Perturbarea comunicării

organizaționale
Forme, particularități, cauze.
Perturbarea comunicării organizaționale.
Forme
Blocajul - întreruperea completă a comunicării din cauza
unor fenomene de natură obiectivă, materială sau spiritual-
psihologică.
 Bruiajul -tulburarea parțială și tranzitorie a comunicării de
către factori de natură materială sau psihologică ce intervin
în timpul transmiterii mesajului.
 Filtrajul-se comunică/transmite și se preia/receptează
doar o parte dintre informațiile deținute. Atât emițătorul, cât
și receptorul apar în procesul comunicării în calitate de
filtru, de sită prin care unele informații sunt lăsate
să treacă, iar altele nu. Filtrarea este întotdeauna voluntară.
Forme
În procesul filtrării intră în joc atributele psihosociale ale
oamenilor: vârstă, sex, statut, rol, nivel de aspirație, nivel
de pregătire profesională etc.
În cazul filtrajului asistăm la degradarea comunicării,
degradare provenită din transmiterea și preluarea selectivă
a informațiilor, din amplificarea/diminuarea lor.
Distorsiunile informațiilor sunt degradări involuntare ale
mesajului în cursul transmiterii lui de la emițător la
receptor, dintr-o verigă în alta. Cu cât lanțul comunicării
este mai lung, cu atât probabilitatea intervenției unor
distorsiuni este mai mare.
Forme
Spre deosebire de filtraj, în care trec doar o parte
dintre informații, în distorsiune trec aproape toate,
însă denaturate, deformate.
Experimentul din “Clinica zvonurilor”- Distorsiunea
informției în comunicarea prin relee (Allport &
Postman, 1968)
În timpul transmiterii unui mesaj prin prin relee apar
procese sistematice de distorsiune care conduc la
transformări ale informației în fiecare releu. Există 3
mari transformări :
Distorsiunea informației în comunicarea prin relee
1. Reducerea – pe măsură ce informația circulă, ea devine mai
scurtă, concisă, ușor de înțeles și povestit. 70% dintre detalii sunt
eliminate după cinci sau șase relee. Eliminarea se produce în
două etape : echilibrarea/ adaptarea mesajului și apoi stabilitatea
și invarianța lui.Reducerea nu se realizează fără discernământ.
2. Accentuarea – ceea ce rămâne din mesaj va fi exagerat. Nu
accentuăm întotdeauna același detalii. Există mai multe tipuri de
accentuare : a) dimensiunilor/ numărului, b) temporală, c)
mișcării, d) explicațiilor și concluziilor.
3.Asimilarea - guvernează procesele precedente. Este rezultatul
anumitor atitudini, afecte, stereotipuri, factori probabil
inconștienți.
Distorsiunea informației în comunicarea prin relee
Forme ale asimilării :
-asimilarea la tema principală ( încorporarea unor
detalii pentru a face mesajul mai logic/ plauzibil);
- asimilarea prin condensare ( topirea mai multor
detalii în unul singur- economie cognitivă);
-asimilarea prin centrele de interes ale indivizilor;
- asimilarea prin prejudecăți și stereotipuri.
Distorsiunile nu realizează doar o economie de
memorie, ci sunt și expresia așteptărilor, atitudinilor și
opiniilor populației.
Particularitățile formelor de perturbare a comunicării
organizaționale
Sunt întâlnite atât pe plan orizontal, cât și pe plan
vertical. În comunicarea ascendentă intervine mult
mai pregnant fenomenul filtrării. În comunicarea
descendentă, fenomenul distorsiunii este mai frecvent
întâlnit.
În funcție de durată, fenomenele perturbatoare pot fi
provizorii și permanente.
Pot fi axate pe informațiile (ne)esențiale care se
vehiculează într-o organizație.
Afectează în mod diferențiat procesul comunicării.
Particularitățile formelor de perturbare a comunicării
organizaționale
În blocaj se iau măsuri rapide pentru redefinirea
termenilor, pentru restabilirea unui climat deschis, se
conștientizează obstacolul, se înlătură piedicile
materiale survenite, ceea ce face ca procesul
comunicării să se restabilească.
În filtraj, încrederea reciprocă este subminată,
confidențele scad, apar reticențe, restricții mentale, cu
degradarea mesajului, ducând la ambiguu și echivoc,
comunicarea devenind artificială.
Cauzele perturbărilor comunicării organizaționale
1. Cauzele generale ale formelor de perturbare a comunicării
organizaționale ( E, R, M, Canal de comunicare)
La nivelul Emițătorului
- cauze exterioare ( cadrul larg/ restrîns, normele si
cultura grupului) ;
-cauze interioare (propriile cadre de referință, statutul și
rolul în grup).
La nivelul Receptorului (condițiile fizice exterioare,
condițiile psihologice/ starea de preparare, starea
intelectuală și afectivă, (in)capacitatea de a asculta,
interpretarea subiectivă a mesajului).
1. Cauzele generale ale formelor de perturbare a comunicării organizaționale ( E, R, M, Canal de
comunicare)

