Comunicarea organizațională.

Canale, rețele și structuri de

comunicare
 1. Canale de comunicare (c.c)
• C.c. = ansamblul căilor de acces la ceilalți parteneri ai
comunicării.
• C. c. pot fi grupate în 4 categorii:
-canale bazate pe prezența față în față a partenerilor;
-canale interactive (telefonul, comunicările mediate
electronic);
-canale statice personale (memorii, scrisori, procese-
verbale);
- canale statice impersonale (fișiere, buletine, rapoarte
generale).
 Capacitatea de informare a unui canal de
comunicare
• Este dependentă de 3 caracteristici :
• 1) abilitatea lui de a trata mai multe informații simultan;
• 2) abilitatea de facilitare rapidă a două căi de feedback;
• 3) abilitatea de a stabili o cât mai bună focalizare a persoanelor
asupra procesului de comunicare.
• Există canale bogate (experiență directă,
referințe multiple, feedback nemijlocit,o
focalizare personală bună, asimilarea profundă
a informațiilor, înțelegerea emoțională a
situației)și canale sărace.
„Cheia succesului este reprezentată de alegerea celui mai potrivit canal
de comunicare pentru mesajul ce urmează a fi transmis (Daft, 1994 )
 2. Rețele de comunicare (R.c.)
• R.C. = ansamblul canalelor de comunicare și al mediului în
care se desfășoară comunicarea, ambele raportate la grup sau
la sarcină.
• Conduita, reacțiile individuale și grupale ale membrilor unui
grup, moralul lor, satisfacțiile personale, ca și cele produse de
munca efectuată în grup sunt în funcție de modul de
funcționare a rețelelor de comunicare.
• „Tipul de rețea afectează comportamentul participanților, mai
ales în ceea ce privește precizia, activitatea globală,
satisfacția; iar la nivelul grupului tipul de rețea determină rolul
de lider, ca și organizarea grupului (Leavitt, 1965).
 Tipuri de rețele de comunicare
• Rețele centralizate (lanț,
stea, Y)
• Acestea arată că între membrii grupului
există relații de supra sau subordonare,
implicarea lor în comunicare este inegală,
tipice pentru managementul autoritar.
• R. de tip lanţ – fluxul vertical de comunicare,
predominant de sus în jos. Rolul liderului este
unul de control.
• R. de tip stea – liderul este figura centrală. Lui
îi sunt raportate toate informaţiile şi el filtrează
şi direcţionează fluxul informaţional. El
dirijează acţiunile celorlaţi. Membrii tind să
comunice cu cei de lângă ei.
• R. de tip Y împrumută caracteristci de la toate
tipurile de rețele.
• Rețele descentralizate
(cerc, diamant/cristal)
• R.de tip cerc – stabilită în grupuri
(comisii, comitete executive),permite
comunicarea orizontală, eficientă,
interacțiuni difuze, specifică
managementului participativ.
• R. de tip cristal sugerează că toate
canalele pot fi folosite, oricine poate
iniția comunicarea și se poate adresa
oricui. Membrii comunică între ei.
Utilizează toate resursele celorlalţi
pentru a-şi atinge scopurile.
Raporturile sunt de egalitate, grupul
nu are lider.
Rețele centralizate vs.rețele descentralizate
 Tipuri de rețele de comunicare
• R. orizontale (cerc, lanț)
• se stabilesc în climate de grup egalitar,
când între membrii grupului există relații
directe, „față în față. Cercul apare în acele
grupuri în care întâlnim o structură
democratică; în cazul în care există un
conducător, acesta coordonează și
facilitează comunicarea egală a tuturor
membrilor grupului.
• Lanțul apare în grupurile în care se
practică un stil de conducere liber, laissez-
faire, liderul este pasiv, între membrii
grupului se stabilesc legături aparente, unii
membri sunt excluși de la comunicare,
devin marginali, nu există solidaritate între
membri, comunicarea nu devine
funcțională, creativitatea este compromisă.
• R. verticale (Y & „X )
• R. în „Y apare în grupurile aparent
democratice, dar care au tendința de a
deveni autoritare. Comunicarea, oarecum
deschisă între membrii grupului, tinde să
se închidă, să se orienteze doar asupra
unor membri din grup, care încetul cu
încetul încep să controleze întreaga
activitate a grupului.
• R. în „X este tipică pentru grupurile în
care se practică o conducere autoritară,
exercitată într-o manieră absolută și uneori
arbitrară, doar de unul dintre membrii
grupului. Sensul de transmisie a mesajului
este unic. Participanții comunică cu
conducătorul, dar nu și între ei.
Comparație între tipurile de rețele
Rețele orizontale și verticale
 Rețele orizontale și verticale- indicii
comunicării
• Numărul de verigi care există la fiecare rețea
între participanți : pentru cerc – 5 verigi, iar
pentru toate celelalte 4 verigi.
