UNIVERSITATEA ,,DE VEST’’ DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

BIOCHIMIA ELEMENTELOR MINERALE

DIN
ORGANISM

Studentă: Zaro Anita-Claudia

Specializare: Educație fizică și sportivă
An I, Master
 BIOCHIMIA

• Biochimia este știința care se ocupă cu studiul proceselor chimice care au loc în
organismele vii sau care sunt legate de existența acestora.

https://interservisan.ro/specializari/biochimie/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biochimie#Importan%C8%9Ba_biochimiei
 ELEMENTELE MINERALE

• Mineralele sunt elemente chimice prezente in organismul nostru, cu rol structural

si indispensabile pentru realizarea funcțiilor metabolice. Hormonii, enzimele,
mesagerii chimici, pompele celulare, unele vitamine - toate acestea depind de
actiunea catalizatoare a mineralelor.

http://healthcaresales.eu/elearning/page.php?id=165&lng=ro
https://www.helpnet.ro/rolul-mineralelor-in-organism
 CLASIFICAREA MINERALELELOR

• Mineralele se împart în două categorii: minerale esenţiale şi oligoelemente.

Minerale esenţiale Microminerale
(macrominerale, macroelemente) (oligoelementele)
calciul fierul
magneziul cobaltul
sodiul cuprul
potasiul iodul
fosforul manganul
clorul seleniul
zincul
molibdenul
https://www.spitalpneumobaiamare.ro/images/pdf/2017/educatie/totul_despre_minerale.pdf
 CANTITATEA NECESARĂ
ORGANISMULUI

https://vitoral.ro/minerale/
 I.MINERALE ESENŢIALE
CALCIUL

• Calciul este cel mai abundent element mineral din organismul uman. În medie,
organismul adult conţine aproximativ 25.000 mmoli (1 kg), din care 99% este fixat la
nivelul oaselor, sub formă de hidroxiapatită Ca10(PO4)6(OH)2, sub formă de fosfat
amorf sau de carbonat. Toate sărurile minerale de calciu de la nivelul oaselor sunt
depozitate pe matricea organică în structuri bine organizate. Calciul total conţinut în
fluidul extracelular se găseşte într-o concentraţie de numai 22,5 mmoli, din care 9
mmoli se găsesc în plasmă.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hidroxilapatit
https://www.researchgate.net/publication/274073178_Biochimie_Generala_Vol_III_Vitamine_si_Elemente_Minerale_300_p
https://www.spitalpneumobaiamare.ro/images/pdf/2017/educatie/totul_despre_minerale.pdf
 • În organism calciul mai participă în procesul
de coagulare a sângelui, la permeabilizarea
membranelor celulare, în contracţia
musculară, în transmiterea impulsului nervos,
la utilizarea fierului, la activarea unor enzime,
în secreţia gastrică (gastrina) şi în stimularea
ritmului cardiac (activitate antiaritmică).
• Datorită intervenţiei în diferite procese
biochimice şi fiziologice, calciul este
considerat un al doilea „mesager”.

• Alimentele cele mai bogate în calciu sunt:

laptele şi produsele lactate,gălbenuşul de ou,
carnea, legumele (fasole, ţelină, castraveţi,
varză) şi fructele (în special merele).
https://www.google.com/search?q=lipsa+de+calciu+simptome&t
bm=isch&ved=2ahUKEwiVyMj4_NHzAhX3xbsIHYvLCB0Q2

https://www.researchgate.net/publication/274073178_Biochimie_Generala_Vol_III_Vitamine_si_Elemente_Minerale_300_p
 MAGNEZIUL

• Magneziul este un mineral descoperit în Grecia, în regiunea numită Magnesia, de la

care și-a luat și denumirea. A fost recunoscut ca element chimic în 1755.
• Acţiunea biochimică specifică a Mg a fost pentru prima dată evidenţiată de Erdtman
care a arătat că fosfataza alcalină este activată în prezenţa ionilor de Mg2+. Mai
târziu s-a dovedit că Mg serveşte drept activator pentru o gamă largă de enzime.
Toate aceste reacţii sunt ATP-dependente şi sunt activate de ionul de Mg2+. Astfel
Mg este un element esenţial în toate procesele metabolice majore: sinteza ADN şi
ARN; sinteza proteinelor; transmiterea impulsului nervos; contracţia musculară;
transportul membranar; diviziunea celulară; fosforilarea oxidativă.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Magneziu
https://www.researchgate.net/publication/274073178_Biochimie_Generala_Vol_III_Vitamine_si_Elemente_Minerale_300_p
 • Rolul biologic şi structural al Mg a fost pentru prima dată cunoscut datorită
proprietăţilor lui farmacologice. Sărurile naturale de Mg2+, cunoscute ca „epsom
salts” (MgSO4), au fost folosite încă din antichitate ca purgative osmotice.
Mai târziu s-a observat că injecţiile cu săruri de magneziu au o acţiune favorabilă
asupra musculaturii scheletice, iar atunci când sunt administrate în
concentraţie mare duc la apariţia stopului cardiac în diastolă.

