CAPITOLUL VI

INFLUENŢA FACTORULUI TIMP ASUPRA INVESTIŢIILOR.

TEHNICA ACTUALIZĂRII

Factorul timp reprezintă un element esenţial în domeniul investiţiilor

deoarece procesul de realizare a capitalului fix şi apoi procesul de obţinere a
producţiei dar şi de recuperare a cheltuielilor este dinamic, se desfăşoară pe o
perioadă mare de timp. Ca urmare efectele utile ale investiţiilor sunt puternic
influenţate de factorul timp.
Legătura dintre investiţii şi timp se urmăreşte pe mai multe segmente ale
procesului investiţional şi anume: în programarea investiţiilor pentru
optimizarea funcţiei cost-durată; efectul economic al imobilizărilor de fonduri
băneşti şi mijloace materiale necesare efectuării investiţiilor, perioada de
atingere a parametrilor proiectaţi; efectul uzurii morale; durata de funcţionare a
viitorului obiectiv investiţional. Timpul este un factor de legătură între investiţii
şi progresul determinat de efectele investiţiei, timpul acţionând ca un
multiplicator al efectelor investiţionale.

6.1. Imobilizarea fondurilor investiţionale până la momentul punerii

în funcţiune a obiectivului investiţional

Până la momentul punerii în funcţiune a obiectivului investiţional se

disting două perioade: perioada de timp necesară proiectării şi elaborării
documentaţiei tehnico-economice şi perioada de execuţie a lucrărilor
investiţionale pe şantier.
Perioada de proiectare, este perioada dintre momentul luării deciziei de
investiţie şi momentul încheierii lucrărilor de elaborare a documentaţiilor de
investiţii.
În această perioadă imobilizările de fonduri băneşti sunt mici.
Perioada de proiectare, uneori cuprinde şi un timp de cercetare pentru
găsirea unor tehnologii adecvate, timp care duce la mărirea termenului de punere
în funcţiune a obiectivului investiţional.
Perioada de execuţie a lucrărilor de investiţii pe şantier este aceea în care
se consumă cea mai mare parte a fondurilor de investiţii. Ea începe cu
deschiderea şantierului şi se încheie cu începerea probelor tehnologice şi cu
punerea în funcţiune a obiectivului investiţional.
În perioada de execuţie, eficienţa economică a investiţiilor este influenţată
de fondul de investiţii alocat de durata execuţiei, de modul cum a fost eşalonat
fondul de investiţii, de capacităţile de producţie care au fost puse parţial în
funcţiune.
În perioada de execuţie, în general fondul de investiţii poate fi eşalonat în
mod crescător, uniform sau descrescător (fig. 6.1)

76
 Deoarece o sumă cheltuită pentru investiţii rămâne imobilizată până la
momentul începerii funcţionării obiectivului şi chiar peste acest moment până la
recuperarea efectivă, varianta mai convenabilă este varianta I, variantă la care
imobilizările sunt mai mici.

Investiţii Investiţii Investiţii

1 2 3 1 2 3 1 2 3
Timp Timp Timp

Varianta I Varianta II Varianta III

Fig. 6.1. Eşalonarea fondurilor de investiţii

Pentru evaluarea eficienţei economice pe această perioadă prin prisma

mărimii imobilizărilor şi a pierderilor datorate acestor imobilizări se folosesc o
serie de indicatori.
Aceşti indicatori sunt:
- Mărimea imobilizărilor totale
Un fond de investiţii alocat într-un an rămâne alocat până la sfârşitul
perioadei de execuţie a obiectivului investiţional. Suma de bani cheltuită în anul
unu va rămâne imobilizată şi în anul doi, şi în anul trei de execuţie, până la darea
în funcţiune a obiectivului investiţional, aşa cum rezultă din matricea
imobilizărilor fondurilor de investiţii.

Anul de imobilizare 1 2 3 …n h … d-1 d

Investiţia
I1 I1 I1 I1 I1 I1 I1
I2 I2 I2 I2 I2 I2
I3 I3 I3 I3 I3
In In In In In
Ih Ih Ih Ih
.
.
Id-1 Ih-1 Ih-1
Id 1 < J < d Id

Fig. 6.2. Reprezentarea matriceală a fondurilor de investiţii

77
 Mărimea imobilizărilor totale de investiţii se obţine însumând toate
elementele matricei.

d
M i= ∑ I h ( d−h+ K )
h=1 ,

în care:
Mi = mărimea imobilizărilor totale;
d = durata de execuţie a obiectivului;
Ih = fondul de investiţii cheltuit în anul h;
K = factorul de corecţie care poate lua valorile 0 sau 1 în funcţie de
momentul la care se consideră că s-a cheltuit fondul de investiţii, la sfârşitul
anului sau la începutul anului.
Pe durata de execuţie a obiectivului investiţional orice investitor doreşte
darea parţială în folosinţă a unor capacităţi de producţie care să ducă atât la
diminuarea fondurilor imobilizate cât şi la obţinerea unor producţii
suplimentare. În această situaţie, mărimea imobilizărilor totale se va stabili
astfel:

j−1 1
M ' i= ∑ I h ( d−h+K )+ ∑ I ' h ( d−h+K )
n=1 n= j ,

în care:
M’i = mărimea imobilizărilor totale în situaţia în care se dau în folosinţă
capacităţi de producţie în perioada de execuţie a obiectivului investiţional;
j = anul punerii în funcţiune a capacităţii de producţie parţiale;
I’h = valoarea investiţiei corectată cu profitul obţinut în anul h, anul în
care s-a dat parţial în funcţiune capacităţi de producţie (I’h = Ih – Ph).
Imobilizarea specifică este un indicator care arată imobilizarea ce revine
la unitatea de capacitate de producţie şi se determină astfel:

d
∑ I h ( d−h+ K )
mi= n=1
q ,

în care:
mi = imobilizarea specifică;
q = capacitatea de producţie exprimată în unităţi fizice.

78
 Acest indicator se poate stabili şi în funcţie de capacitatea de producţie
exprimată valoric şi arată imobilizarea ce revine la un leu valoare a producţiei.
d
∑ I h ( d−h−K )
mi= n=1
Q ,

în care:
Q = capacitatea de producţie exprimată valoric.
Indicatorii de eficienţă economică a investiţiilor sunt utilizaţi pentru
adoptarea celei mai avantajoase decizii investiţionale. Pentru adoptarea celei mai
avantajoase decizii investiţionale trebuie să existe cel puţin două variante de
investiţii. Variantele de investiţii care se compară nu au întotdeauna aceeaşi
capacitate de producţie. În această situaţie, o variantă care prevede o capacitate
mare de producţie va necesita fonduri mai mari de investiţii comparativ cu
celelalte variante, ceea ce va conduce la o valoare mai mare a imobilizării totale
de fonduri. În acest caz decizia de investiţii poate fi eronată dacă se bazează
numai pe minimizarea indicatorului menţionat. Pentru a evita erorile se
utilizează indicatorul mai sus menţionat, imobilizarea specifică.
În cazul în care se dau parţial în folosinţă capacităţi de producţie,
imobilizarea specifică se calculează astfel:

j−1 d
∑ I h ( d −h+K ) + ∑ I ' h ( d−h+ K )
h=1 h= j
m ' i=
q ,

în care:
m’i = imobilizarea specifică în situaţia în care se dau parţial în folosinţă
capacităţi de producţie.
Poate fi calculat şi în funcţie de capacitatea de producţie exprimată
valoric.
Efectul economic al imobilizărilor este un indicator care ne arată efectul
nerealizat ca urmare a scoaterii din circuit a resurselor investiţionale şi se
stabileşte cu ajutorul relaţiei:

d
Ei =e n ∑ I h ( d−h+ K )
n=1 ,

în care:
Ei = efectul economic a imobilizărilor;

79
 en = coeficientul de eficienţă economică mediu pe domeniul e de activitate
respectiv;
i = varianta de investiţie.
Efectul economic specific al imobilizărilor
La o variantă de investiţie la care efortul investiţional este mai mare şi
efectul economic al imobilizărilor ar trebui să fie şi el mai mare. De asemenea
capacitatea de producţie ce va fi pusă în funcţiune va fi superioară. În cazul
capacităţilor de producţie care variază de la o variantă de investiţie la alta pentru
a asigura compatibilitatea este necesar să se calculeze indicatorul efectul
economic specific al imobilizărilor. Acest indicator se calculează cu ajutorul
relaţiei:

Ei
es =
i qi ,

în care:
es
i = efectul economic specific al imobilizărilor;

Ei = efectul economic al imobilizărilor;

q = capacitatea de producţie anuală exprimată fizic.
Indicatorul astfel calculat exprimă efectul economic nerealizat ce revine la
o unitate de producţie exprimată fizic.
Indicatorul, efectul economic specific al imobilizărilor se poate calcula şi
în funcţie de capacitatea de producţie exprimată valoric sau fondul de investiţii.
În prima situaţie indicatorul arată efectul economic nerealizat, ca urmare a
scoaterii din circuit a resurselor investiţionale, ce revin la un leu valoare a
producţiei, şi în a doua situaţie, efectul economic nerealizat la un leu investit.
Indicatorii prezentaţi deşi prezintă o serie de avantaje, nu reflectă totuşi
întreaga pierdere provocată în timp, deoarece ei nu surprind efectele propagate,
fiind indicatori statici.
O metodă care surprinde şi efectele propagate este tehnica actualizării.

6.2. Calculul principalilor indicatori dinamici de eficienţă economică

cu ajutorul tehnicii actualizării

În calculele de eficienţă economică a investiţiilor se compară efectele ce

se scontează a fi obţinute cu eforturile care trebuie făcute pentru realizarea
obiectivului investiţional. Până acum nu s-a ţinut cont de faptul că efortul
investiţional este făcut într-o perioadă de timp, iar efectul (profitul) se obţine
într-o perioadă ulterioară de timp. Mai mult decât atât, fondul de investiţii este
cheltuit într-o perioadă relativ scurtă de timp 1 – 3 ani, iar efectul (profitul) se
obţine pe parcursul unei perioade îndelungate, de 15 – 20 de ani în cazul
utilajelor şi de 60 – 80 de ani în cazul clădirilor.

80
 Calculele de eficienţă efectuate până acum au avut un caracter static,
adică s-a făcut abstracţie de influenţa timpului asupra efectelor, ori timpul are
influenţă asupra investiţiilor şi asupra rezultatelor lor. Dacă până acum am
efectuat o analiză statică, de aici încolo vom efectua o analiză dinamică.
În analiza dinamică, se aduc toate valorile dispersate în timp la un singur
moment, care de regulă, este cel actual. Acest procedeu poartă numele de
tehnica actualizării.
Să presupunem că la un moment dat (m 0) există un disponibil de capital
(x) care va fi investit productiv într-un anumit domeniu. După trecerea unei
perioade de un an ca urmare a utilizării lui în procesul de producţie, va aduce un
profit a. Suma disponibilă va fi y0 = x + x . a = x(1 + a). Această sumă dacă va fi
reinvestită la momentul m1, după o perioadă productivă de regulă un an,
capitalul disponibil este y1 = y0 + ay0 = x(1+a) + a[x(1+a)] = x(1+a)2.
Considerând că întreaga sumă (y1) este reinvestită productiv (m2), după o
altă perioadă de un an, disponibilul de capital va fi:
y2 = y1 + ay1 = x(1+a)2 + a[x(1+a)2] = x(1+a)3.
Dacă acţiunea se continuă, se constată că după n ani disponibilul de
capital va fi yn = x(1+a)n.
În consecinţă, o investiţie a unui capital x făcută astăzi va echivala peste n
ani cu suma de x(1+a)n, dacă dorim să ţinem cont de influenţa factorului timp.
Expresia (1+a)n se numeşte factor de fructificare.
Factorul de fructificare se foloseşte la aducerea în prezent a unor sume
investite în trecut sau la ducerea din prezent a sumelor investite spre viitor,
mărind aceste sume, deoarece întotdeauna factorul de fructificare este mai mare
ca 1. Suma yn este echivalentul viitor (peste n ani) al unei sume actuale (x)
avansate în scop productiv la momentul iniţial m0.
Astfel, un capital iniţial (x = 40 mil lei) investit productiv cu o rată a
profitului a = 12% anual va fi peste 10 ani egal cu:
Y = x(1+a)n = 40(1+0,15)10 = 161,8 mil lei
Procesul de fructificare poate fi reprezentat grafic astfel:
n
x(1+a)
x(1+a)3
x(1+a)2
x(1+a)
x0

timp

m m m m m
0 1 2 3 n

81
 Influenţa factorului timp poate fi privită şi invers, adică dacă un capital x
este investit în prezent, peste n ani va deveni x(1+a) n. Atunci care va fi valoarea
actuală (prezentă) a unui capital care se va obţine în anul n. Valoarea prezentă a
1 1
x= y
capitalului va fi: (1+ a )n unde ( 1+ a )n este factorul de actualizare sau de
discontare şi este folosit la aducerea în prezent din viitor a sumei x.
Dacă se consideră că într-o acţiune de investiţii, prin proiect se prevede că
în decursul funcţionării obiectivului investiţional, pe o perioadă de 4 ani,
urmează să se obţină un profit de 80 mil lei, întreprinzătorul poate să afle care
este valoarea actuală, la momentul declanşării procesului investiţional, a
profitului, prin calculul bazat pe discontare.

