Parodontita marginală

cronică superficială
PMCS
• Nosologic, diferențierea între o gingivită avansată și o parodontită
marginală cronică superficială este dificil de făcut.
• Dpdv lezional, în gingivita cronică propriu zisă, inflamația afectează
epiteliul și corionul gingival, cu menținerea integrității ligamentelor
supraalveolare.
• În parodontita marginală cronică superficială apar primele manifestări de
disjuncție între gingie și dinte, leziuni parțial distructive ale unor fibre din
sistemul ligamentului supraalveolar și demineralizări ale osului alveolar.
 PMCS
• Dpdv terapeutic, în gingivita propriu-zisă se poate obține ,,restitutio ad
integrum,, , dar în PMCS vindecarea se face cu sechele tisulare, vasculare
și oasoase(demineralizări) care impun o atitudine preventiv-terapeutică,
prin mijloace de igienizare, antimicrobiene și în mod particular de
biostimulare. În absența acestei atitudini terapeutice ,,de întreținere,, pot
apărea recidive cu potențial de evoluție spre forme avansate, profund
distructive. Aceste considerente sunt argumente pentru recunoașterea
PMCS ca o entitate clinică de sine stătătoare.
 PMCS
Histopatologie
Cercetările de microscopie optică și electronică arată unele aspecte semnificative
În epiteliu
1. Proliferarea intensă a celulelor din stratul bazal și aspect papilomatos pseudotumoral la nivelul joncțiunii
epiteliu-corion
2. Alterări distrofice citoplasmatice(vacuolizări, balonizări) și nucleare(picnoză, liza nucleilor)
3. Disjuncții intercelulare în stratul spinos: segregație celulară, acantoliză
4. Hiperkeratoză și parakeratoză în stratul cornos
5. Exulcerații cu păstrarea stratului de celule bazale
6. Ulcerații disecante ale epiteliului joncțional, menținute însă deasupra inserției ligamentelor supraalveolare
 PMCS
În derm
1. Infiltrat dens limfoplasmocitar
2. Vasodilatație pasivă
3. Endarterită
4. Degenerescența filetelor nervoase
5. Apariția la nivelul microulcerațiilor epiteliului sulcular și joncțional de
mici cantități de țesut de granulație.
 PMCS
Examinarea la microscopul electronic arată:
În epiteliu
• Alterări ale mitocondriilor, care apar mărite de volum, vacuolizate
• Tendința de aglomerare a ribozomilor, începută în stratul bazal cu
prezentarea lor sub formă de gruji, în straturile superficiale
În corion
• Distrugeri mitocondriale și nucleare
 PMCS
HISTOCHIMIE ȘI HISTOENZIMOLOGIE
• Creșterea fosfatazei alcaline, ceea ce indică activarea metabolismului
glucidic
• Creșterea ARN-ului în stratul germinativ indică tendința reparatorie
• Scăderea succindehidrogenazei în zonele epiteliale cu ulcerații indică
dificultăți de epitelizare
 PMCS
Simptomatologie
Subiectiv, semnele clinice din gingivită sunt mai intense și apar mai frecvent
• Prurit gingival
• Usturimi gingivale
• Jenă dureroasă, accentuată la periaj și masticație
• Sângerări frecvente ale gingiei la atingeri ușoare și la succiunea gingiei
• Semnul patognomonic al PMCS care o diferențiază de gingivită este senzația de egresiunea
unui dinte sau a unui grup de dinți, însoțită de o durere periradiculară și interradiculară, cu
următoarele caractere
 PMCS
• Semnul patognomonic al PMCS care o diferențiază de gingivită este senzația de egresiunea unui
dinte sau a unui grup de dinți, însoțită de o durere periradiculară și interradiculară, cu următoarele
caractere
 Durerea este localizată
 Apare mai frecvent dimineața și dispare după câteva mișcări de masticație. Durerea este rezultatul
unei vasodilatații în teritoriul desmodontal și al osului alveolar, accentuată prin influența sistemului
nervos vegetativ parasimpatic și care acționează predominant în timpul nopții
 Intensitate medie, suportabilă, uneori discretă
 Senzația de egresiune ușor dureroasă care apare matinal în IM poate fi pusă în evidență în cursul
zilei în RC
 PMCS

• OBIECTIV
Sângerări la atingeri ușoare cu sonda
Semne de inflamație gingivală:
1. Culoare roșie violacee, de stază a papilelor gingivale, a marginii gingivale libere
și pe alocuri a gingiei fixe, care are un aspect destins, lucios, lipsit de desenul
de ,,gravura punctată,,.
2. Tumefacție, cu prezența a numeroase pungi false
3. Papila gingivală tumefiată de aspect uneori filiform, ,,prelins” interdentar spre
marginea incizală sau suprafața ocluzală
4. Uneori papila poate fi desprinsă de pe dinte
 PMCS
1. Papila gingivală are uneori un aspect lobulat, un șanț discret la bază, care o
delimitează de gingia fixă de culoare mai deschisă. Porțiunea superioară de aspect
mamelonat exprimă staza vasculară și de regulă, excluderea funcțională a papilei în
raport cu porțiunea subiacentă, care are o reactivitate vasculară mai bună și
recuperabilă prin tratament antimicrobian
2. Marginea gingivală liberă este întreruptă pe alocuri de fisuri acoperite de un exsudat
serofibrinos sau chiar purulent, mai bogat prin exprimare din șanțul gingival
3. Uneori, hiperplazie gingivală
4. Uneori, retracție gingivală în absența unor pungi adevărate
 PMCS
• RADIOLOGIC, se remarcă semnul caracteristic al suferinței osoase în PMCS: demineralizarea
(halistereza) care se prezintă sub forma unei radiotrasparențe cu localizare diferită:
a. Halistereza marginală la nivelul vârfului (limbusului) septului alveolar (interdentar sau
intertadicular), cu aspect difuz sau de triangulație discret crateriformă rezultată din
demineralizarea corticalei interne (lamina dura) cu baza spre marginea crestei septale și
vârful spre apical
b. Halistereză axială în lungul septului alveolar, central axial în mod întrerupt; cu aspect
de ,,șireag de mărgele,, sau continuu, aspect de ,, canal septal”
c. În aproape totalitatea septului alveolar și parcelar la nivelul corticalei interne (lamina dura),
ceea ce indică un stadiu avansat de suferință osoasă și iminența resorbției oasoase.