Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studiu de caz
Solvabilitatea clienţilor bancari este o stare financiar-
economică, care dă încredere în capacitatea
debitorului de a rambursa creditul bancar, în condiţiile
menţionate în contract. Pentru aprecierea
solvabilităţii clientului, în condiţiile actuale, băncile
folosesc următorii indici economici:
• coeficienţiilichidităţii bilanţului organizaţiei
economice;
• coeficientul acoperirii creanţelor cu active pe
termen scurt;
• coeficientul atragerii mijloacelor împrumutate;
• coeficientul asigurării debitorului cu mijloace
proprii.
Modelul punctajului se bazează pe coeficienţii bonităţii
debitorului, însă aceşti coeficienţi nu sunt analizaţi
individual pentru fiecare client, ci îşi au o ponderare în
cifra rezultatului final, în conformitate cu importanţa
lor. Însumându-se coeficienţii ponderaţi, se obţine un
indicator sumativ, care se compară cu schema de
acordare a creditelor, adoptată de bancă şi transcrisă în
politica de creditare. Dacă indicatorul respectiv a
depăşit limita minimală stabilită de bancă, creditul va fi
acordat, dacă nu – nu va fi acordat. Pentru creditele
aprobate, în funcţie de acelaşi indicator sumativ, se vor
forma şi condiţiile contractului. Pentru un indicator
performant dobânda va fi mai mică, iar pentru unul
mediu – mai mare.
Termenul de Z-analiză a fost introdus de Altman,
Haldeman, Narayanan în anul 1977. Ei au constatat
că următorii şapte parametri fac deosebirea dintre
firmele profitabile şi cele mai puţin profitabile:
• Venitul de pe urma acordării creditelor;
• Stabilitatea profitului;
• Deservirea datoriilor;
• Cumularea profitului;
• Lichiditatea;
• Capitalizarea;
• Mărimea portofoliului de credite.
Aceşti parametri sunt utili şi la determinarea
profitului scontat, a riscului sau a variaţiei profitului,
posibilităţii debitorului de a-şi onora obligaţia de
plată, profitului pe termen lung, a lichidităţii, a
legăturii dintre capitalul acţionar şi credite, a mărimii
portofoliului creditar.
Acest model conţine cinci ecuaţii, soluţionarea
cărora ajută la gestionarea eficientă a portofoliului
creditar:
X1 = capitalul_circulant ;
total_active
X 2 = profitul_nerepartizat ;
total_active
X 3 = profitul_brut ;
total_active
X 4 = preţul_de_piaţă_al_capitalului ;
total_datorii
X 5 = total _ credite;
total _ active
Modelul Z-analiză foloseşte metode statistice sau analiza
multilaterală. Forma liniară a acestui model este:
Z = 1.2X1+ 1.4X2+ 3.3X3+ 0.6X4+ 1.0X5
Interpretarea dată de Altman scorului „Z” a fost
următoarea:
Z < 1,8 – starea de faliment este inevitabilă;
Z > 2,7 – situaţia financiară este bună şi banca poate avea
încredere în firma respectivă, ca fiind solvabilă următorii
doi ani;
1,8 < Z < 2,7 – situaţia financiară este dificilă, cu
performanţe vizibil diminuate, apropiate de pragul
falimentului. Relansarea activităţii unei firme, aflate în
această situaţie, se poate face dacă adoptă o strategie
financiară corespunzătoare.
Exemplul
Societatea comercială „Julia” SRL are deschis cont la
Banca X şi doreşte să contracteze credite, prezentând
următoarele date financiare la 31 decembrie anul Y:
Nr.
crt. Valoarea
(mii lei)
Indicatorii
Concluzie:
Valoarea punctajului Z, după modelul lui Altman, pentru Societatea Comercială „Julia” SRL
constituie 2,37, respectiv, este cuprinsă în intervalul 1,8 < Z < 2,7, ceea ce reflectă o situaţie
financiară dificilă, cu performanţe vizibil diminuate, apropiate de pragul falimentului. Relansarea
activităţii unei firme, aflate în această situaţie, se poate face dacă adoptă o strategie financiară
corespunzătoare.