• Suma vecinilor = numărul de persoane cu care
un membru din grup intră în relații directe (10
pentru cerc și 8 pentru celelalte).
• Indicele de conexiune= cel mai mic număr de
canale închise sau deschise care antrenează
după sine izolarea unui post, deconectarea lui.
 Indicii comunicării
• Suma distanțelor dintre participanți.
• Distanță = numărul de verigi (canale) ce trebuie parcurse de un
mesaj pentru a ajunge la o altă persoană.
De exemplu, în rețeaua în lanț, suma distanțelor se poate calcula
astfel: pentru ca un mesaj să treacă de la A la B este necesar
doar un singur canal; pentru a trece de la A la C sunt necesare
două canale; de la A la D trei; de la A la E patru. Însumarea
tuturor acestor canale ne indică suma distanțelor pentru
individul A. La fel se procedează apoi cu fiecare dintre ceilalți
membri ai rețelei. În final, adunându-se toate distanțele
membrilor, se obține suma distanțelor atât pentru fiecare individ
în parte, cât și pentru rețea în totalitatea ei.
 Indicii comunicării
• Indicele de centralitate = indică gradul de centralitate al rețelei sau
gradul de centralitate al unui individ în cadrul rețelei, el putând fi
calculat atât pentru fiecare individ în parte, cât și pentru întreaga rețea.
• Pentru indivizi- se împarte suma distanțelor totale ale rețelei la suma
distanțelor fiecărui individ. Pentru rețea, indicele de centralitate se
obține din însumarea indicilor de centralitate individuali.
• Indicele de centralitate indică pozițiile ocupate de un individ în
structura și ierarhia grupurilor, ca și funcția, rolul lui în rețea. Cu cât un
anumit post din rețea are un indice de centralitate mai mare, cu atât
crește probabilitatea ca acel individ să devină lider.
• Moralul grupului este invers proporțional cu indicele de centralitate al
rețelei: cu cât rețeaua este mai centralizată, cu atât grupul în ansamblul
său are un moral mai scăzut.
 Indicii comunicării
• Indicele de periferialitate
• Dacă poziția cea mai centrală într-o rețea era aceea care se afla
cel mai aproape de toate celelalte, poziția cea mai periferică este
cea care se află la distanța cea mai mare de poziția centrală.
• Indicele de periferialitate se calculează prin stabilirea diferenței
dintre centralitatea fiecărei pozi]ii și centralitatea poziției celei
mai centrale. La rețeaua în lanț, de pildă, poziția cea mai centrală
este c (i c = 6,7), atunci i.p. pentru subiecții A și E va fi de 2,7, iar
pentru subiecții B și D de 1,0. Cu cât cifra este mai mare, cu atât
periferialitatea sau marginalitatea este mai mare. Un asemenea
fapt are consecințe asupra participării individului la deținerea și
difuzarea informațiilor, la luarea deciziilor.
Indicii comunicării- sinteză
Rețele de comunicare (in)complete
 Eficiența rețelelor
• Rețelele deschise sau care folosesc toate canalele de
comunicare sunt mai eficiente în rezolvarea problemelor
complexe.
• În soluționarea chestiunilor care cer o interdependență mică a
membrilor grupului, mai eficiente sunt rețelele centralizate.
• În soluționarea problemelor ce presupun un mare grad de
interdependență a membrilor grupului, mult mai eficiente sunt
rețelele complete.
• O singură rețea nu poate fi eficientă în toate situațiile de
lucru, se recomandă recurgerea la lucrul în rețelele cele mai
adecvate fiecărei situații în parte. „Un grup ar trebui să
folosească genul de rețea adecvat sarcinilor și problemelor
sale (Hellriegel, Slocum, Woodman, 1992).
 3.Structuri de comunicare
• Structura comunicării = ansamblul rețelelor de
comunicare utilizate la un moment dat. Ea indică situația,
stadiul actual și real al comunicării din grup în diferitele
sale secvențe funcționale, dar și sensul în care circulă
mesajele în rețea.
• Rețelele de comunicare # structurile de comunicare
Rețeaua indică totalitatea canalelor existente, posibile,
virtuale, iar structura, totalitatea canalelor folosite, reale.
Diferența este ca de la posibil la real. În timp ce structura
este definită a posteriori, rețeaua există a priori (Abric,
2002).
 Structuri de comunicare
• 1) structuri omogene: fiecare membru din grup poate
să comunice cu toți ceilalți, fiecare strânge informații
pentru el, caută soluția, o transmite celorlalți;
• 2) structuri centralizate: un singur individ centralizează
informațiile inițiale, deduce soluția, o comunică
celorlalți;
• 3) structuri intermediare: nu sunt nici omogene, nici
centralizate; ele pot cuprinde doi centralizatori și un al
treilea membru, care este exclus de la cunoașterea
rezultatului.