CAPITOLUL V

DECIZIA DE INVESTIŢII, ACTIVITĂŢI, ETAPE ŞI

DOCUMENTAŢIILE NECESARE

Decizia reprezintă un act social, deliberat al unei persoane, sau al unui

grup de persoane prin care se stabilesc scopul şi obiectivele unei acţiuni,
direcţiile şi modalităţile de realizare a acesteia, determinate în funcţie de o
anumită necesitate, pe baza unui proces de informare, reflecţie şi evaluare a
mijloacelor şi consecinţelor desfăşurării acţiunii.
Esenţa deciziei constă în efectuarea unei alegeri între mai multe
alternative, posibilităţi de urmat pentru a ajunge la rezultatul aşteptat, operaţia
de alegere fiind uneori o operaţie dificilă.

5.1. Decizia de investiţii

Decizia de investiţii reprezintă rezultatul actului de alegere a unei

modalităţi de acţiune în domeniul investiţiilor, privind tipul strategiilor, al
politicilor, programelor şi proiectelor.
Decizia de investiţii precede întotdeauna realizarea obiectivului
investiţional şi constă în selectarea unei variante convenabile, raţionale,
competitive de obţinere a unor rezultate (bunuri, servicii) aşteptate pe seama
consumării unui anumit volum de resurse. Alegerea este făcută de către
specialişti cu pregătire superioară care au dreptul sau împuterniciri în acest sens
şi care vor purta toată responsabilitatea pentru decizia luată şi pentru
consecinţele acesteia.
Decizia de investiţii prin caracterul şi conţinutul său este o decizie
profesională, pregătită de specialişti din domeniul tehnic, tehnologic,
construcţiilor, arhitecturii, economic, financiar, managementului, marketingului,
ecologiei.
Deciziile de investiţii prezintă caracteristici prin care se diferenţiază de
celelalte tipuri de decizii.
Caracteristicile deciziilor de investiţii sunt:
 necesită angajarea unor fonduri mari de investiţii;
 fondurile de investiţii vor fi imobilizate treptat pe durata de
execuţie cât şi ulterior în perioada de funcţionare până la recuperarea
integrală a acestora;
 recuperarea investiţiei se realizează din profitul generat de
rezultatul investiţiei, a capitalului avansat iniţial;
 angajează viitorul agentului economic pe o perioadă
îndelungată de timp;

65
  declanşează două categorii de operaţii, operaţii de finanţare,
de consumare a fondurilor afectate proiectului şi operaţii propriu-zise de
investiţii, concretizate în realizarea fizică a operaţiunilor stabilite în proiect.
La pregătirea şi adoptarea deciziei de investiţii este necesar să se ţină
seama de concurenţă, de oportunitatea afacerii respective, de fiscalitate, să se
opereze cu fluxuri financiare nete, după impozitare.

5.2. Tipologia deciziilor strategice de investiţii

Pentru a fi studiate deciziile de investiţii au fost grupate în funcţie de

caracterul şi impactul lor, grupare care prezintă importanţă nu numai sub aspect
tehnico-metodologic ci şi sub aspect practic aplicativ. Importanţa practică rezidă
în faptul că în general pregătirea şi adoptarea deciziei necesită metode şi tehnici
specifice.
După caracterul şi importanţa lor, deciziilor de investiţii se grupează în:
 decizii tactice;
 decizii strategice, majore cu impact puternic pe termen lung şi medii.
Deciziile tactice, necesită o perioadă mai scurtă de timp pentru realizare şi
un volum de resurse mai reduse. Deciziile strategice necesită un volum mai
mare de resurse şi o perioadă mai mare de timp pentru realizare.
Deciziile tactice de investiţii cuprind proiectele şi operaţiile privind
înlocuirea unor utilaje, instalaţii, echipamente uzate, învechite, cu altele noi,
modernizări de utilaje şi echipamente de producţie, achiziţionare de utilaje,
instalaţii, echipamente noi pentru menţinerea capacităţii de producţie dorite. Tot
aici intră şi investiţiile pentru asigurarea protecţiei sociale.
Deciziile strategice de investiţii se referă la proiectele de investiţii care au
ca scop extinderea capacităţilor de producţie, proiectele de participare cu capital
la alte firme, proiectele de pătrundere în noi sectoare de activitate, proiectele
privind cucerirea de noi pieţe, proiectele de fuziune cu alte firme din ţară sau
străinătate prin cumpărare sau absorbţie, proiecte de investiţii menite să asigure
diversificarea activităţii firmelor, proiectele de investiţii privind conversia,
reprofilarea activităţii unor firme în vederea adaptării la cerinţele şi exigenţele
pieţii.

