Memoria

 Socrate: „Memoria nu este altceva decât o tablă de ceară, pe

care se înscriu diferite evenimente. La unii ceara este tare, la
alţii moale, mare-mică, neagră-albă etc.
 Memoria este un fenomen psihic, prin care oamenii şi alte
organisme vii codifică, depozitează şi reutilizează informaţii. H.
Bergson a considerat că întreaga existenţă şi materie posedă
memorie. La organismele vii, în afară de om, există doar două
tipuri de memorie: genetică şi mecanică.
Hermann Ebbinghaus (1850-1909)
Caracteristicile memoriei
 Activă
 Selectivă
 Situațională
 Relativ fidelă
 Mijlocită
 Inteligibilă
Procesele memoriei

 Encodarea: traducerea informaţiei într-un anumit cod (material

sau ideal).
 Encodarea reprezintă primul proces sau prima fază parcursă
de mecanismele mnezice în dinamica lor.
1) encodarea vizuală, care face apel la codul imagine;
2) encodarea auditivă, ce foloseşte codul sunet (fizic şi verbal);
3) encodarea semantică, căreia îi este specific codul propoziţiei.
 Formele encodării: incidentală și intenționată.
 Stocarea este procesul de reţinere a informaţiilor
până în momentul, în care este necesară punerea lor
în disponibilitate.
 Durata stocării (timpul, care se scurge între intrare şi
ieşirea informaţiei din memorie) este extrem de
variată.
 Variabilitatea duratei stocării se explică în funcţie de
o serie de factori:
- natura şi semnificaţia informaţiilor memorate (cu sens
sau fără sens, etc.);
- evenimentele cu un caracter personal se reţin mai mult
timp decât cele neutre, impersonale (colegi de
şcoală).
 Una dintre problemele cu rezonanţă practic aplicativă este
cea a creşterii duratei stocării, în vederea sporirii
productivităţii ei, care s-ar putea realiza prin:
• fixarea imediată a informaţiei receptate, fie senzorial, prin
legarea ei de alte informaţii, fie senzorial, prin notarea ei;
• repetarea mintală a informaţiei de mai multe ori, fapt, care
asigură atât reţinerea mai îndelungată, cât şi
reactualizarea ei cu uşurinţă;
• verbalizarea conţinutului informaţiei;
• mărirea duratei de prezentare a stimulului sau pe cea a
intervalelor dintre elementele lui etc.
 REACTUALIZAREA
Recunoaşterea şi reproducerea reprezintă mecanisme ale
recuperării.
Diferenţa dintre recunoaştere şi reproducere constă în faptul
că recunoaşterea se realizează în prezenţa obiectului material
(stimulului material, imaginii etc.), iar reproducerea se
realizează în absenţa lui (stimulului ce trebuie reactualizat).
UITAREA

 fenomen natural, normal şi mai ales relativ necesar.

 Uitarea intervine, aşadar, ca o supapă, care lasă să se
scurgă, să se elimine, ceea ce nu mai corespunde noilor
solicitări.
FORMELE UITĂRII
- Uitarea totală (ştergerea, dispariţia, suprimarea integrală a
datelor memorate şi păstrate)
- Uitarea parţială (reproduceri mai puţin adecvate sau chiar
eronate)
- Lapsusul (uitarea momentană, exact pentru acea perioadă
când ar trebui să ne reamintim).
Ce uităm?
Informaţiile,
care îşi pierd actualitatea, se devalorizează, nu
mai au semnificaţie sau informaţiile neesenţiale, amănuntele,
detaliile.
De ce uităm ?
Cauza principală este insuficienţa sau proasta organizare a
învăţării sau stările de oboseală, surmenaj, anxietate.
 Rata uitării este maximă în primele 6 sec. (uităm peste
50% din materialul memorat), iar după 15 sec. uităm
aproximativ 90% din materialul inițial, după care curba
uitării se aplatizează.
 Itemii care pot fi reproduși după acest interval aparțin
deja MLD.
 Efectul poziției în serie: efectul primordialității și
efectul recenței.
 Efectul recenței: mărind intervalul dintre faza de
învățare și cea de reproducere, Glanzer și Cunitz
(1966): diminuare semnificativă după 10 sec. și o
dispariție totală după aproximativ 30 sec. a efectului
recenței. După 30 sec. de la momentul memorării,
stimulii finali nu sunt reactualizați mai bine decât
stimulii din mijlocul unei serii.
Formele memoriei

 I. După natura materialului memorat, stocat şi

reactualizat:
 a) memorie senzorială;
 b) memorie cognitivă;
 c) memorie afectivă;
 d) memorie motorie.
 II. După durata menţinerii informaţiei există:
 a) memorie de scurtă durată;
 b) memorie de lungă durată;
 c) memoria operativă.
 a) S-a demonstrat că o secvenţă scurtă de informaţii este
repede uitată (după mai puţin de 20 sec.) dacă subiectul
execută o altă sarcină înainte de reamintire.
 Memoria senzorială
Durata de păstrare a acestor reprezentări în MS este extrem de
scurtă: reprezentările vizuale – câteva fracţiuni de secundă,
cele sonore – nu mai mult de două secunde.
După procesarea corespunzătoare a informaţiilor în MS, ele sunt
transmise în memoria de scurtă durată.