1 −4
x=80⋅ 4
=80⋅1 ,15 =80⋅0 ,572=45 , 76 mil lei
( 1+0 ,15 )

1
n
Factorul de actualizare ( 1+ a ) se foloseşte la aducerea în prezent a unor
sume ce se vor realiza în viitor micşorând aceste sume, deoarece întotdeauna
factorul de actualizare este mai mic decât 1.
În ceea ce priveşte simbolul a, acesta reprezintă eficienţa anuală a sumei
unitare cheltuite şi în literatura de specialitate este denumit coeficientul de
actualizare. Semnificaţia economică a coeficientului de actualizare este
următoarea: reprezintă profitul ce poate fi obţinut ca urmare a sumei x investite
productiv la începutul acelui an.
Mărimea coeficientului de actualizare nu trebuie pusă pe seama
modificării preţurilor care poate surveni în perioada de timp pentru care el se
aplică. Mărimea lui decurge din proprietatea fundamentală a oricărui proces
economic în urma căruia rezultatele obţinute să compenseze eforturile depuse şi
să se obţină profit. Specialiştii estimează că în condiţii normale mărimea acestui
coeficient pe ansamblul economiei naţionale este de 0,15 sau 15% cu diferenţieri
pe ramuri şi subramuri ale economiei.
În situaţia în care se apreciază că în perioada următoare va interveni o
inflaţie pe piaţa internă sau internaţională, o creştere a dobânzilor la credite sau
când investiţiile se vor efectua în condiţii de risc accentuat, coeficientul de
actualizare trebuie corectat.
La stabilirea mărimii coeficientului de actualizare trebuie să se respecte
următoarele condiţii:
a > ri + rd +rr,
în care:
a = coeficientul de actualizare;
ri = rata inflaţiei;

82
 rd = rata dobânzilor;
rr = rata riscului investiţional.
Cu ajutorul calculelor de actualizare se mai poate stabili şi capitalul
disponibil după un număr de ani dacă în fiecare an se alocă aceeaşi sumă la o
anumită cotă a factorului a.

( 1+ a )n −1 ( 1+ a )n −1
y n =x h
a , unde: a este factorul de fructificare -
sumă a factorilor anuali de fructificare [(1+a)h, h = 1,n )].

Exemplu: Care este capitalul disponibil peste 8 ani dacă în fiecare an se

alocă cât 5 milioane lei cu o rată a = 15%.

( 1+0 , 15 )8 −1
y 8 =5⋅ =5⋅13 , 727=66 , 35 milioane lei
0 , 15
( 1+a )n −1
Factorul de fructificare sau de compunere pentru 1 pe an a ,
permite calcularea valorii la care va creşte până la sfârşitul unui an stabilit, o
sumă constantă depozitată în fiecare an o rată de dobândă stabilită.
De asemenea se poate stabili care este cota fixă anuală (x h) ce trebuie
alocată la o rată de actualizarea ca peste n ani să se obţină suma y n.

a a
x h= yn
( 1+ a )n −1 unde: ( 1+ a )n −1 = factorul fondului de reducere
(inversul factorului de fructificare).

Exemplu: Ce sumă trebuie investită anual în acţiuni cu o dobândă de 5%

pentru ca peste 12 ani să avem un disponibil de 2 mil $?

0 , 05
x h= 12
=2⋅0 , 03293=65 , 86 mii $/an
( 1+0 ,05 ) −1

Factorul fondului de reducere se foloseşte în principal pentru a determina

cât trebuie economisit anual, în condiţiile folosirii cu o anumită eficienţă pentru
a recupera suma investită.
Folosind tehnica de actualizare se poate şti care este valoarea prezentă a
unui flux de venituri obţinute constant anual pe o perioadă viitoare de n ani.

83
 ( 1+a )n −1
n
Acesta se poate stabili cu ajutorul factorului de discontare cumulat a ( 1+a ) ,
care este suma factorilor de discontare anuali pentru perioada respectivă.
( 1+a )n −1
x=x h
a (1+ a )n ,

în care:
x = echivalentul prezent al sumelor xh obţinute anual pe o perioadă de n
ani cu o rată anuală a.
Exemplu: Un întreprinzător care investeşte într-un obiectiv economic
câştigă anual un venit net de 250 mil lei timp de 10 ani cât este durata de
funcţionare a obiectivului investiţional. Care este valoarea actuală a acestui flux
de venituri în momentul investiţiei la o rată de actualizare a = 13%?

(1+0,13 )10−1
x=250 mil lei⋅ =250⋅5 , 426=1356 , 5 mil lei
0 ,13 ( 1+0 , 13 )10

Această sumă exprimă valoarea în momentul investiţiei a celor 2500 mil

lei obţinuţi pe o perioadă de 10 ani la o rată de actualizare de 13%.
Pentru a stabili în cazul unui împrumut luat de la bancă pe o perioadă de n
ani cu o rată a dobânzii a, ce plăţi constante anuale trebuie făcute se foloseşte
factorul de recuperare a capitalului care este inversul factorului de discontare
acumulat.

a ( 1+a )n
x h= y
( 1+a )n−1

Suma a calculată va include atât dobânda cât şi achitarea împrumutului.

Exemplu: Un agent economic doreşte să-şi dezvolte activitatea. Pentru
aceasta are nevoie de 2 miliarde de lei. Această sumă o împrumută de la Banca
Română de Dezvoltare cu o dobândă de 27% şi îşi propune să o restituie în timp
de 10 ani. Care este suma anuală ce trebuie plătită, aici fiind inclusă atât
dobânda compusă cât şi plata împrumutului.

0,271  0,2710
x h  2 mld   2 mld  0,2972  594,4 mil lei/an  49,5 mil lei/luna
1  0,2710  1

84
 Exemplu: O familie tânără face un împrumut la bancă pentru cumpărarea
unui apartament de două camere. Împrumutul este de 10000 $ cu o dobândă de
9% pe timp de 20 de ani. Suma anuală care va trebui plătită va fi următoarea:

0,09 ( 1+0,09 )20

x h =10000⋅ 20
=10000⋅0,1095=1 095 $/an =91 ,25 $/luna
( 1+0 , 09 ) −1

Dacă stabilim dobânda, aceasta se ridică la 11900 $ ceea ce reprezintă

119% din împrumutul efectuat. De aici se desprinde necesitatea unei analize
aprofundate atunci când se apelează la credite. În această situaţie salariul lunar
al celor doi tineri trebuie să fie de peste 200 de $.

6.3. Momente de referinţă ale actualizării

Actualizare se poate realiza la orice moment, anterior sau posterior

perioadei de realizare a investiţiilor.
Data la care se face actualizarea se numeşte moment de referinţă.
Principalele momente de referinţă din viaţa economică a unui obiectiv
investiţional sunt: m0 – momentul adoptării deciziei de investiţii; m 1 – momentul
începerii lucrărilor de investiţii; m2 – momentul punerii în funcţiune a noului
obiectiv investiţional; m3 – momentul începerii restituirii creditelor; m 4 –
momentul scoaterii din funcţiune a capitalului fix.
Aceste momente de referinţă şi perioadele care le delimitează sunt
reprezentate grafic în fig. 6.3.

P d
m3 m4
m0 m1 f T timpul
m2 D

Fig. 6.3. Reprezentarea grafică a momentelor de referinţă şi a perioadelor

pe care le delimitează

Cele patru perioade de pe grafic semnifică: p – perioada de abordare a

proiectului de investiţii (realizarea documentaţiilor tehnico-economice pentru
viitorul obiectiv investiţional); d – durata de execuţie a lucrărilor de investiţii pe
şantier; f – perioada de răgaz (sau de scutire) scursă între momentul punerii în
funcţiune a obiectivului investiţional şi începerea restituirii creditelor primite; T
– perioada de recuperare a investiţiei; D – durata de funcţionare eficientă a
obiectivului de investiţii.

85
 Pentru actualizarea unui anumit indicator de eficienţă economică a
investiţiilor, la orice moment de referinţă, este necesar să se parcurgă
următoarele etape de calcul:
 se stabileşte indicatorul care se doreşte să fie actualizat şi se calculează
valoarea sa în formă statică pentru a putea în final să se facă o comparaţie cu
valoarea sa în formă dinamică;
 se stabileşte momentul de referinţă la care se face actualizarea şi se
reprezintă pe o axă (axa timpului) numai trei din cele cinci momente importante
din viaţa economică a obiectivului investiţional şi anume m 1, m2, şi m4. Dacă
momentul de referinţă ales se află printre cele trei enumerate anterior, nu se mai
înscrie pe axa timpului nici un alt moment de referinţă. Dacă momentul de
referinţă este m0 sau m3, se înscrie şi acest moment pe axa timpului. Se notează
momentul de referinţă ales cu 0;
 se înscrie indicatorul ales (profit sau volumul investiţiei) pe axa
reprezentată;
 se trasează triunghiurile actualizării, unul pentru investiţii, altul pentru
profit (pentru momentul restituirii creditelor primite se trasează două
triunghiuri). Cu ajutorul acestor triunghiuri se stabileşte formula de calcul ce se
va aplica, dacă se utilizează factorul de fructificare sau factorul de actualizare;
 se aplică formulele corespunzătoare pentru determinarea indicatorului
în formă dinamică, urmărind ca puterea binomului (1+a) să fie dată de numărul
de ani cuprins între momentul la care se face actualizarea şi momentul la care se
află suma ce urmează să fie actualizată;
 se compară suma actualizată cu suma stabilită iniţial în formă statică şi
se trag concluziile ce se impun.
Astfel se vor stabili principalii indicatori de eficienţă economică a
investiţiilor în formă dinamică.

6.3.1. Actualizarea la momentul luării deciziei de investiţii (m 0)

Se trasează axa timpului pe care se înscriu cele trei momente de referinţă

m1, m2 şi m4. Momentul de referinţă ales, momentul luării deciziei de investiţii
(m0), întrucât nu figurează printre cele trei se înscrie şi el pe axa timpului. După
aceea se trasează triunghiurile actualizării (fig. 6.4) şi se delimitează prin
haşurare, intervalele pe care se găsesc indicatorii ce urmează a fi actualizaţi.
Se vor actualiza: investiţiile, profitul, randamentul economic al
investiţiilor şi termenul de recuperare a investiţiilor.