https://www.researchgate.net/publication/274073178_Biochimie_Generala_Vol_III_Vitamine_si_Elemente_Minerale_300_p
 Hipomagnezemia Hipermagnezemia
-Hipocalcemia datorată descreşterii -afectare miocard (2,5-5,0 mmoli/l.)
secreţiei de PTH
Dereglari digestive - diaree, constipație -paralizii respiratorii (peste 7.5 mmoli/l)
Crampe musculare, tremor, zvâcniri -stop cardiac (peste 7.5 mmoli/l)
(spasme) musculare
Anxietate, depresie -bolile renale cronice
Oboseală, extenuare chiar dacă
pacientul se odihnește suficient, stări de
leșin
Tensiune arterială crescută
Nervozitate, irascibilitate, dureri de cap
Palpitații, aritmie
Dificultăți de respirație

https://www.secom.ro/articles/magneziul-esential-pentru-sanatatea-organismului-doza-optima-si-simptomele-deficitului
 SODIUL

• Sodiul este unul din cele mai importante elemente minerale din organism. El este
localizat mai ales în spaţiul extracelular din ţesuturi şi în fluidele corpului. În organismul
unui adult există aproximativ 90 g Na, (3910 mEq), din care în spaţiul extracelular sunt
prezenţi 135-145 mEq/l, cantitate de 10 ori mai mare decât în spaţiul intracelular. În
plasmă concentraţia Na+ este de 142 mEq/l.
• Este unul dintre electroliţii importanţi din organism, care contribuie la reglarea presiunii
sanguine şi a volumului de sânge, la transmiterea impulsului nervos, la realizarea
contracţiei musculare şi la multe alte funcţii.
• Sodiu este introdus în organism în special sub formă de clorură de sodiu (6-18 g NaCl).
Cantitatea de 3-7 g/zi, adusă în organism odată cu alimentele asigură cu prisosinţă
necesarul de sodiu al organismului.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sodiu#Structur%C4%83_atomic%C4%83
https://www.spitalpneumobaiamare.ro/images/pdf/2017/educatie/totul_despre_minerale.pdf
 Carenţa de sodiu

-tulburări cardiovasculare
-scăderea tensiunii

https://www.researchgate.net/publication/274073178_Biochimie_Generala_Vol_III_Vitamine_si_Elemente_Minerale_300_p
 POTASIUL

• Potasiul este cationul major al spaţiului intracelular; cantitatea redusă de

potasiu prezentă extracelular are un rol important în activitatea musculară, în
special a muşchiului cardiacși restul prin alte căi.
• Potasiul intervine în echilibrul hidro-electrolitic, în balanţă cu sodiul, în echilibrul acido-bazic
(prin interacţiunile cu ionii de sodiu şi hidrogen), în activitatea musculară (interacţionând cu
ionii de calciu şi sodiu pentru a regla excitabilitatea neuromusculară, transmiterea impulsurilor
electrice şi contracţia fibrelor musculare) şi în metabolismul glucidic, este implicat în funcţia
respiratorie, promovează creşterea şi diviziunea celulară, sinteza proteică şi de glicogen.
• Rinichiul este o sursă majoră de excreţie a potasiului. Organismul este adaptat pentru
excreția eficientă a potasiului. În mod normal, 80-90% din potasiu este excretat prin urină.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiu
https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/potasiul-k-doza-optima-surse-si-beneficii-pentru-organism
 Hipopotasemia (hipokaliemia) Hiperpotasemia (hiperkaliemia)

