Drept civil

PERSOANELE
CURS 2
conf.univ.dr. Charlotte ENE
Plan
Capacitatea de folosință a persoanei fizice

- Definiție
- Trăsături juridice
- Reglementare
- Începutul capacității de folosință
- Conținutul capacității de folosință
- Încetarea capacității de folosință
 noțiune
2022 Curs 1
Capacitatea de folosință – noțiune
= este o parte a capacității civile a persoanei (PF)
= aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile
Art. 34 C.civ. - Noţiune
Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi
obligaţii civile.
este o aptitudine, o vocație
= NU este un drept – o persoană nu poate să aibă dreptul de a avea drepturi și
obligații
= NU reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor civile
ci doar posibilitatea generală de a avea drepturi și obligații
= se referă la drepturi și obligații civile, chiar dacă sunt prevăzute de alte norme
juridice decât cele de drept civil
Corelații
Capacitatea de folosință / capacitatea civilă = parte / întreg
- Capacitate civilă este genul proxim
- Capacitate de folosință este diferența specifică
Capacitatea civilă = capacitate de folosință + capacitate de exercițiu

Capacitate de folosință / capacitate de exercițiu

- ambele sunt părți structurale ale capacității civile = diferențe specifice
-capacitatea de folosință este PREMISA necesară și obligatorie a capacității de
exercițiu
-capacitatea de folosință este pusă în valoare prin intermediul capacității de
exercițiu, prin încheierea de acte juridice sau/și prin săvârșirea de fapte juridice.
 Reglementare

Cod civil
articolele 28 și 29
articolele 34-36
articolele 49 și urm.
Caracterele juridice ale capacității de folosință
Identificăm :
caractere comune capacității civile :
- legalitate,
- inalienabilitate,
- intangibilitate
și anumite caractere specifice capacității de folosință:
1. caracter general,
2. egalitate și
3. universalitate
Caracterele juridice ale capacității de folosință
1. Caracter general
= capacitatea de folosință este o aptitudine abstractă, NU se confundă cu drepturi si
obligații concrete.
= reprezintă aptitudinea de avea oricare dintre drepturile și obligațiile civile, în limitele
legii.
2. Egalitatea
= orice regulă care guvernează capacitatea de folosință se aplică în mod egal tuturor
pesoanelor, indiferent de rasă, culoare, origine etnică, limbă, vârstă, sex etc.
Art.30 C.civ. – Egalitatea în față legii civile
Rasa, culoarea, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau
orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenenţa politică,
sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea
socială, gradul de cultură, precum şi orice altă situaţie similară nu au nicio
influenţă asupra capacităţii civile.
Caracterele juridice ale capacității de folosință
3. Universalitatea
-Capacitatea de folosință este recunoscută tuturor persoanelor fizice
-Orice PF are o singură capacitate de folosință

4. Caracterul generic și abstract

-Capacitatea de folosință este o aptitudine abstractă și generică a PF
-Vizează drepturi și obligații civile iar NU anumite drepturi și obligații concrete,
determinate
- Generic(ă) se referă la o categorie întreagă de elemente, la toate cazurile de același fel.
începutul
capacității de folosință
a PF
2022 Curs 1
Începutul capacității de folosință – regula (R)

(R) = capacitate de folosință a PF începe de la data nașterii.

Art. 35 C.civ. - Durata capacităţii de folosinţă
Capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea
acesteia.
ÞPF are capacitate de folosință pe toată durata vieții ei.
-nașterea și moartea PF sunt fapte juridice care NU depind de
existența unor acte juridice – acte de stare civilă
-Actul de naștere și actul de deces dovedesc producerea faptului
juridic și atestă data nașterii sau data decesului.
Începutul capacității de folosință - excepții (E)
(E) - PF dobândește capacitate de folosință încă din momentul concepțiunii
sale cu condiția să se nască viu și cu condiția de a dobândi exclusiv drepturi.
- i se recunoaște o capacitate de folosință anticipată potrivit principiului infans
conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur
Art. 36 C.civ. - Drepturile copilului conceput
Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412
referitoare la timpul legal al concepţiunii sunt aplicabile.