5.3. Pregătirea deciziei de investiţii – principalele faze, activităţi şi

documente specifice.

Rolul investiţiilor în economia agenţilor economici, impactul lor

economic, financiar, social şi ecologic, caracterul limitat al resurselor de
investiţii, riscul pe care îl comportă, imprimă deciziei de investiţii o
responsabilitate deosebit de mare, ceea ce implică a amplă pregătire a acesteia.
Pregătirea deciziei de investiţii se realizează în prima etapă prin
elaborarea unui proiect de investiţii.

66
 În principiu ciclul de viaţă a unui proiect de investiţii cuprinde trei etape
principale succesive. Fiecare etapă la rândul ei are faze şi secvenţe
corespunzătoare:
 etapa de concepţie;
 etapa de execuţie;
 etapa de funcţionare (exploatare) a obiectivului creat.

g d D
Etapa de concepţie Etapa de execuţie b Etapa de funcţionare Axa
(PREINVESTIŢII (INVESTIŢII) (EXPLOATARE) timpului
)
A m n p s v B

Fig. 5.1. Ciclul de viaţă al unui proiect de investiţii

Etapa de concepţie (preinvestiţie) este afectată în întregime elaborării şi

adoptării deciziei de investiţii (g).
În această etapă se desfăşoară o activitate preponderent intelectuală de
cercetare ştiinţifică, de concepţie, analiză şi reflecţie, concretizată în variante de
proiect de investiţii şi în final de adoptare a variantei cea mai eficientă de proiect
de investiţii.
Etapa de execuţie (investiţii) este perioada în care pe baza proiectului de
investiţii se execută lucrările în vederea realizării fizice a bunului în care se
materializează investiţiile.
În această etapă se desfăşoară activităţile de construcţie, de achiziţie a
utilajelor, instalaţiilor, echipamentelor, se execută lucrările de construcţii, de
montaj. Această etapă este caracterizată de consumul fondurilor constituite
pentru investiţia respectivă şi de formarea noului capital fix ce se dă în
exploatare.
În timp, momentul n marchează începerea lucrărilor de execuţie a
proiectului de investiţie şi simultan de cheltuire a fondurilor afectate, iar
momentul p corespunde încheierii procesului de execuţie şi terminării
activităţilor aferente obţinerii produsului proiectului de investiţii. Totodată el
marchează şi momentul punerii în funcţiune a bunului respectiv.
Intervalul de timp n - p se numeşte durată de execuţie, se notează cu d şi
reprezintă un parametru de bază al oricărui proiect de investiţii.
Perioada de timp p - s este cunoscută sub denumirea de durată de atingere
a parametrilor normali proiectaţi de exploatare a noilor capacităţi de producţie
construite. Momentul s consemnează în timp atingerea parametrilor proiectaţi.