-disfuncţii metabolice crampe musculare

-boli de rinichi paralizii ale musculaturii căilor respiratorii

Sete confuzii,

stare generală de slăbiciune aritmie,

scăderea funcţiei neuromusculare Colapsul prin scaderea tensiunii arteriale

iritabilitate, scăderea reflexelor

pareze, paralizii,
uscarea pieii (la bătrâni)
acnee (la adolescenţi)

https://www.researchgate.net/publication/274073178_Biochimie_Generala_Vol_III_Vitamine_si_Elemente_Minerale_300_p
 FOSFORUL

https://sfatnaturist.ro/fosforul-
natural-de-ce-este-important-
pentru-sananatea-noastra/

• După calciu, fosforul este cel mai răspândit element mineral din organism, cantitatea de
fosfor din organism reprezentând 1% din greutatea corporală. La adult cantitatea de fosfor
din organism este de aproximativ 600- 700g şi se găseşte sub formă de fosfaţi organici şi
anorganici. Din această cantitate, 85% intră în constituţia scheletului, 6% în muşchi, iar
restul de 9% este prezent în nervi şi sânge. Exprimată în mEq/l concentraţia plasmatică a
fosforului este de 1,15 (3,56 mg/l00 ml).
• De asemenea concentraţia plasmatică a fosforului variază în funcţie de aportul de glucide.
Astfel, cu cât cantitatea de glucide alimentare este mai mare cu atât concentraţia fosforului
plasmatic este mai mică, deoarece el este utilizat în procesul de metabolizare a glucozei.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fosfor
 • În celule fosforul se găseşte sub formă de ioni fosfat liberi, în concentraţie de câţiva
mEq/l, şi în compoziţia acizilor nucleici, a fosfolipidelor şi a unor peptide. Deoarece
în celule există numeroase enzime care scindează uşor esterii şi anhidridele
fosforice, celulele şi spaţiile extracelulare dispun, în permanenţă, de anioni fosfat
liberi care sunt necesari în procesele metabolice.
• Aportul zilnic de fosfor din dietă este apreciat la 800-900 mg. Fosforul se găseşte
în majoritatea alimentelor
• Surse vegetale de fosfor: nucile, seminţele, boabele de cereale, mazărea, fasolea,
cartofii şi morcovii
• Sursele de origine animală sunt: carnea, peştele, puii, ouăle.

https://doc.ro/sanatate/fosfor-roluri-functii-valorile-pentru-fosforul-seric-afectiuni-si-complicatii
 CLORUL

• Este un anion esenţial pentru organism existent în special sub formă de clorură de sodiu şi de
potasiu. La un adult de 70 Kg clorul reprezintă 0,12% din greutatea corporală, cantitatea sub formă
de clorură fiind de aproximativ 85g. În mEq concentraţia clorului anionic (corespunzător clorurilor) din
organism este cuprinsă între 1900 şi 2400 mEq Cl-. Din această cantitate 1400-1750 mEq se află în
spaţiul extracelular, iar restul în cel intracelular. Din cantitatea de clor intracelular, aproximativ 400
mEq se află în oase şi reprezintă fracţiunea de clor „neschimbabilă”.
• În plasmă se află 103 mg Cl-/l sau 365 mEq/l. În general concentraţia clorului în celule este redusă
(1-3 mEq/l). Aceasta are cea mai mare valoare în eritrocite şi în ţesuturile cartilaginoase (40-50
mEq/l).
• Din cei aproximativ 300mEq Cl-procuraţi zilnic din aportul alimentar, se consideră că organismul
reţine maximum 100 mEq Cl-/zi. Această cantitate este socotită ca necesară pentru îndeplinirea
funcţiilor organismului. Apreciat în concentraţia de NaCl, aportul zilnic adecvat este de 3-8 g.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Clor
https://www.researchgate.net/publication/274073178_Biochimie_Generala_Vol_III_Vitamine_si_Elemente_Minerale_300_p
 • Clorul anionic din alimente, aflat sub formă de cloruri, este absorbit la nivelul intestinului
subţire, după care este preluat de sânge şi transportat în tot organismul. El se
concentrează în mod special în lichidul cerebrospinal şi în secreţiile tractului
gastrointestinal. Ţesuturile moi (ţesutul muscular şi cel nervos) sunt mai sărace în ioni
clorură decât celelalte.
• Ajută la sinteza acidului clorhidric în stomac şi se află în strânsă relaţie cu sodiul şi cu
potasiul pentru îndeplinirea funcţiilor acestora. De asemenea, clorul are acţiune depurativă

asupra ficatului, contribuie la formarea oaselor, a dinţilor şi a tendoanelor, reduce nivelul

glicemiei al colesterolului din organism.
• Aporturile insuficiente de cloruri, în special clorură de sodiu, pot conduce la o deficienţă
marcantă de clor, pe lângă o deficienţa de sodiu. Cantităţile insuficiente de clor
îngreunează digestia fapt care duce apariţia de numeroase perturbări ale echilibrului ionic.
În carenţa de anioni clorură contracţia musculară este redusă considerabil.