 Memoria operativă este prevăzută pentru păstrarea

informaţiei pe un anumit termen, predeterminat, necesar
pentru efectuarea unor operaţii. Durata memoriei operative
este de la câteva secunde până la câteva zile.
 III. După posibilitatea verbalizării conţinutului activităţii de
memorie există:
 a) memorie explicită;
 b) memorie implicită.
 a) memoria explicită este memoria conştientă (memorarea unui
material, de care cineva este conştient), directă, voluntară.
Memoria explicită este cea verbalizată, cea, care poate fi
exprimată în cuvinte, conţinutul căreia poate fi declarat;
 b) memoria implicită este memoria inconştientă (memoria unui
material, de care cineva nu este conştient), indirectă,
involuntară. Ea are un conţinut, ce nu poate fi verbalizat, ea se
mai numeşte memoria procedurală (exemplu: este mai uşor uneori
să arăţi, să prezinţi, decât să vorbeşti despre o acţiune).
 S-a constatat că amnezicii obţin performanţe slabe la testele de
memorie explicită (reamintirea cuvintelor învăţate anterior) şi
rezultate bune la testele de memorie implicită (completarea
cuvintelor lipsă dintr-o listă, în care erau cuvinte noi pe lângă
cele din lista iniţial învăţată).
 IV. După criteriul complexităţii memoriei există:
 a) memorie inferioară;
 b) memorie superioară.
 Memoria inferioară o constituie formele simple ale
memoriei şi cele ale animalelor.
 Memoria superioară este un produs al vieţii sociale, ea
rezultă din educaţie, învăţare.
 V. După existenţa unui mijlocitor între subiect şi obiect
există:
 a) memorie nemijlocită;
 b) memorie mijlocită.
 Memoria nemijlocită reprezintă relaţia directă dintre
subiect şi obiectul de memorat.
 Memoria mijlocită presupune prezenţa semnelor,
simbolurilor în calitate de unealtă.
 Această clasificare se suprapune foarte mult cu clasificarea
precedentă (memoria inferioară = memoria nemijlocită).
 X. După logica conţinutului memoriei există:
 a) memorie episodică;
 b) memorie semantică.
 Memoria episodică este cea a evenimentelor, în care am
fost implicaţi, memoria întâmplărilor, faptelor, pe care
le-am săvârşit, anume această memorie ne formează
autobiografiile.
 Memoria semantică este memoria cunoştinţelor de tot
felul, legităţilor, ce nu sunt legate de timp, de loc şi de
persoană (de exemplu; „Cine este Newton?” - fizician).
 Factori care influențează memoria
1)particularităţile materialului de memorizat:
Natura materialului
Organizarea materialului
Omogenitatea materialului
Volumul materialului
Familiaritatea (frecvenţa utilizării în plan verbal sau acţional a
stimulului)
Semnificaţia

Caracterul agreabil sau dezagreabil al materialului de memorat

influenţează de asemenea productivitatea memorării. Astfel,
materialul agreabil se reţine mai bine decât cel dezagreabil, iar cel
dezagreabil este reţinut mult mai bine în raport cu cel indiferent.
2. Trăsăturile psihofiziologice ale
subiectului:
gradul de implicare în activitate;
starea subiectului (oboseală, sănătate);
modul de învăţare;
motivaţia;

atitudinile şi înclinaţiile acestuia;

repetarea optimă
 În urma datelor experimentale se pot formula următoarele
concluzii:
 intervalul optim de efectuare a repetiţiilor este fie de
minute (5-20), fie de zile (1-2 zile);
 repetiţia activă, realizată independent (cu redarea pe
dinafară a textului) este superioară repetiţiei pasive
(bazată doar pe recitirea textului);
 repetiţia încărcată cu sens, cu semnificaţie este mai
productivă comparativ cu cea mecanică;
 repetiţia planificată, ritmică este în avantaj faţă de cea
accidentală;
 repetiţia făcută din plăcere, din nevoia resimţită din
interior de a reţine informaţiile este mai eficientă decât
repetiţia făcută din obligaţie.
 Eficiența memorării depinde de eficacitatea
reactualizării.
1. Reactualizarea și similaritatea spațiului fizic:
2. Similaritatea și contextul neuropsihic

 Interferența vizează influența pe care cunoștințele

învățate o au unele asupra altora.
 Există două tipuri de interferență:
1. proactivă: cunoștințele anterioare învățate reduc rata
de reactualizare a cunoștințelor dobândite ulterior;
2. retroactivă: ultimele cunoștințe învățate reduc rata de
reactualizare a cunoștințelor anterioare.
 Efectul FAN (facts added to nodes) după J. R. Anderson
(1973, 1976): la nivel comportamental se manifestă prin
încetinirea ritmului reactualizării în funcție de sporirea
informațiilor pe care le aveau despre un anumit obiect. Cu
cât avem mai multe cunoștințe despre ceva, cu atât ne
este mai greu să ne reamintim cu exactitate o anumită
informație despre acest lucru.
 Efectul FAN se realizează subconștient. Anderson și Bower
(1973) explică acest efect prin intermediul mecanismelor
de propagare a activării: când solicităm o informație
despre un obiect, reprezentarea cognitivă a obiectului
respectiv este activată din MLD. Dacă cunoaștem un singur
fapt despre obiectul respectiv, propagarea activării este
rapidă și răspunsul este aproape instantaneu. Dacă știm
două lucruri despre același obiect, aceeași activare
trebuie să se propage în două direcții. Cu cât crește
numărul de cunoștințe sau fapte pe care le cunoaștem
despre un anumit obiect sau persoană, cu atât mai lentă
este reactualizarea unei informații specifice.
 Fenomenul de amorsaj (priming): fenomenul de facilitare a
detecției unui stimul perceptiv în baza experienței noastre
anterioare.
 Amorsarea determină sporirea vitezei de reacție și
fluiditatea răspunsurilor la stimulii familiari.
 Unei persoane care vede cuvântul galben îi este mai uşor să
recunoască termenul banană. Acest lucru are loc pentru că
cele două cuvinte sunt asociate în memorie.