TEMA 8 : TEORIA CONCURENȚEI

IMPERFECTE
CUPRINS:

1. Monopolul: caracteristica generală şi tipurile lui.

Comportamentul firmei-monopolist ;
2. Concurenţa monopolistică. Echilibrul firmei pe
termen scurt şi pe termen lung;
3. Oligopolul: definire, caracteristici, modele;
4. Efectele monopolismului. Reglementarea
antimonopol .
 1.MONOPOLUL: CARACTERISTICA
GENERALĂ ŞI TIPURILE LUI.
COMPORTAMENTUL FIRMEI-MONOPOLIST
 Concurenţa imperfectă include un şir de situaţii de
piaţă, în care persistă inegalitatea (în diferită
măsură) agenţilor economici, deosebirea dintre ei
constă şi în concentrarea puterii (parţiale sau totale).

 Celemai răspîndite situaţii de concurenţă imperfectă

sunt: concurenţa monopolistică, oligopolul şi
monopolul ca alternativă extremă (antipod) al
concurenţei perfecte.
CARACTERISTICILE MONOPOLULUI
Un producător se află în situaţie de monopol, dacă este unicul
producător al unui bun omogen, sau prestator de serviciu,
lipsit de substitute apropiate.

Principalele trăsături ale pieţei de monopol:

 un singur vînzător şi un număr mare de cumpărători;

 un bun unicat produs de monopol;

 deţinerea informaţiei depline cu privire la preţ, parametrii fizici

ai bunului, capacitatea pieţei;
 cerere inelastică;

 accesul pe piaţă este dificil, în unele cazuri chiar imposibil, din

cauza unor bariere de intrare pe piaţă.
 BARIERELE CARE ÎMPIEDICĂ PENETRAREA
FIRMELOR NOI PE PIEŢELE MONOPOLISTE POT FI
ENUMERATE (CAUZELE APARIŢIEI
MONOPOLULUI):
 bariere artificiale, limite instituţionale:

1. prezenţa în sferă a monopolului de stat;

2. guvernul acordă unei întreprinderi dreptul exclusiv de a

produce un bun;
3. tarife şi cote în comerţul internaţional;

4. metode de concurenţă neloială.

 restricţii naturale, ce se explică în felul următor:

1. resursele naturale esenţiale sunt în întregime deţinute de o
singură întreprindere;
2. acţiunea efectului de scară.
TIPURILE DE MONOPOL
monopolul „natural” (tehnologic);
monopolul asupra resurselor;
monopolul creat prin lege;
monopolul temporar (deschis).
COMPORTAMENTUL FIRMEI-
MONOPOLISTE
 Firma-monopolist, aflată pe poziţie de unic producător
şi vînzător, dispune de putere asupra pieţei – poate
controla piaţa în sensul determinării cantităţii oferite şi
a modificării preţului de vînzare.

 Cererea pentru produsul monopolului reprezintă şi

cererea pieţei, iar curba cererii individuale a
monopolului coincide cu curba cererii totale a pieţei .
CURBELE CERERII ȘI VENITULUI
MARGINAL

 Starea de echilibru a monopolului, la fel ca şi a firmei competitive,

se realizează în condiţia egalităţii costului marginal şi a venitului
marginal:
MC = MR
DETERMINAREA PREȚULUI ȘI
VOLUMULUI PRODUCȚIEI ÎN CAZUL
MONOPOLULUI PUR

Condiţia echilibrului monopolului pur, pe termen scurt

poate fi prezentată astfel:
MC = MR < P
 Petermen lung, dacă monopolistul reuşeşte să-şi
păstreze poziţia şi puterea pe piaţă, echilibrul lui
se asigură cu condiţia egalităţii costurilor
marginale pe termen lung şi a venitului marginal:
LRMC = MR

 Monopolistul poate obţine profit economic şi în

cazul „închiderii” pieţei, în lipsa noilor firme-
concurente.
INDICATORII PUTERII MONOPOLISTE :
 indicele Lerner (L): L = (P – MC) / P ,
unde: L – indicele puterii de monopol; P – preţul;
MC – costul marginal.

 indiceleputerii de monopol (M):

M=(P – AC) x Q/P x Q sau M = profitul /
venitul global
2. CONCURENŢA MONOPOLISTICĂ.
ECHILIBRUL FIRMEI PE TERMEN SCURT ŞI PE
TERMEN LUNG

Concurenţa monopolistică
reprezintă o structură de piaţă în care
oferta provine de la un număr mare
de firme, ale căror produse, deşi
similare, sunt diferenţiate.
PENTRU CONCURENŢA MONOPOLISTICĂ SUNT
CARACTERISTICE URMĂTOARELE
PARTICULARITĂŢI:
numeroşi vînzători de produse similare;
produse diferenţiate;
accesul relativ liber pe piaţă (inexistenţa barierelor
de intrare);
Firmele nu pot împărţi piaţa şi fixa nivelul
preţurilor pentru a-şi creşte profiturile. Dar, firma
are un anumit control asupra preţului la producţia
sa.
 ECHILIBRUL FIRMEI ÎN CONDIŢIILE
CONCURENŢEI
MONOPOLISTICE
 Pe termen scurt în condiţiile concurenţei monopolistice,
producţia corespunzătoare maximizării profitului se obţine
analogic cazului monopolului, la intersecţia curbelor costului
marginal şi încasării marginale:
MC = MR.

 Deciziile firmei sînt în ordinea următoare: iniţial, se determină

volumul producţiei, adecvat egalităţii
MC = MR, apoi, luînd în calcul cererea, se fixează preţul.
ECHILIBRUL FIRMEI PE TERMEN SCURT
ÎN CONDIŢIILE CONCURENŢEI
MONOPOLISTICE:

 Atunci cînd MC = MR = AC, volumul respectiv de

producţie este Qopt., ce asigură maximizarea profitului.
ECHILIBRUL FIRMEI PE TERMEN LUNG

Condiţia de maximizare a
profitului pe termen lung este
aceeaşi – egalitatea dintre venitul
marginal (MR) şi costul
marginal:
MR=MC
ECHILIBRUL FIRMEI PE TERMEN LUNG ÎN
CONDIŢII DE CONCURENŢĂ
MONOPOLISTICĂ

 Pe termen lung, preţul (P*) este egal cu costul mediu (AC) –

curba costului mediu este tangentă la curba cererii.
 
EFECTELE CONCURENŢEI MONOPOLISTICE

Concurenţa monopolistică reflectă procese

negative, ca:
 diminuarea volumului de producţie;

 creşterea preţurilor bunurilor, P > MC;

 apariţia capacităţilor de producţie excedentare;

 majorarea cheltuielilor pentru activitatea de

publicitate.
3. OLIGOPOLUL: DEFINIRE,
CARACTERISTICI, MODELE
Oligopolul reprezintă o structură de piaţă
ce apare în situaţia în care cîteva firme, ce
realizează un produs omogen sau
diferenţiat, domină piaţa. Cu cît mai
puţine firme împart piaţa între ele, cu atît
mai mare este gradul de putere
monopolistă în ramură.
PIEŢELE OLIGOPOLISTE AU
URMĂTOARELE CARACTERISTICI:
 existenţa a cîtorva firme mari cu o pondere semnificativă
în volumul total de vînzări şi posibilitatea de a influenţa
preţul bunului;
 produsele pot fi omogene sau diferenţiate;

 pătrunderea pe o piaţă cu structură oligopolistă este

dificilă;
 utilizarea pe larg a concurenţei non-preţ ;

 interdependenţa universală a firmelor oligopoliste;

 MODELE DE COMPORTAMENT
OLIGOPOLIST
 Dependenţa şi interdependenţa reciprocă dintre
oligopolişti amplifică incertitudinea comportamentului
de piaţă, deoarece este imposibil să se determine exact
cererea, venitul marginal, preţul de echilibru, sau
volumul de vînzări echilibrat pentru o firmă aparte.