https://www.spitalpneumobaiamare.ro/images/pdf/2017/educatie/totul_despre_minerale.pdf
 MICROMINERALE
FIERUL

• Fierul este un element indispensabil pentru sănătatea tuturor țesuturilor noastre. Fierul este necesar
pentru formarea hemoglobinei, a unor enzime, precum și a mioglobinei. Fierul este esențial pentru
producerea de energie, menținerea tonusului muscular și funcționarea optimă a organelor.
• Intervine în transportul oxigenului, intrând în componenţa „cărăuşilor” aflaţi în sânge (în
globulele roşii) şi muşchi, participă la reacţiile de oxidare celulară şi la apărarea antiinfecţioasă,
asigură performanţe fizice şi intelectuale optime.
• Organismul unui adult conține 4-5 g de fier, din care cea mai mare parte (65-70%) se găsește sub
formă de hem, care se combină cu diferite proteine, alcătuind hemoproteinele (hemoglobină,
mioglobină și enzime heminice), care reprezintă forma funcționala activă a fierului.
• 25-30% se găsește sub forma de stocare (feritină și hemosiderină), și aproximativ 1%  în plasmă,
legat de o proteină transportoare (transferină)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fier
https://www.recumedis.ro/blog-detaliat.php?blog=13
https://www.spitalpneumobaiamare.ro/images/pdf/2017/educatie/totul_despre_minerale.pdf
 • Din fierul alimentar, aproximativ 10% se absoarbe în intestin. Această cantitate compensează
pierderile prin excreție biliară, descuamarea pielii, descuamarea celulelor intestinale, respectiv prin
menstruație. Fierul din alimente se găsește sub formă ferică (Fe3+), iar absorbția se produce sub
formă feroasă (Fe2+).
• Toți factorii care acționeză ca reducători, favorizează absorbția fierului (HCl, vitamina C). Pe de
altă parte, alcalinitatea sucului duodenal, respectiv alimentele bogate in fosfați (cereale, produse
lactate), reduc absorbția lui.
• Organismul necesită o cantitate mai mare de fier în timpul dezvoltării fizice (adolescență), al
sarcinii, al alăptării sau după o sângerare masivă.
• Necesitățile de fier variază în funcție de sex și vârstă, respectiv statusul fiziologic: 1mg/zi pentru
bărbați, 2 mg/zi pentru femei între 18-55 ani, 3 mg/zi în primele luni de sarcină, 10 mg/zi în ultimele
luni de sarcină. La copii, necesarul de fier este crescut în primii doi ani de viață și în adolescență.
• Carența de fier este rezultatul consumului redus de alimente ce conțin fier și al unor afecțiuni ce
împiedică absorbția acestuia. Deficitul de fier are ca principală expresie apariția anemiei feriprive.
Clinic, anemia se traduce prin astenie fizică, dispnee, cefalee, iritabilitate, amețeli sau pierdere
ponderală.
• Alimente bogate în fier sunt: spanacul, urzicile, lintea, fructele uscate, ouăle, carnea, ficatul, vinul.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fier
https://www.medlife.ro/glosar-medical/analize-medicale/sideremie
 COBALTUL

• Cobaltul
• Foarte puțin reprezentat în organism, are o importanță deosebită în
metabolismul acestuia. În corpul uman, cobaltul lucrează împreună cu
vitamina B12, sub formă de cobalamină. Împreună cu fierul, constituie
un eficient factor antianemic. De asemenea, cobaltul dispune și de
proprietăți vasodilatatoare. În doze reduse, împreună cu fierul și
cuprul, el ia parte la formarea hematiilor.
• Participă activ la metabolismul proteinelor, lipidelor și glucidelor;
• Contribuie la funcționarea normală a celulelor, în special a celor din
măduva osoasă;
• Are rol benefic asupra sistemului nervos și a traiectului gastrointestinal; Cobalamină