86
 P

I
Timpul

m0= m1 m2 Tam0 m4
0

p d D

Fig. 6.4. Reprezentarea grafică a actualizării la momentul luării deciziei de

investiţie (m0)

Aşa cum sunt orientate vârfurile triunghiului spre momentul m 0, ne

semnifică micşorarea sumelor respective, prin actualizarea la momentul luării
deciziei de investiţii.
Actualizarea investiţiilor totale. Investiţiile se eşalonează pe o perioadă
care în raport cu momentul de referinţă ales m 0 este viitoare. Deci investiţiile se
1
h
vor micşora folosind factorul de actualizare ( 1+ a )

p +d
m0 1
I ta =∑ Ih
n=1 ( 1+a )h ,

în care:
m
I ta0 = investiţia actualizată la momentul luării deciziei de investiţii (m )
0
Deoarece în perioada de elaborare a documentaţiei tehnico-economice de
investiţii nu se consumă resurse investiţionale,relaţia devine:

p +d p p +d

∑ ( 1 )h I h −∑ ( 1 )h I h = ∑ ( 1 )h I h
m
I ta0=
h=1 1+a h=1 1+a h= p +1 1+ a

Investiţiile actualizate la momentul luării deciziei de investiţii exprimă

valoarea investiţiilor la momentul luării deciziei. Este bine ca această valoare să

87
fie cât mai apropiată de valoare statică a investiţiei, ceea ce presupune reducerea
duratelor de proiectare şi execuţie şi o imobilizare raţională a fondurilor băneşti.
Actualizarea profitului. Perioada de realizare a profitului reprezintă o
perioadă viitoare faţă de momentul de referinţă, momentul luării deciziei, fapt ce
1
h
presupune actualizarea profitului folosind factorul de actualizare ( 1+ a ) .
p+d + D
m0 1
Pta = ∑ 1+ah
¿ Ph
h=1 ,

în care:
m
Pta0 = profitul total actualizat la momentul luării deciziei de investiţii
(m0).
În perioada de elaborare a documentaţiei tehnico-economice (p) şi în
perioada de execuţie a lucrărilor de investiţii (d) nu se obţine profit şi de aceea
acest fapt trebuie să se reflecte în formula profitului actualizat.

p+d + D p +d p+d + D
m0 1 1 1
Pta = ∑ ( 1+a ) h
P h−∑
( )
P = ∑
h h
( ) h
Ph
h=1 h=1 1+a h= p+d +1 1+a

Profitul total actualizat la momentul luării deciziei investiţiei, exprimă cu

cât echivalează în acest moment profitul realizat pe întreaga perioadă de
funcţionare a obiectivului investiţional. Profitul este bine să fie cât mai mare,
aceasta putându-se realiza prin obţinerea anual a unui profit static cât mai mare
prin reducerea perioadei dintre momentul luării deciziei de investiţii şi
momentul în care începe să se obţină profit, prin obţinerea unor sume mai mari
de profit în prima perioadă de funcţionare a obiectivului investiţional, prin
prelungirea duratei de funcţionare în care se obţine profit. În cazul în care
profitul anual se consideră că este constant, profitul total actualizat la momentul
luării deciziei de investiţii se stabileşte utilizând suma factorilor de actualizare
( 1+a ) D−1
D
(factorul de discontare cumulat), a ( 1+a ) .

p+d + D
1 1 ( 1+a )D −1
∑
m
Pta0 = P =P h
h h p +d
¿ D
h= p+d +1 ( 1+a ) ( 1+a ) a ( 1+a )

Profitul total astfel actualizat prezintă avantajul că reduce calculele şi

asigură comparaţia dintre profitul actualizat la diferite momente de referinţă.

88
 Actualizarea randamentului economic. Pentru actualizarea
randamentului, economic se porneşte de la conţinutul economic al acestuia.
Randamentul economic al investiţiilor exprimă static profitul net obţinut la 1 leu
investit.

Pn Pt −I t P t
R= = = −1
It It It ,

în care:
R = randamentul economic;
Pn = profitul net;
Pt = profitul total;
It = volumul investiţiilor totale.
Sub formă dinamică, randamentul economic se poate calcula astfel:

Pna P ta
Ra = = −1
I ta I ta ,

în care:
Ra = randamentul economic actualizat;
Pna = profitul net actualizat;
Pta = profitul total actualizat;
Ita = investiţia totală actualizată.
Doi indicatori actualizaţi pot fi comparaţi între ei (P ta şi Ita) numai dacă
actualizarea a fost făcută la acelaşi moment de referinţă. Pentru stabilirea
formulei de calcul a randamentului economic actualizat la momentul luării
deciziei de investiţii se porneşte de la relaţia:
m0
m Pt
Ra 0 = ma −1
It a
0
,

în care:
m
Ra 0 = randamentul economic actualizat la momentul luării deciziei de
investiţii (m0);
m
Pt a 0 = profitul total actualizat la momentul luării deciziei de investiţii;
m
It a 0 = investiţia actualizată la momentul luării deciziei de investiţii.
Pentru calculul randamentului actualizat, relaţia este următoarea:

89
 p +d +D
1
m
∑ (1+ a )h
Ph
h =p +d +1
Ra 0 = p +d
−1
1
∑ I
h h
h= p+ 1 ( 1+a )

Când profitul anual se consideră constant pe perioada de exploatare a

obiectivului economic, randamentul economic actualizat se stabileşte cu ajutorul
formulei:
D
1 ( 1+ a ) −1
p +d
¿ D
¿ Ph
m ( 1+a ) a ( 1+a )
Ra 0 = p +d
1
∑ h
¿ Ih
h= p +1 ( 1+ a )

Actualizarea termenului de recuperare a investiţiilor. Determinarea

termenului de recuperare a investiţiilor dinamic necesită la fel să se pornească de
la conţinutul său economic. Termenul de recuperare a investiţiilor exprimă static
perioada de timp în care volumul investiţiilor este recuperat din profitul anual.
Termenul de recuperare a investiţiilor, static se stabileşte astfel:

It
T=
Ph ,

în care:
T = termenul de recuperare a investiţiilor;
It = volumul investiţiei;
Ph = profitul anual.
Această relaţie se mai poate scrie şi astfel:

p+d +T a
I t =T⋅P h sau It = ∑ Ph
, folosită atunci când profitul nu creşte egal în
h=p +d+1
timp. Pentru calculul termenului actualizat de recuperare a investiţiilor vom
pune condiţia ca investiţiile totale actualizate să fie egale cu profitul actualizat
însumat pe durata de recuperare a investiţiilor.
Pentru momentul luării deciziei de investiţii (m0) avem:

90
 m
p+ d+T a 0
1
∑
m
It a 0= h
¿ Ph
h= p+d +1 ( 1+ a )

În formula de mai sus toţi termenii sunt cunoscuţi în afara termenului

m0
T
actualizat de recuperare a investiţiilor ( a ) care se obţine prin încercări
succesive.
În cazul în care profitul anual se consideră a fi constant, formula de mai
sus devine:
m
Ta0
Ph 1
∑
m
It a 0= p+d h
( 1+a ) h=1 ( 1+ a )

Utilizăm factorul de discontare cumulat şi relaţia devine:

m
Ta 0
m Ph (1+ a ) −1
It a 0= p+d
¿ m
( 1+a ) a ( 1+ a )
Ta 0
sau
m
p +d T a 0 −1
1 1 ( 1+a )
∑ I =
h h
⋅
( 1+ a ) p +d a ( 1+a )T a P
m
h= p+ 1 ( 1+a )
0

Pentru stabilirea termenului actualizat de recuperare a investiţiilor există

m
Ta 0
două posibilităţi. Pentru prima posibilitate se urmăreşte aflarea lui ( 1+a ) ,
astfel:
m m
m0 p+ d Ta0 Ta0
It a ⋅( 1+ a ) ¿ a⋅1 ( 1+a ) =Ph ( 1+a ) −Ph , unde:
m
Ta 0 Ph
( 1+a ) = m p +d
Ph −a⋅It a 0 (1+ a ) , şi apoi:
m0 p+d
m log Ph −log [ Ph −a⋅It a ( 1+ a ) ]
T a 0=
log ( 1+ a )

6.3.2. Actualizarea la momentul începerii lucrărilor de investiţii (m 1)

91
 Actualizarea eforturilor investiţionale şi a efectelor economice la
momentul începerii lucrărilor de investiţii (m 1), presupune înscrierea pe axa
timpului a celor trei momente m1, m2 şi m4. momentul de referinţă ales,
momentul începerii lucrărilor de investiţii se găseşte printre cele trei momente
înscrise pe axa timpului. Se trasează triunghiurile actualizării (fig. 6.5) şi se
haşurează intervalele pe care se găsesc indicatorii care vor fi actualizaţi.

I
timpul

m1=0 m m1 m
2 Ta 4
d D

Fig. 6.5. Reprezentarea grafică a actualizării la momentul începerii

lucrărilor de actualizare (m1)

Perioada de timp în care este analizat procesul economic (perioada d+D)

este o perioadă viitoare faţă de momentul la care se face actualizarea (m 1) şi de
1
n
aceea se va folosi factorul de actualizare (1+a ) , aşa cum indică de fapt şi
vârfurile celor două triunghiuri din grafic.
Volumul investiţiilor actualizat se stabileşte cu ajutorul următoarei
formule:

d
m1 1
It a =∑ Ih
h=1 ( 1+a )h ,

în care:
m
It a 1 = volumul investiţiei totale actualizat la momentul începerii
lucrărilor de investiţii (m1);

92
 1
( 1+ a )h = factorul de actualizare;

Ih = investiţia anuală.
Volumul investiţiei astfel calculat exprimă valoarea efortului investiţional
total făcut pe durata de execuţie a lucrărilor, adus la momentul m 1 (momentul
începerii lucrărilor de investiţii).
Profitul total actualizat
Profitul se obţine în perioada de funcţionare a obiectivului investiţional
(D), perioadă care se află la un moment viitor faţă de momentul ales pentru
actualizare (m1). De aceea pentru actualizarea profitului total se va folosi
1
n
factorul de actualizare ( 1+ a ) .
d +D
m1 1
Pt a =∑ h
Ph
În acest caz vom avea: h=1 ( 1+ a ) ,
în care:
m
Pt a 1 = profitul total actualizat la momentul m ;
1

1
( 1+ a )h = factorul de actualizare;

Ph = profitul anual.
Dacă în perioada de execuţie a obiectivului investiţional nu se dau în
folosinţă capacităţi de producţie, nu obţinem profit, iar relaţia prezentată anterior
devine:

d +D d d+D
m1 1 1 1
Pt a =∑ h
P h −∑ h
P h = ∑ h
Ph
h=1 ( 1+ a ) h=1 ( 1+ a ) h=d +1 ( 1+a )

Profitul astfel calculat arată ce valoare are profitul obţinut pe întreaga

perioadă de funcţionare a obiectivului investiţional (D) la momentul începerii
execuţiei lucrărilor de investiţii (m1).
În cazul în care pe perioada de funcţionare a obiectivului investiţional se
consideră că profitul este constant, profitul total actualizat la momentul începerii
execuţiei lucrărilor de investiţii se poate stabili utilizând suma factorilor anuali
de actualizare (factorul de discontare cumulat).

93
 m
dD 1 1 D 1 1 1  a D  1
Pt a 1   Ph  Ph   Ph 
h  d 1 1  a  1  a d h 11  a h 1  a d a 1  a D
h

Randamentul economic al investiţiilor actualizat

Randamentul economic al investiţiilor actualizat se poate stabili cu
ajutorul relaţiei:
m1
m Pt
Ra 1 = ma −1
1
It a ,

în care:
m
Ra 1 = randamentul economic al investiţiilor actualizat la momentul m ;
1
m1
Pt a = profitul total actualizat la momentul m ;
1
m
It a 1 = investiţia totală actualizată la momentul m 1.
Această relaţie se poate scrie în funcţie de relaţiile de calcul ale profitului
total actualizat şi investiţiilor totale actualizate la momentul începerii execuţiei
lucrărilor de investiţii (m1):
d+D
1
∑
m 1 h=d +1 ( 1+ a )
h
Ph
Ra = d −1
1
∑ h h
I
h=1 ( 1+ a )

În cazul în care pe perioada de funcţionare a obiectivului investiţional se

consideră că profitul anual este constant, relaţia de calcul a randamentului
economic actualizat este următoarea:
D
1 (1+ a ) −1
Ph ¿
m (1+ a ) d a ( 1+a ) D
Ra 1 = d
−1
1
∑( I
h h
h=1 1+ a )

Termenul de recuperare a investiţiilor actualizat

Pentru actualizarea termenului de recuperare a investiţiilor la momentul
începerii execuţiei lucrărilor de investiţii (m1) se porneşte de la relaţia:

94
 m m
d +T a 1 Ta 1
1 1 1
∑ ∑
m
It a 1= P h P h
( 1+a )d h=1 ( 1+ a )h
h
h=d +1 ( 1+a ) sau

Aplicând formula pe baza sumei factorilor anuali de actualizare rezultă:

m
Ta 1
m 1 ( 1+ a ) −1
It a 1=Ph d
¿ m
(1+ a ) a ( 1+a )
Ta 1

sau
m1
d T
1 1 ( 1+a ) a −1
∑ I h =Ph ⋅
( 1+a )h ( 1+a ) d a ( 1+a )T a
m 1
h =1

Din prima relaţie de mai sus se poate scoate, pentru cazul general de
calcul a termenului actualizat de recuperare a investiţiilor.
m m
d m1 Ta1 Ta1
a ( 1+a ) It a ( 1+a ) =Ph ( 1+a ) −Ph

de unde se obţine:

m Ph
T a 1= m1
P h−It a ( 1+a )d⋅a
( 1+a )

şi apoi, prin logaritmare se poate determina termenul de recuperare a

investiţiilor actualizat.
m1 d
m 1 log Ph −log[ Ph −It a ( 1+a ) ¿ a ]
Ta =
log ( 1+a )

Termenul de recuperare a investiţiilor actualizat întotdeauna este mai

mare decât cel static ceea ce arată că factorul timp influenţează în sensul
diminuării eficienţei economice.
Cheltuieli recalculate actualizate. Indicatorul cheltuieli recalculate în
formă statică se stabileşte cu ajutorul relaţiei:

D
K=I t + ∑ C h
h=1 ,

în care:

95
 K = cheltuieli statice recalculate;
It = volumul investiţiei totale;
Ch = cheltuieli anuale;
D = durata de funcţionare a obiectivului investiţional.
Cheltuielile recalculate în formă dinamică se calculează prin însumarea
investiţiilor totale actualizate cu masa cheltuielilor totale de producţie, de
asemenea actualizate.
K a = I t +C t
a a

în care:
Ka = cheltuieli recalculate actualizate;
It
a = investiţiile totale actualizate;

Ct
a = cheltuieli totale de producţie actualizate.

Indicatorul poate fi calculat la oricare din principalele momente de

referinţă ale procesului investiţional.
În practica şi în literatura de specialitate acest indicator se foloseşte în
special la momentul începerii execuţiei lucrărilor de investiţii.
În continuare vor fi prezentate relaţiile de calcul pentru acest moment:

m m m
K a 1= It a 1 +Ct a 1

Pentru investiţiile totale actualizate la momentul m 1 relaţia este

următoarea:

a
m1 1
It a ∑( I
h h
h=1 1+ a )

Actualizarea cheltuielilor totale de producţie se realizează în acelaşi mod

ca şi la profit deoarece şi ele se produc în aceleaşi momente.

d +D
m1 1
Ct a =∑ Ch
h=1 ( 1+ a )h ,

în care:
m
Ct a 1 = cheltuieli totale de producţie actualizate;
1
( 1+ a )h = factorul de actualizare;
Ch = cheltuieli anuale de producţie.

96
 În perioada de execuţie a lucrărilor investiţionale nu se fac cheltuieli de
producţie şi nu se obţine nici profit astfel relaţia devine:

d +D d d+D
m1 1 1 1
Ct a =∑ h
C h−∑ h
Ch = ∑ h
Ch
h=1 ( 1+ a ) (
h =1 1+a ) (
h =d +1 1+a )

În cazul în care se consideră că pe perioada de funcţionare a obiectivului

economic, cheltuielile anuale sunt constante relaţia este următoarea:

d +D d+ D D
( 1+ a ) −1
∑ 1 h C h =Ch 1 d ∑ 1 h = 1 d ¿
m
Ct a 1 = D
Ch
h=d +1 ( 1+ a ) (1+ a ) h=d+ 1 ( 1+a ) ( 1+a ) a (1+ a )

Efortul total, cu investiţia şi cu producţia, variază în funcţie de mărimea

capacităţii de producţie. La o capacitate de producţie mai mare este normal ca şi
efortul total să fie mai mare.
Pentru a asigura comparabilitatea variantelor de investiţii se utilizează un
indicator derivat, cheltuielile specifice recalculate actualizate.
Cheltuieli specifice recalculate actualizate
Formula de calcul a cheltuielilor specifice recalculate în formă statică
este:

K
k= D
K
∑ qh k=
qh⋅D
h=1 sau atunci când se ia în calcul
capacitatea de producţie exprimată fizic.
Când se ia în calcul capacitatea de producţie exprimată valoric relaţia este
următoarea:

K
k= D
K
∑ Qh k=
Q h⋅D
h=1 sau

Cheltuielile specifice recalculate actualizate la momentul m 1 se va stabili

astfel:

I m1 +C m1
m t t
k a 1= a
D
a
I m1 +C m1
t t
∑ qh
m
k a 1= a a

d +1 sau qh¿ D ,

97
 în care:
m
k a 1 = cheltuieli specifice recalculate actualizate;
qh = capacitatea de producţie anuală;
D = durata de funcţionare a obiectivului economic.
d d +D
1 1
∑ ( 1+a )h
I h + ∑ h
Ch
m1 h=1 h=d +1 ( 1+ a )
Ka = d+ D

∑ qh
h=d+ 1

Indicatorul astfel calculat exprimă efortul total actualizat cu investiţia şi

cu producţia, ce revine la o unitate de capacitate de producţie exprimată fizic.
Atunci când se consideră cheltuielile de producţie constante pe perioada
de funcţionare a obiectivului economic relaţia de calcul devine:
d
1 1 ( 1+a ) D −1
∑ I +C h
h h d
¿ D
m h=1 ( 1+a ) ( 1+a ) a ( 1+ a )
k a 1= d+D

∑ qh
h=d +1

Acest indicator poate fi calculat şi în funcţie de capacitatea de producţie

exprimată valoric (valoarea producţiei – Qh).
Valoarea producţiei poate fi actualizată în aceleaşi condiţii ca şi profitul şi
cheltuielile de producţie.
d d+D
1 1
∑ ( 1+a )h
I h + ∑ h
Ch
m1 h=1 h=d +1 ( 1+a )
ka = d+D

∑ Qh
h=d +1

Atunci când se consideră că valoarea producţiei şi cheltuielile de

producţie sunt constante pe perioada de funcţionare a obiectivului economic
relaţia de calcul a cheltuielilor specifice recalculate actualizate este următoarea:

98
 d D
(1+ a ) −1
∑ 1 h I h+ 1 d ¿ D
Ch
m h=1 ( 1+a ) ( 1+a ) a (1+ a )
k a 1= D
1 ( 1+a ) −1
d
¿ D
Qh
( 1+a ) a ( 1+a )

Indicatorul astfel calculat exprimă efortul total actualizat făcut pentru

obţinerea unui leu valoarea producţiei totale actualizat.

6.3.3. Actualizarea la momentul punerii în funcţiune a noului obiectiv

economic (m2)

Pentru actualizarea eforturilor investiţionale şi a efectelor economice la

momentul punerii în funcţiune a noului obiectiv economic este necesar să se
înscrie pe axa timpului momentele de referinţă (m 1, m2, m4) şi să se întocmească
graficul cu cele două triunghiuri (fig. 6.6).

I
timpul

m
1
2=0
Tam 2 m
4
d D

Fig. 6.6. Reprezentarea grafică a actualizării la momentul punerii în

funcţiune a noului obiectiv economic (m2)

Având în vedere poziţia celor două triunghiuri faţă de momentul de

referinţă (m2), investiţiile vor fi multiplicate cu ajutorul factorului de fructificare
(1+a)n deoarece ele au loc înainte de punerea în funcţiune a obiectivului, iar
1
n
profitul va fi micşorat folosind factorul de actualizare ( 1+ a ) deoarece el se
obţine după ce este pus în funcţiune obiectivul.
Investiţiile totale actualizate. Fondul de investiţii este cheltuit înainte de
momentul de referinţă ales, momentul punerii în funcţiune a obiectivului

99
economic (m2), fapt pentru care sumele se vor mări prin actualizare folosind
factorul de fructificare.

d=1
m2
It a =∑ ( 1+a ) I h
h

h=0

în care:
m
It a 2 = investiţia totală actualizată la momentul m ;
2
h
(1+a) = factorul de fructificare;
Ih = investiţia anuală.
Investiţia totală actualizată exprimă valoarea producţiei ce s-ar fi obţinut
în condiţiile în care fondul de investiţii nu era imobilizat în cadrul procesului
investiţional ci era folosit într-o activitate economică la care nivelul eficienţei
economice este egal cu a.
Profitul total actualizat. Profitul se obţine după ce obiectivul investiţional
este pus în funcţiune, deci perioada în care se obţine profitul este o perioadă
viitoare în raport cu momentul de referinţă ales m 2. În acest caz pentru
1
n
actualizarea profitului se utilizează factorul de actualizare ( 1+ a ) iar relaţia va fi:
D
m2 1
Pt a =∑ h
Ph
h=1 ( 1+a ) ,

în care:
m
Pt a 2 = profitul total actualizat la momentul punerii în funcţiune a
obiectivului investiţional;
1
( 1+ a )h = factorul de actualizare;
Ph = profitul anual;
D = durata de funcţionare a obiectivului economic.
În situaţia în care pe perioada de funcţionare a obiectivului economic se
consideră că profitul anual este constant se foloseşte pentru actualizare suma
factorilor de actualizare (factorul de discontare) şi relaţia prezentată mai sus
devine:

D D
( 1+a ) −1
∑ 1 h =Ph
m
Pt a 2=Ph D
h=1 ( 1+a ) a ( 1+a )

100
 Profitul astfel calculat ne arată cuantumul la momentul punerii în
funcţiune a obiectivului economic a profitului obţinut pe durata de funcţionare a
viitorului obiectiv.
Randamentul economic al investiţiilor actualizat se stabileşte pornind de
la formula de bază a acestuia.

Pt
R= −1
It

Randamentul economic al investiţiilor actualizat se determină cu ajutorul

formulei:
D
1
Pm ∑( h
Ph
m ta 2 h =1 1+a )
Ra 2 = −1= d−1
−1
I tm
a
2

∑ ( 1+a )h I h
h=0 ,

în care:
m
Ra 2 = randamentul economic al investiţiilor actualizat la momentul de
referinţă m2;
P m
ta 2 = profitul total actualizat la momentul de referinţă m 2;
I m
ta2
= investiţia totală actualizată la momentul de referinţă m 2;
1
( 1+ a )h = factorul de actualizare;
(1+a)h = factorul de fructificare;
Ph = profitul anual;
Ih = investiţia anuală.
Atunci când se consideră profitul anual constant pe perioada de
funcţionare a obiectivului economic, randamentul economic al investiţiilor
actualizat se stabileşte astfel:

( 1+a ) D −1
D
Ph
m a ( 1+ a )
Ra 2 = d −1
−1
∑ (1+ a ) h
Ih
h=0

101
 Randamentul economic al investiţiilor actualizat ne arată câţi lei profit net
actualizat s-au obţinut la 1 leu investiţii actualizate.
Termenul de recuperare a investiţiilor actualizat. Pentru actualizarea
termenului de recuperare a investiţiilor la momentul de referinţă m 2 se porneşte
de la egalizarea investiţiilor actualizate la momentul punerii în funcţiune a
obiectivului economic cu profitul actualizat pe termenul actualizat de
recuperare.
m
Ta 2
1
I m =∑ h
Ph
ta2 h=1 ( 1+a ) ,

în care:
I m
ta2
= investiţia totală actualizată la momentul m 2;
m
T a 2= termenul de recuperare a investiţiilor actualizat la momentul m 2;
1
( 1+ a )h = factorul de actualizare;
Ph = profitul anual.
Dacă se consideră că profitul anual este constant, atunci relaţia devine:
m
Ta 2
m ( 1+a ) −1
It a 2 =Ph m
Ta2
a ( 1+a ) ,

de unde rezultă:
m m
m2 Ta2 Ta2
It a ⋅a ( 1+ a ) =Ph ( 1+ a ) −Ph , respectiv
m
Ta 2 Ph
( 1+a ) =
Ph +a⋅I m
ta 2
de unde:

m log Ph −log ( P h−a⋅It ma ) 2

T a 2=
log (1+ a )
Pierderea de profit. Comparând profitul ce s-ar fi putu realiza cu fondul
total de resurse consumate, se poate stabili pierderea de profit.