 Acţiunile oligopoliştilor se construiesc conform

diferitelor modele:
1. modelul de comportament cooperant
2. modele de comportament necooperant (concurenţial);
ÎN CADRUL STUDIULUI
COMPORTAMENTULUI FIRMELOR
OLIGOPOLISTE POT FI UTILIZATE
URMĂTOARELE SITUAŢII DE JOC:
 în cazul comportamentului cooperant (formarea
cartelurilor, înţelegerile secrete, determinarea
preţului lider) – se utilizează scenarii de jocuri
cooperante, ce presupun colaborarea
participanţilor;
 în cazul comportamentului necooperant – se
utilizează modelul Cournot (joc cu suma nulă);
"dilema prizonierului" (joc cu suma pozitivă).
 Teorema centrală a teoriei jocurilor este "dilema
prizonierului" , care demonstrează dificultatea de a
menţine cooperarea între firme.

2 deţinuţi Mărturiseşte Nu
1 deţinut mărturiseşte

Mărturiseşte 5 ani 10 ani

5 ani 1 an

Nu mărturiseşte 1 an 3 ani
10 ani 3 ani

Tabelul 1 : Matricea rezultatelor pentru ”dilema

prizonierului”
MODELUL COURNOUT :
 Premisele modelului: există două firme (A şi B) care
produc acelaşi produs, cunoscînd curba cererii de
piaţă. Preţul final al bunului depinde de volumul de
producţie agregat al ambelor firme. Fiecare duopolist
i-a decizia de producţie individual, reieşind din
presupunerea că volumul de producţie al
concurentului este fixat.
ECHILIBRUL DE TIP COURNOT

 Punctul de intersecţie a celor doua funcţii de reacţie reprezintă

punctul de echilibru în condiţii de echilibru.
ECHILIBRUL COURNOT, ECHILIBRUL DE
ÎNŢELEGERE, ECHILIBRUL
CONCURENŢIAL

 Astfel, în cadrul concurenţei a doua firme – duopoliste

volumul total al producţiei este inferior cazului echilibrului
concurenţial, dar superior cazului înţelegerilor duopoliste.
4.EFECTELE MONOPOLISMULUI.
REGLEMENTAREA ANTIMONOPOL
Aspectele pozitive ale monopolismului:
 acţiunea efectului de scară pe baza întreprinderilor mari
şi diminuarea costului de producţie;
 posibilitatea efectuării cercetărilor ştiinţifice costisitoare
şi voluminoase;
 realizarea la scară a descoperirilor şi invenţiilor din
producţie, efectuate de întreprinderile mici.
ASPECTE NEGATIVE
Are loc diminuarea volumului de producţie şi
majorarea preţurilor;
Monopolurile provoacă o multitudine de
fenomene şi procese distructive:
 diminuarea calităţii producţiei;
 aprofundarea diferenţierii veniturilor;

 tensiune economică asupra autsiderilor;

 birocratizarea managementului.

Monopolul practică discriminarea prin preţ a

consumatorilor.
SCOPUL DISCRIMINĂRII PRIN PREŢ CONSTĂ ÎN MAJORAREA
PROFITULUI MONOPOLISTULUI PE CONTUL REDISTRIBUIRII
SURPLUSULUI CONSUMATORULUI ÎN FAVOAREA SA.

Se utilizează diferite criterii de discriminare:

 de gradul 1: preţurile pot fi determinate
pentru fiecare cumpărător
 de gradul 2: preţurile se stabilesc ţinîndu-
se cont de volumul de vînzări;
 de gradul 3: preţurile variază pe grupe de
cumpărători
REGLEMENTAREA ANTIMONOPOL
În calitate de metode legislative ale luptei
antimonopol se practică:
 pedeapsa acţiunilor ce duc la monopolizarea pieţei;

 urmărirea penală a majorării artificiale a preţurilor şi

limitării volumului de producţie;
 simplificarea procedurii de creare a firmelor noi;

 diviziunea forţată a firmelor monopoliste;

 stabilirea controlului direct asupra preţurilor în cazul

monopolului natural.
METODELE ECONOMICE ALE POLITICII
ANTIMONOPOL:
 la
nivelul reglementării indirecte, impozitarea
producţiei şi a supraprofitului;

 la
nivelul reglementării directe, stabilirea
„plafonului” preţului, limitei nivelului
rentabilităţii. În cazul monopolului natural este
benefic controlul preţurilor de către stat, în unele
cazuri chiar stabilirea lor la nivelul costurilor
medii.