.
Principiul V. Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanţă cu
idealul educaţional.
Bibliografie selectivă
1.BOCOȘ, M. (coord.), 2004, Evaluarea în învățământul primar. Aplicații practice., Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
2.BOCOȘ, M., 2013, Instruirea interactivă. Repere axiologice și metodologice, Ed. Polirom, Iași
3.CHIȘ, V., 2001, Activitatea profesorului între curriculum și evaluare, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
4.CHIȘ, V., 2005, Pedagogia contemporană. Pedagogia pentru competențe, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
5.CUCOȘ, C., 2008, Teoria și metodologia evaluării, Ed. Polirom, Iași
6.IONESCU, M., (coord), 1998, Educaţia şi dinamica ei, Ed. Tribuna Învăţământului, București
7.IONESCU, M., 2000, Demersuri creative în predare și învățare, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
8.IONESCU, M., CHIȘ, V., 2001, Pedagogie – suporturi pentru formarea profesorilor, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
9.IONESCU, M., RADU, I., 2004, Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
10.IUCU, B.R., 2001, Instruirea școlară. Perspective teoretice și aplicative, Ed. Polirom, Iași
11.JINGA, I., ISTRATE, E., 2006, Manual de pedagogie, Ed. All Educational, București
12.MANOLESCU, M., 2006, Evaluarea școlară. Metode, tehnici, instrumente, Ed. Meteor Press, București
13.NICOLA, I., 2003, Tratat de pedagogie şcolară, Ed. Aramis, Bucureşti
14.PĂUN, E., POTOLEA, D., 2002, Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Ed. Polirom, Iași
15.POSTELNICU, C., 2000, Fundamente ale didacticii şcolare, Ed. Aramis, București
16.POTOLEA, D. (coord.), 2008, Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II, Ed. Polirom, Iași
17.POTOLEA, D., MANOLESCU, M., 2005, Teoria și pratica evaluării educaționale, curs, MEC, Proiectul pentru învățământul rural
18.RADU, I.,T., 1981, Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, E.D.P., Bucureşti
19.RADU, I., T., 2008, Evaluarea în procesul didactic, E.D.P., Bucureşti
20.„DE LA DEBUT LA SUCCES – program naţional de mentorat de inserţie profesională a cadrelor didactice”, București, 2013
21.Băban, A. (coord.) (2001). Consiliere educaţională. Cluj-Napoca: Psinet.
22.Bernat, E. S. (2003). Tehnica învăţării eficiente. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.
23.Bernat, E. S. (coord.) (2010). Formator-perfecţionare: manualul cursantului. Cluj-Napoca: Risoprint.
24.Ciolan, L. (2008). Învățarea integrată: fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Iași: Polirom.
25.Crașovan, M. (2007). Procesualitatea curentă în educația adulților. În Paloș, R., Sava, S., Ungureanu, D. (coord.). Educația adulților: baze teoretice și repere practice. Iași: Polirom.
26.Hattie, J. (2014). Învățarea vizibilă: ghid pentru profesori. București: Trei.
27.Illeris, K. (coord.) (2014). Teorii contemporane ale înnvățării: autori de referință. București: Trei.
28.Ionescu, M., Chiş, V. (coord.) (2001). Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.
29.Joiţa, E. (2002). Educaţia cognitivă. Fundamente. Metodologie. Iași: Polirom.
30.Knowles, M. (1980). The Modern Practice of Adult Education: From Pedagogy to Andragogy. Revised and updated. Cambridge: Eaglewood Cliffs (NJ).
31.Knowles, M. (1996). La formazione egli adulti come autobiografia: il percorso di un educatore tra esperienza e idee. Milano: Raffaello Cortina.
32.Paloș, R., Sava, S., Ungureanu, D. (coord.) (2007). Educația adulților: baze teoretice și repere practice. Iași: Polirom.
33.Păun, E., Potolea, D. (coord.) (2002). Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Iași: Polirom.
34.Neculau, A. (2004). Educatia adulţilor. Iași: Polirom.
35.Sava, S., Ungureanu, D. (2005). Introducere în educaţia adulţilor. Timişoara: Mirton.
36.Sălăvăstru, D. (2009). Psihologia învăţării. Iași: Polirom.
37.Simmonds, D. (2008). Proiectarea și livrarea programelor de training. Bucureşti: CODECS.

38.Vinţanu, N. (1998). Educaţia adulţilor. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică .