Sunteți pe pagina 1din 21

TEMA 1: COMUNICAREA

ORGANIZAȚIONALĂ –
NOȚIUNI GENERALE
Lector universitar Bivol Elena
Structura temei:

■ 1.1. Introducere în noțiunile de bază ale comunicării;


■ 1.2. Trăsături definitorii ale comunicării
organizaționale;
■ 1.3. Informare versus comunicare;
■ 1.4. Deosebirile dintre sistemul de informare și planul
de comunicare;
■ 1.5. Tipologia comunicării organizaționale
1.1. Introducere în noțiunile de bază
ale comunicării

Noțiunea de comunicare:
■ Înștiințare, știre, veste;
■ Raport, relație, legătură;
■ Referat științific;
■ Acțiunea de a comunica și rezultatul ei.
1.1. Introducere în noțiunile de bază
ale comunicării

Comunicarea, este definită – de către majoritatea


specialiștilor - ca un proces prin care un emițător
transmite o informație receptorului prin intermediul unui
canal, cu scopul de a produce asupra receptorului
anumite efecte.
1.1. Introducere în noțiunile de bază ale comunicării:
modelul tehnic al comunicării Shannon Weaver
Atașarea unui
Dobândire Transmitere înțeles informației
1.1. Introducere în noțiunile de bază ale comunicării:
modelul psiho-social al comunicării Andersch, Staats,
Bostrom
1.1.1. Procesul și elementele comunicării

Din perspectiva modelului psiho-social, comunicarea are o serie


de caracteristici:
■ Constituie un schimb de semnificații;
■ Trebuie să se producă o interacțiune dintre actorii comunicării;
■ Este un act social voluntar sau involuntar;
■ Este un fenomen dinamic care implică transformare;
■ Este un proces de influență reciprocă între diferiți actori ai
comunicării;
1.1.1. Procesul și elementele comunicării

■ Implică factori sociali și psihici;


■ Comunicarea stă la baza legăturilor sociale;
■ Este un sistem cu multiple canale (verbală, nonverbală, scrisă);
■ Are o finalitate, un obiectiv, care poate fi implicit, explicit sau
inconștient.
1.1.2. Elementele comunicării
■ Emițătorul – inițiază procesul de comunicare prin stabilirea primului transfer de
informație.
■ Receptorul – primește, decodifică și interpretează (conform percepțiilor proprii)
mesajul.
■ Canalul – calea de comunicare prin care pătrund, ajung mesajele.
■ Mesajul – datele transmise și codul de simboluri care intenționează să ofere un
înțeles specific, particular acestor date.
■ Contextul comunicării – cadrul fizic și psiho-social în care are loc comunicarea.
■ Conexiunea inversă (feedback) – etapă în procesul comunicării cînd emițătorul și
receptorul își schimbă rolurile, sau orice reacție de răspuns a receptorului la mesajul
emițătorului.
■ Barierele comunicării – orice piedici, obstacole în calea interacțiunii între emițător
și receptor.
1.1.2. Principalele obstacole în comunicare

■ Cunoașterea/lipsa de cunoaștere a subiectului de comunicare;


■ Lipsa de interes;
■ Ambiguitatea – confuzii asupra termenilor;
■ Generalizarea – generalizăm nepermis anumite situații;
■ Logoreea – tendința de a vorbi mult și inutil, care poate duce la
indiscreții;
■ Egocentrismul – cel ce comunică se referă excesiv la propria persoană;
■ Jargonul – limbaj specific grupurilor socioprofesionale;
■ Argoul – limbaj secret utilizat de grupuri marginale de delicvenți;
■ Abstractizarea – folosirea excesivă a neologismelor, cuvintelor rare etc.
1.1.3. Funcțiile comunicării

■ Funția de înțelegere și cunoaștere – se referă la faptul că orice


persoană are nevoie de a se informa și cunoaște;
■ Funcția de relaționare – de a stabili noi relații cu noi oameni. Iar prin
acest fapt comunicare îndeplinește funcția de socializare.
■ Funcția de influență și persuadare – pe care o exercităm asupra
celorlalți prin intermediul comunicării pentru a realiza anumite scopuri,
dezvăluie ideea de colaborare și efort comun.
1.1.4. Axiomele comunicării

■ - „comunicarea este inevitabilă” sau „non-comunicarea este imposibilă”


– toți oamenii comunică.
■ - „comunicarea se dezvoltă pe două planuri: planul conţinutului şi
planul relaţiei. Primul oferă informaţii, iar al doilea oferă informaţii
despre informaţii”.
■ - „comunicarea este un proces continuu ce nu poate fi abordat în termeni
cauză-efect sau stimul- răspuns”; aceasta se datorează faptului că, omul,
comunică în fiecare moment cu întreg trecutul sau şi cu toate
experienţele acumulate.
1.1.4. Axiomele comunicării

■ - „comunicarea se bazează atât pe informaţie în forma digitală, cât şi pe


informaţie analogică”.
■ - „comunicarea implică raporturi de putere între parteneri, iar
schimburile care au simetrice loc între ei pot fi simetrice sau
complementare”.
■ - „comunicarea implică procese de acomodare şi ajustare a
comportamentelor”; oameni sunt diferiţi, percep diferit realitatea şi au
interese obiective diferite.
1.1.5. Tipologia comunicării
Criteriu Forme de comunicare
1. Intrapersonală
2. Interpersonală
1. Numărul de participanți 3. În grup
4. Publică
5. De masă
1. Verbală
2. Sistemul de coduri 2. Nonverbală
3. Paraverbală
1.1.5. Tipologia comunicării
Criteriu Forme de comunicare
1. Organizațională
2. Educațională
3. Domeniul de activitate la care 3. Publicitară
se referă 4. Politică
5. De afaceri
6. Interculturală
1.2. Trăsături definitorii ale comunicării organizaţionale

■ În întreprinderi, legătura dintre grupuri și persoane se realizează cu


sprijinul comunicării.
■ Astăzi, comnicarea înseamnă mai mult decît transmiterea de informații.
Ea duce la crearea unui capital de imagine. De aceea, organizațiile au
început să fie tot mai interesate de imaginea lor față de public, clienți,
furnizori, cumpărători. Se poate astfel vorbi de noul context al
comunicării organizaționale, și anume cel de generator de premise de
dezvoltare a organizației.
1.2. Trăsături definitorii ale comunicării organizaţionale

■ Caracteristicile organizației prin care se identifică aceasta: cultura


organizațională; structura; colectivitatea de indivizi. Toate acestea se
reunesc în conceptul de comunicare organizațională.
■ Comunicarea organizațională este un proces, de regulă intenționat, de
schimb de mesaje între persoane, grupuri și niveluri organizatorice din
cadrul organizației cu scopul înfăptuirii atît a obiectivelor individuale,
cît și a celor colective.
1.2. Trăsături definitorii ale comunicării organizaţionale:
structura
1.3. Informare versus comunicare

■ Informare=transferul de conținut între emițător și receptor.


■ Comunicare=schimbul de structuri cognitive ce vizează schimbarea
comportamentului celuilalt.
1.3. Informare versus comunicare

■ Organizația emite mesaje în interior sau exterior – informare;


■ Receptează și analizează mesajele ce provin din exterior sau interior –
comunicare;
■ Reglează schimbul de informații între salariați, la nivel formal și
informal – comunicare.
1.4. Deosebiri între sistemul de comunicare și planul de
comunicare
Sistem de comunicare Plan de comunicare
Volumul de informații
Procesează o cantitate uriașă de informație sau Prezența feedback-ului transformă informarea în
insuficientă – informații inparțiale comunicare
Apar blocaje de informație Verifică crectitudinea receptării sau influențarea
reciprocă
Calitatea informației
Date imprecise, irelevante pentru obiectivele organizării Formele moderne de management pun accent pe
comunicare eficientă între manageri și subalterni
Informațiile sunt greu accesibile Canale de comunicare accesibile și directe
Propagarea informației
Viteza de generare lentă Viteza de generare raportată la feedback
Propagare pe verticală Se transmite în toate direcțiile
Decodarea incorectă poate duce la greșeli de interpretare Verifică corectitudinea decodării