67
 Intervalul de timp p - v este denumit perioadă de exploatare (D), de
funcţionare a bunului rezultat în urma investiţiei. În această etapă se obţin
bunuri sau servicii ca urmare a desfăşurării unui proces de producţie.
În fiecare din cele trei mari etape de viaţă a procesului investiţional se
desfăşoară activităţi specifice pentru a asigura o eficientă cât mai mare a
investiţiilor.
Etapa de concepţie trebuie să se desfăşoare într-o perioadă de timp cât
mai scurtă pentru a se ajunge cât mai repede la soluţia aşteptată de investitor
pentru a se evita uzura morală a soluţiilor de proiect.
Etapa de execuţie (investiţii) de asemenea trebuie să ocupe o perioadă de
timp cât mai scăzută în primul rând pentru aceleaşi consideraţii prezentate la
etapa anterioară dar şi pentru a nu pierde piaţa pe care ar putea să o ocupe
concurenţa. Prin depăşirea duratei de execuţie şi întârzierea punerii în funcţiune
se măreşte perioada de imobilizare a fondurilor investite şi se amplifică efectele
nefavorabile pentru investitor.
Etapa de exploatare (funcţionare) se doreşte de către investitor să fie cât
mai lungă. Este perioada de timp în care pe baza profitului se recuperează
volumul de capital investit.
Momentul de timp v se produce de regulă din motive economice,
determinat fiind de piaţă.
În perioada de concepţie, de pregătire a deciziei de investiţii, prin
activităţi de studii, de cercetări, de proiecţii, evaluări, analiză se urmăreşte să se
dea răspuns la o serie de întrebări referitoare la proiectul de investiţii.
Printre acestea se regăsesc următoarele întrebări:
 de ce este necesară investiţia privită prin prisma politicii agentului
economic?
 când este necesar să se realizeze investiţia?
 ce bunuri şi servicii se vor oferi pieţei prin realizarea investiţiei?
 pentru cine, cui îi vor fi oferite bunurile şi serviciile obţinute de pe
urma investiţiei?
 pe ce piaţă se va realiza desfacerea produselor obţinute de pe urma
investiţiei şi la ce preţ?
 când va începe exploatarea capacităţilor de producţie, livrarea
produselor şi respectiv a serviciilor?
 ce resurse materiale, financiare şi umane sunt necesare pentru
realizarea obiectivului investiţional şi pentru funcţionarea acestuia, cum se vor
asigura şi cu ce costuri?
 cum se va acţiona, ce soluţii tehnologice, de dotare tehnică şi
echipament se vor adopta pentru realizarea proiectului de investiţii?
 care sunt rezultatele economice şi financiare care se vor obţine de pe
urma deciziei de investiţii pentru investitor, cum vor influenţa acestea economia
firmei pe termen lung sau scurt?

68
  este corespunzător proiectul de investiţii din punct de vedere al riscului
asociat şi al costului finanţării?
Pregătirea unei decizii de investiţii sau conceperea unui proiect de
investiţii propune următoarele secvenţe/faze, activităţi şi documentaţii:
 căutarea de noi oportunităţi profitabile de investiţii;
 elaborarea de studii de fezabilitate;
 elaborarea de studii tehnico-economice detaliate de fezabilitate;
 întocmirea de studii funcţionale, de suport;
 alegerea unui proiect/decizia de investiţii, cu soluţii definitive.
În primele patru faze se desfăşoară operaţii de fixare de obiective, de
documentare, culegere şi prelucrare de informaţii, de generare de soluţii,
evaluare şi analiză comparativă, de triere şi selecţie preliminară. Pregătirea
deciziei de investiţii reprezintă o suită de operaţiuni privind elaborarea de
variante de proiect de investiţii, de alegere între mai multe variante de acţionare
în vederea optării pentru varianta de proiect care va maximiza patrimoniul
agentului economic, care va determina avantaje maxime pentru capitalul avansat
în vederea realizării investiţiei. Căutarea de noi oportunităţi pentru investiţii
profitabile presupune: identificarea de noi posibilităţi şi propuneri de investiţii,
analiza mediului agentului economic, formularea ideii de proiect de investiţii,
fixarea de obiective pentru noul proiect.
Analiza mediului agentului economic presupune studii de cercetare în
plan economic, financiar, conjunctural geografic, juridic şi social. Din punct de
vedere economic se au în vedere concurenţa, firmele prestatoare de servicii,
inclusiv băncile, piaţa de desfacere, piaţa forţei de muncă, piaţa care asigură
input-urile. Din punct de vedere conjunctural se au în vedere: situaţia economiei
naţionale, stabilitatea politică, situaţia bursieră, comerţul extern, situaţia
economică şi politică pe plan internaţional.
Din punct de vedere juridic se au în vedere exigenţa şi facilităţile pe care
le oferă legislaţia în vigoare pe plan naţional şi local.
Documentaţia corespunzătoare acestei prime faze poartă numele de studiu
de oportunitate.
Dacă prin studiu de oportunitate se poate stabili viabilitatea propunerilor
de proiect prin prisma politicilor de investiţii şi strategiilor de dezvoltare ale
agentului economic, este stârnit de interesul investitorului şi atunci propunerile
respective de proiect vor fi cercetate mai amplu şi mai profund în secvenţele
următoare.
O primă analiză aprofundată şi o testare a noilor oportunităţi de investiţii
se poate realiza prin intermediul studiului de prefezabilitate. Studiul de
prefezabilitate, argumentează necesitatea şi oportunitatea noilor proiecte de
investiţii, detaliază ideea de proiect de investiţii.
Urmează studiul de fezabilitate care constă într-o documentaţie tehnico-
economică pe baza căruia se conturează caracteristicile şi parametrii noului
obiectiv, diverse variante de soluţii tehnice, tehnologice, constructive,