102
 d −1
m2
P p =It a −I t =∑ (1+a ) I h −I t
h

h=0 ,

în care:
Pp = pierderea de profit;
m
It a 2 = investiţia totală actualizată la momentul punerii în funcţiune a
obiectivului economic;
It = investiţia totală în formă statică;
(1+a)h = factorul de fructificare;
Ih = investiţia anuală.

În activitatea investiţională se pune problema ca această pierdere de profit

să fie cât mai mică. Pentru aceasta sunt necesare unele măsuri cum ar fi:
dimensionarea corectă a fondurilor investiţionale, eşalonarea corectă a
fondurilor investiţionale pe durata de execuţie a lucrărilor de investiţii.
Acest indicator deşi cuantifică efectul net este insuficient pentru
aprecierea mai multor variante de investiţii, în cazul în care ele se diferenţiază
prin sumele alocate realizării obiectivului investiţional deoarece este normal ca
la o investiţie mare de fonduri băneşti şi pierderile de profit să fie mai mari. În
acest caz este necesar calculul şi a altor indicatori derivaţi cum ar fi pierderea
specifică.
Pierderea specifică. Acest indicator se poate calcula pentru mai multe
situaţii şi anume:
 pierderea de profit ce revine la un leu investit cu ajutorul formulei:

d−1 d−1

Pp
∑ ( 1+a ) h
I h−I t ∑ ( 1+a )h I h
h=0 h=0
Psp = = −1
It It sau It ,

 pierderea de profit ce revine la o unitate de capacitate de producţie

exprimată fizic cu ajutorul formulei:

d−1

Pp ∑ ( 1+a )h I h−I t
P ' sp = = h=0
qt qh ,

 pierderea de profit ce revine la un leu valoarea a producţiei (P” sp) cu

ajutorul formulei:

103
 PrSub{size8talsp}={PrSub{size8p} over{QSub{size8h} ={ Sumcb{size8h=0} cSup{size8d-1} {left(1+aright)Sup{size8h}IrSub{size8h} -IrSub{size8t} over{QSub{size8h} {¿
Acest indicator permite comparabilitatea între variantele de investiţii
deoarece el exprimă pierderea de profit ce revine la unitatea de capacitate
producţie exprimată fizic, sau la un leu valoare a producţiei.

6.3.4. Actualizarea la momentul începerii restituirii creditelor (m 3)

În vederea actualizării, la momentul începerii restituirii creditelor primite

se trasează axa timpului, pe care se înscriu cele trei momente de referinţă m 1, m2,
m4. Cum momentul începerii restituirii creditelor nu se găseşte printre cele trei
momente de referinţă se înscrie şi el pe axa timpului. Se trasează triunghiurile
actualizării (fig. 6.7) şi se delimitează intervalele pe care se găsesc indicatorii ce
urmează să fie actualizaţi.

P2 P2

P1 P1
I I

timpul timpul

Tamm3=0 Tam 3 m4
m mm f m m3=0 f 3 m
1 21 2 4
d d D D

Fig. 6.5. – Reprezentarea grafică a actualizării la momentul începerii

restituirii creditelor primite (m3)

Investiţiile totale actualizate. Perioada în care este cheltuit fondul

investiţional este o perioadă trecută în raport cu momentul de referinţă luat în
calcul, momentul restituirii creditelor primite (m 3), de aceea se va folosi pentru
actualizarea factorului de fructificare (1+a)n.

f +d−1
m3
It a = ∑ ( 1+ a ) I h
h

h=0 ,

104
 în care:
m
It a 3 = investiţiile totale actualizate la momentul restituirii creditelor
primite;
(1+a)h = factorul de fructificare;
Ih = investiţiile anuale.
În perioada cuprinsă între momentul începerii funcţionării noului obiectiv
economic şi momentul începerii restituirii creditelor primite nu se mai fac
investiţii, iar relaţia de actualizare a investiţiilor totale devine:

f +d−1 f −1 f + d−1
m3
It a = ∑ ( 1+a ) I h − ∑ ( 1+a ) I h =
h h
∑ h
( 1+a ) I h
h=0 h =0 d=0

Profitul total actualizat. Actualizarea profitului total la momentul

începerii restituirii creditelor promite prezintă următoarea particularitate:
actualizarea profitului (P1) din perioada f se va face folosind factorul de
fructificare (1+a)n, iar actualizarea profitului (Pq) din perioada D-f se va face
folosind factorul de actualizare.

f −1 D−f
m3 1
Pt a =∑ ( 1+ a ) P h + ∑
h
P
h h
h=0 h=1 (1+ a ) ,

în care:
m
Pt a 3 = profitul total actualizat la momentul începerii restituirii creditelor
primite;
(1+a)h = factorul de fructificare;
1
( 1+ a )h = factorul de actualizare;
Ph = profitul anual.
Dacă profitul anual se consideră că este constant pe perioada de
funcţionare a obiectivului economic atunci relaţia de actualizare a profitului total
este următoarea:

[ ]
f −1 D −f f D −f
m 1 ( 1+a ) −1 ( 1+a ) −1
Pt a 3=Ph ∑ ( 1+a ) + Ph ∑ h

( 1+a )h
=
a
+
a ( 1+a )
D− f
Ph
h=0 h=1
,

în care:

105
 m
Pt a 3 = profitul total actualizat la momentul începerii restituirii creditelor
primite când profitul anual este constant;
(1+a)h = factorul de fructificare;
1
( 1+ a )h = factorul de actualizare;
Ph = profitul anual;
( 1+ a ) f −1
a = factorul de fructificare total (sumă a factorilor de fructificare
anuali);
( 1+a ) D−f
a ( 1+a ) D−f = factorul de discontare.

Randamentul economic al investiţiilor actualizat

Pentru cazul general formula de calcul a randamentului economic a
investiţiilor actualizat este următoarea:
f −1 D −f
1
m3
P 3+Pm m
3
∑ ( 1+a ) h
Ph + ∑
( 1+a )h
Ph
1a 2a h=0 h=1
Ra = = f +d −1
−1
I
∑
m h
ta 3 (1+ a ) I h
h=f ,

Pentru cazul în care profitul anual se consideră constant pe întreaga

perioadă de funcţionare a obiectivului economic, formula de calcul a
randamentului economic a investiţiilor actualizat devine:

m
Ra 3 =
[ ( 1+a )f −1 ( 1+a )D −f −1
a
+
a ( 1+a )
f +d −1
D −f
Ph
] −1
∑ ( 1+ a )h I h
h=f ,

în care:
m
Ra 3 = randamentul economic al investiţiilor actualizat la momentul
începerii restituirii creditelor primite;

106
 1
( 1+ a )h = factorul de actualizare;
Ph = profitul anual;
( 1+ a ) f −1
a = factorul de fructificare total (sumă a factorilor de fructificare
anuali);
( 1+a ) D−f −1
a ( 1+a ) D−f = factorul de discontare.
Termenul de recuperare a investiţiilor actualizat. La momentul de
referinţă m3, momentul începerii restituirii creditelor primite, pentru actualizarea
termenului de recuperare a investiţiilor apar două situaţii: o primă situaţie în care
termenul de recuperare a investiţiilor actualizat este mai mic decât perioada
cuprinsă între momentul începerii funcţionării noului obiectiv economic şi
momentul începerii restituirii creditelor primite ( T a <f )
m
şi o a doua situaţie în
3

care termenul de recuperare a investiţiilor actualizat este mai mare decât

perioada cuprinsă între momentul începerii funcţionării noului obiectiv şi
momentul începerii restituirii creditelor primite ( T a >f )
m
.
3

m
Pentru prima situaţie în care în care T a <f formulele de calcul ale
3

termenului de recuperare a investiţiilor actualizat sunt:

m
Ta3
m f ( 1+ a ) −1
It a 3 =Ph ( 1+ a ) m
Ta3
a ( 1+ a ) ,

de unde rezultă:
m m
m3 Ta3 f Ta 3 f
It a ⋅a ( 1+ a ) =Ph ( 1+ a ) (1+ a ) −P h ( 1+a )
sau:
f
m
Ta 3 P h ( 1+a )
( 1+a ) = f m
Ph ( 1+a ) −a⋅It a 3

de unde:

107
 m
T a 3=
log Ph ( 1+a )
f
[ f
−log Ph ( 1+ a ) −a⋅It a 3
m
]
log ( 1+a ) ,

unde:
m
T a 3 = termenul de recuperare a investiţiilor actualizat la momentul
începerii restituirii creditelor primite.
m3
Pentru situaţia a doua în care T a <f , formulele de calcul sunt:

[ ]
m
f T a 3 −f
m (1+ a ) −1 (1+ a ) −1
It a 3 = + Ph
a T
m 3

a ( 1+a ) −f
a
,

Efectuând calculele în paranteza mare, rezultă:

m m
f T a 3−f f T a3 f
( 1+ a ) −1 ( 1+a ) −1 ( 1+ a ) −1 ( 1+ a ) −( 1+ a )
+ = + =
a m
T a −f a 3 m
Ta 3

a ( 1+a ) a ( 1+ a )
m m
f +T a 3 f Ta 3
( 1+a ) −( 1+a ) f ( 1+a ) −1
= m =( 1+ a ) m
T a3 Ta 3
a (1+ a ) a ( 1+a )

şi deci:
m
Ta 3
m f ( 1+a ) −1
It a 3 =( 1+ a ) m Ph
Ta 3
a ( 1+a ) , relaţie pe care am obţinut-o şi în prima
situaţia când ( ).
m
T a 3 <f

6.3.5. Actualizarea la momentul scoaterii din funcţiune a capitalului fix

(m4)

Momentul de referinţă m4, momentul scoaterii din funcţiune a capitalului

fix marchează încheierea perioadei de funcţionare a obiectivului investiţional.
Eforturile investiţionale cât şi efectele economice au avut loc într-o perioadă
anterioară acestui moment de referinţă şi ca atare pentru actualizarea lor se va
folosi factorul de fructificare (1+a)n, ţinând seama şi de poziţia celor două
triunghiuri de actualizare (fig. 6.8).

108
 Investiţiile totale actualizate. Actualizarea investiţiilor totale la momentul
scoaterii din funcţiune a capitalului fix se poate realiza cu ajutorul relaţiei:

D −1
m4
It a = ∑ ( 1+ a ) I h
h

h=0 ,

în care:
m
It a 4 = investiţiile totale actualizate la momentul scoaterii din funcţiune a
capitalului fix;
(1+a)h = factorul de fructificare;
Ih = investiţiile anuale.