Pentru a calcula momentul concepțiunii, legea prevede o prezumție relativă,

conform art.412 C.civ, potrivit căruia timpul legal al concepțiunii se situează
între a 300-a și a 180-a zi dinaintea nașterii copilului.
Art. 412 C.civ. -Timpul legal al concepţiunii
(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul
legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.
(2) Prin mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din
intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval.
Începutul capacității de folosință - excepții
1. Copilul trebuie să se nască viu :
= respiră spontan (cel puțin o dată) adică prezintă aer în plămân (testul docimaziei)
= are activitate cardiacă
= își contractă voluntar un mușchi
(conf. Ordinului nr.359/2012 privind criteriile de înregistrare și declarare a nou-
născutului, publicat în M.Of. Nr.237 din 9.04.2012)
2. Pot fi dobândite doar drepturi NU și obligații – pentru protecția minorului.
-Copilul poate accepta o moștenire în termen de 1 an de la data nașterii lui.
-Copilul dobândește dreptul asupra unei universalități, putând să accepte moștenirea în
limita activului succesoral.
Art. 957 C.civ. - Capacitatea de a moşteni
(1) O persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii. Dispoziţiile art.
36, 53 şi 208 sunt aplicabile.
conținutul
capacității de folosință
a PF
2022 Curs 1
Conținutul capacității de folosință
(R) conținutul capacității de folosință este dat de aptitudinea PF de a avea toate
drepturile subiective civile și obligațiile civile
(E) conf.art.29, alin.(1) teza finală prevede posibilitatea unor îngrădiri
(limitări) a capacității de folosință
Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă (...) decât în cazurile şi
condiţiile expres prevăzute de lege.
Aceste îngrădiri există doar în cazurile și condițiile prevăzute expres de lege
constituind incapacități speciale de folosință
(N.B.) - PF nu poate să fie lipsită de întreaga ei capacitate de folosință, în caz
contrar ar interveni o fragilizare a calității de subiect de drept a ființei umane = o
reificare a omului (calificarea omului ca fiind un obiect de drept) ceea ce ar
putea echivala cu moartea civilă a omului - INACCEPTABIL
Conținutul capacității de folosință

 întinderea reală a conținutului capacității de folosință a PF se determină

prin luarea în considerare a limitelor (îngrădirilor) acestei capacități, adică a
incapacităților speciale de folosință prevăzute expres în diverse acte
normative (nu numai de drept civil)

 în conținutul capacității de folosință NU intră drepturile interzise prin

îngrădirile capacității de folosință
Incapacitățile speciale de folosință ale PF – definiție
(R) : PF – NU poate fi lipsită de capacitate de folosință
(E) : Capacitatea de folosință poate fi numai LIMITATĂ expres și
limitativ în cazurile și condițiile prevăzute de lege (norme de excepție) –
conf. art.29 C.civ.
Þ Incapacitatea de folosință a PF - NU este totală (generală) ci doar
parțială (SPECIALĂ) și contextualizată (=bine precizată)
Incapacitatea specială este situația în care legea interzice unei persoane,
la modul special și abstract, o anumită categorie de drepturi și obligații,
de regulă prin interzicerea săvârșirii unui act juridic civil care le-ar
genera, având în vedere, de regulă, tocmai izvorul concret al acelei
categorii.
(N.B.) Îngrădirile sunt stabilite întoteauna prin lege (norme imperative și de
excepție) sunt întotdeauna LEGALE.
Incapacitățile speciale de folosință ale PF - trăsături
Incapacitate este indisolubil legată de statutul juridic al PF
Trăsătura esențială a incapacităților
= lipsa aptitudinii abstracte aparținând unei categorii de persoane de a
încheia anumite categorii de acte juridice
= imposibilitatea de a se manifesta ca subiect de drept într-un context
bine precizat de lege care nu poate fi extins prin analogie și la alte situații
de fapt – împrejurări apărute în viața reală
ÞPremisele incapacităților cirmuscriu ipoteze speciale, justificate, care
explică un tratament derogator, de excepție.
Þ Codul civil NU prevede expres niciun caz de incapacitate de folosință.
Implicit, încheierea unui act juridic cu nesocotirea regulilor privind
capacitatea părților atrage anularea acelui act. (conf.art.1252 C.civ.).
Incapacitățile speciale de folosință ale PF – delimitări
Genul proxim (categoria generală) – interdicțiile legale
Interdicția legală = în temeiul legii, persoanei i se interzice o anumită
conduită.

