Structura acțiunii educaționale

Prof. dr. Ștefania Lungu

Obiectivele lecției:

1. să identifice componentele structurii acțiunii

educaționale, pornind de la experiența personală;
2. să analizeze rolul fiecărui element al structurii
acțiunii educționale în realizarea finalităților
educaționale, pe baza suportului de curs;
3. să exemplifice, prin cel puțin trei exemple,
componentele structurii acțiunii educționale, pornind
de la situații reale sau imaginare;
4. să argumenteze interdependența dintre
componentele structurii acțiunii educționale, pornind
de la asocierea aleatorie a acestora, în binom.
Ce elemente cuprinde structura acțiunii
educaționale?

 Structura acṭiunii educaṭionale

cuprinde acele elemente componente
necesare pentru îndeplinirea funcţiei
centrale a activităţii de formare ṣi
dezvoltare permanentă a personalităţii.
 Structura devine funcţională prin
interacţiunea dintre elementele sale.
S1 – reprezintă „educatorul”, cel care
întreprinde acțiunea educațională.
Acesta poate fi individual sau colectiv:
părinţii, bunicii, educatoarea,
învăţătoarea, profesorii, dar și alte
persoane (antrenori, bibliotecari etc.).
Educatorul are un statut socio-
profesional asumat în direcţia proiectării
și realizării activităţii de formare ṣi
dezvoltare a personalităţii elevului.
 S2 – reprezintă persoana în curs de
formare și dezvoltare, „educatul”, cel
asupra căruia se întreprinde acțiunea
educațională;
- poate fi, individual sau colectiv: copilul,
preşcolarul, elevul, studentul, adultul aflat
în diferite situaţii educaţionale sau
colective formate din aceste persoane –
grupa de copii, clasa de elevi, grupa de
studenṭi sau grupul de adulṭi care se
perfecṭionează/reprofilează.
 S’ – este subiectivitatea lui S2 şi
exprimă totalitatea caracteristicilor
acestuia, dimensiunea subiectivă a lui
S2, respectiv personalitatea lui.
 C.o. – este comportamentul obiectivat

al lui S2 şi cuprinde totalitatea reacţiilor

acestuia apărute în urma exercitării
acțiunilor educative.
 I.e., Sc.e., Ob.e. – reprezintă finalităţile
acţiunii educaţionale, care imprimă
acesteia un sens teleologic. Prin
raportare la aceste finalități, S1 îşi
orientează acţiunea educaţională.
 D – este dispozitivul pedagogic ce
cuprinde metodele ṣi procedeele,
mijloacele ṣi materialele pedagogice
utilizate de S1 în acţiunea educaţională.
 M.e. – sunt mesajele educaţionale adică
conţinutul comunicării care se realizează
între S1 și S2.
 A – este ambianţa educaţională şi
cuprinde ansamblul stărilor afective
ale subiectului şi obiectului, care
influenţează acţiunea educaţională ṣi
rezultă din specificul relaṭiilor
interpersonale existente între S1 ṣi S2
(relaṭii de comunicare, de conducere,
de intercunoaṣtere și socio-afective).
 C.i.e. – reprezintă conexiunea inversă externă
care-i oferă lui S1 informaţii în legătură cu
efectele acţiunii sale asupra lui S2, a
modalităţii şi a nivelului la care au fost
asimilate mesajele transmise, pentru ca pe
baza lor să-şi regleze în continuare strategia
pe care o va întreprinde.
 C.i.i. – reprezintă conexiunea inversă internă,
adică circuitul care se stabileşte între S2 şi
comportamentul său, având rol de
autocontrol şi autodirijare a propriei formări
şi dezvoltări.
 C. S. – contextul social care include factorii şi
condiţiile social-obiective proprii unei etape
concrete din dezvoltarea societăţii (factori
materiali, spirituali, economici, politici,
culturali, ştiinţifici etc.).
Fiecare din componentele sistemului
acţiunii educaţionale se află în relaţie
reciprocă cu celelalte şi cu sistemul în
ansamblul său. Prin intermediul acestor relaţii
sistemul se reglează şi se autoreglează
continuu.
Direcţii şi tendinţe ale educaţiei actuale :

 trecerea de la educaţia obligatorie şcolară la cea permanentă;

 dublarea educaţiei şcolare de autoeducaţie;
 abordarea problematicii lumii contemporane în raport cu
educaţia;
 integrarea în sistem a formelor educaţiei;
 abordarea pluri- şi interdisciplinară a problematicii educaţiei;
 construirea de modele şi strategii educative, în vederea
rezolvării dificultăţilor şi dilemelor din şcoli;
 schimbarea politicii educaţionale, prin iniţierea de reforme la
nivelul finalităţilor, conţinuturilor, instituţiilor, metodologiei,
organizării şi managementului;
 lărgirea câmpului social de acţiune educativă;
 accentuarea parteneriatului educaţional;
 reconsiderarea formării iniţiale şi continue a profesorilor;
 organizarea modulară şi integrată a învăţământului etc. (E.
Joiţa, 2003).
 
Sarcină de reflecţie:
 Comentaţi următoarea afirmaţie:

„Nouă zecimi din oamenii pe care îi

cunoaştem sunt ceea ce sunt, buni sau răi,
folositori sau dăunători, prin efectul educaţiei.
Educaţia este aceea care determină diferenţa
dintre oameni” (J. Locke).
VĂ MULṬUMESC PENTRU ATENṬIE!