P2

timpul

m m f m m4 m4=0
1 2 3
Ta
d D

Fig. 6.8. Reprezentarea grafică a actualizării la momentul scoaterii din

funcţiune a capitalului fix

În perioada de funcţionare a obiectivului economic nu se fac eforturi

investiţionale şi ca atare relaţia devine:

d +D −1 D−1 d+ D −1
m4
It a = ∑ ( 1+a ) I h − ∑ ( 1+a ) I h =
h h
∑ h
(1+a ) I h
h=0 h=0 h=0

Indicatorul astfel calculat ne arată care ar fi valoarea producţiei ce s-ar

putea obţine la momentul m4, dacă investiţiile ar fi folosite în procesul de
producţie cu o eficienţă economică egală cu a.
Profitul total actualizat. Relaţia de actualizare a profitului total la
momentul scoaterii din funcţionare a capitalului fix este următoarea:

109
 D−1
m4
Pt a = ∑ ( 1+a ) Ph
h

h=0 ,

în care:
m
Pt a 4 = profitul total actualizat la momentul scoaterii din funcţiune a
capitalului fix;
(1+a)h = factorul de fructificare;
Ph = profitul anual.
Atunci când se consideră profitul anual constant pe perioada de
funcţionare a obiectivului investiţional, relaţia de actualizare a profitului total
este următoarea:

D −1
( 1+a )D −1 ( 1+a )D −1
∑ ( 1+a ) =Ph ( 1+a ) ¿
m h D
Pt a 4=Ph D
=Ph
h=0 a ( 1+a ) a

Randamentul economic al investiţiilor actualizat. Pentru actualizarea

randamentului economic al investiţiilor la momentul scoaterii din funcţiune a
capitalului fix se porneşte de la profitul şi investiţiile actualizate la acest
moment.
D−1

m
Pm
ta 4
∑ ( 1+a )h Ph
Ra 4 = −1= d h=0
+ D−1
−1
Itm
a
4

∑ ( 1+a )h I h
h=0 , pentru cazul general.

Pentru cazul în care se consideră profitul anual constant relaţia este

următoarea:

( 1+ a ) D −1
Ph
m a
Ra 4 = d +D −1 −1
∑ h
(1+ a ) I h
h=D ,

în care:
m
Ra 4 = randamentul economic al investiţiilor totale actualizate la
momentul scoaterii din funcţiune a capitalului fix (m4);

110
 P m4
t
a = profitul total actualizat la momentul m4;
I m4
t
= investiţiile totale actualizate la momentul m 4;
a

Ph = profitul anual;
Ih = investiţiile anuale;
(1+a)h = factorul de fructificare;
( 1+ a ) D−1
a = factorul de fructificare total (suma factorilor anuali de
fructificare).
Termenul de recuperare a investiţiilor actualizat. Punând semnul egal
între investiţiile totale actualizate la momentul scoaterii din funcţiune a
capitalului fix şi profitul total actualizat, însumat pe perioade rezultă următoarea
relaţie:
m m
D−1 Ta 4 Ta 4
1 D ( 1+ a ) −1
I m = ∑ (1+ a )h P h =P h ( 1+ a )D ∑ h
=Ph ( 1+ a ) m
t 4 h= D−T m4
a
h=1 ( 1+a ) a ( 1+a )
Ta 4

de aici rezultă:
m4 m4
Ta D Ta D
I m ⋅a ( 1+ a )
4
= Ph ( 1+ a ) ¿ P h ( 1+a ) − P h ( 1+a )
t
a ,

de unde:

m
Ta 4 Ph ( 1+ a )D
( 1+a ) =
P h ( 1+a )D −I m
4
¿a
ta ,

iar de aici rezultă că:

[ ]
D D
log P h ( 1+a ) −log Ph ( 1+a ) −a⋅I m
4
m4 ta
Ta =
log ( 1+ a )

6.4. Invariaţia nivelului indicatorilor de eficienţă economică a

investiţiilor, actualizând datele la momente diferite

Utilizând tehnica actualizării putem să cunoaştem echivalentul fiecărei

sume de efecte economice viitoare la momentele de actualizare pe care le-am

111
ales. Apare însă fireasca întrebare, dacă prin schimbarea momentului la care se
face actualizarea nu este afectat nivelul eficienţei economice a proiectului când
ceilalţi parametri de calcul rămân neschimbaţi.
În acest caz, mărimea parametrilor economici de volum (investiţiile,
costurile, profitul etc.) actualizaţi se modifică de la un moment de referinţă la
altul, însă nu se va modifica nivelul indicatorilor de eficienţă economică, ca
urmare a compensaţiei ce are loc între creşterile şi diminuările datelor
actualizate în cadrul raportului dintre profit şi cheltuieli sau al cumulării
cheltuielilor de investiţii şi de exploatare.
Acest lucru va fi demonstrat utilizând indicatorii: randamentul economic
al investiţiilor şi termenul de recuperare a investiţiilor. Actualizarea se poate
face la oricare moment de referinţă dorit de decident, dar aplicaţia va fi făcută la
momentele principale ale procesului investiţional:
 m1 = momentul începerii execuţiei lucrărilor de investiţii, m 1 = 0;
 m2 = momentul punerii în funcţiune a obiectivului economic m 2=m1+d;
 m4 = momentul scoaterii din funcţiune a capitalului fix
m4=m2+D=m1+d+D.
S-au notat momentele exact ca şi în calculele anterioare.
Se vor mai folosi următoarele notaţii:
Ih = investiţia din anul h, pe durata de execuţie a lucrărilor de investiţii
(h=1…d).
Ph = profitul anual din anul h, pe durata de funcţionare eficientă a
obiectivului investiţional (D).
h=1…D
Se mai notează cu b = (1+a) factorul de actualizare, unde a reprezintă rata
de actualizare, care rămâne neschimbată.

6.4.1. Corelaţiile dintre volumul investiţiilor actualizat la cele trei

momente

 investiţia actualizată la momentul începerii execuţiei lucrărilor

investiţionale (m1):

d d d
m1 1
It a =∑ I =∑ I h ( 1+ a ) =∑ I h ¿ b−h
−h
h h
h=1 ( 1+a ) h =1 h=1

 investiţia actualizată la momentul punerii în funcţiune a obiectivului

investiţional (m2):

d
m
I a 2=b d ∑ I h ¿ b−h
h=1 ,

112
 d
∑ I h b−h=I a
m1

dar h=1

dm m d m
deci: I a =b ¿ I a =( 1+ a ) ¿ I a
2 1 1

 investiţia actualizată la momentul scoaterii din funcţiune a obiectivului

investiţional (m4).

d d
m4
Ia ∑ ( 1+a ) d+ D−h
Ih =∑ Ih⋅bd + D ¿ b−h
h=1 h=1

Deoarece bd+D este constantă în raport cu suma, înseamnă că:

d
m d+D
I a 4=b ¿ ∑ Ih⋅b−h
h=1

Această relaţie se mai poate scrie:

m d+D m
I a 4= b ¿Ia1
sau:
m D m
I a 4= b I a 2

Ţinând cont de faptul că b>1, unde b=(1+a); a>0, rezultă că:

m m m
I a 1< I a 2 ¿ I a 4

m
În raport cu investiţia statică (I) corelaţia este: I a < I unde:
1

d
I  Ih −h
h 1 (deoarece factorul de pondere b <1 ).

De aici rezultă că valorile investiţiilor actualizate sunt diferite de la un

moment la altul, precum şi faţă de valoarea statică a investiţiei.
Corelaţiile stabilite sunt următoarele:

113
 d
m1 1
I a =∑ Ih
h=1 ( 1+a )h ;

d
m2 1
I a =( 1+a ) ¿ ∑
d d m1
h
¿ I h = ( 1+ a ) ¿ I a
h=1 ( 1+ a )

d
m4 1
¿∑
d+D d+D m1
I a = (1+ a ) ¿ I h = ( 1+ a ) ¿ I a
h=1 ( 1+a )h
m
= (1+ a ) D⋅I a 2

6.4.2. Corelaţiile dintre profitul actualizat la cele trei momente

 Profitul actualizat la momentul începerii execuţiei lucrărilor de

investiţii (m1).

D D D
m1 1
Pa =∑ d +h
¿ Ph =∑ Ph ¿ b ¿ b = b ∑ P h⋅b−h
−d −h −d
h=1 ( 1+a ) h=1 h=1

 Profitul actualizat la momentul punerii în funcţiune a obiectivului

investiţional (m2).

D D
1
Pma 2 = ∑ h
⋅P h= ∑ Ph⋅b−h
h=1 (1+ a ) h=1

Având în vedere formula de actualizare a profitului la momentul punerii în

funcţiune a obiectivului investiţional, formula pentru profitul actualizat la
momentul începerii execuţiei lucrărilor de investiţii se mai poate scrie şi astfel:

m m
Pa 1=b−d ¿ Pa 2

 Profitul actualizat la momentul scoaterii din funcţiune a obiectivului

investiţional (m4).

D D D
m
Pa 4 = ∑ ( 1+a ) D −h
Ph =∑ Ph ¿ b ¿ b =b
D −h D
∑ P h ¿ b−h
h=1 h=1 h=1

114
 D
∑ Ph⋅b−h=P a
m2

dar h=1

m D m
deci: Pa =b ¿ Pa
4 2

m2 d m1
Ştiind că: P a =b P a
m
d+ D m
atunci: P a
4
=b ¿ P a
1

Ţinând cont de faptul că –d < d < D pentru (1+a) > 1; a > 1, corelaţiile
sunt:
m m
Pa 1 < Pm 2
a ¿ Pa
4

Având în vedere şi profitul static (P = Ph . D):

m m4
Pa 1 < Pma
2
¿ P < P a
Corelaţiile stabilite sunt:

D
m1 1 1
d∑
Pa = ¿ Ph
( 1+a ) h=1 ( 1+a )h ;

D
m2 1
Pa =∑ h
¿ Ph
(
h=1 1+a ) ;

D
m3 1
Pa = (1+ a )
D
∑( ) h
¿ Ph
h=1 1+a ;

6.4.3. Invariaţia indicatorilor de eficienţă economică în raport cu

momentul actualizării

Vom exemplifica invariaţia indicatorilor de eficienţă economică în raport

cu momentul actualizării pornind de la indicatorul, randamentul economic al
investiţiilor.

Pt ∑ Ph
R= −1= h=1 −1
I I

 Randamentul economic al investiţiilor actualizat la momentul începerii

execuţiei lucrărilor de investiţii (m1).

115
 D

m Pa
m
1
b −d
∑ P h ¿ b−h
h=1
Ra 1 = m1
−1= d
−1
I a
∑ I h ¿ b−h
h=1

 Randamentul economic al investiţiilor actualizat la momentul punerii

în funcţiune a obiectivului economic (m2);
D

m Pa
m
2 ∑ Ph ¿ b−h
h=1
Ra 2 = m2
−1= d
−1
I a b
d
∑ I h ¿ b−h
h=1 ,

d
m1
∑ I h⋅b−h=I a
Deoarece: h =1 ,

atunci:
D

m
∑ Ph ¿ b−h
h=1
Ra 2 = m1
−1
d
b ¿I a ,
D

m
b −d
∑ Ph ¿ b−h
h=1
Ra 2 = m
−1 ,
Ia1 ,

D
m1
b −d
∑ P h⋅b−h=Pa
deoarece: h=1 ,

atunci:
m1
m P m
Ra 2 = ma −1=Ra 1
1
Ia ,

116
 m m
deci: Ra =R a
2 1

 Randamentul economic a investiţiilor actualizat la momentul scoaterii

din funcţiune a obiectivului investiţional (m4)
D

m Pa
m
4
b D
∑ Ph ¿ b−h
h=1
Ra 4 = m4
−1= d
−1
I a b
d+D
∑ I h ¿ b−h
h=1 ,

deoarece:

D d
m m2
∑ P h⋅b −h
=Pa 2 b d
∑ I h⋅b−h=I a
h =1 , iar h =1

D m2 m
m b ¿ Pa Pa 2 m
Ra 4 = m2
−1= m
−1=Ra 2
D
b ¿ Ia I a2

De asemenea:
D D

m
b D
∑ Ph ¿ b −h
∑ Ph ¿ b−h
h=1 h=1
Ra 4 = d
−1= d
−1=
b ¿b
d D
∑ I h ¿ b−h b
d
∑ I h ¿ b−h
h=1 h=1

D
bd ∑ Ph⋅b−h m
h=1 Pa 1 m
= d
−1= m
=R a 1
I a1
∑ I h⋅b −h

h=1

m m4 m
Deci: Ra =R a = Ra
1 2

Similar se procedează şi la demonstrarea invariaţiei nivelului şi a celorlalţi

indicatori de eficienţă economică a investiţiilor.