La nivelul relației E-R (natura relației dintre ei,

(in)egalitatea statutelor, percepția socială reciprocă,
atitudinea pozitivă sau negativă față de anumiți
membri ai grupului, modul concret în care
funcționează relația dintre ei, prejudecăți &
mentalități).
La nivelul mesajului (conținut și formă, context
lingvistic, context situațional).
 La nivelul canalului, rețelei și structurii de
comunicare
2. Cauzele particular-organizaționale ale formelor de
perturbare a comunicării
Natura sau particularitatile structurii organizatorice:
modul în care sunt legate între ele activitățile, departamentele .
Cu cât într-o organizație structura organizatorică dispune de mai
multe/rigide eșaloane suprapuse, de mai multe verigi
intermediare prin care trebuie să circule informațiile, cu atât
probabilitatea perturbării comunicării este mai mare.
Existența unor norme, reguli fixe/elastice, unicitatea sau
pluralitatea conducerii;
Existența unor servicii sau departamente independente, care nu
sunt supuse controlului unui organism clar delimitat; tendința
acestor departamente este de a se închide în ele însele.
2. Cauzele particular-organizaționale ale formelor de
perturbare a comunicării
Necunoașterea/nerespectarea unor reguli.  Pierre Jardillier
stabileste câteva reguli de care trebuie să se țină seama în
procesul comunicarii:
-Procesul comunicării trebuie să urmeze linia ierarhică, fară a
sări nici un eșalon. Niciodată subordonații să fie informați
înaintea șefilor ! E importantă ordinea, succesiunea în care se
face informarea și mai putin parcurgerea riguroasă a tuturor
nivelelor ierarhice.
-Fiecare, la eșalonul său, trebuie să se îngrijească de rapiditatea
și fidelitatea transmiterii informației.
-A uita să informezi constituie o greșeală gravă, care generează
frustrări și insatisfacții, deci ineficiență.
2. Cauzele particular-organizaționale ale formelor de
perturbare a comunicării
Insuficienta informare a membrilor organizației

Principalele tipuri de informații pe care trebuie să le dețina un membru al

organizatiei:
  Informarea generală: cunoașterea organismelor interioare și exterioare organizatiei ;
informații referitoare la celelalte servicii din organizație cu care se intra în contact.
 Informarea operațională: ce execută, unde, când, cum, în cât timp, cu ce mijloace?
Informarea motivațională: are rolul de a susține, mobiliza și dinamiza pe oameni în
munca lor (scopurile organizației & dificultățile cu care se confruntă).
Informarea de promovare: cunoașterea posibilităților de promovare pe care le asigură
organizația.
 Informarea performanțială: cunoașterea rezultatelor activității, a performanțelor
realizate. Performanța realizata acționează ca un stimulent, cunoașterea ei poate duce
la creșterea randamentului, în timp ce lipsa ei se poate asocia cu scăderea
randamentului muncii depuse.
Difuzarea și asimilarea informațiilor
Limbajul de lemn managerial și managementul
aparențelor.