INDICATORI DE BAZA

Valoarea totala a investitiei

• Exprima valoric totalitatea resurselor
consumate pentru realizarea obiectivului pana
la punerea sa in functiune

• Valoarea investitiei= valoarea capitalului fix

pus in functiune ?
În funcţie de tipul investiţiei, valoarea totală a investiţiei se determină
astfel:

 pentru obiective de investiţii noi:

I t  I d  I col  I con  Ei  Ac  E fp  Pt
 în cazul investiţiilor de modernizare, dezvoltare sau reutilare:

I t  I d  I col  I con  Ei  Ac  Pt  Vmf  Sv   Pvn

unde:
Id - investiţia directă (terenuri, utilaje, clădiri, construcţii,
proiectare, pregătirea personalului, punerea în funcţiune);
I col - investiţia colaterală sau de infrastructură (drumuri,
racorduri, etc.);
I con - investiţia conexă, realizată în ramuri conexe ale
investiţiei de bază;
Ac sau Ac - necesarul de active circulante reprezentând
prima dotare sau doar creşterea de active circulante ca urmare a unor
modernizări;
Ei - efectul economic al imobilizării fondurilor de investiţii pe
durata de execuţie a obiectivului de investiţii;
Vmf - valoarea neamortizată a mijloacelor fixe casate, înainte de
amortizarea lor integrală;
Sv - sumele obţinute din casare, prin valorificarea unor
materiale (valoarea reziduală);
E fp - efectul punerii în funcţiune mai devreme a unor capacităţi
de producţie;
Pt - pierderile din ocuparea terenului şi schimbarea destinaţiei
sale agricole, silvice;
Pvn - pierderile de venit pe durata întreruperii producţiei în
secţiile în care urmează a se efectua lucrările de investiţii de
modernizare.
• 2.Efectul economic al imobilizării fondurilor de
investiţii , se determină, pe durata de execuţie
a unui obiectiv de investiţii, în funcţie de
modalitatea de cheltuire a resurselor băneşti
pe parcursul unei unităţi de timp (săptămână,
lună, trimestru, semestru, an).
• Formula de calcul a efectului imobilizărilor
depinde de felul în care sunt cheltuite
fondurile de investiţii, astfel:
a.dacă sumele pentru investiţii sunt alocate de la începutul anului,
practic sumele rămân imobilizate tot anul (+1) până la terminarea
investiţiei:
d
Ei  en  I h  d  h  1
h 1
b.dacă sumele pentru investiţii sunt alocate la sfârşitul anului, nu se ia
în considerare anul respectiv în calculul imobilizărilor (+0):
d
Ei  en  I h  d  h  0
h 1
c.dacă sumele sunt cheltuite uniform pe tot parcursul anului, atunci se
ia în considerare jumătate din anul respectiv (+0,5):
d
Ei  en  I h  d  h  0,5
h 1
unde:
Ei - efectul economic al imobilizărilor;
i - varianta de investiţie;
d - durata de execuţie, exprimată în ani;
h - anul în care se fac cheltuielile de investiţie, h  (1, d ) :
en - coeficientul normat de eficienţă economică;
I h - fondurile de investiţii anuale (sau pe altă unitate de timp:
lună, trimestru, semestru, etc.).
• Dacă se consideră că banii sunt cheltuiţi
continuu pe tot parcursul anului, practic se
consideră că ei stau imobilizaţi jumătate din
anul respectiv şi pot fi formulate două ipoteze:
•  
  Ipoteza eşalonării investiţiilor pe ani întregi

Ei  en I1 d n  0,5  I 2 d n 1  0,5    I n d1  0,5

unde:
I1  I n -investiţiile din primul an până în anul n ;
d n  d1 -durata de execuţie a obiectivului;
0,5-coeficientul de rectificare a investiţiilor în ipoteza
cheltuirii uniforme a acestora pe parcursul anului.
  Ipoteza eşalonării investiţiilor pe ani întregi şi fracţiuni de an