Diferențe specifice
Din categoria interdicțiilor legale fac parte:
- incapacitățile speciale de folosință
- incapacitățile de exercițiu
- incompatibilitățile
- interzicerea înstrăinării unor bunuri / indisponibilizarea unor bunuri
- condițiile prealabile de autorizare
Incapacitățile speciale de folosință ale PF – delimitări
I. Incapacitățile speciale de folosință // incapacitățile de exercițiu
- conf. art.28, art.1180, art.1653 și art.1655 din C.civ., interdicțiile legale de a încheia
anumite acte civile sunt incapacități speciale de folosință, chiar dacă, fiind incapacități de a
contracta, par a aparține capacității de exercițiu.
Se precizează că :
- în ipoteza în care persoana nu poate încheia de plano, sub nicio formă, un act juridic, se
consideră că suntem pe terenul capacității de folosință (de exemplu: incapacitatea minorului
de a dona), DAR
-dacă persoana poate încheia acel act, dar nu o poate face singur, fără un reprezentant,
suntem în prezența capacității de exercițiu.
 capacitatea de folosință = aptitudinea de a fi titular de drepturi și obligații (inclusiv de a
încheia acte juridice) vs.
 capacitatea de exercițiu = aptitudinea de a exercita drepturi și asuma obligații (sau de a
încheia personal și singur acte juridice)
Incapacitățile speciale de folosință ale PF – delimitări

II. Incapacitățile speciale de folosință // incompatibilități

Incompatibilitate
= imposibilitatea legală de a CUMULA
funcții publice, calități juridice (mandate elective), CU
desfășurarea de activități / dobândirea de calități profesionale, situații de
drept privat
- Se întemeiază pe eliminare unui conflict de interese în care s-ar afla cel care
cumulează mai multe calități juridice
- Se cenzurează conflictul dintre statutul PF cu regimul juridic al unei funcții
sau calități
de ex. Art.211 C.civ.
Incapacitățile speciale de folosință ale PF – delimitări

II. Incapacitățile speciale de folosință // interzicerea înstrăinării unor bunuri

Inalienabilitatea
= calitatea juridică a unui bun sau a unui drept de a NU putea fi înstrăinat
(transmis)
= îngrădire a dreptului de a dispune de bun sau de a exercita dreptul
 este calificată drept cauză de nevalabilitate a obiectului actului juridic
 Nu vizează persoana
Incapacitățile speciale de folosință ale PF – delimitări
III. Incapacitățile speciale de folosință / indisponibilizarea unor bunuri

Indisponibilizarea temporară a unor bunuri

= măsură de suspendare a dreptului de dispoziție asupra unor bunuri, de
regulă, cu scopul menținerii acestora în patrimoniul persoanei

= vizează regimul juridic al unor drepturi

Incapacitățile speciale de folosință ale PF – delimitări
IV. Incapacitățile speciale de folosință / autorizare prealabilă

Legea prevede că anumite activități pot fi desfășurate doar pe baza unei autorizații sub
sancțiunea nulității absolute care afectează actele și operațiunile săvârșite fără autorizație.
De ex. art.207 C.civ.
Persoana are aptitudinea abstractă de a desfășura activitatea respectivă

Dacă statutul persoanei NU permite însăși autorizarea = incapacitate specială de folosință

Incapacitățile speciale de folosință ale PF – clasificare
în funcție de modul cum operează
- incapacități de plin drept – ope lege = operează prin simpla încadrare a PF în ipoteza
normei
- incapacități judiciare = operează în temeiul unei hotărâri judecătorești

 în funcție de gradul de opozabilitate

- incapacități absolute = operează între incapabil și toate celelalte persoane
- incapacități relative = opereaza între incapabil și o categorie determinată de persoane

 în funcție de izvorul lor

- incapacități prevăzute de legea civilă
- incapacități prevăzute de legea penală
Incapacitățile speciale de folosință ale PF – clasificare

În funcție de scopul urmărit de legiuitor :

- incapacități prevăzute cu titlu de SANCȚIUNE
- incapacități prin care se urmărește PROTECȚIA unui
interes individual sau
interes general
Incapacitățile speciale de folosință ale PF – clasificare
I. Incapacități cu caracter de PROTECȚIE
= vizează ocrotirea persoanei sau a bunurilor acesteia
Cazuri:
1. incapacitatea minorului de a dona sau de a garanta obligațiile altora (art.998 C.civ)
- minorul nu poate încheia deloc – nici personal / nici prin reprezentant / nici asistat donații
sau să garanteze în beneficiul altor persoane