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cobalamin%C4%83
http://old.ms.ro/documente/Ghid1_8318_6022.pdf
https://ro.scribd.com/presentation/432021739/Cobalt-Ul
 CUPRUL

• Cuprul - un constituent esenţial în activitatea unor enzime ca: citocromoxidaza, peroxidaza,

monoaminoxidaza, superoxiddismutaza. S-a demonstrat că, cuprul din raţia alimentară este
absorbit rapid, dar procesul poate fi dereglat (inhibat) de prezenţa în lumenul intestinal a sărurilor
de molibden. În plasmă, cuprul se fixează labil de albuminele serice, fiind vehiculat la ţesuturi.
După 24 ore toată cantitatea în plasmă se regăseşte la nivelul a 2 globinelor - ceruloplasmina.
Atomii de Cu, fixaţi iniţial de albuminele serice labil, sunt captaţi în ficat, încorporaţi în
ceruloplasmina sintetizată în acest organ, apoi reîntorşi în plasmă. Se consideră că ceruloplasmina
nu este un adevărat transportator de Cu, şi metalul incorporat nu participă la schimburi cu
ţesuturile, fiind scos din circuitul metabolic. Complexul Cu - ceruloplasmina este degradat în ficat,
iar cupml eliberat se elimină pe cale biliară.
• Concentraţia cuprului seric oscilează între 90-140 jag/dL sau 14-22 jomol/L. Valori ridicate ale
cuprului seric şi ale ceruloplasminei se întîlnesc în infecţii acute şi cronice, infarct miocardic,
leucemii acute şi diverse procese neoplazice.

https://library.usmf.md/sites/default/files/2018-10/Biochimie%20medicala.pdf
 • Sugarii hrăniţi exclusiv cu lapte de vacă, un aliment deosebit de sarac în cupru, pot face o
hipocupremie, anemie hipocromă microcitară, bipoproteinemie şi edeme.
• O situaţie mai gravă are loc la un deficit de cupru în maladia Menkes - defect genetic cu
dereglarea proceselor de absorbţie şi utilizare a cuprului. Suferă copiii de sex masculin,
boala e transmisă printr-un mecanism recesiv legat de cromozomul X. Se observă
perturbări în dezvoltarea fizică şi intelectuală, crize convulsive şi un păr aspru, fără luciu,
ţepos, friabil şi răsucit, care la palpare dă senzaţia de sîrmă de oţel . Copilul este
susceptibil la infecţii, hipotermie şi decesul survine pînă la vîrsta de 3 ani.

https://library.usmf.md/sites/default/files/2018-10/Biochimie%20medicala.pdf
 IODUL

• Iodul din organismul uman se află în proporţie de 70-80% în glanda tiroidă, iar restul
– la nivelul muşchiului, tegumentului, scheletului osos; în alte ţesuturi endocrine,
sistemul nervos central şi în plasmă există doar cantităţi mici.
• Aproximativ 90% din iodul ingerat este extras din alimente şi 10% din apă. Alimentele
marine (peştele marin, crustaceele, untura de peşte) reprezintă o sursă excelentă de
iod. Conţinutul în iod al alimentelor de origine animală (carne, ouă, unt, lapte, brânză)
depinde de conţinutul în iod al hranei animalelor şi al solului. O serie de factori
alimentari au rol guşogen (de exemplu, tiocianaţii din varză, conopidă, napi, gulii etc.
sunt inhibitori ai captării tiroidiene a iodului). În zonele carenţate în iod se practică
fortificarea cu iod a alimentelor (de obicei a sării de bucătărie sau a apei potabile).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iod
http://old.ms.ro/documente/Ghid1_8318_6022.pdf
 • Iodul are o singură funcţie în organismul uman, aceea de sinteză a hormonilor
tiroidieni la nivelul glandei tiroide; tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3) au un rol
important în creştere şi dezvoltare, modificând expresia genică în hipofiză, ficat,
cord, rinichi şi mai ales în celula nervoasă. Hormonii tiroidieni stimulează sinteza
enzimatică, consumul de oxigen şi metabolismul bazal, controlând astfel
metabolismul hidrocarbonatelor, lipogeneza, funcţia cardiacă şi respiratorie.
• Consecinţele deficitului de iod: efectele negative ale acestuia asupra creşterii şi
dezvoltării se înregistrează la toate vârstele, mai ales în timpul creşterii rapide
fetale, neonatale sau infantile.
• Manifestările clinice variază de la avort spontan sau moarte intrauterină la forme
severe de hipotiroidism neonatal, retard
fizic şi mental în perioada adolescenţei sau diverse forme de guşă (cu toate
complicaţiile aferente) la adult.