 d  n
Ei  en  I1d  1  0,5  I 2 d  2  0,5   _ I n d  n  0,5  I n 1 
 2 

unde:
I n 1 -valoarea investiţiei din fracţiunea de an;
d -durata de execuţie a investiţiei în ani întregi şi fracţiuni de
an;
n -durata de execuţie a obiectivului de investiţie în ani întregi.
• Efectul economic al imobilizării fondurilor de
investiţii pe durata de execuţie a unui obiectiv
reprezintă tot pierderi de venit net, respectiv
profiturile care s-ar fi putut realiza dacă banii ar fi
fost fructificaţi într-o activitate curentă sau pierderea
dobânzii, adică cea care s-ar fi obţinut dacă banii
erau depuşi la o bancă pe perioada “d” în care un
investitor imobilizează resursele financiare proprii
sau împrumutate într-un proiect de investiţii până în
momentul punerii în exploatare a acelui obiectiv
• Având în vedere că investiţiile nu se pot realiza
fără imobilizări, pentru creşterea eficienţei
investiţiilor trebuie analizate modalităţile de
reducere a efectului imobilizărilor. Astfel,
mărimea efectului imobilizărilor depinde de
următorii factori:
• durata de realizare a investiţiei: orice reducere
a duratei de realizare conduce la scăderea
efectului imobilizărilor. Realizarea şi punerea
în funcţiune parţială conduce la efecte în
măsură să influenţeze imobilizările;
• mărimea proiectului de investiţii, în sensul că
o investiţie majoră, în general este mai
scumpă şi are imobilizări mai mari;
• modul de eşalonare a investiţiilor: se urmăreşte
realizarea unor cheltuieli de investiţii mai mici
la începutul perioadei şi cheltuirea sau
efectuarea de plăţi substanţiale la sfârşitul
perioadei de realizare a investiţiei;
• coeficientul normat de eficienţă economică,
mai mare sau mai redus (de exemplu dacă pe o
perioadă de timp rata dobânzii este mai redusă,
atunci şi efectul imobilizărilor se diminuează);
• Indicatorul efectul economic al imobilizării
fondurilor de investiţii prezintă o importanţă
deosebită deoarece, la acelaşi volum de
investiţii, determinat contabil conform devizului
general, se poate ajunge la valori determinate
din punct de vedere economic extrem de
diferite în funcţie de efectul imobilizărilor.
• În concluzie, efectul imobilizărilor se adaugă
la efortul investiţional, acest efect fiind un
element de decizie foarte important.
• 3.Durata de execuţie a investiţiei, durată care se
stabileşte în funcţie de două elemente:
• durata de luare a deciziei (pentru elaborarea
studiului de fezabilitate, pentru proiectare,
obţinerea acordurilor, avizelor, contractarea
lucrărilor, etc.);
• durata de execuţie propriu-zisă a proiectului de
investiţii (construcţii, montajul utilajelor, probe
tehnologice, recepţie).
• Ca urmare a faptului că în această perioadă
sunt scoase din circuitul economic productiv o
serie de resurse (umane, materiale şi
financiare), perioada respectivă trebuie să fie
cât mai scurtă. Astfel, beneficiarul, în
colaborare cu antreprenorul trebuie să asigure
o eşalonare raţională a investiţiilor pe durata de
execuţie, concomitent cu asigurarea condiţiilor
normale de desfăşurare a acestui proces.
• Deosebit de importantă pentru factorii care
cooperează în vederea realizării investiţiei
(proiectant, constructor, furnizor de utilaje şi
echipamente, beneficiar) este găsirea
soluţiilor pentru punerea parţială în funcţiune
a noului obiectiv de investiţii, asigurându-se
astfel diminuarea efortului investiţional ca
urmare a obţinerii de profituri suplimentare.
• 4.Durata eficientă de exploatare (sau de funcţionare eficientă)
• În general, perioada procesului investiţional se împarte
astfel:
• perioada de proiectare, în care se elaborează documentaţiile
pentru investiţii, se obţin avizele, aprobările şi acordurile
necesare, se stabilesc sursele de finanţare, se contractează
lucrările cu constructorul şi se deschide finanţarea;
• perioada de execuţie;
• perioada de funcţionare a capitalului fix. Această perioadă are
cel mai important rol întrucât acum se obţin efectele
economice ale investiţiei (producţia, profitul) şi, totodată se
verifică în practică realismul deciziilor luate în cadrul
procesului investiţional.
• La rândul ei, această perioadă comportă o
defalcare în:
• perioada până la atingerea parametrilor
proiectaţi;
• perioada normală de funcţionare;
• perioada de declin.

• Prima şi ultima perioadă trebuie să fie cât

mai scurte deoarece profiturile realizate sunt
sub cele normale.
• În perioada de funcţionare normală, investiţia
funcţionează la parametrii tehnico-economici
proiectaţi iar efectele nete sunt maxime,
preocuparea majoră a beneficiarului investiţiei
fiind aceea de a prelungi cât mai mult posibil
această durată prin asigurarea funcţionării
normale a capitalurilor fixe cât şi prin
modernizarea permanentă a utilajelor, reutilarea
secţiilor şi chiar restructurarea producţiei.
• Totodată, beneficiarul investiţiei trebuie să asigure
ca perioada normală (eficientă) de funcţionare să se
suprapună peste faza de ascensiune a produselor
sau serviciilor pe piaţă, conform ciclului comercial al
acelor produse sau servicii. Dacă perioada de
exploatare eficientă se află în faza de saturaţie sau
de declin pe piaţă, atunci există riscuri mari ca
perioada de exploatare a obiectivului de investiţii să
se reducă până la limita la care să nu se mai
recupereze investiţia realizată.
 •O ZI
MINUNATA!