2. incapacitatea cetățenilor străini și a apatrizilor de a dobândi în proprietate terenuri în

România, altfel decât prin succesiune legală. (art.44 din Constituția României)
Cu alte cuvinte străinul (apatridul) poate deține în proprietate o construcție, dar asupra
terenului aferent, conform legii nu poate dobândi decât un drept de folosință special,
constând în aceleași drepturi și obligații cu ale proprietarului, mai puțin dispoziția, care este
grevată de un drept de preempțiune în favoarea statului.
Incapacitățile speciale de folosință ale PF – clasificare
II. Incapacități cu caracter de SANCȚIUNE
- aceste pedepse civile sunt instituite de legea civilă și de legea penală

Cazuri :
1. decăderea din drepturile părintești, (art.508-509 C. civ );
2. acceptarea forțată a moștenirii, (art. 1119 C. Civ) ;
- vizează dreptul de opțiune succesorală
3. nedemnitatea succesorală (art. 957-962 C. civ) ;
- vizează dreptul de opțiune succesorală
4. asistarea majorului, ajuns vârstnic, caz în care, din oficiu, sau la cererea sa,
persoana vârstnică este asistată de un reprezentant al autorității tutelare, la
încheierea oricărui act translativ de proprietate, având ca obiect bunuri proprii, în
scopul întreținerii și îngrijirii sale
(conf. Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, modificată și completată prin OUG nr. 34/2016,
publicată în M.Of. nr. 488 din 30 iunie 2016, aprobată prin Legea nr. 19/2018, publicată în M.Of. nr. 44 din 17 ianuarie 2018.
Incapacitățile speciale de folosință ale PF – clasificare
5. liberalitățile făcute medicilor, farmaciștilor sau altor persoane, în perioada în
care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate
dispunătorului pentru boala care este cauza decesului, (art. 990 alin.(1) C.civ)

6. incapacitatea de a cumpăra drepturi litigioase, (art.1653 C.civ),

conform căruia, sub sancțiunea nulității absolute, judecătorii, procurorii, grefierii,
executorii, avocații, notarii publici, consilierii juridici și practicienii în insolvență nu pot
cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competența
instanțelor judecătorești în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea;

7. pedepse complementare și accesorii prevăzute de legea penală,

constând în interdicția de a avea anumite drepturi, cum ar fi de a deveni
tutore/curator, ca urmare a săvârșirii unor fapte penale.
încetarea
capacității de folosință
a PF
2022 Curs 1
Încetarea capacității de folosință a PF
Capacitatea de folosință a PF încetează la data DECESULUI PF

Moduri de încetare :
1. moartea constatată fizic = percepută prin examinarea cadavrului
Data morții – cea stabilită prin actul medical de constatare a decesului
-Se întocmește ACTUL de DECES = act de stare civilă
- se dovedeşte prin certificat de deces
2. moartea declarată pe cale judecătorească
= constatarea fizică a morții NU este cu putință
Data morții – cea stabilită prin hotărârea de declarare a morții
Încetarea capacității de folosință a PF
PF dispărută
Chiar dispărută, persoana se prezumă a fi în viață, așadar capacitatea sa de
folosință nu încetează.

Art. 53 C.civ. - Prezumţie

Cel dispărut este socotit a fi în viaţă, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de
moarte rămasă definitivă.

Pe perioada dispariției se poate institui, potrivit legii, o curatelă, ca mijloc de

ocrotire a persoanei capabile.

(N.B.) Actele încheiate de curator sunt actele celui reprezentat.

Încetarea capacității de folosință a PF - efecte
Încetarea capacității de folosință marchează MOARTEA CIVILĂ a persoanei
fizice.
Efectele încetării capacității de folosință a PF :
PF - Nu mai are calitatea de subiect de drept civil
 Drepturile nepatrimoniale și obligațiile contractate strict personal încetează –
NU se transmit succesorilor (art.1282 C.civ.)
 Se sting drepturile sale viagere (cum ar fi un uzufruct viager);
 Patrimoniul său – rămas fără titular – se transmite moștenitorilor ca urmare a
deschiderii succesiunii (se transmite în limita activului). Data decesului este
cea de la care se calculează termenul de deschidere a succesiunii.
Declararea judecătorească a morții
Accepțiuni:
1. instituția juridică = totalitatea normelor juridice materiale și procedurale prin care este
declarată moartea prezumată a PF
2. Mijlocul juridic de stabilire a încetării capacității de folosință, atunci când NU este
posibilă constatarea fizică și directă a morții – prin examinarea corpului neînsuflețit al PF
Moartea declarată judecătorește = moarte PREZUMATĂ
= se declară prin hotărârea instanței de judecată
= se referă la PF care a dispărut în împrejurări cafe conduc la concluzia că PF a murit
Premiza :
- NU este posibilă identificarea și examinarea corpului neînsuflețit al PF
Declararea judecătorească a morții
Cazuri