69
arhitectonice, economice şi financiare de realizare a noilor capacităţi de
producţie.
De asemenea prin studiul de fezabilitate se argumentează dacă este sau nu
justificată elaborarea studiului detaliat de fezabilitate.
În concordanţă cu reglementările în vigoare, studiul de prefezabilitate este
compus din părţi scrise şi părţi desenate.
Părţile scrise ale studiului de prefezabilitate se referă la:
1. Date generale şi elemente de identificare (denumirea obiectivului,
numele celui care realizează studiul, ordonatorul principal de credite, numele
investitorului, amplasamentul, tema cu fundamentarea necesităţii şi oportunităţii
investiţiei).
2. Evaluări ale costurilor generate de proiectul de investiţii:
 costul total estimat pe ansamblul proiectului;
 costul elaborării studiului de prefezabilitate;
 costul elaborării studiului de fezabilitate;
 cheltuielile pentru obţinerea avizelor necesare elaborării studiului de
prefezabilitate şi fezabilitate;
 cheltuielile pentru pregătirea documentelor privind organizarea
licitaţiei, prezentarea ofertelor şi adjudecarea proiectării.
3. Caracteristicile tehnice ale proiectului de investiţii:
 suprafaţa de teren ce va fi ocupată de obiectivul investiţional şi
situaţia juridică a terenului;
 caracteristicile geofizice ale terenului de amplasament;
 caracteristicile principale ale clădirilor şi construcţiilor (număr de
nivele, aria construită, aria desfăşurată, lungimi şi diametre ale
reţelelor);
 principalele utilaje de dotare;
 utilităţi – soluţii şi mod de asigurare.
4. Finanţarea proiectului, cu indicarea ponderii diferitelor surse.
Părţile desenate ale studiului de prefezabilitate cuprind:
 planul de amplasare în zonă (1:2500 - 1:5000);
 planul general (1:5000 – 1:10000).
Studiile funcţionale, de suport sunt studii de specialitate şi se referă la
studiile de piaţă. Previziunile privind penetrarea pe noi pieţe, studiile referitoare
la materiile prime şi la aprovizionarea cu resurse, studiile de amplasament,
studiile de optimizare a capacităţii de producţie, studii de fundamentare a
alegerii echipamentelor de dotare tehnică.
Studiul de fezabilitate este documentaţia tehnico-economică complexă de
fundamentare şi elaborare a unui proiect de investiţii. Un studiu de fezabilitate
trebuie să se concretizeze într-un proiect privind o capacitate de producţie dată,
pe un amplasament deja ales, folosind o anumită tehnologie sau tehnologii
corelate cu anumite materiale indigene sau de import, cu costuri de investiţie şi
producţie determinate şi cu venituri care să asigure o rentabilitate a investiţiei.