http://old.ms.ro/documente/Ghid1_8318_6022.pdf
 MANGANUL

• Manganul este un oligoelement important pentru organism, în special datorită efectelor

benefice asupra memoriei şi pentru înlăturarea senzaţiei de oboseală. De asemenea,
manganul ajută la fixarea calciului şi a fierului în organism, ajută digestia, accelerează
arderile şi are rol deosebit de important în activitatea glandelor endocrine, dar şi în cea
sexuală.
• Necesarul zilnic pentru un adult este de 2–3 mg.
• Cele mai mari conținuturi de mangan se găsesc în cereale, legume, ceai și nuci urmate
afine, piersici, zmeură, ananas, banane
• De asemenea, manganul pare să aibă un rol important în utilizarea de către corpul uman a
vitaminei B1 și a vitaminei C și în producerea insulinei de către celulele beta din pancreas.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mangan
https://www.spitalpneumobaiamare.ro/images/pdf/2017/educatie/totul_despre_minerale.pdf
 SELENIUL

• Seleniul - este un mineral deosebit de important de protecţie împotriva efectelor radicalilor

liberi, precum şi cu o capacitate extraordinară de a regla funcţiile tiroidei şi de a întări sistemul
imunitar. De asmenea, un aport suficient de seleniu poate scădea semnificativ riscul de cancer,
boli cardiovasculare şi are capacitatea de a reduce cantitatea de mercur din organism.

https://www.bzi.ro/care-sunt-beneficiile-
seleniului-pentru-sanatate-4030337

https://ro.wikipedia.org/wiki/Seleniu
https://www.spitalpneumobaiamare.ro/images/pdf/2017/educatie/totul_despre_minerale.pdf
 ZINCUL

• Zincul - reprezintă un constituent esenţial al sistemului enzimatic celular, este implicat în

metabolismul vitaminelor şi proteinelor, are rol antioxidant şi stimulează sistemul imun.
• Corpul omenesc conține aproximativ 2,5 g zinc repartizat astfel: - circa 30 % în sistemul osos; - circa
60 % în mușchi.
• Absorbția zincului se face în principal la nivelul jejunului, printr-un mecanism care nu a fost încă pe
deplin explicat. Transportul zincului în celula intestinală se face astfel: - fie prin intermediul
metaloproteinelor, sau a metaloenzimelor; - fie prin fixarea lui pe proteine cu masa moleculară
scazută.
• Rolul biochimic al zincului în organismul uman se poate sintetiza astfel:
• - intervine în activitatea a peste 200 enzime care acționează în organismul uman;
- contribuie la stabilizarea structurilor proteinelor din organism;
- joacă un rol important în exprimarea genelor (are rol în manifestarea caracterelor genetice).

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zinc
https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/chimie/zincul-metabolismul-zincului-rolul-biochimic-al-zinc243.php
 • Zincul intervine în funcționarea urmatoarelor enzime principale:
- oxidoreductazele, ca de exemplu alcool de hidrogenază, citocrom reductaza,
superoxid dismutazele (zincul joacă un rol catalitic și parțial structural);
- transferazele, ca de exemplu ARN polimeraza, ADN polimeraza, transcriptaza
reversa (zincul joacă un rol catalitic și parțial structural);
- hidrolazele, ca de exemplu fosfatazele alcaline, carboxipeptidazele, amilaza,
colagenazele, elastaza, enzima de conversie a angiotensinei (zincul joacă un rol
catalitic, parțial structural și câteodată de regulator);
- liazele, ca de exemplu anhidraza carbonică (zincul joacă un rol catalitic);
- ligazele, așa cum este ARN sintetaza (zincul joacă un rol catalitic);

https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/chimie/zincul-metabolismul-zincului-rolul-biochimic-al-zinc243.php
 • În plan biochimic, zincul are rol preponderent în:
• - metabolismul acizilor nucleici
- metabolismul proteinelor, unde joacă un rol indispensabil;
- glicoliza, intervenind in procesul metabolic denumit „calea pentozelor“ și în
neoglucogeneză (rol în stocarea, sinteza și secreția insulinei la nivelul celulelor
pancreatice);
- metabolismul lipidelor și al acizilor grași, intervenția zincului având rolul de
diminuare a riscului producerii arterosclerozei;
- echilibrul acido-bazic, în sinteza hemoglobinei, în metabolismul androgenelor, în
detoxificarea radicalilor liberi, în detoxicarea alcoolică;
- metabolismul hormonal, la nivelul secreției sau activității hormonale.
• De asemenea, zincul poate interveni asupra fixării țesuturilor.