1. Declararea judecătorească a morții în condiții obișnuite

- la cererea oricărei persoane interesate,
- dacă au trecut cel puțin doi ani de la data ultimelor informaţii că era în viaţă (dacă nu se
ştie exact se va lua în calcul ultima zi a ultimei luni în care au existat veşti, dacă nu, la
sfârşitul anului calendaristic; ora va fi, în lipsa precizării, ultima oră a ultimei zile)
(conf. art. 49 Noul Cod civil).
Declararea judecătorească a morții
2. Declararea judecătorească a morții în condiții speciale
are la bază o probabilitate mai mare a decesului, datorată condițiilor în care s-a produs:
- dacă e sigur că decesul s-a produs, dar nu poate fi găsit cadavrul, declararea judecătorească
a morţii se poate face fără a se împlini vreun termen de la dispariţie (art. 50 alin. 3) ;
-dacă a dispărut în împrejurări deosebite ca: inundaţiile, cutremurul, catastrofe de cale ferată
ori aeriană, naufragiu sau fapte de război sau altă împrejurare excepţională poate fi declarat
mort dacă au trecut cel puţin şase luni de la data acelei împrejurări (art. 50 alin. 1 şi 2).
Judecătorul este cel care trebuie să stabilească data morții.
(N.B.) NU se confundă data morții cu data pronunțării hotărârii definitive.
Efecte: cel declarat mort este socotit că a încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă
definitivă a stabilit-o ca fiind a morţii (art. 52 alin. 1).
Ea poate fi rectificată dacă se dovește că persoana a decedat la o altă dată.
Declararea judecătorească a morții
Judecătorul este cel care trebuie să stabilească data morții.
(N.B.) NU se confundă data morții cu data pronunțării hotărârii definitive.
Efecte: cel declarat mort este socotit că a încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă
definitivă a stabilit-o ca fiind a morţii (art. 52 alin. 1).
Ea poate fi rectificată dacă se dovește că persoana a decedat la o altă dată.
(N.B.) A nu se confunda data morții cu data rămânerii definitive a hotărârii declarative a
morții, sau cu data întocmirii actului de deces
declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viață a persoanei; în
acest termen se cuprind atât ziua în care s-a produs decesul, cât și ziua în care se face
declarația,
(conf. art.33 alin.1 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată în
M.Of. nr.339 din 18 mai 2012).
Declararea judecătorească a morții
ANULAREA hotărârii declarative de moarte :
-fie pentru că persoana s-a dovedit a fi în viață (art. 54 C. civ)
-fie pentru că s-a găsit certificatul de deces, caz în care se revine la situația morții fizic
constatate.
Anularea hotărârii declarative de moarte are ca și consecință repunerea în drepturi a
persoanei, dacă este în viață.
Conf. art. 52 alin 2 C. civ persoana poate cere înapoierea în natură a bunurilor sale. Dacă nu
este posibil, restituirea se va face prin echivalent (aici intervine rolul expertului evaluator).
Terțul de bună credință, dobânditor cu titlu oneros al bunului este protejat și nu trebuie să
restituie bunul. Va trebui să-l restituie dacă este însă de rea-credință, respectiv dacă, sub
rezerva dispozițiilor de carte funciară, se va face dovada că la data dobândirii știa sau trebuia
să știe că persoana declarată moartă este în viață.
 Comorienții
când două sau mai multe persoane au murit în aceleași împrejurări,
fără a se putea stabili dacă una a supraviețuit alteia, persoanele
respective nu se pot moșteni una pe alta/între ele.
(art. 957 alin 2 din C. civ )
- prezumția simultaneității sau concomitenței momentului morții
- Se deschid 2 succesiuni