70
Un studiu de fezabilitate trebuie să se raporteze la factorii de producţie
disponibili, la condiţiile pieţei locale şi la condiţiile de producţie; aceasta
implică o analiză ce trebuie concretizată în costuri şi venituri.
Un studiu de fezabilitate poate fi:
 orientat spre piaţa de desfacere (porneşte de la cererea potenţială sau
existentă);
 bazat pe intrările de materiale (materii prime, energie, combustibili).
Un studiu de fezabilitate trebuie să ajungă la concluzii definitive privind
toate rezultatele de bază ale proiectului, după luarea în considerare a mai multor
variante.
Necesitatea elaborării unui studiu de fezabilitate apare în următoarele
cazuri:
 extinderea unei întreprinderi;
 înfiinţarea de noi unităţi în cadrul aceleiaşi linii de producţie;
 extinderea pieţei unui/unor produse.
Studiile de fezabilitate sunt analizate, în general, de o organizaţie direct
interesată de investiţia respectivă. Această organizaţie poate să fie o
întreprindere sau o bancă de dezvoltare.
Un studiu de fezabilitate conţine calcule şi analize tehnico-economice,
economice, financiare, memorii de justificare, măsuri şi acţiuni ce trebuie
întreprinse pentru a asigura succesul proiectului de investiţii. În cadrul studiului
de fezabilitate se abordează şi se dau soluţii la problemele de marketing şi de
analizare tehnică a proiectului, se estimează şi se precizează costurile de
investiţii şi de exploatare, se previzionează fluxurile financiare ale costurilor,
veniturilor, profitului. În partea finală a studiului de fezabilitate se realizează o
analiză amplă a eficienţei şi se formează concluziile definitive privind
viabilitatea proiectului.
Soluţiile oferite de studiul de fezabilitate se bazează pe analize
comparative ale mai multor variante, argumentându-se întotdeauna alegerea
uneia sau alteia dintre soluţii.
În ţara noastră, conţinutul – cadru al studiului de fezabilitate este
reglementat prin Norme metodologice.
Studiul de fezabilitate tratează aceleaşi probleme şi are aceeaşi structură
ca şi studiul de prefezabilitate cu deosebirea că informaţiile sunt mai detaliate,
mai cuprinzătoare, iar soluţiile oferite sunt definitive.
În prima parte, sub titlul „Date generale”, se realizează o descriere a
agentului economic. În acest capitol pe lângă elementele de descriere a agentului
economic se vor găsi şi elemente de descriere funcţională şi tehnologică a
capacităţilor care fac obiectul proiectului de investiţii.
În partea a doua a studiului de fezabilitate intitulată „Date tehnice ale
investiţiei”, se mai găsesc în plus faţă de studiul de prefezabilitate, informaţii
privind:

71
  structura constructivă, cu descrierea a soluţiilor tehnice avute în vedere
şi recomandări referitoare la tehnologia de realizare şi condiţiile de exploatare
pentru fiecare obiect de construcţii în parte;
 instalaţii aferente construcţiilor, de apă,canalizare, luminat, etc., cu
descrierea soluţiilor adoptate.
A treia parte, denumită „Date privind forţa de muncă ocupată după
realizarea investiţiei”, oferă informaţii privind personalul total ocupat, din care
personal de execuţie şi numărul de locuri de muncă nou create.
Partea a patra este rezervată „Devizului general”.
În partea a cincia sunt prezentaţi indicatorii tehnico-economici ai
proiectului: costul total al investiţiei, din care costul lucrărilor de construcţii-
montaj; eşalonarea cheltuielilor de investiţii pe perioada de execuţie; durata de
realizare a lucrărilor de execuţie aferente proiectului; capacităţi de producţie;
analiza economică şi analiza financiară; condiţii financiare de realizare a
proiectului – rata impozitului, perioada de scutire de impozit, rata dobânzilor la
creditele bancare, variaţia în timp a preţurilor, lista principalelor maşini şi utilaje
necesare procesului tehnologic, cu indicarea caracteristicilor tehnice; lista
produselor care se va obţine, capacitatea teoretică anuală pe produse, durata
proiectată de funcţionare a capacităţilor pentru fiecare produs, preţul de vânzare,
materiile prime, materialele, construcţii şi energia consumată pentru fiecare
produs, preţurile de procurare a acestora, manopera cu detalierea pe structura de
personal; cheltuielile generale ale agentului economic.
Partea a şasea se referă la finanţarea investiţiei, iar partea a şaptea
cuprinde avizele şi acordurile emise de către organele prevăzute de legislaţia în
vigoare.
Avizele şi acordurile emise de către organele prevăzute de legislaţia în
vigoare sunt:
 avizul ordonatorului principal de credite;
 certificatul de urbanism, cu încadrarea amplasamentului în planul
urbanistic, regimul juridic;
 avizele privind asigurarea utilităţilor (energie electrică, termică, gaz
metan, apă, canalizare, telecomunicaţii);
 avizul pentru consumul de combustibil;
 avizele pentru protecţia mediului şi a apei;
 alte avize de specialitate, prevăzute prin lege.
Părţile desenate ale studiului de fezabilitate sunt formate din:
 planul de amplasare în zonă (1:2500 – 1:5000);
 planul general (1:5000 – 1:500);
 planul şi secţiuni de arhitectură pentru principalele obiecte de
construcţii.
Studiile de fezabilitate trebuie aprobate de organismele în drept şi odată
cu aprobarea lor se încheie etapa de pregătire a deciziei de investiţii. În vederea