117
 6.5. Aplicaţie practică privind folosirea calculelor de actualizare în
fundamentarea deciziilor de investiţii

Specific procesului investiţional este faptul că eforturile şi efectele se

înregistrează în perioade diferite de timp. Fondurile de investiţii se cheltuiesc în
perioada de execuţie a lucrărilor de investiţii, iar efectele se înregistrează pe
perioada de funcţionare a obiectivului economic. De aici rezultă necesitatea
actualizării datelor pentru a putea compara la acelaşi moment sume înregistrate
pe perioade diferite.
Folosirea calculelor de actualizare necesită următoarele date:

Indicatori ce caracterizează proiectul de investiţii

Tabel 6.1.
Nr. Indicator UM Varianta
crt. II I
Valoarea investiţiei d.c. mil lei 300 350
1 Anul I 150 150
Anul II 150 200
2 Capacitatea de producţie tone 2000 2700

118
 3 Cheltuieli anuale de producţie mil lei 310 340
4 Venituri anuale mil lei 480 520
5 Durata de execuţie a lucrărilor ani 2 2
6 Durata de funcţionare ani 10 10
Mărimea imobilizărilor depinde de volumul cheltuielilor de investiţii, de
durată de execuţie a lucrărilor de investiţii şi de modul cum sunt eşalonate în
timp cheltuielile de investiţii.

d
M i= ∑ I h ( d−h+K )
h=1 ,

în care:
Mi = mărimea imobilizărilor totale;
Ih = fondul de investiţii cheltuit în anul h;
d = durata de execuţie a lucrărilor investiţionale în vederea realizării
obiectivului economic;
K = factorul de corecţie care ia valoarea 0 dacă investiţia se realizează la
sfârşitul anului, 1 dacă investiţia se realizează la începutul anului şi 0,5 atunci
când investiţia se realizează la mijlocul anului.
MI = 150(2-1+0,5)+200(2-2+0,5)=150 . 1,5+200 . 0,5=325 mil lei
MII = 150(2-1+0,5)+150(2-2+0,5)=150 . 1,5+150 . 0,5=300 mil lei
Imobilizările sunt mai mari în varianta I ca urmare a efortului suplimentar
de investiţii.
Imobilizarea specifică, ne arată imobilizarea ce revine la unitatea de
capacitate de producţie şi se determină astfel:

d
∑ I h ( d−h+ K )
m= h=1
q ,

în care:
m = imobilizarea specifică;

d
∑ I h ( d−h+K )
h=1 = mărimea imobilizărilor;

q = capacitatea de producţie exprimată fizic.

325 mil lei

m I= =120 , 4 mii lei/tona
2700 tone

119
 300 mil lei
m II = =150 mii lei/tona
2000 tone

Imobilizarea ce revine la unitatea de capacitate de producţie este mai mare

la varianta II.
Efectul economic al imobilizărilor, exprimă efectul nerealizat ca urmare
a scoaterii din circuit a resurselor investiţionale.

d
E=e n⋅∑ I h ( d −h+ K )=e n⋅M
h=1 ,

în care:
E = efectul economic al imobilizărilor;
en = coeficientul de eficienţă economică mediu;
M = mărimea imobilizărilor.
EI = 0,15 . 325 = 48,75 mil lei
EII = 0,15 . 300 = 45 mil lei
Efectul nerealizat este mai mare în varianta I, ca urmare a imobilizării
unui volum mai mare de investiţii.
Efectul specific al imobilizărilor exprimă efortul economic al
imobilizărilor ce revine la 1 leu investit.

E
es=
I ,

în care:
es = efectul economic specific al imobilizărilor;
E = efectul economic al imobilizărilor;
I = volumul investiţiei.

48 , 75 mil lei
es = =0 , 139 lei/1 leu investit
I 350 mil lei

45 mil lei
es = =0 ,15 lei/1 leu investit
II 300 mil lei

În urma calculului celor 4 indicatori, apreciem că varianta optimă este

varianta I, reliefată de indicatorul efectul economic specific al imobilizărilor.
Cele două elemente (eforturile şi efectele) ale procesului investiţional se
realizează pe perioade diferite de timp. Pentru a se putea asigura

120
comparabilitatea la un moment dat se foloseşte tehnica actualizării. Actualizarea
este o metodă care ia în calcul modificările în timp ale sumelor de investiţii
cheltuite şi a celor obţinute ca profit.

6.5.1. Actualizarea la momentul începerii lucrărilor de investiţii (m 1)

 Investiţia totală actualizată
d
1
I m = ∑ Ih ( h
t 1 h=1 1+a )
a ,

în care:
I m1
t
a = investiţia totală actualizată la momentul începerii lucrărilor de
investiţii;
Ih = investiţia anuală;

1
( 1+ a )h = factorul de actualizare;

d = durata de execuţie a lucrărilor de investiţii.

Rata de actualizare a = 15%

1 1
I =150⋅
m
1
+200⋅ 2
=281, 664 mil lei
t 1
aI ( 1+0 , 15 ) ( 1+0 , 15 )

1 1
I m =150⋅ 1
+150⋅ =243 , 856 mil lei
t 1
a II ( 1+ 0 ,15 ) ( 1+ 0 ,15 )2

 Profitul actualizat

d+ D
m1 1
Pa = ∑ P h
h =1 ( 1+ a )h ,

D
m 1 (1+a ) −1
Pa 1=P h d
¿ D
Dacă Ph = constant, atunci ( 1+a ) a ( 1+a ) , în care:

121
 P m1
t
= profitul actualizat la momentul începerii lucrărilor de investiţii;
a

Ph = profitul anual.
În cazul de faţă profitul anual se consideră a fi constant pe perioada de
funcţionare a obiectivului economic.
Ph =V h −C h =520−340=180 mil lei
I I I

Ph =V h −Ch =480−310=170 mil lei

II II II

10
1 ( 1+0 , 15 ) −1
P m =180⋅ 2
¿ 10
=683 , 084 mil lei
t 1
aI
( 1+0 , 15 ) 0 , 15 ( 1+0 ,15 )

10
1 (1+0 ,15 ) −1
P m =170⋅ 2
¿ 10
=645 ,135 mil lei
t 1
aII
( 1+0 , 15 ) 0 ,15 ( 1+0 , 15 )

 Randamentul economic al investiţiilor actualizat exprimă profitul net

actualizat ce revine la 1 leu investiţie actualizată.

P m
1
m ta
Ra 1 = −1
I m
1
ta ,

în care:
m
Ra 1 = randamentul economic al investiţiilor actualizat la momentul
începerii lucrărilor de investiţii;
P m1
t
a = profitul actualizat la momentul începerii lucrărilor de investiţii;
I m1
t
a = investiţia totală actualizată la momentul începerii lucrărilor de
investiţii;

m 683 , 084 mil lei

Ra 1 = −1=1 , 43 lei profit net/1 leu investit
I 281,664 mil lei

m 645 ,135 mil lei

Ra 1 = −1=1, 65 lei profit net/1 leu investit
II 243,856 mil lei

122
 Conform acestui indicator, varianta optimă este varianta II, cu un profit
net de 1,65 lei pentru un leu investit.
 Termenul de recuperare a investiţiilor actualizat
Pentru actualizarea acestui indicator se porneşte de la relaţia:
m
Ta1
m
T 1 1 ( 1+a ) −1
I m =P a ⇒I =Ph ¿ ¿
a
m
d m
t 1
a
ta 1
( 1+a ) a ( 1+a )
Ta 1

unde:
m
T a 1 = termenul de recuperare a investiţiei actualizat la momentul
începerii lucrărilor de investiţii.

[ ]=
d
log Ph − log Ph − I 1 ¿ ( 1+a ) ¿ a
I I
m
ta
m I
Ta1=
I log ( 1+a )

log180−log [ 180−281 ,664⋅( 1+0,15 )2⋅0,15 ]

= =2,6436
log (1+0,15 )

[ ]=
d
log PhII − log P hII −I m ¿ ( 1+a ) ¿ a
ta1
m II
Ta1 =
II log ( 1+a )

log170−log [ 170−243 ,856⋅( 1+0,15 )2⋅0,15 ]

= =2,3875
log (1+0,15 )

Se observă că termenul de recuperare a investiţiei actualizat este mai mic

în varianta II-a, ceea ce ne conduce la concluzia că această variantă este mai
eficientă. În acelaşi timp, pe intervalul de la 2,39 ani până la 2,64 ani (0,25) se
obţine un profit suplimentar al variantei II faţă de varianta I.
Dacă se compară termenul de recuperare a investiţiei static cu cel dinamic
(pentru ambele variante) se constată că cel dinamic este mai mare decât cel
static. De aici se desprinde concluzia că este necesar să se efectueze calculele de
actualizare deoarece avem o imagine mai reală asupra eficienţei economice a
proiectelor de investiţii.
 Cheltuielile recalculate actualizate
m
K a 1= I m +C m
ta1 ha 1

123
 D
1
C m =∑ Ch ¿
h 1
a
h=1 (1+ a )h

Atunci când se consideră cheltuielile anuale constante pe perioada de

funcţionare a obiectivului economic.
D
1 ( 1+a ) −1
C m =Ch ¿ d
¿ D
h 1 ( 1+ a ) a ( 1+a )
a ,

în care:
m
K a 1 = cheltuielile recalculate la momentul începerii lucrărilor de
investiţie (m1);
Ch = cheltuieli anuale de producţie;
C m
h 1
a = cheltuieli de producţie actualizate la momentul începerii lucrărilor
de investiţii.
În exemplul de faţă, cheltuielile anuale se consideră constante pe întreaga
perioadă de funcţionare a obiectivului economic.

D
m 1 ( 1+a ) −1
K a 1=I m +C h ¿ d
¿ D
ta
1
( 1+ a ) a ( 1+a )
10
m1 1 ( 1+0,15 ) −1
K a =281,664+340⋅ 2
¿ 10
=281,664+1290,269=1571 ,93 mil lei
I
(1+0,15 ) 0,15 ( 1+0,15 )
m1 1 ( 1+0,15 )10 −1
K a =243 ,856+310⋅ 2
¿ 10
=243,856+1176 ,422=1420 ,278 mil lei
II
( 1+0,15 ) 0,15 ( 1+0,15 )
Indicatorul cheltuieli recalculate actualizate cuantifică efortul total
actualizat. Din acest punct de vedere varianta optimă este varianta a II-a unde
efortul total actualizat este mai mic. Acest indicator însă nu este relevant
deoarece este posibil ca în varianta I-a, deşi cheltuielile recalculate actualizate
sunt mai mari, să se obţină o cantitate mai mare de producţie, de calitate
superioară. De aceea se impune calculul unui indicator derivat, cheltuieli
specifice recalculate actualizate.
 Cheltuieli specifice recalculate actualizate

124
 m1
K
m1
m K
m
k a 1=
a k a 1 = ma
q⋅D sau Qa ,
1

unde:
q = capacitatea de producţie exprimată fizic;
Q = capacitatea de producţie exprimată valoric (venituri).

m 1571, 933 mil lei

ka1= =58220 lei/tona
I 2700 t⋅10 ani

m 1420 ,278 mil lei

ka1 = =71014 lei/tona
II 2000 t⋅10 ani
Varianta optimă este varianta I, variantă la care efortul total actualizat pe
tona de capacitate este mai mic. Pentru a reda şi mai bine eficienţa acestui
indicator este necesar să se ia în considerare şi structura producţiei.
m1
m Ka
k a 1= m
Qa
1

D
m 1 (1+ a ) −1
Qa 1=Q h ¿ d
¿ D
( 1+ a ) a ( 1+ a ) ; unde Qh este venitul anual care se
consideră constant pe perioada de funcţionare a obiectivului

10
m1 1 ( 1+0 , 15 ) −1
Qa =520⋅ 2
¿ 10
=520⋅3 , 795=1973 , 4 mil lei
I
( 1+0 , 15 ) 0 , 15 (1+0 ,15 )
10
m1 1 ( 1+0 ,15 ) −1
Qa =480⋅ 2
¿ 10
=480⋅3 , 795=1821 , 6 mil lei
II
( 1+0 , 15 ) 0 ,15 ( 1+0 , 15 )

m 1571, 933 mil lei

ka1= =0 ,80 lei efort actualizat/1 leu valoare a produc'iei actualizata
I 1973,4 mil lei
m 1420 ,278 mil lei
ka1 = =0 ,78 lei efort actualizat/1 leu valoare a produc'iei actualizata
II 1821,6 mil lei
Din punct de vedere al acestui indicator, varianta optimă este varianta a II-a.