https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/chimie/zincul-metabolismul-zincului-rolul-biochimic-al-zinc243.php
 MOLIBDENUL

• Molibdenul este un co-factor al unor enzime cu rol biologic important, reprezentând

un oligoelement esențial.
Molibdenul face parte din structura unor enzime ce intervin în degradarea acizilor
nucleici uzați, în mobilizarea fierului aflat în rezervele hepatice, în arderea grăsimilor
sanguine, îmbunătățirea metabolismului celular, formarea hemoglobinei, producerea
de energie, în procesul de creștere, ca și în apariția cariilor dentare etc.
• Molibdenul este vital pentru multe procese din organism. După ce este consumat, se
absoarbe în sânge din stomac și intestin, apoi transportat în ficat, rinichi și alte zone.
O parte din acest mineral este stocată în ficat și rinichi, dar cea mai mare parte este
transformată într-un cofactor de molibden. Orice exces de molibden este apoi trecut
în urină.

https://www.pcfarm.ro/articol.php?id=252
https://doc.ro/sanatate/molibdenul-de-ce-este-un-nutriment-esential
 • Cofactorul de molibden activează patru enzime esențiale, molecule biologice care
conduc reacțiile chimice în organism: sulfit oxidază² (transformă sulfitul în sulfat,
prevenind acumularea periculoasă de sulfiți în organism), aldehidoxidază
(descompune aldehidele, care pot fi toxice pentru organism și, de asemenea, ajută
ficatul să descompună alcoolul și unele medicamente, cum ar fi cele utilizate în
terapia cancerului), xantin-oxidază (convertește xantina în acid uric, această
reacție ajutând la descompunerea nucleotidelor, elementele de bază ale ADN-ului,
atunci când nu mai sunt necesare) și componenta reducătoare a amidoximei
mitocondriale - mARC (funcția acestei enzime nu este pe deplin înțeleasă, dar se
crede că elimină subprodusele toxice ale metabolismului).
• Rolul molibdenului în descompunerea sulfiților este deosebit de important. Sulfiții
se găsesc în mod natural în alimente și, de asemenea, se adaugă uneori și sub
formă de conservant. Dacă se acumulează în organism, pot declanșa o reacție
alergică, provocând diaree, probleme ale pielii sau chiar dificultăți de respirație.

https://doc.ro/sanatate/molibdenul-de-ce-este-un-nutriment-esential
 BIBLIOGRAFIE

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Biochimie#Importan%C8%9Ba_biochimiei
• https://www.helpnet.ro/rolul-mineralelor-in-organism
• https://www.spitalpneumobaiamare.ro/images/pdf/2017/educatie/totul_despre_minerale.pdf
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Hidroxilapatit
• https://www.researchgate.net/publication/274073178_Biochimie_Generala_Vol_III_Vitamine_si_Elemente_Mi
nerale_300_p
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Magneziu
• https://www.secom.ro/articles/magneziul-esential-pentru-sanatatea-organismului-doza-optima-si-simptomele-
deficitului
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Sodiu#Structur%C4%83_atomic%C4%83
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiu
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Fosfor
• https://doc.ro/sanatate/fosfor-roluri-functii-valorile-pentru-fosforul-seric-afectiuni-si-complicatii
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Clor
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Fier
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Cobalamin%C4%83
• https://ro.scribd.com/presentation/432021739/Cobalt-Ul
• http://old.ms.ro/documente/Ghid1_8318_6022.pdf
• https://www.medlife.ro/glosar-medical/analize-medicale/sideremie
• https://library.usmf.md/sites/default/files/2018-10/Biochimie%20medicala.pdf
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Iod
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Mangan
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Seleniu
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Zinc
• https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/chimie/zincul-metabolismul-zincului-rolul-biochimic-al-zinc243.php
• https://www.pcfarm.ro/articol.php?id=252
• https://doc.ro/sanatate/molibdenul-de-ce-este-un-nutriment-esential