72
realizării deciziei adoptate, în continuare se realizează o serie de activităţi şi
secvenţe:
 elaborarea proiectului tehnic şi a caietelor de sarcini;
 elaborarea detaliilor de esenţă;
 elaborarea documentelor de licitaţie;
 asigurarea surselor de finanţare;
 obţinerea autorizaţiei de construcţie;
 lansarea licitaţiei;
 desfăşurarea licitaţiei;
 adjudecarea execuţiei lucrărilor proiectate în favoarea contractantului
câştigător;
 încheierea contractului de execuţie;
 deschiderea finanţării execuţiei lucrărilor.

Proiectul tehnic şi caietele de sarcini

Proiectul tehnic reprezintă un ansamblu de piese scrise şi desenate care se
referă la viitoarele capacităţi de producţie.
Ca părţi scrise, proiectul tehnic cuprinde:
 descrierea generală a lucrărilor care fac obiectul său (amplasament,
topografie, climă, geografie, seismicitate, prezentarea proiectului pe volume,
capitole, organizarea de şantier, căile de acces, sursele de alimentare, graficul de
lucru, etc.);
 caietele de sarcini, generale şi speciale, elaborate pentru fiecare
lucrare;
 listele cu cantităţile de lucrări, cu toate elementele necesare,
dimensionări valorice şi determinări duratei de execuţie;
 graficul general de realizare a obiectivului de investiţii.
Ca părţi desenate, proiectul tehnic cuprinde:
 planuri generale (de amplasare a reperelor de nivelment ţi planimetrie,
topografice, de amplasare a obiectivelor de construcţii, de sistematizare pe
verticală a terenului, pentru construcţiile subterane;
 planşele principale ale obiectivelor de investiţii;
 arhitectură (planşe principale cu cote, dimensiuni, distanţe, funcţiuni,
arii etc., cu precizarea finisajelor şi calităţii acestora;
 structura (planşe cu alcătuirea şi execuţia structurii de rezistenţă pentru
fiecare obiect de construcţii, diferenţiat pe infrastructură şi suprastructură, cu
cote, secţiuni caracteristice, soluţii constructive recomandate, tehnologii de
execuţie şi montaj, de transport, manipulare, depozitare, montaj);
 instalaţiile (planşe pentru execuţie pe fiecare obiect, planuri de
amplasare a utilajelor, schemele principale ale instalaţiilor etc.);
 dotări şi instalaţii tehnologice (desene de asamblare, scheme
tehnologice ale fluxului tehnologic, scheme ale instalaţiilor şi reţelelor de
combustibili, apă, iluminat, al instalaţiilor tehnologice, planuri şi scheme