6.5.2. Actualizarea la momentul punerii în funcţiune a obiectivului

economic (m2)

125
  Investiţia actualizată
d−1

m =∑ I h ( 1+ a )
h
I
t 2
h=0
a ,

în care:
I m2
t
= investiţia actualizată la momentul punerii în funcţiune a
a

obiectivului economic;
Ih = investiţia anuală;
(1+a)h = factorul de fructificare.
1 0 1 0
I m
2
=I 1 ¿ ( 1+0 , 15 ) + I 2 ¿ ( 1+ 0 ,15 ) =150⋅1 ,15 +200⋅1, 15 =372 , 5 mil lei
t
aI

1 0 1 0
I m
2
=I 1 ¿ ( 1+ 0 ,15 ) + I 2 ¿ ( 1+0 , 15 ) =150⋅1, 15 +150⋅1 , 15 =322 ,5 mil lei
t
a II

 Profitul actualizat
D
P m =∑ P h ( 1+a )
h

t 2
h=0
a ,

( 1+a )D −1
⇒ P m =Ph D
t 2 a ( 1+a )
dacă Ph = constant a ,

în care:
P m2
t
a = profitul actualizat la momentul punerii în funcţiune a obiectivului
economic.

( 1+0 , 15 )10−1
P 2 =180m
10
=180⋅5 , 019=903 , 42 mil lei
t
aI 0 , 15 (1+0 ,15 )

(1+0 ,15 )10 −1

P 2 =180m
10
=170⋅5 , 019=853 , 23 mil lei
t
a II 0 ,15 ( 1+0 , 15 )

 Randamentul economic actualizat

126
 P m
2
m ta
Ra 2 = −1
I m
2
ta ,

în care:
m
Ra 2 = randamentul economic actualizat la momentul punerii în funcţiune
a obiectivului economic.

m 903 , 42 mil lei

Ra 2 = −1=1 , 43 lei profit net actualizat /1 leu investitie actualizata
I 372 , 5 mil lei

m 853 ,23 mil lei

Ra 2 = −1=1 ,65 lei profit net actualizat /1 leu investitie actualizata
II 322 , 5 mil lei

După cum se observă, randamentul economic actualizat nu se modifică în

funcţie de momentul actualizării.

m m m m
Ra 1 =R aI2 Ra 1 =R aII2
I şi II

 Termenul de recuperare a investiţiilor se actualizează pornind de la

relaţia:
m
Ta 2
( 1+a ) −1
I m = P T m2 ⇒ I t m2 = Ph m
Ta 2
t 2
a ( 1+a )
a a
a ta

Ta =
m2
log Ph −log Ph−a⋅I
( m
ta 2 )
log ( 1+ a )

m log 180−log (180−0 , 15⋅373 , 5 )

Ta2= =2 ,6436
I log ( 1+0 , 15 )

m log 170−log ( 170−0 , 15⋅322 , 5 )

Ta2 = =2, 3875
II log ( 1+0 , 15 )

Termenul de recuperare a investiţiilor actualizat ca şi în cazul

randamentului economic actualizat nu diferă în funcţie de momentul actualizării.

127
  Pierderea de profit, cuantifică profitul nerealizat ca urmare a scoaterii
din circuitul economic a resurselor investiţionale.

P p= I m 2− I t
t
a ,

în care:
Pp = pierderea de profit
I m2
t
= investiţia actualizată la momentul punerii în funcţiune a
a

obiectivului economic;
It = volumul investiţiei;
PpI = 372,5 – 350 = 22,5 mil lei
PpII = 322,5 – 300 = 22,5 mil lei
Deoarece nu se poate trage nici o concluzie în urma calculului acestui
indicator, este necesar să se calculeze un alt indicator şi anume: pierderea
specifică de profit.
 Pierderea specifică de profit exprimă profitul nerealizat ca urmare a
scoaterii din circuitul economic a resurselor investiţionale ce revine la un leu
investit.

Pp
Psp =
It ,

în care:
Psp = pierderea specifică de profit;

22 , 5 mil lei
Psp = =0 , 064 lei pierdere de profit/1 leu investit
I 350 mil lei

22 , 5 mil lei
Psp = =0 ,075 lei pierdere de profit/1 leu investit
II 300 mil lei

Varianta optimă este varianta I, unde pierderea de profit este mai mică.

6.5.3. Actualizarea la momentul scoaterii din funcţiune a obiectivului

economic (m4)

 Investiţia actualizată

128
 d + D−1
I
t
m4 = ∑ I h ( 1+ a )
h

h=d
a ,

în care:
I m4
t
= investiţia actualizată la momentul scoaterii din funcţiune a
a

obiectivului economic.
2+10−1 2+10−1 11 10
I m
4
=I 1 ¿ ( 1+0 , 15 ) + I 2 ¿ ( 1+ 0 ,15 ) =150⋅1 ,15 + 200⋅1 ,15 =
t
aI

=1506 ,97 mil lei

11 10 11 10
I m
4
=I 1 ¿ 1 ,15 + I 2 ¿ 1 , 15 =150⋅1 ,15 + 150⋅1 ,15 =1304 ,69 mil lei
t
a II

 Profitul actualizat

D−1
m
Pa 4 = ∑ Ph ( 1+ a )h
h=D ,

în care:
m
Pa 4 = profitul actualizat la momentul scoaterii din funcţiune a
obiectivului economic.

m ( 1+ a ) D −1
⇒ P a 4=P h
Dacă Ph = constant a

m4 ( 1+0 , 15 )10−1
Pa =180 =3654 , 67 mil lei
I 0 ,15

m4 ( 1+0 ,15 )10−1

Pa =170 =3451 , 63 mil lei
II 0 , 15

 Randamentul economic actualizat

m4
m Pa
Ra 4 = −1
I m
4
ta ,

129
 în care:
m
Ra 4 = randamentul economic actualizat la momentul scoaterii din
funcţiune a obiectivului economic.

m 3654 , 67 mil lei

Ra 4 = −1=1 , 43 lei profit net actualizat / 1 leu investitia actualizata
I 1506,97 mil lei

m 3451 , 63 mil lei

Ra 4 = −1=1 , 65 lei profit net actualizat / 1 leu investitia actualizata
II 1304,69 mil lei

 Termenul de recuperare a investiţiei actualizat. Se porneşte de la

relaţia:

m
Ta4 (1+ a ) D−1
D
I m4=P a ⇒ I 4 =Ph ( 1+a )
m
D
⇒
t
a
ta a ( 1+ a )

[ ]
D D
log P h ( 1+a ) −log Ph ( 1+a ) −a⋅I m
4
m4 ta
Ta =
log ( 1+ a )

log180 ( 1+0 ,15 )10−log [ 180 (1+0 ,15 )10−0 , 15⋅1506 , 97 ]

m4
Ta = =2 , 6436
I log ( 1+0 ,15 )

log 170 ( 1+0 , 15 )10−log [ 170 ( 1+0 , 15 )10−0,15⋅1304 , 69 ]

m4
Ta = =2 ,3875
II log ( 1+0, 15 )
Analizând indicatorii de eficienţă economică s-a constatat că varianta
optimă este varianta a II-a care are un randament economic actualizat superior şi
un termen de recuperare actualizat mai bun comparativ cu varianta I. Varianta I
însă prezintă un efort investiţional total actualizat mai mic, iar pierderea
specifică de profit este la fel mai mică decât în cazul variantei II.

6.6. Aplicaţie privind invariaţia nivelului indicatorilor de eficienţă

economică actualizaţi

Pentru realizarea unui obiectiv investiţional se alocă 600000 mii lei şi se

prevede obţinerea unui profit anual de 280000 mii lei.

130
 Durata de funcţionare eficientă a obiectivului investiţional este de 8 ani,
iar rata de actualizare a = 15%. Investiţia este eşalonată astfel: în anul I, 100000
mii lei, în anul II – 200000 mii lei şi în anul III, 300000 mii lei.

Valorile actualizate ale indicatorilor la cele trei momente

Tabel 6.2.
Indicatorul UM Valoarea Valoarea actualizată
nominală m1 m2 m4
Valoarea investiţiei mii lei 600000 435000 662000 2027000
Profitul total mii lei 2240000 825980 1257200 3843280
Randamentul economic mii lei 2,733 0,8974 0,8983 0,8972

Profitul total = Ph . D = 280000 . 8 = 2240000 mii lei

d
1
I m =∑ I h =100000⋅0 , 87+ 200000⋅0 , 75+300000⋅0 ,66=435000 mii lei
t
a
1
h=1 ( 1+a )h
d−1
I m=
t 2 h=0
∑
I h ( 1+a )
h
=100000⋅1 , 152 +200000⋅1 ,15 1 +300000⋅1, 150 =662000 mii lei
a
d
I m =
t 4 h =1
∑ I h ( 1+ a ) D +d−h =100000⋅1 , 1510 +200000⋅1 ,15 9 +300000⋅1, 158 =2027000
a
D +d 11
I m = ( 1+ a ) ¿I m
ta 1
= 1, 15 ¿ 435000=2027000 mii lei
t 4
a

D 8
I m = ( 1+ a ) ¿I m
ta 2
=1, 15 ¿ 662000= 2027000 mii lei
t 4
a

435000 < 600000 < 662000 < 2027000

D D
1 1 ( 1+a ) −1
I m =∑ Ph h
=P h ¿ h
¿ D
=280000⋅0,657⋅4,49=825980 mii lei
t
a
1
h=1 ( 1+a ) (1+a ) a ( 1+a )

( 1+a )D −1
I m =Ph D
=280000⋅4 , 49=1257200 mii lei
t 2
a
a ( 1+a )

( 1+ a ) D −1
I m =Ph =280000⋅13 ,726=3843280 mii lei
t 4 a
a

D 8
P m = ( 1+a ) ¿P
ta 2
m =1 , 15 ¿ 1257200=3845775 mii lei
t 4
a

131
Termenul de recuperare a investiţiei actualizat
- la momentul m1.

1
I m =P 1 ¿ T =
m ¿ P 2T m

t
a
1 ta ( 1+a )d t a

m
Ta 1
1 ( 1+a ) 1

I m= d
Ph= m
t 1
a
(1+ a ) a ( 1+a )
Ta 1

m
T a1
1 1, 15 −1
435000= ⋅280000
( 1 ,15 )3
m
T 1

0 , 15⋅1 , 15 a
m
Ta1
1 ,15 −1
435000=183960⋅ m
T 4

0 , 15⋅1 , 15 a sau
m
T a1
1, 15 −1
2 , 36= m4
T
0 , 15⋅1 , 15 a

m
Din tabel deducem că T a ≈4 ani
1

- la momentul m2.
m
Ta 2
( 1+a ) −1
I m =P 1 ( T )=Ph
2
m
ta
m
Ta 2
t
a a ( 1+a ) sau
m
Ta 2
1 , 15 −1
2 , 36= m2
T
0 , 15⋅1 , 15 a

m
T a 2≈4 ani

- la momentul m4.

132
 m
Ta 4
D D ( 1+a ) −1
I m =P t m4 ( T ) =( 1+a ) P 2 ( T ) =( 1+a ) ¿ Ph
m
ta
m
Ta4
t 4
a ( 1+a )
a
a

m
Ta 4
1 , 15 −1
2027000=1, 158⋅280000 m4
T
0 ,15⋅1 ,15 a
sau
m
Ta 4
1 , 15 −1
2 , 38= m4
T
0 , 15⋅1 ,15 a

m
T a 4≈4 ani

133