Leadership si munca in

echipa
Lector univ. dr.
BORDEIANU Otilia

Masterand
PASCARIU Iuliana Diana
 Delimitari conceptuale
 Unul dintre cele mai importante aspecte, în contextul
studiului organizaţiilor, se referă la conducerea
acestora, mai ales la conducerea lor eficientă.
 CONDUCEREA este factorul strategic, de o importanţă
covârşitoare în procesele de structurare a
organizaţiilor, de eficientizare a actului de conducere
şi de atingere a obiectivelor stabilite.
 La nivel general organizarea reprezintă un proces de
divizare a unei activităţi complexe în componente
mai simple sau posturi de muncă specializate, de
grupare a resurselor şi activităţilor şi de delegare a
autorităţii unui manager/lider.
 În ciuda interesului considerabil acordat
fenomenului de leadership, definiţia acestuia
rămâne ambiguă, însă, în mod cert, eficienţa
oricărei organizaţii depinde într-o măsură
considerabilă de acţiunile unei singure
persoane: LIDERUL.
 Echipa și munca în echipa
 ECHIPA reprezintă o „uniune de două sau mai multe
persoane care interacţionează şi îşi coordonează
propriile munci şi activităţi pentru atingerea sau
îndeplinirea unor obiective sau scopuri”.
 MUNCA ÎN ECHIPĂ asigură creşterea productivităţii,
eficienţa organizaţiei dar şi satisfacţia profesională a
angajaţilor.
 Simpla organizare a angajaţilor în echipă nu
garantează însă, implicit, toate acestea.

SARCINA LIDERULUI este să creeze şi să

dezvolte acele condiţii care îi permit, îi asigură
posibilitatea de a-şi exercita influenţa asupra
echipei astfel încât aceasta să funcţioneze eficient.
 Liderul şi stilul de conducere
• DELEGATIV, când liderul permite subordonaţilor să ia decizii şi
totodată să-şi asume responsabilitatea acestora; este un stil
caracterizat de o orientare slabă atât pe sarcină cât şi pe relaţii;
• PARTICIPATIV, când liderul împarte
ideile dar şi luarea deciziilor cu
subordonaţii; este un stil caracterizat de
orientare slabă pe sarcină dar puternică
pe relaţiile interumane;
• EXPLICATIV, când liderul explică
direcţiile sarcinii într-un stil persuasiv şi
de sprijin; este un stil caracterizat de
orientare puternică atât pe sarcină cât şi
pe relaţiile interumane;
• DIRECŢIONAR, când liderul oferă direcţiile sarcinilor specifice şi
supraveghează direct activitatea subordonaţilor pentru
îndeplinirea sarcinilor; este un stil puternic orientat pe sarcină şi
slab orientat pe problematica umană.
 Modul de luare a deciziilor:
• STILUL AUTORITAR caracterizat prin centralizarea
autorităţii, subordonaţii nu sunt consultaţi în luarea
deciziilor şi sunt văzuţi doar ca executanţi;
• STILUL DEMOCRATIC este cel în care liderul are
încredere în capacităţile şi buna credinţă a
subordonaţilor, aceştia fiind consultaţi în luarea
deciziilor;
• STILUL PERMISIV este cel în care predomină
rutina, grupul nu este consultat dar nici nu se
iau decizii importante, activităţile „merg de la
sine”.
Rolurile liderului
 Rolul de lider presupune o serie de
comportamente specifice la care ceilalţi se
pot aştepta de la tine, cum ar fi acelea de a
da o viziune grupului condus, de a dirija
direcţia unei echipe, de a-ţi asuma
responsabilităţi.

În funcţie de rolul lor în procesul de

conducere liderii se împart în două categorii:
liderul formal şi liderul informal.
Liderul FORMAL
 este cel numit ca lider al unui grup de către o
autoritate externă, neavând (de cele mai multe ori)
şi abilităţile necesare pentru a fi recunoscut natural
ca lider de către membrii grupului pe care trebuie să
îl conducă.

Nerecunoaşterea lui
ca lider poate duce la
destrămarea grupului.
Liderul INFORMAL
 are un statut autentic de lider, în sensul că membrii grupului îl
recunosc natural ca fiind cel care îi conduce cel mai bine, care le
poate câştiga încrederea, îi inspiră să lucreze şi să evolueze ca
echipă.
Echipa – formă superioară a grupului
„Majoritatea echipelor nu sunt decât grupuri în care fiecare are o
relaţie individuală cu şeful şi luptă cu ceilalţi pentru putere,
prestigiu şi poziţie.” (Douglas McGregor)

De exemplu: un profesor, un sportiv, un medic şi un

muncitor pot forma un grup, dar nu sunt o echipă.

 ECHIPA este constituită dintr-un număr

restrâns de persoane având deprinderi
complementare, angajate într-un proiect cu
obiective comune şi care adoptă un demers
comun considerându-se solidar responsabile.
Reţeta unei echipe de succes presupune
îndeplinirea următoarelor condiţii:
• obiective comune - fiecare membru al echipei cunoaşte
obiectivele urmăriteşi ceea ce este necesar pentru a le atinge;
• determinarea - fiecare este hotărât să facă tot ce poate
pentru atingerea obiectivelor
• comunicarea - membrii echipei vorbesc între ei pentru a
schimba informaţii, pentru a primi sau cere sprijin colegilor,
pentru a-i motiva;
• încrederea - există convingerea că pe fiecare membru te
poţi baza şi că îşi va îndeplini cât mai bine sarcinile;
• plăcerea - este de remarcat că persoanele care formează o
echipă se simt bine împreună;
• conducerea performantă - orice echipă de succes are un lider
performant, recunoscut, acceptat şi respectat de membrii săi;
• implicarea - toate persoanele din echipă se mobilizează total în
activitatea acesteia;
• încrederea reciprocă – este vital ca persoanele din echipă să aibă
încredere unii în alţii;
• identitate de roluri - pentru a se asigura că nicio sarcină nu este
omisă, fiecare persoană trebuie să îndeplinească un anumit rol în
echipă;
• standardele - pe lângă obiective, fiecare individ va cunoaşte ceea ce
se aşteaptă de la el în termeni de cantitate, calitate şi comportament;
• sprijinul - membrii echipei trebuie să se ajute între ei în vederea
îndeplinirii obiectivelor;
• pregătirea - fiecare trebuie să fie astfel pregătit încât să poată
îndeplini sarcinile la cele mai înalte standarde de performanţă.
 „Acela care crede că este la conducere, dar
nu îl urmează nimeni, face doar o plimbare.”
(proverb chinez)