73
tehnologice de montaj, listele cu utilaje şi echipamente din componenţa
planurilor tehnologice, precizând parametrii, performanţele, caracteristicile etc.);
 dotări de mobilier, inventar gospodăresc, paza contra incendiilor,
protecţia muncii (planuri de amplasamente, cote, secţiuni, dimensiuni, liste cu
dotări, cu indicarea caracteristicilor).
Caietele de sarcini, sunt parte componentă a proiectului tehnic şi
reprezintă documente prin care solicitantul respectiv, proiectantul exprimă
exigenţele şi performanţele lucrărilor ce se execută, descrierea soluţiilor tehnice
şi tehnologice de realizare, caracteristicile materialelor folosite, testarea acestora
şi a lucrărilor, ordinea de execuţie şi montaj, aspectul final.
Proiectul tehnic şi caietele de sarcini reprezintă documentaţia scrisă şi
desenată pe baza căruia se eliberează autorizaţia de construcţie.
Totodată ele fac parte din documentaţia necesară licitaţiei şi servesc ca
bază pentru întocmirea ofertei de execuţie.
De asemenea ele se anexează la contractul pe baza căruia se realizează
executarea lucrărilor proiectului de investiţii.
Devizul general este instrumentul pe baza căruia se dimensionează costul
de investiţii generat de realizarea proiectului de investiţii.
În cadrul devizului general, costurile de investiţii sunt determinate şi
structurate în mod unitar în trei părţi:
 Partea I-a care cuprinde cheltuielile pentru obţinerea şi amenajarea
terenului, realizarea infrastructurii obiectivului de proiectare şi asistenţă tehnică
pentru realizarea investiţiei de bază, organizarea şantierului şi pregătirea dării în
exploatare.
 Partea a II-a se referă la valoarea rămasă actualizată a mijloacelor fixe
existente, încorporate prin proiectul de investiţii în structura obiectivului ce se
construieşte (clădiri, utilaje, echipamente etc., care nu se finanţează, dar a căror
valoare se ia în consideraţie pentru calculul amortizării şi pentru stabilirea
indicatorilor de eficienţă şi rentabilitate financiară în cadrul studiului de
fezabilitate).
 Partea a III-a exprimă valoarea fondului de rulment necesar pentru
primul ciclu de fabricaţie (cheltuieli pentru asigurarea materiilor prime şi a
materialelor, cu energia, salariile pentru personalul direct productiv, piese de
schimb).
În partea I-a a devizului general, costurile sunt sistematizate în şase
capitole.
Capitolul I – Cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului.
În această categorie de cheltuieli intră:
 cheltuielile cu obţinerea terenului: cumpărare, concesionarea terenului
pe durata realizării lucrărilor prevăzute în proiect, cheltuieli privind
exproprierea, despăgubiri, cheltuieli pentru schimbarea naturii terenului;
 cheltuieli de amenajarea terenului: demolări, demontări, evacuări,
devieri de reţele din amplasament, nivelări, defrişări, îndiguiri;

74
  cheltuieli pentru amenajări de proiecţie a studiului inclusiv pentru
refacerea cadrului natural, în concordanţă cu legislaţia în vigoare.
Capitolul II – Cheltuieli pentru realizarea infrastructurii obiectivului
proiectat.
În această categorie de cheltuieli intră:
 cheltuieli legate de utilizarea terenului;
 cheltuielile privind lucrările care se execută în afara incintei
obiectivului pentru reţele exterioare de racord apă, canalizare, gaze, energie
electrică, termică, drumuri căi ferate.
Capitolul III - Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică.
În această categorie de cheltuieli intră:
 cheltuieli cu studiile de teren (geo, topo, hidro);
 cheltuieli pentru avize, acorduri, autorizaţii (certificate de urbanism,
autorizaţia de construire, de foraje şi excavări, avize şi acorduri pentru lucrări de
racorduri şi branşament la reţelele publice);
 cheltuieli de proiectare;
 cheltuieli de organizarea licitaţiilor pentru execuţia lucrărilor;
 cheltuieli cu consultanţa şi asistenţa tehnică.
Capitolul IV – cheltuieli pentru investiţia de bază.
În aceasta categorie intră:
 cheltuieli necesare pentru realizarea lucrărilor de construcţii şi
instalaţii;
 cheltuieli pentru montajul utilajelor tehnologice;
 cheltuieli pentru procurarea utilajelor şi a echipamentelor tehnologice,
a utilajelor şi echipamentelor de transport.
Capitolul V – Alte cheltuieli.
În această categorie de cheltuieli intră cheltuielile necesare contractului
pentru crearea condiţiilor de desfăşurare a activităţii de construcţii montaj,
diverse taxe, comisioane, cheltuieli diverse şi neprevăzute.
Capitolul VI – Cheltuieli pentru darea în exploatare.
Această categorie de cheltuieli cuprinde:
 cheltuieli pentru pregătirea personalului de exploatare;
 cheltuieli privind probele tehnologice, încercările, rodajele;
 cheltuieli privind expertizele de recepţie.
Legislaţia prevede şi anexe pentru întocmirea tuturor documentaţiilor
precizate, inclusiv condiţiile de calificare ale contractanţilor, criteriile de selecţie
a capabilităţii contractanţilor şi criteriile de selecţie a ofertelor, modelele de
contracte şi condiţiile de contractare.

75