Personajele basmului

George Călinescu definea eroii de basm ca pe nişte „fiinţe himerice, animale [...],
fiinţe neomeneşti” care au „psihologia şi sociologia lor misterioasă”.

Ele pot fi:

• reale cu puteri supranaturale sau fantastice
• pozitive sau negative
• protagoniste sau antagoniste
• ajutoare sau donatori
• principale sau secundare
• episodice
•Personajele supranaturale

•Sunt mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea

•personaje supranaturale au o putere fizică neobisnuită, reprezentând forţele
răului
•trăiesc într-o lume diferită de a eroului pozitiv, într-un alt tărâm
•Lipsite de agerimea minţii au în stâpănire obiecte miraculoase cu ajutorul cărora
obţin succese sau au ca si calitati de exemplu viclenia.
•Exemple de astfel de personaje : Scorpia, Ghionoaia, Calul, Zânele
•personaje hiperbolizate, pantagruelice, grotesti, individuale, umanizate: au
sentimente, limbaj specific omului, gandesc, au simturi si mentalitati
Făt-Frumos este personajul principal din basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă
rară de moarte, iar numele-generic de erou al basmelor populare româneşti
ilustrează ideea că protagonistul întruchipează modelul de cinste, dreptate şi
adevăr, constituind imaginea forţelor binelui.
Făt-Frumos vine pe lume prin magie, împăratul rezolvând astfel neputinţa de a
avea copii, dar plata pentru împlinirea dorinţei este la fel de mare, pentru că nu
se bucură de fiul său decât câţiva ani, apoi îl pierde pentru totdeauna, din vina
sa, deoarece nu-şi putuse ţine promisiunea de a-i oferi Tinereţe fără bătrâneţe şi
viaţă fără de moarte. Revenirea lui Făt-Frumos în lumea pământeană se face tot
printr-un ceremonial magic, întrucât vânătoarea este considerată în mitologie un
ritual.
Făt-Frumos este caracterizat în mod direct de către narator: „De ce creştea
copilul, d-aceea se făcea mai isteţ şi mai îndrăzneţ”, înzestrat cu o inteligenţă
ieşită din comun, el învaţă într-o lună cât alţii într-un an şi se prevestea că va
fi un împărat înţelept ca Solomon.
Făt-Frumos dovedeşte tărie de caracter în împlinirea propriilor idealuri,
simbolizând modelul uman care îşi cunoaşte menirea în această lume: Tinereţe
fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Omul se naşte cu aspiraţia de a fi fericit,
dar fericirea nu vine de la sine, ci trebuie cucerită, de aceea eroul este supus
unor probe, pentru a-şi dobândi astfel starea de beatitudine. Curajos, îi săgetează
Gheonoaiei un picior şi Scorpiei un cap, apoi, generos, le vindecă şi rămâne să
ospăteze împreună cu fiecare dintre ele.
 Voinicul trăieşte într-o aparentă fericire în Paradis, deoarece aceasta este
provocată de amnezie şi de încremenirea timpului, de aceea există şi dilema
dacă nu cumva, de fapt, Făt-Frumos şi-a ratat viaţa reală. Revenindu-i
memoria (anamneză), flăcăul se topeşte „de-a-n picioarele de dorul
părinţilor” şi se întoarce la condiţia de om muritor, care, de altfel, nu poate
intra în veşnicie decât prin moarte.
Susţinând şi dezvoltând această idee, Mircea Anghelescu afirma:
„Aspiraţia omului către veşnicie, în basmul lui Ispirescu, trebuie văzută ca
aspiraţie către perfecţiune, către purificarea individului fie şi numai în sens
moral, iar neputinţa păstrării ei, după ce a fost obţinută, nu este mărturia
unui eşec, ci acceptarea destinului, a condiţiei umane, o dată ce această
purificare simbolică a fost realizată”.